EXPUNERE DE MOTIVE

1.           CONTEXTUL PROPUNERII

· Motivele și obiectivele propunerii

Prezenta propunere a Comisiei privește revizuirea listei substanțelor prioritare din domeniul politicii apei, respectiv a substanțelor chimice identificate printre cele care prezintă un risc semnificativ pentru mediul acvatic, sau prin intermediul mediului acvatic, la nivelul UE și care sunt enumerate în anexa X la Directiva-cadru privind apa (Directiva 2000/60/CE[1]). În conformitate cu articolul 16 alineatul (4) din Directiva-cadru privind apa, Comisia trebuie să revizuiască lista substanțelor prioritare cel puțin la fiecare patru ani. În conformitate cu articolul 8 din Directiva privind standardele de calitate a mediului (Directiva 2008/105/CE[2]), în care sunt stabilite standardele de calitate a mediului (SCM)[3] pentru substanțele prioritare, Comisia trebuie să prezinte în 2011 Parlamentului European și Consiliului rezultatul primei sale revizuiri. În cadrul revizuirii, Comisia trebuie să ia în considerare, între altele, posibila includere în listă a substanțelor cuprinse în anexa III la directiva respectivă. Comisiei i se solicită, de asemenea, să înainteze, dacă este cazul, propuneri privind noi substanțe prioritare, să stabilească SCM-uri pentru apele de suprafață, sedimente sau biota[4], după caz, și să revizuiască SCM-urile pentru substanțele prioritare existente, precum și statutul acestora.

· Contextul general

Directiva-cadru privind apa recunoaște existența unor presiuni considerabile asupra mediului acvatic, datorate inclusiv poluării chimice, precum și necesitatea unei gestionări sustenabile a apei. Obiectivele sale de mediu includ atingerea unei bune stări chimice și ecologice a corpurilor de apă de suprafață și subterane și prevenirea deteriorării. Directiva este implementată la nivel de districte hidrografice. Statelor membre li s-a cerut să adopte până în 2009 un plan de management al bazinului hidrografic (PMBH) bazat, între altele, pe o analiză a presiunilor și a impactului și pe rezultatele monitorizării, precum și un program de măsuri pentru fiecare district.

Pentru a atinge o stare chimică bună, corpurile de apă trebuie să îndeplinească SCM-urile stabilite pentru substanțele prioritare și pentru alți 8 poluanți care au fost deja reglementați la nivelul UE. Cele 33 de substanțe prioritare actuale includ o serie de produse chimice industriale, produse de protecție a plantelor și metale/compuși metalici. Unele substanțe prioritare sunt identificate ca fiind substanțe periculoase prioritare din cauza persistenței, a bioacumulării și/sau a toxicității lor, sau din cauza nivelului echivalent de îngrijorare pe care îl suscită, aceste criterii corespunzând criteriilor prevăzute de REACH[5] pentru substanțele care prezintă motive de îngrijorare deosebită. Statele membre trebuie să monitorizeze substanțele prioritare în corpurile de apă de suprafață și să raporteze depășirile standardelor de calitate a mediului. Directiva-cadru privind apa solicită adoptarea măsurilor de control al evacuărilor, emisiilor și pierderilor în mediul acvatic de substanțe prioritare și substanțe periculoase prioritare, și anume reducerea treptată în cazul substanțelor prioritare și oprirea sau eliminarea treptată în cazul substanțelor periculoase prioritare.

Obiectivul referitor la starea ecologică bună solicită ca, pentru substanțele chimice identificate ca substanțe prezentând motive de îngrijorare la nivel local/de bazin hidrografic/național, dar nu ca substanțe prioritare la nivelul UE, standardele să fie stabilite la nivel național. Aceste substanțe chimice sunt cunoscute ca poluanți specifici bazinelor hidrografice.

Partea tehnică a revizuirii listei substanțelor prioritare a început în 2007 cu un exercițiu de prioritizare în vederea identificării unor posibile noi substanțe prioritare, fiind urmată de procesul de stabilire a SCM-urilor pentru aceste substanțe și de cel de revizuire a SCM-urilor pentru substanțele prioritare existente și a statutului acestora. Se așteaptă ca noile substanțe propuse și modificările aduse substanțelor existente să fie luate în considerare în planurile de management al bazinelor hidrografice și în programele de măsuri actualizate pentru 2015.

În cursul revizuirii listei substanțelor prioritare, au fost identificate modalități de ameliorare a funcționării standardelor de calitate a mediului, precum și un mecanism de îmbunătățire a identificării unor noi substanțe prioritare cu ocazia viitoarelor revizuiri.

· Dispozițiile în vigoare în acest domeniu

– Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei

– Directiva 2008/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele de calitate a mediului în domeniul apei, de modificare și de abrogare a Directivelor 82/176/CEE, 83/513/CEE, 84/156/CEE, 84/491/CEE, 86/280/CEE ale Consiliului și de modificare a Directivei 2000/60/CE

– Directiva 2009/90/CE a Comisiei din 31 iulie 2009 de stabilire, în temeiul Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a specificațiilor tehnice pentru analiza chimică și monitorizarea stării apelor

· Coerența cu alte politici

Al șaselea Program de acțiune pentru mediu identifică măsurile privind substanțele prioritare ca fiind o acțiune-cheie [a se vedea articolul 7 alineatul (2) litera (e) din Decizia 1600/2002/CE[6]]. Propunerea corespunde politicilor și principalelor acte legislative în domeniu, precum:

– politica privind produsele chimice: Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice

– politica privind produsele de protecție a plantelor: Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului și Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor

– politica privind produsele biocide: Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 privind comercializarea produselor biocide

– politica privind produsele farmaceutice: Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare și Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman

– politica în domeniul emisiilor industriale: Directiva 2008/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind prevenirea și controlul integrat al poluării și Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale

– politica privind deșeurile: Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile; Directiva 2011/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (reformare); Directiva 2002/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE)

– politica privind poluanții organici persistenți (POP): Regulamentul (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind poluanții organici persistenți

– politica în domeniul protecției mediului marin: Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”)

2.         REZULTATELE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRII IMPACTULUI

· Consultări și utilizarea avizului experților

Partea tehnică a revizuirii, și anume, în principal, stabilirea priorităților, precum și a standardelor de calitate a mediului, a fost coordonată de DG ENV și de JRC și efectuată de o serie de experți în perioada 2008-2010. Printre aceștia s-au numărat membri ai Grupului de lucru E pentru aspecte chimice care activează în cadrul CIS[7] (strategia comună de implementare a Directivei-cadru privind apa), în special două subgrupuri ale Grupului de lucru E, precum și consultanți de la INERIS (cu contribuții din partea Oficiului Internațional al Apei, OIEau). Grupul de lucru E și cele două subgrupuri se compun din reprezentanți ai Direcțiilor Generale ENV, ENTR și SANCO ale Comisiei, ai statelor membre și ai organizațiilor părților interesate, care includ o serie de asociații industriale europene (AESGP, AISE, Business Europe, CEFIC, CEPI, CONCAWE, COPA-COGECA, ECPA, EFPIA, EUCETSA, EUDA, EUREAU, EURELECTRIC, EUROFER, EUROMETAUX, EUROMINES), precum și ai unor organizații neguvernamentale (EEB, Greenpeace, WWF) sau interguvernamentale (OSPAR).

Grupul de lucru E a contribuit în mod semnificativ la revizuire, aducându-și sprijinul la colectarea datelor (inclusiv a datelor privind monitorizarea și pericolele), la procesul de prioritizare în vederea identificării de noi substanțe, la actualizarea documentului de orientare tehnică pentru stabilirea SCM-urilor și la stabilirea SCM-urilor. Acest grup de lucru a sprijinit, de asemenea, revizuirea substanțelor prioritare și a SCM-urilor existente. Cele două subgrupuri ale Grupului de lucru E care au realizat cea mai mare parte a activităților sunt Grupul de experți pentru documentul de orientare tehnică pentru SCM-uri (EG-EQS) și subgrupul pentru revizuirea substanțelor prioritare (SG-R), ambele coprezidate de experți ai JRC și din Regatul Unit. Din partea grupurilor părților interesate din sector care au făcut parte din Grupul de lucru E au participat la discuții în cadrul subgrupurilor cele mai proeminente societăți membre, reprezentate în general de experți tehnici, în special pe măsură ce procedura de selecție a atins etapele finale și au fost elaborate SCM-urile.

SCM-urile propuse au fost înaintate Comitetului științific pentru riscurile asupra sănătății și mediului (CSRSM)[8], în vederea emiterii unui aviz.

În avizul său cu privire la dosarul standardului de calitate a mediului pentru nichel, CSRSM a menționat că analiza aprofundată, inclusiv analiza statistică independentă, a unor date de nivel superior ar putea avea o incidență asupra standardului de calitate a mediului final. Deși între timp s-a încercat dovedirea acestui fapt, din cauza divergențelor de opinii dintre experți, în proiectul de propunere, SCM-MA (apele interioare) pentru nichel a fost stabilit la 4 și nu la 2 μg/l, în așteptarea rezultatului unei noi consultări cu CSRSM asupra concluziilor analizei.

· Evaluarea impactului

Deoarece lucrările tehnice atingeau stadiile finale în 2010, lucrul la evaluarea impactului a început cu un studiu al firmei de consultanță ENTEC[9]. Ținând seama de concluziile lucrărilor tehnice[10], consultantul a elaborat rapoarte privind impactul fiecărei substanțe, care au fost utilizate la redactarea unei mari părți a raportului însoțitor privind evaluarea impactului.

Pregătirea evaluării impactului s-a efectuat cu sprijinul unui Grup de coordonare pentru evaluarea impactului și cu participarea următoarelor servicii ale Comisiei: Secretariatul General (SG), AGRI, ENTR, JRC, MARE, REGIO, RTD și SANCO.

Pentru elaborarea raportului privind evaluarea impactului, au avut loc consultări cu Grupul de lucru E și cu alte părți interesate, nereprezentate în cadrul acestuia.

Comitetul de evaluare a impactului a discutat raportul privind evaluarea impactului la reuniunea sa din 22 iunie 2011. Raportul însoțitor privind evaluarea impactului ține seama de comentariile făcute cu această ocazie.

3.           ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII

· Temeiul juridic

Temeiul juridic al propunerii este articolul 192 alineatul (1) din tratat.

· Principiul subsidiarității și principiul proporționalității

Caracterul transfrontalier al poluării apei are o importanță deosebită. Bazinele hidrografice comune reprezintă 60 % din teritoriul UE. Din acest motiv și deoarece numeroase substanțe poluante sunt utilizate pe întreg teritoriul UE, este oportun să se stabilească pentru aceste substanțe SCM-uri armonizate la nivelul UE, dacă este identificat un risc semnificativ pentru mediul acvatic, sau prin intermediul mediului acvatic. Pe lângă protecția mai extinsă, se asigură astfel condiții mai echitabile decât în cazul în care numai câteva state membre stabilesc un SCM, sau SCM-urile naționale sunt foarte diferite.

Prezenta propunere se limitează la identificarea substanțelor prioritare și la stabilirea de SCM la nivelul UE. Nu se propun măsuri suplimentare la nivelul UE, în afara celor deja disponibile. Măsurile specifice și suplimentare de control al poluării sunt lăsate la latitudinea statelor membre, care pot alege modul cel mai eficient de îndeplinire a obiectivelor, ținând seama de condițiile locale.

· Alegerea instrumentului

Instrumentul propus: Directivă de modificare a Directivei-cadru privind apa și a Directivei privind standardele de calitate a mediului.

4.           IMPLICAȚII BUGETARE

Nu se așteaptă implicații bugetare.

5.           INFORMAȚII SUPLIMENTARE

· Explicarea detaliată a propunerii

Propunerea modifică Directiva privind standardele de calitate a mediului (Directiva privind SCM) și anexa X la Directiva-cadru privind apa.

Articolul 1 înlocuiește anexa X la Directiva-cadru privind apa cu textul care figurează în anexa I la prezenta directivă. Anexa X actualizată include noile substanțe prioritare propuse și identifică două substanțe prioritare existente ca fiind substanțe periculoase prioritare. Anexa este simplificată prin includerea în notele de subsol a unora dintre informațiile care figurau anterior în tabel.

Articolul 2 din prezenta propunere modifică dispozițiile menționate în continuare ale Directivei privind SCM.

Articolul 2 este modificat pentru a introduce o definiție pentru termenul „matrice”, reprezentând compartimentul de mediu pentru care se aplică SCM-urile și în care, prin urmare, trebuie monitorizate concentrațiile de substanțe prioritare și de substanțe periculoase prioritare, de obicei, apă, sedimente sau biota (pești, cu excepția cazului în care se indică altfel).

Articolul 3 este modificat pentru a-i asigura coerența cu noua structură a părții A din anexa I (în special, cu includerea în anexă a standardelor pentru biota), și pentru a modifica obligațiile statelor membre cu privire la selectarea matricei de monitorizare. Pentru fiecare substanță, pe baza proprietăților sale intrinseci, este specificată din oficiu o matrice de monitorizare. Flexibilitatea actuală de care dispun statele membre pentru a selecta o matrice alternativă se păstrează, dar este acum condiționată de îndeplinirea criteriilor minime de performanță analitică stabilite la articolul 4 din Directiva 2009/90/CE a Comisiei[11]. În plus, pentru a simplifica raportarea, obligațiile de notificare prevăzute la articolul 3 din Directiva privind SCM sunt integrate în notificarea planurilor de management al bazinelor hidrografice, prevăzută la articolul 15 din Directiva-cadru privind apa. În sfârșit, mandatul acordat prin procedura de comitologie pentru a modifica partea B punctul 3 din anexa I este aliniat la noile competențe delegate.

Articolul 4 alineatul (4) și articolul 5 alineatul (6) sunt eliminate ca o consecință a alinierii actului la noile competențe de executare prevăzute de tratat. Astfel de competențe nu sunt adecvate pentru adoptarea de orientări tehnice, deoarece acestea nu sunt documente obligatorii din punct de vedere juridic.

Articolul 8 este actualizat.

Se inserează un nou articol 8a cu privire la dispozițiile specifice pentru substanțele care se comportă ca substanțe persistente, bioacumulative și toxice omniprezente.

Se inserează un nou articol 8b care instituie o listă de supraveghere în scopul colectării direcționate de date de monitorizare, pe care să se bazeze viitoarele revizuiri ale listei substanțelor prioritare.

Articolul 9 este modificat în vederea alinierii la noul Regulament (UE) nr. 182/2011[12], care privește competențele de executare ale Comisiei, și este introdus un nou articol 10 referitor la exercitarea competențelor delegate.

Partea A din anexa I este înlocuită cu anexa II la prezenta directivă, care introduce noile substanțe prioritare propuse, modifică SCM-urile pentru unele substanțe prioritare existente[13] și introduce o coloană destinată standardelor pentru biota. Această coloană include cele trei standarde pentru biota stabilite deja la articolul 3 alineatul (2) litera (a) din Directiva privind SCM, precum și standarde pentru biota pentru alte substanțe prioritare existente și pentru unele noi substanțe prioritare. Includerea standardelor pentru biota în anexa I la Directiva privind SCM simplifică prezentarea și mărește claritatea.

Punctul 2 al părții B din anexa I la Directiva privind SCM este modificat pentru a se face în mod adecvat trimitere la competențele de executare prevăzute la articolul 9.

Anexa II la Directiva privind SCM, devenită caducă, se elimină.

Anexa III la Directiva privind SCM, legată de actualul articolul 8 și devenită caducă, se elimină.

Articolul 3 din prezenta propunere stabilește obligațiile privind transpunerea în legislația națională și notificarea către Comisie a actelor naționale.

Articolul 4 se referă la intrarea în vigoare.

Articolul 5 stabilește faptul că directiva se adresează statelor membre.

2011/0429 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

de modificare a Directivelor 2000/60/CE și 2008/105/CE în ceea ce privește substanțele prioritare din domeniul politicii apei

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 192 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European[14],

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor[15],

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1) Poluarea chimică a apelor de suprafață reprezintă o amenințare atât pentru mediul acvatic, cu efecte cum ar fi toxicitatea acută și cronică pentru organismele acvatice, acumularea în ecosistem, dispariția habitatelor și pierderea biodiversității, cât și pentru sănătatea umană. Identificarea cauzelor poluării și combaterea emisiilor la sursă, în modul cel mai eficient din punct de vedere economic și al mediului, constituie priorități.

(2) Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei[16] definește o strategie de combatere a poluării apei. Această strategie implică identificarea substanțelor prioritare dintre cele care generează un risc semnificativ pentru mediul acvatic, sau prin intermediul mediului acvatic, la nivelul Uniunii. Decizia nr. 2455/2001/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2001 de stabilire a unei liste de substanțe prioritare în domeniul apei[17] a stabilit prima listă de 33 de substanțe sau grupuri de substanțe cărora li s-a atribuit prioritate la nivelul Uniunii și care sunt în prezent incluse în anexa X la Directiva 2000/60/CE.

(3) Directiva 2008/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele de calitate a mediului în domeniul apei[18] stabilește standarde de calitate a mediului (SCM) pentru cele 33 de substanțe prioritare identificate în Decizia nr. 2455/2001/CE, precum și pentru alți 8 poluanți care au fost deja reglementați la nivelul Uniunii, în conformitate cu dispozițiile și cu obiectivele Directivei 2000/60/CE.

(4) Comisia a efectuat o revizuire a listei substanțelor prioritare, în conformitate cu articolul 16 alineatul (4) din Directiva 2000/60/CE și cu articolul 8 din Directiva 2008/105/CE, și a concluzionat că este oportun să se modifice lista substanțelor prioritare prin identificarea de noi substanțe care să facă obiectul acțiunii prioritare la nivelul Uniunii, stabilirea de SCM-uri pentru acestea, actualizarea conform progreselor științifice a SCM-urilor pentru anumite substanțe existente, precum și stabilirea de SCM referitoare la biota pentru unele substanțe prioritare existente, dar și noi.

(5) Revizuirea listei substanțelor prioritare s-a sprijinit pe o consultare amplă cu experți din serviciile Comisiei, cu statele membre, cu părțile interesate și cu Comitetul științific pentru riscurile asupra sănătății și mediului (CSRSM).

(6) După adoptarea Directivei 2000/60/CE, au fost adoptate numeroase acte ale Uniunii care constituie măsuri de control al emisiilor, în conformitate cu articolul 16 din directiva respectivă, pentru substanțe prioritare individuale. Mai mult, numeroase măsuri de protecție a mediului se încadrează în domeniul de aplicare a altor acte legislative în vigoare ale Uniunii. Prin urmare, trebuie să se acorde prioritate implementării și revizuirii instrumentelor existente și nu stabilirii de noi controale. Includerea unei substanțe în anexa X la Directiva 2000/60/CE nu aduce atingere aplicării dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului[19].

(7) După stabilirea SCM-urilor pentru cele 33 de substanțe prioritare incluse în anexa X la Directiva 2000/60/CE, au fost realizate o serie de evaluări ale riscurilor în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului din 23 martie 1993 privind evaluarea și controlul riscurilor prezentate de substanțele existente[20], înlocuit ulterior cu Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei[21]. Pentru a asigura un nivel adecvat de protecție și a actualiza SCM-urile conform celor mai recente cunoștințe științifice și tehnice în ceea ce privește riscurile pentru mediul acvatic sau prin intermediul mediului acvatic, SCM-urile pentru unele substanțe existente trebuie revizuite.

(8) Au fost identificate și alte substanțe care prezintă un risc semnificativ pentru mediul acvatic, sau prin intermediul mediului acvatic, la nivelul Uniunii, cărora li s-a atribuit prioritate utilizând abordările specificate la articolul 16 alineatul (2) din Directiva 2000/60/CE și care trebuie adăugate pe lista substanțelor prioritare. La stabilirea SCM‑urilor pentru aceste substanțe, s-a ținut seama de cele mai recente informații științifice și tehnice disponibile.

(9) Stabilirea de SCM-uri pentru substanțele periculoase prioritare implică, de obicei, niveluri mai mari de incertitudine decât în cazul substanțelor prioritare, dar standardul de calitate a mediului stabilește totuși un nivel de referință pentru evaluarea îndeplinirii obiectivului stării chimice bune a unei ape de suprafață, definit la articolul 2 punctul 24 și la articolul 4 alineatul (1) litera (a) punctele (ii) și (iii) din Directiva 2000/60/CE. Cu toate acestea, pentru a asigura un nivel adecvat de protecție a mediului și a sănătății umane, scopul ultim în ceea ce privește substanțele periculoase prioritare este oprirea sau eliminarea treptată a emisiilor, evacuărilor și pierderilor, astfel cum stabilește articolul 4 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din Directiva 2000/60/CE.

(10) Cunoștințele științifice cu privire la traiectoria și efectele poluanților din apă au evoluat în mod semnificativ în ultimii ani. Știm mai multe despre compartimentul mediului acvatic (apă, sedimente sau biota, denumite în continuare „matrice”) în care este probabil să se găsească o substanță și în care, prin urmare, concentrația acesteia are cea mai mare probabilitate de a fi măsurabilă. Unele substanțe foarte hidrofobe se acumulează în biota și sunt foarte greu detectabile în apă, chiar utilizând cele mai avansate tehnici analitice. Pentru aceste substanțe, SCM-urile trebuie stabilite pentru biota. Cu toate acestea, pentru a putea profita de strategia lor de monitorizare și a o adapta la condițiile locale, statele membre trebuie să dispună de flexibilitatea de a utiliza matrice alternative (apă, sedimente sau biota) pentru monitorizare, cu condiția ca nivelul de protecție permis de SCM-uri și de sistemul de monitorizare să fie la fel de bun ca cel asigurat de SCM-urile și matricea prevăzute în prezenta directivă.

(11) Directiva 2009/90/CE a Comisiei din 31 iulie 2009 de stabilire, în temeiul Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a specificațiilor tehnice pentru analiza chimică și monitorizarea stării apelor[22] instituie criterii minime de performanță pentru metodele analitice utilizate în monitorizarea stării apelor. Aceste criterii asigură obținerea în urma monitorizării a unor informații semnificative și relevante, deoarece solicită utilizarea unor metode analitice suficient de sensibile pentru a asigura detectarea și măsurarea în mod credibil a oricărei depășiri a SCM‑urilor. Statelor membre trebuie să li se permită să utilizeze alte matrice de monitorizare decât cele specificate în prezenta directivă, numai dacă metoda analitică folosită îndeplinește criteriile minime de performanță stabilite la articolul 4 din Directiva 2009/90/CE pentru matricea și SCM-ul respective, sau dacă funcționează mult mai bine decât metoda utilizată pentru SCM-ul și matricea specificate în prezenta directivă.

(12) Substanțele persistente, bioacumulative și toxice (substanțele PBT), precum și alte substanțe care se comportă la fel ca substanțele PBT, se pot găsi timp de decenii în mediul acvatic la niveluri care prezintă un risc semnificativ, chiar dacă s-au luat deja măsuri ample de reducere sau de eliminare a emisiilor. Unele dintre acestea pot fi, de asemenea, transportate pe distanțe lungi și sunt aproape omniprezente în mediu. Câteva astfel de substanțe se regăsesc printre substanțele periculoase prioritare existente sau propuse și, ca urmare a omniprezenței lor pe termen lung, unora dintre acestea trebuie să li se acorde o atenție specială în ceea ce privește impactul asupra prezentării stării chimice în temeiul Directivei 2000/60/CE și în ceea ce privește cerințele de monitorizare.

(13) În ceea ce privește prezentarea stării chimice în conformitate cu punctul 1.4.3 din anexa V la Directiva 2000/60/CE, statelor membre trebuie să li se permită să prezinte separat impactul asupra stării chimice al substanțelor care se comportă ca substanțe PBT omniprezente, astfel încât să nu fie estompate îmbunătățirile calității apei obținute în ceea ce privește alte substanțe. Pe lângă harta obligatorie care acoperă toate substanţele, ar putea fi furnizate două hărţi suplimentare, dintre care prima acoperă numai substanţele care se comportă ca substanțe PBT omniprezente, iar a doua acoperă celelalte substanţe.

(14) Monitorizarea trebuie adaptată la scara spațială și temporală a variațiilor așteptate ale concentrațiilor. Având în vedere distribuția pe scară largă și perioadele lungi de recuperare estimate pentru substanțele care se comportă ca substanțe PBT omniprezente, statelor membre trebuie să li se permită să reducă numărul de situri de monitorizare și/sau frecvența monitorizării pentru aceste substanțe, cu condiția ca o bază de referință pentru monitorizare, solidă din punct de vedere statistic, să fie disponibilă.

(15) Atenția specială acordată substanțelor care se comportă ca substanțe PBT omniprezente nu scutește Uniunea sau statele membre de adoptarea de măsuri suplimentare față de cele deja luate, inclusiv la nivel internațional, pentru reducerea sau eliminarea emisiilor, evacuărilor și pierderilor din aceste substanțe, în vederea atingerii obiectivelor stabilite la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2000/60/CE.

(16) Pentru evaluarea riscurilor pe care se bazează selecția noilor substanțe prioritare, sunt necesare date de monitorizare de înaltă calitate, împreună cu date privind efectele ecotoxicologice. Deși s-au îmbunătățit în mod semnificativ în ultimii ani, datele de monitorizare colectate de la statele membre nu sunt întotdeauna adecvate scopului din punctul de vedere al calității și al acoperirii teritoriului Uniunii. Datele de monitorizare lipsesc în special pentru mulți poluanți emergenți, care pot fi definiți ca poluanți neincluși în prezent în programele de monitorizare de rutină la nivelul Uniunii, dar care pot prezenta un risc semnificativ și necesită reglementare în funcție de potențialele lor efecte (eco)toxicologice și asupra sănătății și de nivelurile atinse în mediul (acvatic).

(17) Este necesar un nou mecanism care să furnizeze Comisiei informații de monitorizare direcționate și de înaltă calitate privind concentrația de substanțe din mediul acvatic, cu accent pe poluanții emergenți și pe substanțele pentru care datele de monitorizare disponibile nu au calitatea suficientă, necesară pentru evaluarea riscurilor. Noul mecanism trebuie să faciliteze colectarea acestor informații pentru toate bazinele hidrografice ale Uniunii. Pentru a menține costurile de monitorizare la niveluri rezonabile, mecanismul trebuie să se concentreze asupra unui număr limitat de substanțe, incluse temporar într-o „listă de supraveghere”, și a unui număr limitat de situri de monitorizare, dar trebuie să furnizeze date reprezentative, adecvate procesului de stabilire a priorităților al Uniunii Lista trebuie să fie dinamică, să țină seama de noile informații asupra riscurilor potențiale prezentate de poluanții emergenți și să evite monitorizarea substanțelor pentru mai mult timp decât este necesar.

(18) Pentru a simplifica și a raționaliza obligațiile de raportare ale statelor membre și pentru creșterea coerenței cu alte elemente conexe din domeniul gestionării apei, cerințele de notificare prevăzute la articolul 3 din Directiva 2008/105/CE trebuie integrate în obligațiile generale de raportare prevăzute la articolul 15 din Directiva 2000/60/CE.

(19) Odată cu adoptarea prezentei propuneri și cu transmiterea raportului său către Parlamentul European și Consiliu, Comisia a finalizat prima revizuire a listei substanțelor prioritare, solicitată la articolul 8 din Directiva 2008/105/CE. Aceasta a inclus o revizuire a substanțelor din anexa III la directiva respectivă, dintre care unele au fost identificate în vederea declarării ca substanțe prioritare. În prezent, nu există dovezi suficiente pentru a declara și celelalte substanțe ca substanțe prioritare. Având în vedere posibilitatea ca noi informații privind substanțele respective să devină disponibile, acestea nu sunt excluse de la o revizuire viitoare, la fel ca și celelalte substanțe luate în considerare, dar nedeclarate prioritare în cadrul prezentei revizuiri. Prin urmare, anexa III la Directiva 2008/105/CE a devenit caducă și trebuie eliminată. Articolul 8 din directiva respectivă trebuie modificat în consecință, inclusiv în ceea ce privește data raportării către Parlamentul European și Consiliu.

(20) Pentru a reacționa prompt la progresele tehnice și științifice relevante din domeniul acoperit de prezenta directivă, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene trebuie delegată Comisiei în ceea ce privește actualizarea metodelor de aplicare a standardelor de calitate a mediului stabilite de directivă.

(21) În plus, în vederea îmbunătățirii bazei de informații pentru identificarea viitoare a substanțelor prioritare, în special privind poluanții emergenți, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene trebuie delegată Comisiei în ceea ce privește elaborarea unei liste de supraveghere. Este deosebit de importantă organizarea de către Comisie, în cursul lucrărilor pregătitoare, a unor consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți.

(22) Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia trebuie să asigure transmiterea simultană, promptă și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(23) În vederea asigurării de condiții uniforme pentru implementarea prezentei directive, a metodelor de monitorizare utilizate pentru monitorizarea substanțelor de pe lista de supraveghere, precum și a formatelor de raportare pentru raportarea către Comisie a datelor și a informațiilor de monitorizare, trebuie să fie conferite Comisiei competențe de executare. Aceste competențe trebuie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie[23].

(24) Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume atingerea unei stări chimice bune a apelor de suprafață prin stabilirea de SCM-uri pentru substanțele prioritare și pentru alți poluanți, nu poate fi realizat în mod suficient de către statele membre și, prin urmare, în vederea menținerii aceluiași nivel de protecție a apelor de suprafață în întreaga Uniune, poate fi mai bine realizat la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității enunțat la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, enunțat la același articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(25) Prin urmare, Directiva 2000/60/CE și Directiva 2008/105/CE trebuie modificate în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa X la Directiva 2000/60/CE se înlocuiește cu textul care figurează în anexa I la prezenta directivă.

Articolul 2

Directiva 2008/105/EC se modifică după cum urmează:

1. Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică definițiile prevăzute la articolul 2 din Directiva 2000/60/CE și la articolul 2 din Directiva 2009/90/CE.

În plus, se aplică următoarea definiție:

«matrice» înseamnă un compartiment al mediului acvatic, respectiv apă, sedimente sau biota.”

2. Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 3

1.       În conformitate cu articolul 1 din prezenta directivă și cu articolul 4 din Directiva 2000/60/CE, pentru corpurile de apă de suprafață, statele membre aplică SCM-urile stabilite în partea A din anexa I la prezenta directivă.

Pentru corpurile de apă de suprafață, statele membre aplică SCM-urile în conformitate cu cerințele stabilite în partea B din anexa I. [Notă: acest alineat nu este modificat]

2.       Pentru substanțele cu numerele 5, 15, 16, 17, 21, 28, 34, 35, 37, 43 și 44, prevăzute în partea A din anexa I, statele membre aplică SCM-urile pentru biota stabilite în partea A din anexa I. Pentru restul substanțelor, statele membre aplică SCM-urile pentru apă stabilite în partea A din anexa I.

3.       Statele membre pot decide să aplice un SCM pentru o matrice diferită de cea specificată la alineatul (2).

Statele membre care utilizează această opțiune aplică SCM-ul corespunzător stabilit în partea A din anexa I sau, dacă nu este inclus niciun SCM pentru matricea respectivă, stabilesc un SCM care oferă cel puțin același nivel de protecție ca SCM‑ul prevăzut în anexa menționată.

Statele membre pot recurge la această opțiune numai dacă metoda de analiză utilizată pentru matricea selectată îndeplinește criteriile minime de performanță stabilite la articolul 4 din Directiva 2009/90/CE a Comisiei(*) sau, în cazul în care aceste criterii nu sunt îndeplinite pentru nicio matrice, dacă metoda funcționează mult mai bine decât cea utilizată pentru matricea specificată la alineatul (2).

4.       În cazul substanțelor pentru care este aplicat un SCM pentru sedimente și/sau biota, statele membre monitorizează substanța în matricea corespunzătoare cel puțin o dată pe an, exceptând cazurile în care cunoștințele tehnice și opinia experților justifică un alt interval.

5.       Statele membre includ în planurile actualizate de management al bazinelor hidrografice elaborate în conformitate cu articolul 13 alineatul (7) din Directiva 2000/60/CE următoarele:

(a)     un tabel care prezintă limitele de cuantificare ale metodelor de analiză aplicate, precum și informații cu privire la performanța acestor metode în raport cu criteriile stabilite la articolul 4 din Directiva 2009/90/CE a Comisiei;

(b)     pentru substanțele în cazul cărora s-a utilizat opțiunea prevăzută la alineatul (3):

(i)      motivele și fundamentarea utilizării acesteia;

(ii)      după caz, SCM-urile alternative stabilite, dovezi ale faptului că acestea oferă cel puțin aceeași protecție, inclusiv datele și metodologia utilizate pentru determinarea lor, precum și categoriile de apă de suprafață pentru care acestea se aplică;

(iii)     pentru comparație cu informațiile menționate în prezentul articol alineatul (5) litera (a), limitele de cuantificare ale metodelor de analiză pentru matricea sau matricele specificate în partea A din anexa I la prezenta directivă, inclusiv informații cu privire la performanța acestor metode în raport cu criteriile stabilite la articolul 4 din Directiva 2009/90/CE a Comisiei;

(c)     justificarea frecvenței monitorizării aplicate în conformitate cu alineatul (4), dacă intervalele de monitorizare depășesc 1 an.

6.       Statele membre iau măsuri pentru analizarea tendințelor pe termen lung ale concentrațiilor acelor substanțe prioritare enumerate în partea A din anexa I care tind să se acumuleze în sedimente și/sau în biota, acordând o atenție deosebită substanțelor cu numerele 2, 5, 6, 7, 12, 15, 16, 17, 18, 20, 21, 26, 28, 30, 34, 35, 36, 37, 43 și 44, pe baza monitorizării stării apei efectuate în conformitate cu articolul 8 din Directiva 2000/60/CE. Statele membre iau măsuri al căror scop este să asigure, sub rezerva articolului 4 din Directiva 2000/60/CE, faptul că aceste concentrații nu cresc în mod considerabil în sedimente și/sau în biota respectivă. [Notă: modificarea constă numai în adăugarea trimiterilor la noile substanțe prioritare (30 - 44)]

Statele membre stabilesc frecvența monitorizării sedimentelor și/sau a biotei, astfel încât să furnizeze suficiente date pentru o analiză credibilă a tendințelor pe termen lung. Cu titlu orientativ, monitorizarea trebuie efectuată o dată la fiecare trei ani, exceptând cazurile în care cunoștințele tehnice și opinia experților justifică un alt interval. [Notă: acest paragraf nu este modificat]

7.       Comisia analizează progresele tehnice și științifice, inclusiv concluziile evaluărilor riscurilor, menționate la articolul 16 alineatul (2) literele (a) și (b) din Directiva 2000/60/CE, precum și informațiile conținute în înregistrarea substanțelor, puse la dispoziția publicului în conformitate cu articolul 119 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, și propune, dacă este necesar, revizuirea SCM-urilor stabilite în partea A din anexa I la prezenta directivă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 294 din tratat, respectând calendarul prevăzut la articolul 16 alineatul (4) din Directiva 2000/60/CE. [Notă: acest alineat nu este modificat]

8.       Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 10, cu privire la modificarea părții B punctul 3 din anexa I la prezenta directivă.

_________

(*)     JO L 201, 1.8.2009, p. 36.”

3. Articolul 4 alineatul (4) și articolul 5 alineatul (6) se elimină.

4. Articolul 8 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 8

Revizuirea anexei X la Directiva 2000/60/CE

Comisia raportează Parlamentului European și Consiliului rezultatele revizuirii periodice a anexei X la Directiva 2000/60/CE, prevăzută la articolul 16 alineatul (4) din directiva respectivă. Dacă este cazul, Comisia transmite împreună cu raportul propuneri pertinente, în special propuneri privind identificarea unor noi substanțe prioritare sau a unor noi substanțe periculoase prioritare, sau identificarea anumitor substanțe prioritare ca fiind substanțe periculoase prioritare, precum și privind stabilirea SCM-urilor corespunzătoare pentru apele de suprafață, sedimente sau biota, după caz.”

5. Se inserează următorul articol 8a:

„Articolul 8a

Dispoziții specifice pentru substanțele care se comportă ca substanțe persistente, bioacumulative și toxice omniprezente

În ceea ce privește substanțele cu numerele 5, 21, 28, 30, 35, 37, 43 și 44 prevăzute în partea A din anexa I la prezenta directivă, statele membre pot:

(a) să prezinte informațiile privind starea chimică, în planurile de management al bazinelor hidrografice elaborate în conformitate cu articolul 13 din Directiva 2000/60/CE, separat față de cele corespunzătoare restului substanțelor, fără a aduce atingere cerințelor de la punctul 1.4.3 din anexa V la directiva respectivă cu privire la prezentarea stării chimice globale și/sau

(b) să monitorizeze mai puțin intensiv decât se solicită în cazul substanțelor prioritare la articolul 3 alineatul (4) din prezenta directivă și în anexa V la Directiva 2000/60/CE, cu condiția ca monitorizarea să fie reprezentativă și să existe deja o bază de referință solidă din punct de vedere statistic privind prezența acestor substanțe în mediul acvatic, care să acopere cel puțin un ciclu de planificare a managementului bazinelor hidrografice cu durata de șase ani.

Primul paragraf nu aduce atingere obiectivelor și obligațiilor prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a), la articolul 11 alineatul (3) litera (k) și la articolul 16 alineatul (6) din Directiva 2000/60/CE .”

6. Se inserează următorul articol 8b:

„Articolul 8b

Lista de supraveghere

1.       Comisia elaborează o listă de supraveghere a substanțelor pentru care trebuie colectate date de monitorizare la nivelul Uniunii, pe care să se bazeze viitoarele exerciții de stabilire a priorităților în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din Directiva 2000/60/CE.

Lista de supraveghere trebuie să conțină întotdeauna cel mult 25 de substanțe sau grupe de substanțe și să indice matricea de monitorizare pentru fiecare substanță. Substanțele trebuie să fie selectate dintre cele care, conform informațiilor disponibile, pot prezenta un risc semnificativ la nivelul Uniunii pentru mediul acvatic sau prin intermediul mediului acvatic. La selectarea substanțelor pentru includere în lista de supraveghere, Comisia ține seama de toate informațiile disponibile, inclusiv de proiectele de cercetare, de caracterizările efectuate de statele membre și de programele de monitorizare ale acestora, prevăzute la articolele 5 și 8 din Directiva 2000/60/CE, de informațiile privind volumele de producție, modurile de utilizare, concentrațiile în mediu și efectele, precum și de informațiile colectate în conformitate cu Directivele 98/8/CE, 2001/82/CE* și 2001/83/CE** ale Parlamentului European și ale Consiliului și cu Regulamentele (CE) nr. 1907/2006 și (CE) nr. 1107/2009*** ale Parlamentului European și ale Consiliului.

2.       Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 10, cu privire la elaborarea listei de supraveghere menționate la alineatul (1) din prezentul articol.

3.       Comisia elaborează prima listă de supraveghere menționată la alineatul (1) până la […][24].

4.       Statele membre monitorizează fiecare substanță din lista de supraveghere, la stații de monitorizare reprezentative selectate, pentru o perioadă de cel puțin 12 luni care începe în termen de 3 luni de la includerea substanței în lista de supraveghere.

Fiecare stat membru selectează cel puțin o stație per arie geografică de 15 000 km2 în medie; fiecare stat membru dispune de cel puțin o stație.

La alegerea stațiilor reprezentative, a frecvenței și a calendarului de monitorizare pentru fiecare substanță, statele membre trebuie să țină seama de modurile de utilizare a substanței. Frecvența monitorizării este de cel puțin o dată pe an.

5.       Statele membre raportează Comisiei rezultatele monitorizării efectuate în conformitate cu alineatul (4) în termen de 18 luni de la includerea substanței în lista de supraveghere și, ulterior, la fiecare 12 luni, pe perioada în care substanța este menținută pe listă. Raportul include informații cu privire la reprezentativitatea stației și la strategia de monitorizare.

6.       Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care stabilesc specificațiile tehnice pentru monitorizarea substanțelor din lista de supraveghere și formatele tehnice pentru raportarea către Comisie a rezultatelor monitorizării și a informațiilor conexe. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 9 alineatul (2).

*        JO L 311, 28.11.2001, p. 1.

**      JO L 311, 28.11.2001, p. 67.

***    JO L 309, 24.11.2009, p. 1.”

7. Articolul 9 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 9

1. Comisia este asistată de Comitetul instituit prin articolul 21 alineatul (1) din Directiva 2000/60/CE. Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.(*)

2.       Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(*)     JO L 55, 28.2.2011, p. 13.”

8. Articolul 10 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 10

Exercitarea delegării

1. Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile stabilite de prezentul articol.

2. Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 3 alineatul (8) și la articolul 8b alineatul (2) este conferită Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată începând cu […][25].

3. Delegarea competențelor menționată la articolul 3 alineatul (8) și la articolul 8b alineatul (2) poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. În urma deciziei de revocare, ia sfârșit delegarea competențelor specificată în decizia respectivă. Decizia intră în vigoare în ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară pe care o specifică. Decizia nu afectează validitatea actelor delegate care au intrat deja în vigoare.

4. De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia notifică simultan acest act Parlamentului European și Consiliului.

5. Un act delegat adoptat în temeiul articolului 3 alineatul (8) și al articolului 8b alineatul (2) intră în vigoare numai dacă Parlamentul European sau Consiliul nu a formulat nicio obiecție în termen de două luni de la notificarea sa către Parlamentul European și Consiliu, sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu au obiecții. Termenul respectiv este prelungit cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

9. În anexa I, partea A se înlocuiește cu textul care figurează în anexa II la prezenta directivă.

10. În anexa I, punctul 2 din partea B se înlocuiește cu următorul text:

„2. Coloanele 6 și 7 din tabel: pentru orice corp de apă de suprafață dat, aplicarea SCM-CMA înseamnă că, la orice punct de monitorizare reprezentativ din corpul de apă, concentrația măsurată nu depășește standardul.

Cu toate acestea, în conformitate cu punctul 1.3.4 din anexa V la Directiva 2000/60/CE, statele membre pot introduce metode statistice, precum calculul percentilelor, pentru a asigura un nivel acceptabil de încredere și precizie la stabilirea conformității cu SCM-CMA. În acest caz, metodele statistice respective trebuie să respecte normele detaliate stabilite în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 9 alineatul (2) din prezenta directivă.”

11. Anexele II și III se elimină.

Articolul 3

1.       Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la[26] cel târziu. Statele membre comunică fără întârziere Comisiei textele acestor acte, precum și un tabel de corespondență între aceste acte și prezenta directivă.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

2.       Statele membre comunică Comisiei textele principalelor dispoziții de drept intern adoptate în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 31.1.2012.

Pentru Parlamentul European,                     Pentru Consiliu,

Președintele                                                  Președintele

ANEXA I

„ANEXA X LISTA SUBSTANȚELOR PRIORITARE DIN DOMENIUL POLITICII APEI

Număr || Număr CAS1 || Număr UE2 || Denumirea substanței prioritare3 || Identificată ca substanță periculoasă prioritară

(1) 15972-60-8 || 240-110-8 || Alaclor ||

(2) 120-12-7 || 204-371-1 || Antracen || X

(3) 1912-24-9 || 217-617-8 || Atrazin ||

(4) 71-43-2 || 200-753-7 || Benzen ||

(5) nu se aplică || nu se aplică || Difenileteri bromurați || X4

(6) 7440-43-9 || 231-152-8 || Cadmiu și compușii săi || X

(7) 85535-84-8 || 287-476-5 || Cloralcani, C10-13 || X

(8) 470-90-6 || 207-432-0 || Clorfenvinfos ||

(9) 2921-88-2 || 220-864-4 || Clorpirifos (Clorpirifos‑etil) ||

(10) 107-06-2 || 203-458-1 || 1,2‑dicloretan ||

(11) 75-09-2 || 200-838-9 || Diclormetan ||

(12) 117-81-7 || 204-211-0 || Di(2‑etilhexil)ftalat (DEHP) || X

(13) 330-54-1 || 206-354-4 || Diuron ||

(14) 115-29-7 || 204-079-4 || Endosulfan || X

(15) 206-44-0 || 205-912-4 || Fluoranten5 ||

(16) 118-74-1 || 204-273-9 || Hexaclorbenzen || X

(17) 87-68-3 || 201-765-5 || Hexaclorbutadienă || X

(18) 608-73-1 || 210-168-9 || Hexaclorciclohexan || X

(19) 34123-59-6 || 251-835-4 || Izoproturon ||

(20) 7439-92-1 || 231-100-4 || Plumb și compușii săi ||

(21) 7439-97-6 || 231-106-7 || Mercur și compușii săi || X

(22) 91-20-3 || 202-049-5 || Naftalină ||

(23) 7440-02-0 || 231-111-4 || Nichel și compușii săi ||

(24) nu se aplică || nu se aplică || Nonil fenoli || X6

(25) nu se aplică || nu se aplică || Octil fenoli7 ||

(26) 608-93-5 || 210-172-0 || Pentaclorbenzen || X

(27) 87-86-5 || 201-778-6 || Pentaclorfenol ||

(28) nu se aplică || nu se aplică || Hidrocarburi poliaromatice (PAH)8 || X

(29) 122-34-9 || 204-535-2 || Simazin ||

(30) nu se aplică || nu se aplică || Compuși de tributiltin || X9

(31) 12002-48-1 || 234-413-4 || Triclorbenzeni ||

(32) 67-66-3 || 200-663-8 || Triclormetan (cloroform) ||

(33) 1582-09-8 || 216-428-8 || Trifluralin || X

(34) 115-32-2 || 204-082-0 || Dicofol || X

(35) 1763-23-1 || 217-179-8 || Acid perfluoroctan sulfonic și derivații săi (PFOS) || X

(36) 124495-18-7 || nu se aplică || Chinoxifen || X

(37) nu se aplică || nu se aplică || Dioxine și compuși de tip dioxină || X10

(38) 74070-46-5 || 277-704-1 || Aclonifen ||

(39) 42576-02-3 || 255-894-7 || Bifenox ||

(40) 28159-98-0 || 248-872-3 || Cibutrin ||

(41) 52315-07-8 || 257-842-9 || Cipermetrin11 ||

(42) 62-73-7 || 200-547-7 || Diclorvos ||

(43) nu se aplică || nu se aplică || Hexa bromo ciclo dodecani (HBCDD) || X12

(44) 76-44-8 / 1024-57-3 || 200-962-3 / 213-831-0 || Heptaclor și heptaclor epoxid || X

(45) 886-50-0 || 212-950-5 || Terbutrin ||

(46) 57-63-6 || 200-342-2 || 17alfa-etinilestradiol13 ||

(47) 50-28-2 || 200-023-8 || 17beta-estradiol13 ||

(48) 15307-79-6 || 239-346-4 || Diclofenac13 ||

__________________________

1             CAS: Chemical Abstracts Service (Serviciul de catalogare a substanțelor chimice).

2             Număr UE: Inventarul european al substanțelor chimice existente introduse pe piață (EINECS) sau Lista europeană a substanțelor chimice notificate (ELINCS).

3             Atunci când au fost selectate grupuri de substanțe, exceptând cazul în care au fost indicate explicit în notă, s-au definit reprezentanți tipici ai acestora în contextul stabilirii standardelor de calitate a mediului.

4             Numai tetra, penta, hexa și heptabromodifenileter (numere CAS: 93703-48-1, 32534-81-9, 36483-60-0 și, respectiv, 68928-80-3).

5             Fluorantenul figurează pe listă ca indicator al altor hidrocarburi poliaromatice mai periculoase.

6             Nonil fenol (nr. CAS 25154-52-3, nr. UE 246-672-0), inclusiv izomerii 4-nonil fenol (nr. CAS 104-40-5, nr. UE 203-199-4) și 4-nonil fenol (ramificat) (nr. CAS 84852-15-3, nr. UE 284-325-5).

7             Octil fenol (nr. CAS 1806-26-4, nr. UE 217-302-5), inclusiv izomerul 4-(1,1',3,3'-tetrametilbutil)-fenol (nr. CAS 140-66-9, nr. UE 205-426-2).

8             Inclusiv benzo(a)piren (nr. CAS 50-32-8, nr. UE 200-028-5), benzo(b)fluoranten (nr. CAS 205-99-2, nr. UE 205-911-9), benzo(g,h,i)perilen (nr. CAS 191-24-2, nr. UE 205-883-8), benzo(k)fluoranten (nr. CAS 207-08-9, nr. UE 205-916-6), indeno(1,2,3-cd)piren (nr. CAS 193-39-5, nr. UE 205-893-2), dar fără antracen, fluoranten și naftalină, care sunt incluse în listă separat.

9             Inclusiv tributiltin-cation (nr. CAS 36643-28-4).

10            Include următorii compuși:

șapte dibenzo-p-dioxine policlorurate (PCDD): 2,3,7,8-T4CDD (nr. CAS 1746-01-6), 1,2,3,7,8-P5CDD (nr. CAS 40321-76-4), 1,2,3,4,7,8-H6CDD (nr. CAS 39227-28-6), 1,2,3,6,7,8-H6CDD (nr. CAS 57653-85-7), 1,2,3,7,8,9-H6CDD (nr. CAS 19408-74-3), 1,2,3,4,6,7,8-H7CDD (nr. CAS 35822-46-9), 1,2,3,4,6,7,8,9-O8CDD (nr. CAS 3268-87-9)

zece dibenzofurani policlorurați (PCDF): 2,3,7,8-T4CDF (nr. CAS 51207-31-9), 1,2,3,7,8-P5CDF          (nr. CAS 57117-41-6), 2,3,4,7,8-P5CDF (nr. CAS 57117-31-4), 1,2,3,4,7,8-H6CDF (nr. CAS 70648-26-9), 1,2,3,6,7,8-H6CDF (nr. CAS 57117-44-9), 1,2,3,7,8,9-H6CDF (nr. CAS 72918-21-9), 2,3,4,6,7,8-H6CDF (nr. CAS 60851-34-5), 1,2,3,4,6,7,8-H7CDF (nr. CAS 67562-39-4), 1,2,3,4,7,8,9-H7CDF (nr. CAS 55673-89-7), 1,2,3,4,6,7,8,9-O8CDF (nr. CAS 39001-02-0)

doisprezece difenili policlorurați, tip dioxină (PCB-DL): 3,3’,4,4’-T4CB (PCB 77, nr. CAS 32598-13-3), 3,3’,4’,5-T4CB (PCB 81, nr. CAS 70362-50-4), 2,3,3',4,4'-P5CB (PCB 105, nr. CAS 32598-14-4), 2,3,4,4',5-P5CB (PCB 114, nr. CAS 74472-37-0), 2,3',4,4',5-P5CB (PCB 118, nr. CAS 31508-00-6), 2,3',4,4',5'-P5CB (PCB 123, nr. CAS 65510-44-3), 3,3’,4,4’,5-P5CB (PCB 126, nr. CAS 57465-28-8), 2,3,3',4,4',5-H6CB (PCB 156, nr. CAS 38380-08-4), 2,3,3',4,4',5'-H6CB (PCB 157, nr. CAS 69782-90-7), 2,3',4,4',5,5'-H6CB (PCB 167, nr. CAS 52663-72-6), 3,3’,4,4’,5,5’-H6CB (PCB 169, nr. CAS 32774-16-6), 2,3,3',4,4',5,5'-H7CB (PCB 189, nr. CAS 39635-31-9).

11            Include cei opt izomeri cuprinși la nr. CAS 52315-07-8 și, prin urmare, și nr. CAS 67375-30-8 (Alfa cipermetrin).

12            Include 1,3,5,7,9,11-Hexa bromo ciclo dodecan (nr. CAS 25637-99-4), 1,2,5,6,9,10- Hexa bromo ciclo dodecan (nr. CAS 3194-55-6), α-Hexa bromo ciclo dodecan (nr. CAS 134237-50-6), β-Hexa bromo ciclo dodecan (nr. CAS 134237-51-7) și γ‑ Hexa bromo ciclo dodecan (nr. CAS 134237-52-8).

13            Includerea acestor substanţe în anexa X nu aduce atingere dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr.726/2004, Directivei 2001/83/CE şi Directivei 2001/82/CE.”

ANEXA II

„PARTEA A: STANDARDE DE CALITATE A MEDIULUI (SCM)

MA: media anuală

CMA: concentrația maximă admisibilă

Unitate: [µg/l] pentru coloanele (4) - (7)

            [µg/kg de greutate umedă] pentru coloana (8)

(1) (2) || (3) || (4) || (5) || (6) || (7) || (8)

Nr. || Denumirea substanței || Număr CAS1 || SCM-MA2 Ape de suprafață interioare3 || SCM-MA2 Alte ape de suprafață || SCM‑CMA4 Ape de suprafață interioare3 || SCM-CMA4 Alte ape de suprafață || SCM Biota12

(1) Alaclor || 15972‑60‑8 || 0,3 || 0,3 || 0,7 || 0,7 ||

(2) Antracen || 120‑12‑7 || 0,1 || 0,1 || 0,1 || 0,1 ||

(3) Atrazin || 1912‑24‑9 || 0,6 || 0,6 || 2,0 || 2,0 ||

(4) Benzen || 71‑43‑2 || 10 || 8 || 50 || 50 ||

(5) Difenileteri bromurați || 32534‑81‑9 || 4,9 10-8 || 2,4 10-9 || 0,14 || 0,014 || 0,0085

(6) Cadmiu și compușii săi (în funcție de clasele de duritate a apei)6 || 7440‑43‑9 || ≤ 0,08 (Clasa 1) 0,08 (Clasa 2) 0,09 (Clasa 3) 0,15 (Class 4) 0,25 (Clasa 5) || 0,2 || ≤ 0,45 (Clasa 1) 0,45 (Clasa 2) 0,6 (Clasa 3) 0,9 (Clasa 4) 1,5 (Clasa 5) || ≤ 0,45 (Clasa 1) 0,45 (Clasa 2) 0,6 (Clasa 3) 0,9 (Clasa 4) 1,5 (Clasa 5) ||

(6a) Tetraclorură de carbon7 || 56‑23‑5 || 12 || 12 || nu se aplică || nu se aplică ||

(7) C10‑13 Cloralcani8 || 85535‑84‑8 || 0,4 || 0,4 || 1,4 || 1,4 ||

(8) Clorfenvinfos || 470‑90‑6 || 0,1 || 0,1 || 0,3 || 0,3 ||

(9) Clorpirifos (Clorpirifos-etil) || 2921‑88‑2 || 0,03 || 0,03 || 0,1 || 0,1 ||

(9a) Pesticide ciclodiene: Aldrin7 Dieldrin7 Endrin7 Izodrin7 || 309‑00‑2 60‑57‑1 72‑20‑8 465‑73‑6 || Σ = 0,01 || Σ = 0,005 || nu se aplică || nu se aplică ||

(9b) DDT total7,9 || nu se aplică || 0,025 || 0,025 || nu se aplică || nu se aplică ||

para-para‑DDT7 || 50‑29‑3 || 0,01 || 0,01 || nu se aplică || nu se aplică ||

(10) 1,2‑Dicloretan || 107‑06‑2 || 10 || 10 || nu se aplică || nu se aplică ||

(11) Diclormetan || 75‑09‑2 || 20 || 20 || nu se aplică || nu se aplică ||

(12) Di(2‑etilhexil)-ftalat (DEHP) || 117‑81‑7 || 1,3 || 1,3 || nu se aplică || nu se aplică ||

(13) Diuron || 330‑54‑1 || 0,2 || 0,2 || 1,8 || 1,8 ||

(14) Endosulfan || 115‑29‑7 || 0,005 || 0,0005 || 0,01 || 0,004 ||

(15) Fluoranten || 206‑44‑0 || 0,0063 || 0,0063 || 0,12 || 0,12 || 30

(16) Hexaclorbenzen || 118‑74‑1 || || || 0,05 || 0,05 || 10

(17) Hexaclorbutadienă || 87‑68‑3 || || || 0,6 || 0,6 || 55

(18) Hexaclorciclohexan || 608‑73‑1 || 0,02 || 0,002 || 0,04 || 0,02 ||

(19) Izoproturon || 34123‑59‑6 || 0,3 || 0,3 || 1,0 || 1,0 ||

(20) Plumb și compușii săi || 7439‑92‑1 || 1,213 || 1,3 || 14 || 14 ||

(21) Mercur și compușii săi || 7439‑97‑6 || || || 0,07 || 0,07 || 20

(22) Naftalină || 91‑20‑3 || 2 || 2 || 130 || 130 ||

(23) Nichel și compușii săi || 7440‑02‑0 || 413 || 8,6 || 34 || 34 ||

(24) Nonil fenoli (4-Nonil fenol) || 84852-15-3 || 0,3 || 0,3 || 2,0 || 2,0 ||

(25) Octil fenoli ((4-(1,1',3,3'-tetrametilbutil)-fenol)) || 140‑66‑9 || 0,1 || 0,01 || nu se aplică || nu se aplică ||

(26) Pentaclorbenzen || 608‑93‑5 || 0,007 || 0,0007 || nu se aplică || nu se aplică ||

(27) Pentaclorfenol || 87‑86‑5 || 0,4 || 0,4 || 1 || 1 ||

(28) Hidrocarburi poliaromatice (PAH)11 || nu se aplică || nu se aplică || nu se aplică || nu se aplică || nu se aplică ||

Benzo(a)piren || 50-32-8 || 1,7 10-4 || 1,7 10-4 || 0,27 || 0,027 || 2 pentru pești 5 pentru crustacee și cefalopode 10 pentru moluște

Benzo(b)fluoranten || 205‑99‑2 || 0,017 || 0,017

Benzo(k)fluoranten || 207‑08‑9 || 0,017 || 0,017

Benzo(g,h,i)-perilen || 191‑24‑2 || 8,2 10-3 || 8,2 10-4

Indeno(1,2,3-cd)piren || 193-39-5 || ||

(29) Simazin || 122‑34‑9 || 1 || 1 || 4 || 4 ||

(29a) Tetracloretilenă7 || 127‑18‑4 || 10 || 10 || nu se aplică || nu se aplică ||

(29b) Tricloretilenă7 || 79‑01‑6 || 10 || 10 || nu se aplică || nu se aplică ||

(30) Compuși de tributiltin (tributiltin cation) || 36643-28-4 || 0,0002 || 0,0002 || 0,0015 || 0,0015 ||

(31) Triclorbenzeni || 12002-48-1 || 0,4 || 0,4 || nu se aplică || nu se aplică ||

(32) Triclormetan || 67-66-3 || 2,5 || 2,5 || nu se aplică || nu se aplică ||

(33) Trifluralin || 1582-09-8 || 0,03 || 0,03 || nu se aplică || nu se aplică ||

(34) Dicofol || 115-32-2 || 1,3 10-3 || 3,2 10-5 || nu se aplică10 || nu se aplică10 || 33

(35) Acid perfluoroctan sulfonic și derivații săi (PFOS) || 1763-23-1 || 6,5 10-4 || 1,3 10-4 || 36 || 7,2 || 9,1

(36) Chinoxifen || 124495-18-7 || 0,15 || 0,015 || 2,7 || 0,54 ||

(37) Dioxine și compuși de tip dioxină || A se vedea nota de subsol 10 din anexa X la Directiva 2000/60/CE || || || || || Sumă de PCDD+PCDF+PCB-DL 0,008 µg.kg-1 TEQ14

(38) Aclonifen || 74070-46-5 || 0,12 || 0,012 || 0,12 || 0,012 ||

(39) Bifenox || 42576-02-3 || 0,012 || 0,0012 || 0,04 || 0,004 ||

(40) Cibutrin || 28159-98-0 || 0,0025 || 0,0025 || 0,016 || 0,016 ||

(41) Cipermetrin || 52315-07-8 || 8 10-5 || 8 10-6 || 6 10-4 || 6 10-5 ||

(42) Diclorvos || 62-73-7 || 6 10-4 || 6 10-5 || 7 10-4 || 7 10-5 ||

(43) Hexa bromo ciclo dodecan (HBCDD) || A se vedea nota de subsol 12 din anexa X la Directiva 2000/60/CE || 0,0016 || 0,0008 || 0,5 || 0,05 || 167

(44) Heptaclor și heptaclor epoxid || 76-44-8 / 1024-57-3 || 2 10-7 || 1 10-8 || 3 10-4 || 3 10-5 || 6,7 10-3

(45) Terbutrin || 886-50-0 || 0,065 || 0,0065 || 0,34 || 0,034 ||

(46) 17alfa-etinilestradiol || 57-63-6 || 3,5 10-5 || 7 10-6 || nu se aplică || nu se aplică ||

(47) 17beta-estradiol || 50-28-2 || 4 10-4 || 8 10-5 || nu se aplică || nu se aplică ||

(48) Diclofenac || 15307-79-6 || 0,1 || 0,01 || nu se aplică10 || nu se aplică10 ||

__________________________

1                 CAS: Chemical Abstracts Service (Serviciul de catalogare a substanțelor chimice).

2             Acest parametru reprezintă standardul de calitate a mediului exprimat ca valoare medie anuală (SCM-MA). În afară de cazul în care se specifică altfel, acesta se aplică la concentrația totală a tuturor izomerilor.

3             Apele de suprafață interioare cuprind râurile și lacurile, precum și corpurile de apă artificiale sau modificate substanțial, legate de acestea.

4             Acest parametru reprezintă standardul de calitate a mediului exprimat sub formă de concentrație maximă admisibilă (SCM-CMA). Atunci când pentru SCM-CMA apare indicația „nu se aplică”, se consideră că valorile SCM‑MA asigură protecție împotriva vârfurilor de poluare pe termen scurt care apar în cazul evacuărilor continue, deoarece acestea sunt mult mai mici decât valorile obținute pe baza toxicității acute.

5             Pentru grupul de substanțe prioritare reprezentat de difenileterii bromurați (nr. 5), SCM-urile trebuie comparate cu suma concentrațiilor congenerilor cu numerele 28, 47, 99, 100, 153 și 154.

6             Pentru cadmiu și compușii săi (nr. 6) valorile SCM-urilor variază în funcție de duritatea apei, pentru care s-au stabilit cinci clase (clasa 1: <40 mg CaCO3/l, clasa 2: 40 până la <50 mg CaCO3/l, clasa 3: 50 până la <100 mg CaCO3/l, clasa 4: 100 până la <200 mg CaCO3/l și clasa 5: ≥200 mg CaCO3/l).

7             Această substanță nu este o substanță prioritară, ci unul dintre ceilalți poluanți pentru care SCM-urile sunt identice cu cele stabilite în legislația aplicată înainte de 13 ianuarie 2009.

8             Nu este precizat niciun parametru indicativ pentru acest grup de substanțe. Parametrul sau parametrii indicativi trebuie definiți cu ajutorul metodei analitice.

9             DDT total cuprinde suma izomerilor 1,1,1-tricloro-2,2 bis (p-clorfenil) etan (nr. CAS 50-29-3; nr. UE 200‑024‑3); 1,1,1‑tricloro‑2 (o‑clorfenil)‑2‑(p‑clorfenil) etan (nr. CAS 789‑02‑6; nr. UE 212‑332‑5); 1,1-dicloro‑2,2 bis (p‑clorfenil) etilen (nr. CAS 72‑55‑9; nr. UE 200‑784‑6) și 1,1‑dicloro‑2,2 bis (p‑clorfenil) etan (nr. CAS 72‑54‑8; nr UE 200‑783‑0).

10            Nu sunt disponibile suficiente informații pentru a stabili un SCM-CMA pentru aceste substanțe.

11            Pentru grupul de substanțe prioritare reprezentat de hidrocarburile poliaromatice (PAH) (nr. 28), SCM-ul pentru biota se bazează pe toxicitatea benzo(a)pirenului, care trebuie măsurată în calitate de marker pentru celelalte PAH, a cărui concentrație trebuie comparată cu SCM. SCM-MA pentru apă este o valoare corespondentă.

12            Exceptând cazul în care se indică altfel în mod explicit, SCM pentru biota se referă la pești.

13            Aceste SCM-uri se referă la concentrațiile biodisponibile ale substanțelor.

14            PCDD: dibenzo-p-dioxine policlorurate; PCDF: dibenzofurani policlorurați; PCB-DL: difenili policlorurați tip dioxină; TEQ: echivalenți toxici.

[1]               Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1). http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:02000L0060-20090113:EN:NOT

[2]               Directiva 2008/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele de calitate a mediului în domeniul apei, de modificare și de abrogare a Directivelor 82/176/CEE, 83/513/CEE, 84/156/CEE, 84/491/CEE, 86/280/CEE ale Consiliului și de modificare a Directivei 2000/60/CE (JO L 348, 24.12.2008, p. 84). http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:32008L0105:EN:NOT

[3]               Un standard de calitate a mediului este definit ca fiind „concentrația unui poluant sau a unui grup de poluanți în apă, sedimente sau biota, care nu trebuie depășită pentru a asigura protecția sănătății umane și a mediului” (articolul 2 punctul 35 din Directiva-cadru privind apa).

[4]               Biota înseamnă orice grupuri de organisme acvatice vii, care pot fi analizate și utilizate ca indicatori ai poluării, precum pești, midii, nevertebrate etc.

[5]               Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, 30.12.2006, p. 1). http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:32006R1907:EN:NOT

[6]               Decizia nr. 1600/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iulie 2002 de stabilire a celui de-al șaselea program comunitar de acțiune pentru mediu (JO L 242,10.9.2002, p. 1). http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2002:242:0001:0015:EN:PDF

[7]               http://ec.europa.eu/environment/water/water-framework/objectives/implementation_en.htm

[8]               CSRSM este unul din comitetele științifice care furnizează Comisiei consultanță independentă și este format din 17 oameni de știință. Mai multe informații sunt disponibile la: http://ec.europa.eu/health/scientific_committees/environmental_risks/index_en.htm

[9]               Contract nr. 070307/2009/547548/SER/D1

[10]             Pentru substanțele existente supuse revizuirii, unele din informațiile necesare studiului au fost pregătite de o a doua firmă de consultanță, WRc (cu contribuții din partea Milieu).

[11]             Directiva 2009/90/CE a Comisiei din 31 iulie 2009 de stabilire, în temeiul Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a specificațiilor tehnice pentru analiza chimică și monitorizarea stării apelor (JO L 201, 1.8.2009, p. 36). http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2009:201:0036:0038:EN:PDF

[12]             Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13). http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2011:055:0013:0018:EN:PDF

[13]             Modificările afectează următoarele substanțe existente: numerele 2 (antracen), 5 (difenileteri bromurați), 15 (fluoranten), 20 (plumb și compușii săi), 22 (naftalină), 23 (nichel și compușii săi) și 28 (hidrocarburi poliaromatice).

[14]             JO C , , p. .

[15]             JO C , , p. .

[16]             JO L 327, 22.12.2000, p. 1.

[17]             JO L 331, 15.12.2001, p. 1.

[18]             JO L 348, 24.12.2008, p. 84.

[19]             JO L 309, 24.11.2009, p. 1.

[20]             JO L 84, 5.4.1993, p. 1.

[21]             JO L 396, 30.12.2006, p. 1.

[22]             JO L 201, 1.8.2009, p. 36.

[23]             JO L 55, 28.2.2011, p. 13.

[24]             După 12 luni de la adoptarea prezentei directive.

[25]             Data intrării în vigoare a prezentei directive.

[26]             După 12 luni de la adoptarea prezentei directive.