This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52013DC0659
COMMUNICATION FROM THE COMMISSION A new EU Forest Strategy: for forests and the forest-based sector
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR O nouă strategie a UE pentru păduri și sectorul forestier
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR O nouă strategie a UE pentru păduri și sectorul forestier
/* COM/2013/0659 final */
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR O nouă strategie a UE pentru păduri și sectorul forestier /* COM/2013/0659 final */
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE
PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN
ȘI COMITETUL REGIUNILOR O nouă strategie a UE pentru păduri
și sectorul forestier 1 Europa are nevoie de pădurile
sale Pădurile
și alte terenuri împădurite acoperă peste 40 % din
suprafața terestră a UE, având un caracter foarte variat de la o
regiune la alta. Împădurirea și evoluția naturală au
contribuit la creșterea suprafeței împădurite a UE cu circa 0,4 %
pe an în ultimele decenii. Cu toate acestea, la nivel mondial, suprafețele
împădurite continuă să scadă. La ora actuală, în UE,
doar 60-70 % din creșterea anuală este tăiată, ceea ce duce
la creșterea suprafeței împădurite. Totuși, conform
previziunilor statelor membre în ceea ce privește exploatarea terenurilor,
schimbarea destinației terenurilor și silvicultură (Land Use,
Land-Use Change and Forestry – LULUCF), se așteaptă ca indicele
de exploatare să crească cu aproximativ 30 % până în 2020,
în comparație cu 2010.[1]
Aproximativ 60 % din păduri aparțin câtorva milioane de proprietari
privați[2],
iar numărul acestora tinde să crească, având în vedere că
în unele state membre continuă procesul de restituire a pădurilor
proprietarilor. Restul aparține statului și altor proprietari
publici. Pădurile
sunt multifuncționale, având o utilitate economică, socială
și de mediu. Ele oferă habitate pentru animale și plante și
joacă un rol major în atenuarea schimbărilor climatice și în
alte servicii de mediu. Aproape o pătrime din suprafața
împădurită a UE este protejată în cadrul programului Natura
2000, iar o mare parte din restul suprafeței adăpostește specii
protejate în temeiul legislației UE în materie de protecție a
naturii. De asemenea, pădurile oferă avantaje mari pentru societate,
inclusiv pentru sănătatea oamenilor, pentru recreere și turism.[3] Importanța
socioeconomică a pădurilor este ridicată, dar adesea
subestimată. Pădurile contribuie la dezvoltarea rurală și
asigură aproximativ trei milioane de locuri de muncă. Lemnul este în
continuare principala sursă de venituri financiare din păduri.
Așadar, strategia are în vedere și industriile forestiere din UE,
care intră sub incidența politicii industriale a UE. Lemnul este
considerat, de asemenea, o sursă importantă de materii prime pentru
bioindustriile emergente. Biomasa
forestieră este în prezent cea mai importantă sursă de energie
regenerabilă și reprezintă aproximativ jumătate din
consumul total de energie regenerabilă al UE. În conformitate cu planurile
naționale de acțiune în domeniul energiei regenerabile, biomasa
utilizată pentru încălzire, răcire și producerea de energie
electrică ar trebui să furnizeze aproximativ 42 % din obiectivul
care prevede ca, în 2020, 20 % din energie să provină din surse
regenerabile. Dacă se va realiza acest lucru, cantitatea de lemn
utilizată în scopul producerii de energie în UE ar fi egală cu
cantitatea totală de lemn recoltată. Pădurile oferă, de
asemenea, o gamă largă de alte produse, de exemplu plută,
rășini, ciuperci, fructe cu coajă lemnoasă, vânat și
bace. Garantarea
gestionării durabile a pădurilor este esențială dacă
se dorește să se beneficieze în mod echilibrat de aceste avantaje. Gestionarea durabilă a pădurilor înseamnă folosirea pădurilor și a terenurilor împădurite într-un mod și într-un ritm care să permită menținerea diversității biologice, a productivității, a capacității de regenerare, a vitalității și a capacității acestora de a îndeplini, acum și în viitor, funcții ecologice, economice și sociale utile la nivel local, național și mondial fără a aduce prejudicii altor ecosisteme.[4] Deși Tratatul
privind funcționarea UE nu face referire la dispoziții specifice
privind o politică forestieră a UE, Uniunea are o lungă
tradiție de a contribui, prin intermediul politicilor sale, la punerea în
aplicare a unei gestionări durabile a pădurilor și la deciziile
statelor membre în materie de păduri. Printre realizările importante
se numără strategia Europa 2020 pentru creștere și locuri
de muncă, foaia de parcurs privind eficiența utilizării
resurselor, politica de dezvoltare rurală, politica industrială,
pachetul UE privind clima și energia, cu obiectivele sale pentru 2020,
strategia privind sănătatea plantelor și a materialelor de
reproducere și strategiile în domeniul biodiversității și
al bioeconomiei.[5] Bazată
pe principiul subsidiarității și al responsabilității
partajate, strategia în domeniul forestier 1998 a UE[6] a stabilit un
cadru pentru acțiunile în acest domeniu care sprijină gestionarea
durabilă a pădurilor și se bazează pe legăturile
benefice și pe cooperarea dintre politicile și inițiativele UE
și ale statelor membre. Planul de acțiune pentru păduri[7] 2007-2011 a
fost un instrument important pentru punerea în aplicare a strategiei și a
vizat patru obiective: competitivitatea, mediul, calitatea vieții și
coordonarea și comunicarea. Cofinanțarea măsurilor în domeniul
forestier în temeiul regulamentului privind dezvoltarea rurală a fost
și va rămâne principalul mijloc de finanțare la nivelul UE. O
evaluare ex-post a planului de acțiune pentru păduri a subliniat necesitatea
unei noi strategii forestiere care să elaboreze și să pună
în aplicare o viziune comună privind gestionarea
multifuncțională și durabilă a pădurilor în Europa,
să definească prioritățile și obiectivele
acțiunii, să stabilească legătura între strategiile și
planurile de finanțare ale UE și ale statelor membre, să
consolideze coerența intersectorială a activităților de
planificare, de finanțare și de punere în aplicare, să instituie
mecanisme clare de monitorizare, evaluare și raportare și să
reexamineze implicarea părților interesate. Prezenta comunicare
sprijină aceste recomandări prin furnizarea de orientări
strategice. 2 De ce este nevoie de un nou cadru În ultimii 15 ani,
schimbările semnificative sociale și politice au influențat
modul în care societatea din UE privește chestiunea pădurilor și
a silviculturii. Situația la nivel mondial este caracterizată de
cereri și de amenințări tot mai mari la adresa pădurilor.
În același timp, numărul tot mai mare de politici în domeniul
forestier creează un mediu politic complex și fragmentat.
Legăturile tot mai strânse între piețele internaționale de
alimente, hrană pentru animale, fibre și combustibil au cauzat, de
asemenea, perturbări neașteptate ale pieței. Este
necesar un nou cadru pentru: ·
a
se asigura că potențialul multifuncțional al pădurilor din
UE este gestionat într-un mod durabil și echilibrat, astfel încât să
se permită funcționarea corectă a serviciilor ecosistemice
vitale ale pădurilor noastre; ·
a
satisface cererea tot mai mare de materie primă pentru produsele existente
și cele noi (de exemplu, substanțe chimice sau fibre textile
ecologice) și pentru energia regenerabilă. Această cerere este o
oportunitate pentru diversificarea piețelor, dar reprezintă o
provocare semnificativă pentru gestionarea durabilă și pentru
echilibrarea cererilor. Cererea de noi utilizări în domeniul bioeconomiei
și al bioenergiei trebuie să fie coordonată cu cererile
tradiționale și să respecte cerințele impuse în materie de
sustenabilitate; ·
a
răspunde provocărilor și oportunităților cu care se
confruntă industriile forestiere în ceea ce privește eficiența
resurselor și a energiei, materiile prime, logistica, adaptarea
structurală, inovarea, educația, formarea profesională și
competențele, concurența internațională, politica în
domeniul climatic după anul 2020, precum și informarea și
comunicarea, pentru a stimula creșterea; ·
a
proteja pădurile și biodiversitatea de efectele grave ale furtunilor
și incendiilor, ale diminuării resurselor de apă și ale
dăunătorilor. Aceste amenințări nu se opresc la frontierele
naționale și sunt agravate de schimbările climatice; ·
a
recunoaște faptul că UE nu se bazează numai pe propria
producție și că consumul său are implicații asupra
pădurilor din întreaga lume; ·
a
dezvolta un sistem adecvat de informare pentru urmărirea tuturor
aspectelor de mai sus. UE are nevoie de un
cadru politic care să coordoneze și să asigure coerența
politicilor din domeniul forestier, permițând sinergii cu alte sectoare
care influențează gestionarea pădurilor. Uniunea are nevoie de o
nouă strategie în domeniul forestier, care să fie o
referință în elaborarea politicilor din domeniul forestier.
Pădurile din UE și sectorul forestier al UE trebuie să fie
astfel poziționate, încât să asigure contribuția lor la obiectivele
generale și specifice ale UE. 3 Soluții: O nouă strategie
a UE pentru păduri și sectorul forestier Prezenta
propunere promovează o viziune coerentă și globală asupra
gestionării pădurilor, examinează numeroasele beneficii ale
pădurilor, integrează aspectele interne și externe de
politică în domeniul forestier și abordează întregul lanț
valoric forestier. Ea
identifică principiile cheie necesare pentru consolidarea gestionării
durabile a pădurilor, ameliorarea competitivității și
crearea de locuri de muncă, în special în zonele rurale, asigurând
totodată protecția pădurilor și furnizarea de servicii
ecosistemice. Prezenta propunere precizează, de asemenea, modul în care UE
dorește să pună în aplicare politicile în domeniul forestier. Pentru
ca această strategie să fie relevantă pentru politicile care
necesită sau ar putea necesita o dovadă a gestionării durabile a
pădurilor și să își atingă obiectivele, sunt necesare
criterii de gestionare durabilă a pădurilor obiective,
ambițioase și demonstrabile, care ar putea fi aplicate pentru toate
utilizările biomasei forestiere. Strategia și punerea sa în aplicare
ar trebui să se bazeze pe legislația existentă și pe
inițiativele internaționale, inclusiv pe activitatea desfășurată
în cadrul FOREST EUROPE[8],
să ia în considerare situația specifică a micilor proprietari de
păduri și să includă instrumente bazate pe piață
disponibile în sectorul privat, ca de exemplu certificarea. Pentru
a obține rezultate în îndeplinirea obiectivelor comune și a
îmbunătăți coerența și sinergiile, este important
să se asigure coordonarea cu și între statele membre. Statele membre
sunt invitate să ia în considerare principiile și obiectivele acestei
strategii la elaborarea și implementarea planurilor lor de acțiune
și a programelor naționale în domeniul forestier. Ar trebui
dezvoltate oportunități de constituire de rețele și
stabilite modalități de a face schimb de informații și de
bune practici. 3.1 Principii
directoare -
Gestionarea
durabilă și rolul multifuncțional al pădurilor, care
să ofere numeroase bunuri și servicii într-un mod echilibrat și
să asigure protecția pădurilor. -
Utilizarea
eficientă a resurselor, optimizarea contribuției pădurilor
și a sectorului forestier la dezvoltarea rurală, creșterea
economică și crearea de locuri de muncă. -
Responsabilitatea
la nivel mondial pentru păduri, promovarea producției durabile
și a consumului durabil de produse forestiere. Europa are o
tradiție îndelungată în ceea ce privește gestionarea
durabilă a pădurilor, care se reflectă în principiile FOREST
EUROPE aplicate în politicile statelor membre și sprijinite de UE, în
special prin intermediul politicii de dezvoltare rurală. Este un concept
dinamic cu implicații internaționale, regionale și locale, care
trebuie să fie pus în aplicare de către administratorii de
păduri la fața locului. Statele membre
și-au asumat obligații în temeiul FOREST EUROPE să își
gestioneze pădurile în mod durabil, în conformitate cu politicile și
legislațiile lor naționale în domeniul forestier. Atunci când pun în
aplicare prezenta strategie, statele membre ar trebui să abordeze
elementele de bază ale gestionării durabile a pădurilor, să
îmbunătățească schimbul de informații și să
asigure difuzarea bunelor practici. În sectorul forestier,
eficiența resurselor înseamnă utilizarea resurselor forestiere
într-un mod care să reducă la minimum impactul asupra mediului
și a climei și favorizarea produselor forestiere care au cea mai mare
valoare adăugată, creează mai multe locuri de muncă și
contribuie la un bilanț mai bun din punctul de vedere al emisiilor de
dioxid de carbon. Metoda utilizării în cascadă a lemnului[9]
îndeplinește aceste criterii. În unele cazuri, pot fi necesare
abordări diferite, de exemplu în caz de modificare a cererii sau a
cerințelor de protecție a mediului. 3.2 Obiectivele
privind pădurile pentru 2020 Să se asigure și să se demonstreze
că toate pădurile din UE sunt administrate conform principiilor de
gestionare durabilă a pădurilor și că se pune accentul pe
contribuția UE la promovarea gestionării durabile a pădurilor
și la reducerea despăduririlor la nivel mondial, astfel: - contribuind la echilibrarea diferitor
funcții ale pădurii, satisfacerea cererii și asigurarea
serviciilor ecosistemice vitale; - oferind o bază pentru ca silvicultura și
întregul lanț valoric forestier să contribuie în mod viabil și
competitiv la bioeconomie. Obiectivele elaborate în
colaborare cu autoritățile statelor membre și părțile
interesate vizează cele trei dimensiuni ale dezvoltării durabile
într-un mod integrat, oferind o abordare globală a politicii forestiere
și a gestionării pădurilor. 3.3 Opt
domenii prioritare conexe: valoare pentru toți Gestionarea durabilă a pădurilor
contribuie la obiectivele majore ale societății 3.3.1 Sprijinirea
comunităților rurale și urbane Societatea
are nevoie tot mai mult de păduri. Acoperind părți extinse ale
zonelor rurale, pădurile sunt, de asemenea, esențiale pentru
populația rurală, deoarece sprijină bunăstarea
economică și locurile de muncă. O
forță de muncă durabilă, instruită și sigură
este unul dintre pilonii unui sector forestier mai competitiv. Pădurile
bine gestionate, care beneficiază de administratori de păduri,
lucrători și întreprinzători calificați, pregătesc
terenul pentru un sector forestier durabil și competitiv care joacă
un rol important în dezvoltarea rurală și în întreaga economie,
oferind totodată avantaje pentru societate. Comisia
consideră că fondurile de dezvoltare rurală ar trebui să
fie utilizate pentru a sprijini implementarea unei gestionări durabile a
pădurilor. Statele membre ar trebui să utilizeze
oportunitățile oferite de noul regulament privind dezvoltarea
rurală și să acorde prioritate investițiilor în
modernizarea tehnologiilor forestiere, optimizarea contribuției sectorului
la bioeconomie, ameliorarea rezistenței, a valorii ecologice a
ecosistemelor forestiere și a potențialului lor de reducere a
efectelor negative asupra mediului, atingerea obiectivelor privind natura
și biodiversitatea, adaptarea la schimbările climatice, conservarea
resurselor genetice, protecția pădurilor și informarea, precum
și în crearea de noi păduri și sisteme agroforestiere. Orientări strategice: -
Statele membre ar trebui să utilizeze fondurile pentru dezvoltarea
rurală pentru a îmbunătăți competitivitatea, a promova
diversificarea activităților economice, a ameliora calitatea
vieții și a furniza bunuri publice de mediu specifice[10], a contribui
la promovarea funcțiilor sociale ale gestionării durabile a
pădurilor; -
Comisia și statele membre ar trebui să evalueze și să
îmbunătățească efectul măsurilor forestiere în cadrul
politicii de dezvoltare rurală; -
Ca parte a obiectivului de simplificare al pachetului de modernizare a
ajutoarelor de stat, Comisia propune să ia în considerare includerea
întreprinderilor mari în sistemul de exceptare pe categorii de ajutoare și
revizuiește condițiile pentru exceptări pe categorii în sectorul
forestier;[11] -
Cu ajutorul finanțării pentru dezvoltarea rurală, statele membre
sunt încurajate să sprijine sistemele de consultanță în domeniul
forestier în scopul sensibilizării publicului, formarea și
comunicarea între proprietarii de păduri și autoritățile
locale; -
Comisia și statele membre ar trebui să evalueze mai bine avantajele
pe care le oferă pădurile pentru societate și, prin intermediul
gestionării durabile a pădurilor, ar trebui să
găsească echilibrul just în oferta de diverse bunuri și
servicii. 3.3.2 Încurajarea
competitivității și a sustenabilității industriilor
forestiere ale UE, a bioenergiei și a bioeconomiei în ansamblul ei Lemnul este o materie
primă naturală, regenerabilă, reutilizabilă și
reciclabilă. Dacă provine din păduri gestionate în mod durabil,
este prelucrat și utilizat pentru a reduce la minimum efectele negative
asupra climei și a mediului, oferind totodată mijloace de subzistență,
rolul său poate fi durabil. În ansamblu, 58 %
din biomasa lemnoasă recoltată în UE este prelucrată de
industriile forestiere din UE[12],
reprezentând aproximativ 7 % din PIB-ul industriei prelucrătoare din
UE și aproximativ 3,5 milioane de locuri de muncă și contribuind
la realizarea obiectivelor politicii industriale a UE.[13] Cu toate
acestea, competitivitatea ei viitoare necesită noi procedee și
produse eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor și a
energiei și sigure din punct de vedere ecologic. Se preconizează
că materialele și substanțele chimice avansate, pe bază de
lemn, vor juca un rol major în bioeconomia UE. Un document de lucru al
serviciilor Comisiei descrie subsectoarele industriilor forestiere din UE,
perspectivele lor economice și tehnologice și identifică
principalele dificultăți și măsurile de remediere a
acestora (2013-2020), pentru a le ajuta să își
îmbunătățească competitivitatea pe plan mondial. Restul de 42 % sunt
utilizate pentru energie, reprezentând aproximativ 5 % din consumul total de
energie al UE. În conformitate cu planurile naționale în domeniul energiei
regenerabile, biomasa va continua să fie principala sursă de energie
regenerabilă în 2020. În prezent, Comisia evaluează dacă ar
trebui propuse măsuri suplimentare, inclusiv criterii armonizate de
sustenabilitate, pentru a aborda aspecte de sustenabilitate referitoare la
utilizarea biomasei solide și gazoase pentru încălzire, răcire
și producerea de energie electrică. Astfel, biomasa
forestieră, împreună cu produsele forestiere nelemnoase, care devin
tot mai interesante pe piață, oferă oportunități de a
menține sau de a crea locuri de muncă și diversifică
veniturile în contextul unei economii ecologice cu emisii scăzute de
dioxid de carbon. Orientări strategice: Comisia, împreună cu
statele membre și cu părțile interesate: - va explora
și va promova utilizarea pe scară mai largă a lemnului ca
materie primă durabilă, regenerabilă și ecologică,
fără a dăuna pădurilor și serviciilor lor
ecosistemice; va evalua beneficiile climatice ale înlocuirii materialelor
și a energiei cu biomasă forestieră și produse forestiere
recoltate și efectul stimulentelor pentru utilizarea biomasei forestiere
în crearea unor situații de distorsiune pe piață; - va elabora,
până la sfârșitul lui 2014, criterii obiective, ambițioase
și demonstrabile pentru gestionarea durabilă a pădurilor la
nivelul UE, care să poată fi aplicate în diferite contexte politice
indiferent de utilizarea finală a biomasei forestiere. Comisia va prezenta
măsurile corespunzătoare; - va analiza
oferta potențială de lemn și posibilitate de a facilita
creșterea utilizării durabile a lemnului; va elabora un ghid de bune
practici privind acest aspect și privind utilizarea „în cascadă”,
precum și privind procesele de producție eficiente din punctul de
vedere al utilizării resurselor și a energiei, în special pentru
industriile forestiere, IMM-uri și microîntreprinderi; - va stimula
dezvoltarea pieței și internaționalizarea produselor industriei
forestiere din UE și va îmbunătăți cunoștințele
în domeniu, inclusiv privind construcția durabilă și informarea
consumatorilor privind mobilierul; - va facilita
accesul la piețele țărilor terțe pentru produsele
industriei forestiere și materiile prime din UE prin intermediul unor
acorduri comerciale bilaterale și prin îmbunătățirea
informațiilor privind condițiile de import și privind
exporturile materiilor prime; - va sprijini
platforma tehnologică din sectorul forestier și va încuraja noi
inițiative, cum sunt parteneriatele între sectorul public și cel
privat, de exemplu în sectorul bioproduselor, care încurajează cercetarea
și inovarea pentru diferite produse și procedee eficiente din punctul
de vedere al utilizării resurselor și a energiei; - va lansa în
2014 o evaluare a costului cumulat al legislației UE referitoare la
lanțurile valorice ale sectorului forestier. Rezultatele ar putea să
contribuie la o analiză mai extinsă a impactului, inclusiv a
costurilor, a beneficiilor și a coerenței politicilor și
legislației. 3.3.3 Pădurile
în contextul schimbărilor climatice Pădurile
sunt vulnerabile la schimbările climatice. Prin urmare, este important
să se mențină și să se consolideze capacitatea
acestora de a rezista și de a se adapta, inclusiv prin prevenirea
incendiilor și alte soluții de adaptare (de exemplu, specii și
soiuri de plante adecvate etc.). În
același timp, gestionarea pădurilor poate atenua schimbările
climatice în cazul în care este menținut sau consolidat rolul
pădurilor de rezervoare în ciclul dioxidului de carbon și prin
furnizarea de biomateriale care pot acționa ca depozite temporare de
dioxid de carbon sau ca „înlocuitori de dioxid de carbon”, care înlocuiesc
materialele și combustibilii cu emisii ridicate de dioxid de carbon. UE a
adoptat recent norme de contabilizare, monitorizare și raportare cu
privire la LULUCF[14],
în conformitate cu care statele membre vor furniza, de exemplu, informații
cu privire la planurile lor de îmbunătățire a rezervoarelor de
dioxid de carbon și de reducere a emisiilor legate de păduri. De asemenea, UE și statele membre și-au
asumat angajamente în legătură cu LULUCF, care trebuie îndeplinite
până în 2020, a doua perioadă de angajament în temeiul Protocolului
de la Kyoto. Pădurile
atenuează totodată impactul fenomenelor meteorologice extreme,
moderând temperaturile, reducând viteza vântului și șiroirea apei. Orientări strategice: Statele membre ar trebui
să demonstreze: -
modul în care intenționează să mărească
potențialul de atenuare al pădurilor de pe teritoriul lor prin
creșterea absorbțiilor și reducerea emisiilor, inclusiv prin
utilizarea în cascadă a lemnului, ținând seama de faptul că noul
subprogram al LIFE+ pentru finanțarea politicii climatice și a
dezvoltării rurale poate promova și sprijini practici noi sau
existente de gestionare a pădurilor, care limitează emisiile sau
cresc productivitatea biologică netă (adică eliminarea CO2).
Acest lucru trebuie făcut până la mijlocul anului 2014 în cadrul
informării privind acțiunile referitoare la LULUCF; - modul
în care consolidează capacitățile de adaptare și de
rezistență ale pădurilor, pe baza acțiunilor propuse în
strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice[15] și în
Cartea verde privind protecția pădurilor și informarea, de
exemplu în ceea ce privește eliminarea lacunelor la nivelul
cunoștințelor și integrarea măsurilor de adaptare în
politicile forestiere. 3.3.4 Protejarea
pădurilor și ameliorarea serviciilor ecosistemice Pădurile
oferă servicii ecosistemice de care depind comunitățile rurale
și urbane și găzduiesc o biodiversitate enormă. Presiunile
exercitate asupra pădurilor, cum sunt fragmentarea habitatelor,
răspândirea speciilor alogene invazive, schimbările climatice,
deficitul de apă, incendiile, furtunile și dăunătorii,
necesită protecție sporită. Normele UE
acoperă circulația și comerțul cu anumite plante, produse
vegetale și obiecte care pot pune în pericol sănătatea
plantelor. Eforturile de
protecție ar trebui să urmărească menținerea,
îmbunătățirea și restabilirea rezistenței și a
multifuncționalității ecosistemelor forestiere, acestea fiind
componente cheie ale infrastructurii ecologice a UE, care furnizează
servicii ecologice esențiale, precum și materii prime. Ar trebui să se
pună mai mult accent pe prevenirea efectelor negative asupra
pădurilor decât pe atenuarea pagubelor și refacerea ecosistemelor.
Pentru ca pădurile să fie în măsură să
reacționeze la viitoarele amenințări și tendințe,
trebuie consolidată diversitatea genetică și protejate resursele
genetice puse în pericol. Atât natura, cât și
efectele anumitor amenințări au caracter transfrontalier și,
prin urmare, este necesară o acțiune la nivelul UE. Planurile de gestionare
a pădurilor (FMP – Forest Management Plans ) sau instrumentele
echivalente bazate pe principiile gestionării durabile a pădurilor
sunt instrumente cheie în oferirea mai multor bunuri și servicii în mod
echilibrat. FMP se află în centrul strategiei UE 2020 în domeniul
biodiversității și al fondurilor de dezvoltare rurală ale
UE. Strategia cuprinde aceste planuri, promovând și sprijinind utilizarea
lor. Orientări strategice: Statele
membre: -
vor elabora, cu sprijinul Comisiei, un cadru conceptual pentru evaluarea
serviciilor ecosistemice, promovând integrarea acestora în sistemele contabile
la nivelul UE și la nivel național până în 2020. Ele se vor baza
pe cartografierea și evaluarea stării ecosistemelor și a
serviciilor oferite de acestea; -
ar trebui să mențină și să mărească
suprafețele împădurite pentru a asigura protecția solului,
reglementarea calității și a cantității apei prin
integrarea practicilor forestiere durabile în programul de măsuri din
cadrul planurilor de gestionare a bazinelor hidrografice în temeiul
Directivei-cadru privind apa și în programele de dezvoltare rurală; -
ar trebui să obțină o îmbunătățire
semnificativă și măsurabilă a stării de conservare a
speciilor și habitatelor forestiere prin punerea în aplicare deplină
a legislației UE privind natura și prin asigurarea contribuției
planurilor naționale de amenajare forestieră la gestionarea
adecvată a rețelei Natura 2000 până în 2020. Ele ar trebui
să se bazeze pe viitorul ghid privind Natura 2000 și pădurile; -
vor implementa planul strategic pentru biodiversitate 2011-2020 și vor
atinge obiectivele Aichi adoptate în contextul Convenției privind
diversitatea biologică, pe baza viitorului cadru comun de stabilire a
priorităților în materie de refacerea ecosistemelor; -
ar trebui să consolideze conservarea fondului genetic al pădurilor
(diversitatea speciilor de arbori) și diversitatea în cadrul speciilor
și în cadrul populațiilor. Comisia poate să le sprijine în
special prin intermediul programului de dezvoltare rurală. Comisia: -
va monitoriza progresele înregistrate de statele membre în ceea ce
privește adoptarea unor planuri de gestionare a pădurilor sau a unor
instrumente echivalente și integrarea aspectelor legate de biodiversitate
în aceste planuri, inclusiv a obiectivelor de conservare Natura 2000; -
ar trebui să consolideze, împreună cu statele membre, mecanismele de
protecție a pădurilor împotriva dăunătorilor, bazându-se pe
o cooperare strânsă cu țările vecine, pe o cercetare
aprofundată și pe revizuirea în curs a regimului fitosanitar; -
va evalua impactul și va examina posibilitatea extinderii obligației
de a aplica, în cadrul UE, standardul internațional pentru măsuri
fitosanitare nr. 15 cu privire la materialele de ambalaj din lemn; -
va oferi informațiile și datele relevante de care dispune
părților la Convenția Organizației Națiunilor Unite
pentru combaterea deșertificării, cu scopul de a sprijini punerea în
aplicare a planurilor lor de acțiune pentru protejarea pădurilor
și a solului în zonele cele mai amenințate de degradarea solului
și de deșertificare. Acest lucru se va
realiza în special prin Centrul european de date privind pădurile și
Centrul european de date privind solul. Îmbunătățirea
bazei de cunoștințe 3.3.5 Ce
păduri avem și cum se schimbă ele? Consolidarea
bazei de cunoștințe privind pădurile este necesară pentru a
înțelege mai bine problemele complexe ambientale și sociale cu care
se confruntă sectorul forestier. Cartografierea și evaluarea
stării ecosistemelor forestiere și a serviciilor oferite de acestea
necesită informații mai bune în domeniul forestier la nivelul UE.
Variabilele și parametrii relevanți vor fi armonizați la nivelul
UE, pe baza cooperării între sistemele de achiziție a datelor
internaționale, paneuropene și naționale și pe baza unei
analize detaliate a problemelor din UE. Programele UE precum LIFE + ar putea
contribui la mobilizarea resurselor necesare. Comisia
și statele membre au elaborat un sistem modular de informații în
domeniul forestier, iar activitatea în domeniul utilizării biomasei
și al biodiversității este în curs de desfășurare. Orientări strategice: Comisia Europeană și statele
membre: - vor institui sistemul de
informații în domeniul forestier al Europei, colectând informații
armonizate la nivel european privind rolul multifuncțional al
pădurilor și al resurselor forestiere și integrând diverse
sisteme de informații (de exemplu, EFFIS[16])
și platforme de date (de exemplu, EFDAC[17])
într-un sistem modular dinamic care combină date și modele în
aplicații; - vor alinia informațiile
UE în domeniul forestier, astfel încât acestea să se bazeze în principal
pe datele colectate de statele membre, cu cerințele privind structura
datelor ale Uniunii Europene, cum sunt INSPIRE[18],
SEIS[19]
și Copernic[20],
și vor urma procedee internaționale și regionale; - vor promova dezvoltarea bazei
de date a UE de material forestier de reproducere, care include legături
hipertext către registrele și hărțile naționale; - vor ameliora
informațiile privind pădurile și monitorizarea, le fac
comparabile și fac schimb de informații în domeniu, valorificând
experiențe de succes, de exemplu EFFIS, sănătatea pădurilor,
statisticile UE în domeniul forestier și EFDAC. În strânsă consultare cu
părțile interesate, Comisia: - va elabora mai multe module,
de exemplu privind pădurile și perturbările naturale, precum
incendiile și dăunătorii, pădurile și bioeconomia,
pădurile și schimbările climatice, pădurile și
serviciile ecosistemice, care ar putea contribui la obiectivele UE în ceea ce
privește statisticile în domeniul forestier și ar alimenta conturile
economice și de mediu integrate pentru domeniul forestier. 3.3.6 Produse
forestiere noi și inovatoare, cu valoare adăugată Este
nevoie de un spațiu european de cercetare coerent și ambițios în
domeniul forestier pentru a stimula inovarea în acest sector. Pentru aceasta,
ar trebui să se ia în considerare specificitățile sectorului
forestier, cum ar fi perioadele lungi de desfășurare a proceselor. Programele-cadru
pentru cercetare și dezvoltare ale UE sprijină sectorul forestier.
Sectorul forestier este mai bine reprezentat în cel de-al șaptelea program
cadru de cercetare și în Orizont 2020, în conformitate cu strategia în
domeniul bioeconomiei pentru Europa[21].
Obiectivul este de a consolida sustenabilitatea acestui sector și
contribuția sa la economia rurală prin gestionarea durabilă a
pădurilor, de a ameliora capacitatea sectorului de a face față
stresului biotic și abiotic și de a dezvolta sisteme de
producție și produse forestiere mai bune. Orientări strategice: - Comisia va acorda asistență statelor membre
și părților interesate în ceea ce privește transferul
cunoștințelor tehnologice și științifice în practica
forestieră și pe piață, în special prin programul Orizont 2020 și prin intermediul parteneriatului
european pentru inovare privind productivitatea
și durabilitatea agriculturii, sprijinind elaborarea de noi produse cu
valoare adăugată mai mare; - Comisia și statele membre ar trebui
să colaboreze pentru elaborarea de instrumente avansate de cercetare și de
modelare, cu scopul de a suplini lipsa de cunoștințe și de date,
astfel încât să contribuie la o mai bună înțelegere a
implicațiilor complexe ale schimbărilor sociale, economice și
ambientale legate de păduri (de exemplu, identificarea pragurilor de
mediu); -
se va face apel la Comitetul permanent privind cercetarea agricolă (SCAR)
pentru consolidarea activităților de coordonare a cercetării
și inovării între UE, statele membre și părțile
interesate; -
Comisia se va asigura că rezultatele și bunele practici sunt difuzate
în cadrul structurii de guvernanță a pădurilor a UE și în
cadrul altor instanțe competente. Încurajarea
coordonării și a comunicării 3.3.7 Colaborarea
în scopul gestionării coerente și a înțelegerii mai bune a
pădurilor noastre Pădurile
intră sub incidența diferitor politici transversale, ale căror
obiective diferă uneori. Prin urmare, coordonarea, cooperarea și
comunicarea sunt esențiale pentru realizarea unor politici coerente
și consecvente. Au
fost discutate cu statele membre diferite opțiuni de a
îmbunătăți coordonarea și implementarea, inclusiv o
directivă-cadru privind gestionarea durabilă a pădurilor. Cu
toate acestea, nu s-a ajuns la un consens în ceea ce privește o abordare
mai ambițioasă decât cea voluntară. În orice caz, trebuie
îmbunătățite legăturile cu politicile în domeniul
forestier. Actuala
structură de guvernanță a UE în sectorul forestier[22] depinde de
Comitetul permanent forestier[23]
(CPF). CPF ar trebui să rămână forumul de discuții cu
privire la toate aspectele referitoare la păduri, asigurând coordonarea
și coerența politicilor în domeniul forestier. Cu toate acestea, sunt
necesare îmbunătățiri pentru a se asigura că CPF ține
seama de contribuțiile altor politici. CPF a colaborat cu Grupul
consultativ pentru păduri și lemnul de plută, Comitetul
„Habitate” și grupul de experți pentru gestionarea rețelei
Natura 2000, cu scopul de a pregăti împreună ghidul privind Natura
2000 și pădurile, iar această activitate ar putea servi drept
bună practică. De asemenea, s-ar putea pune un accent mai mare pe
rolul CPF în păstrarea caracterului multifuncțional al
pădurilor. Comitetul
consultativ pentru păduri și lemnul de plută[24] va
rămâne principala platformă multipartită pentru discutarea unor
chestiuni legate de sectorul forestier și de gestionarea durabilă a
pădurilor, iar Comitetul consultativ din domeniul silvic și al
industriilor forestiere[25]
va rămâne principala platformă pentru aspectele legate de
lanțurile valorice industriale. Elaborarea
și monitorizarea noii strategii ar trebui să se bazeze pe aceste trei
instanțe. Comunicarea
reprezintă o problemă deosebită pentru acest sector, întrucât publicul,
în general, nu este conștient de importanța gestionării durabile
a pădurilor sau de diferitele moduri în care sectorul forestier contribuie
la economia ecologică. Orientări strategice: -
Comisia se va asigura că activitatea Comitetului permanent forestier se
bazează pe alte politici ale UE relevante pentru păduri și
sectorul forestier și că gestionarea pădurilor din UE
rămâne multifuncțională; -
Comisia și statele membre vor explora diferite opțiuni care să
permită o mai bună coordonare a gestionării durabile a
pădurilor, armonizarea informațiilor privind pădurile și
cooperarea între și cu statele membre; -
Comisia va crea o rețea europeană de birouri responsabile de
păduri (inventare naționale ale pădurilor – INP) care să
dezvolte criterii armonizate pentru datele provenite de la INP. Sunt
planificate activități complementare în cadrul acțiunilor
și al proiectelor de cercetare COST; -
statele membre ar trebui să îmbunătățească
informațiile publice despre păduri și lemn, bazându-se pe
strategia de comunicare a UE privind pădurile elaborată de CPF[26]; -
Comisia va continua să evalueze percepția publică a
pădurilor (prin intermediul unui sondaj Eurobarometru până în 2015). 3.3.8 Pădurile
din perspectivă mondială La
nivel paneuropean, se pune accentul pe negocierile în curs pentru stabilirea
unui acord obligatoriu din punct de vedere juridic privind pădurile, în
care UE joacă un rol cheie. Prin acest acord, UE urmărește
să amelioreze gestionarea durabilă a pădurilor în întreaga
regiune. Noua strategie reprezintă un instrument adecvat pentru punerea în
aplicare a acordului. La
nivel mondial, UE se află în prima linie de luptă împotriva
despăduririlor și a degradării pădurilor. Ea
promovează gestionarea durabilă a pădurilor ca mijloc de
protecție a biodiversității, de luptă împotriva
deșertificării și de reacție la schimbările climatice,
asigurându-se totodată că ecosistemele forestiere oferă bunuri
și servicii. În acest mod, ea contribuie la dezvoltarea durabilă
și la eradicarea sărăciei. REDD +, FLEGT[27] și
Regulamentul UE privind exploatarea lemnului[28]
au ca scop realizarea acestor obiective. Până în 2015, Comisia va examina
funcționarea și eficacitatea Regulamentului UE privind exploatarea
lemnului. Prezenta
strategie are drept obiectiv să asigure coerența, la nivel
internațional, între politicile, obiectivele și angajamentele UE
și ale statelor membre cu privire la aspectele referitoare la păduri.
Ea sprijină UE și statele membre prin formularea unor obiective clare
și coerente. Orientări strategice: Comisia
Europeană și statele membre: -
vor asigura coerența, la nivel internațional, între politicile
și angajamentele UE și ale statelor membre cu privire la aspectele
referitoare la păduri; -
vor promova gestionarea durabilă a pădurilor în Europa și la
nivel mondial, precum și rolul pădurilor în tranziția către
o economie ecologică în contextul cooperării pentru dezvoltare
și a acțiunii externe a UE; -
vor asigura, în cadrul planului de acțiune FLEGT, sprijin continuu
eforturilor depuse la nivel mondial pentru a combate exploatarea ilegală a
pădurilor; -
vor sprijini, în cadrul REDD+, țările în curs de dezvoltare în
eforturile acestora de a îmbunătăți politicile și
reglementările forestiere, de a consolida guvernanța în domeniul
forestier, de a aprecia ecosistemele forestiere și de a le monitoriza
și vor aborda cauzele despăduririlor și ale degradării
pădurilor. Comisia: -
va evalua impactul de mediu al consumului în UE de produse și materii
prime care ar putea să contribuie la despăduriri și la
degradarea pădurilor în afara UE. Dacă este cazul, Comisia va lua în
considerare opțiuni de politică pentru limitarea acestor efecte,
inclusiv elaborarea unui plan de acțiune al UE privind despăduririle
și degradarea pădurilor. Aceste acțiuni vor fi realizate în
conformitate cu cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu al
UE. 4 Transformarea principiilor în
acțiuni: reunirea eforturilor în favoarea pădurilor noastre și a
sectorului nostru forestier Comisia și statele
membre, în limitele competențelor lor respective, vor asigura
implementarea strategiei și urmărirea acesteia, acordând o
atenție deosebită participării părților interesate. Pentru a stabili puncte
de referință pentru atingerea obiectivelor pentru 2020 în ceea ce
privește pădurile și a aborda prioritățile strategice
ale acțiunilor în domeniul politicii forestiere și al politicilor
care au legătură cu pădurile, Comisia va colabora cu Comitetul
permanent forestier pentru a consolida legăturile cu politicile conexe ale
UE. Atunci când este necesar, Comisia va colabora cu alte comitete și
instanțe. Având în vedere importanța fondurilor UE pentru păduri
și sectorul forestier, este necesară ameliorarea calității
discuțiilor la nivelul UE. Vor fi identificate alte
domenii în care statele membre ar trebui să facă progrese, cum ar fi
prevenirea incendiilor forestiere, combaterea dăunătorilor și a
bolilor, promovarea exploatării durabile a lemnului și a
cooperării regionale/interregionale. Pădurile
și sectorul forestier beneficiază în prezent de o finanțare
importantă din partea UE. Măsurile în sectorul forestier din cadrul
regulamentului privind dezvoltarea rurală constituie baza financiară
a strategiei (90 % din totalul finanțării UE în sectorul
forestier). În conformitate cu planurile actualizate, în 2007-2013 au fost
alocate pentru măsurile în sectorul forestier 5,4 miliarde EUR din Fondul
european agricol pentru dezvoltare rurală. Ne putem aștepta ca
nivelul cheltuielilor în 2014-2020 să fie similar cu cel din perioada
curentă, deși acest lucru va depinde de planurile de dezvoltare
rurală ale statelor membre. Aceste cheltuieli ar trebui să contribuie
la realizarea obiectivelor prezentei strategii și în special să
asigure că pădurile din UE sunt gestionate conform principiilor de
gestionare durabilă a pădurilor, acest lucru putând fi demonstrat. LIFE
+ sprijină conservarea naturii, adaptarea la schimbările climatice,
nevoile de informații și de protecție, fondurile structurale
sprijină proiectele de coeziune, iar Orizont 2020 sprijină
acțiunile de cercetare și inovare, inclusiv parteneriatul
public-privat pentru bioindustrii. Politicile de dezvoltare și în materie
de schimbări climatice oferă, de asemenea, finanțare pentru
țările terțe, în special prin intermediul fondurilor de
dezvoltare ale UE, prin intermediul REDD + și FLEGT. Raționalizarea
resurselor disponibile și îmbunătățirea coordonării
între finanțările UE și naționale pot contribui la o mai
bună implementare a strategiei. 5 Concluzii O strategie pentru
păduri și sectorul forestier este necesară deoarece nu
există o politică forestieră comună a UE sau un cadru de
referință pentru aspectele referitoare la păduri. Întrucât un
număr tot mai mare de politici ale UE prevăd cerințe tot mai
mari în ceea ce privește pădurile, este necesar să se coordoneze
politicile sectoriale. De asemenea, este nevoie să se ajungă la o
viziune strategică globală asupra aspectelor forestiere și
să se țină seama în totalitate de politicile UE conexe în cadrul
politicilor forestiere naționale. Astfel, se va consolida capacitatea
pădurilor și a sectorului forestier de a face față
evoluțiilor în diferite domenii de politică. Prezenta
strategie își propune să plaseze pădurile și sectorul
forestier în centrul demersului către o economie ecologică și
să pună în valoare avantajele pe care le pot oferi pădurile în
mod durabil, asigurând totodată protecția acestora. Pentru aceasta,
este nevoie de un angajament ferm și de sprijin politic din partea tuturor
părților implicate. Strategia va fi
reexaminată până în 2018 pentru a se evalua progresul înregistrat în
implementarea sa. Parlamentul European
și Consiliul sunt invitați să sprijine prezenta strategie
și să își exprime punctele de vedere cu privire la implementarea
sa. [1] Pe baza nivelurilor de referință pentru
gestionarea pădurilor preconizate pentru UE, prezentate la CCONUSC CMP.6. [2] 16 milioane, conform estimărilor proprietarilor.
Deși numărul de proprietari privați de păduri este destul
de ridicat, proporția de teren împădurit deținut de aceștia
este comparativ redusă și adesea fragmentată. [3] Detalii suplimentare se găsesc în Cartea verde
privind protecția pădurilor și informarea în domeniul forestier
COM (2010)66. [4] Conferința ministerială privind protecția
pădurilor în Europa. Helsinki, 1993. [5] COM(2011)244
și COM(2012)60. [6] Rezoluția Consiliului din 15 decembrie 1998 privind
o Strategie forestieră pentru UE. [7] COM(2006)302. [8] Procesul politic paneuropean pentru gestionarea
durabilă a pădurilor de pe continent. [9] În cazul metodei de utilizare în cascadă, lemnul
este utilizat în următoarea ordine de priorități: produse pe
bază de lemn, prelungirea duratei de viață a acestor produse,
reutilizarea, reciclarea, bioenergia și eliminarea. [10] Concluziile Consiliului European din 7-8.2.2013 privind
cadrul financiar multianual. [11] Deoarece sectorul forestier nu intră sub
incidența anexei I și a articolului 42 din Tratatul privind
funcționarea UE, toate normele de concurență i se aplică
integral. [12] Prelucrarea lemnului, mobilierul, fabricarea și
conversia pastei de hârtie și a hârtiei și tipărirea (NACE
secțiunile 16, 31, 17, 18.1). Sunt
acoperite, de asemenea, aspecte relevante referitoare la recoltarea lemnului
(NACE 02.2). [13] „O industrie europeană mai puternică pentru
creșterea și redresarea economiei” [COM (2012)582 final] și „O
politică industrială integrată adaptată erei
globalizării” [COM (2010)614]. [14] Decizia nr. 529/2013/UE. [15] COM (2013) 216. [16] Sistemul european de informații privind incendiile
forestiere al UE. [17] Centrul european de date privind pădurile. [18] Infrastructura pentru
informații spațiale în Comunitatea Europeană (INSPIRE). [19] Sistemul partajat de informații referitoare la mediu. [20] Programul de observare a Pământului al Comisiei
Europene. [21] COM (2012)60. [22] Descrisă în documentul de lucru al serviciilor
Comisiei. [23] Decizia 89/367/CEE a Consiliului. [24] Decizia 2004/391/CE a Comisiei. [25] Decizia 97/837/CE a Comisiei. [26] http://ec.europa.eu/agriculture/fore/publi/. [27] Regulamentul (CE) nr. 2173/2005 privind instituirea unui
regim de licențe FLEGT pentru importurile de lemn în Comunitatea
Europeană. [28] Regulamentul (UE) nr. 995/2010.