30.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 316/2

—

având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere articolul 23 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO),

—

având în vedere Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) din 18 decembrie 1979,

—

având în vedere Convenția ONU din 1949 pentru suprimarea traficului cu ființe umane și a exploatării prostituției semenilor,

—

având în vedere Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune din 15 septembrie 1995 adoptate în cadrul celei de a patra Conferințe mondiale privind femeile, precum și documentele rezultate în urma acesteia, adoptate cu ocazia sesiunilor speciale ale Organizației Națiunilor Unite Beijing+5 (2000), Beijing+10 (2005) și Beijing+15 (2010),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 606/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă (1),

—

având în vedere Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului (2),

—

având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, din 13 decembrie 2006, și în special articolul 6 al acesteia referitor la femeile cu handicap,

—

având în vedere Directiva 2011/99/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind ordinul european de protecție (3),

—

având în vedere Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului (4),

—

având în vedere propunerea de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind consolidarea echilibrului de gen în rândul administratorilor neexecutivi ai societăților cotate la bursă și măsuri conexe (Directiva privind femeile cu funcții de conducere (COM(2012)0614)),

—

având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul),

—

având în vedere Pactul european pentru egalitatea de gen (2011-2020) din 7 martie 2011 (5),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 martie 2010 intitulată „Un angajament consolidat în favoarea egalității dintre femei și bărbați: O cartă a femeii” (COM(2010)0078),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 21 septembrie 2010 intitulată „Strategie pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015” (COM(2010)0491),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—

având în vedere documentul de lucru al Comisiei din 16 septembrie 2013 intitulat „Evaluarea intermediară a Strategiei pentru egalitate între femei și bărbați (2010-2015)” (SWD(2013)0339),

—

având în vedere documentul de lucru al Comisiei din 8 mai 2013 intitulat „Raport privind evoluția egalității între femei și bărbați în 2012” (SWD(2013)0171),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 noiembrie 2013 intitulată „Către eliminarea mutilării genitale feminine” (COM(2013)0833),

—

având în vedere raportul Institutului European pentru Egalitatea de Gen (EIGE) intitulat „Analiza implementării Platformei de acțiune de la Beijing în statele membre ale UE: violența împotriva femeilor – asistența pentru victime”, publicat în 2012,

—

având în vedere Concluziile Consiliului din 5-6 iunie 2014 privind „Prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor, inclusiv mutilarea genitală feminină”;

—

având în vedere rezoluția sa din 6 februarie 2014 referitoare la eliminarea mutilării genitale a femeilor (6),

—

având în vedere directivele europene adoptate începând cu 1975, cu privire la diferitele aspecte ale egalității de tratament între bărbați și femei (Directiva 2010/41/UE (7), Directiva 2010/18/UE (8), Directiva 2006/54/CE (9), Directiva 2004/113/CE (10), Directiva 92/85/CEE (11), Directiva 86/613/CEE (12) și Directiva 79/7/CEE (13)),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la aplicarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei, pentru muncă egală sau pentru o muncă de valoare egală (14),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2013 referitoare la impactul crizei economice asupra egalității de gen și a drepturilor femeilor (15),

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 iunie 2013 referitoare la mobilitatea educațională și ocupațională a femeilor în UE (16),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2013 referitoare la eliminarea stereotipurilor de gen în UE (17),

—

având în vedere Rezoluția sa din 6 februarie 2013 referitoare la cea de-a 57-a sesiune a Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului: eliminarea și prevenirea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și a fetelor (18),

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2012 referitoare la condițiile de muncă ale femeilor din sectorul serviciilor (19),

—

având în vedere Rezoluția sa din 24 mai 2012 conținând recomandări adresate Comisiei privind aplicarea principiului remunerării egale a bărbaților și femeilor pentru muncă egală sau muncă de valoare egală (20),

—

având în vedere Rezoluția sa din 10 februarie 2010 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană – 2009 (21), cea din 8 martie 2011 referitoare la egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană – 2010 (22) și cea din 13 martie 2012 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană – 2011 (23),

—

având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2011 referitoare la femei și conducerea întreprinderilor (24),

—

având în vedere Rezoluția sa din 5 aprilie 2011 referitoare la prioritățile și structura unui nou cadru al politicii UE de combatere a violenței împotriva femeilor (25),

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la sărăcia în rândul femeilor în Uniunea Europeană (26),

—

având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la aspectele de gen ale recesiunii economice și crizei financiare (27),

—

având în vedere Rezoluția sa din 3 februarie 2009 privind nediscriminarea pe criterii de sex și solidaritatea intergenerațională (28),

—

având în vedere Rezoluția sa din 26 februarie 2014 referitoare la exploatarea sexuală și prostituția – impactul acestora asupra egalității de gen (29),

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 octombrie 2005 privind femeile și sărăcia în Uniunea Europeană (30),

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2014 referitoare la combaterea violenței împotriva femeilor (31),

—

având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 92/85/CEE a Consiliului privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează (Directiva privind concediul de maternitate (COM(2008)0637),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 20 mai 2014 referitoare la egalitatea de gen în sport,

—

având în vedere Directiva 2006/54/CE privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (32),

—

având în vedere raportul intermediar al Comisiei privind obiectivele de la Barcelona, intitulat „Dezvoltarea unor facilități de îngrijire a copiilor pentru copiii mici din Europa pentru o creștere durabilă și favorabilă incluziunii” din 3 iunie 2013,

—

având în vedere raportul Comisiei din septembrie 2014 intitulat „Date statistice referitoare la antreprenoriatul feminin în Europa”,

—

având în vedere studiul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) din martie 2014, intitulat „Violența împotriva femeilor: studiu la nivelul întregii UE”, care pentru prima dată oferă date cu privire la amploarea, natura și consecințele diferitelor forme de violență împotriva femeilor, precum și răspunsurile victimelor la incidentele violente și cunoașterea acestor drepturi de către femei,

—

având în vedere articolul 168 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene referitor la sănătatea publică și în special alineatul (7) care prevede că „acțiunea Uniunii respectă responsabilitățile statelor membre în ceea ce privește definirea politicii lor de sănătate, precum și organizarea și prestarea de servicii de sănătate și de îngrijire medicală”,

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0015/2015),

A.

întrucât egalitatea între femei și bărbați este un principiu fundamental al UE, recunoscut în tratate începând cu Tratatul de la Roma din 1957 și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; întrucât, în ciuda faptului că Uniunea Europeană a adoptat numeroase texte pentru a asigura egalitatea de șanse și de tratament pentru bărbați și femei și combaterea tuturor formelor de discriminare pe motive de sex și că Uniunea și-a stabilit sarcina specifică de integrare a egalității de gen în toate activitățile, progresele înregistrate rămân insuficiente iar multe inegalități persistă încă;

B.

întrucât principiul egalității de tratament între femei și bărbați presupune absența oricărei discriminări, directă sau indirectă și în legătură cu maternitatea, paternitatea și împărțirea obligațiilor familiale;

C.

întrucât este esențial să se țină seama de formele de discriminare multiplă și intersecțională suferite de numeroase femei și fete din Europa (pe motive de dizabilitate, proveniență din familii de migranți, origine etnică, vârstă, orientare sexuală, identitate de gen, graviditate, statut locativ, nivel scăzut de educație, statut de victimă a violențelor), precum și de faptul că aceste condiții s-au înrăutățit în ultimii ani;

D.

întrucât Strategia Europa 2020 pentru transformarea Europei într-o economie inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii include obiective ambițioase, cum ar fi o rată de ocupare de 75 % și reducerea cu cel puțin 20 de milioane, până în 2020, a numărului de persoane care trăiesc în sărăcie sau sunt expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială – obiective ce pot fi atinse numai dacă statele membre aplică politici inovatoare în favoarea unei veritabile egalități de gen;

E.

întrucât politicile de consolidare fiscală urmate de statele membre afectează mai ales sectorul public, unde femeile sunt mai numeroase și deci, sunt și cele mai afectate, situație care a determinat o dublă sancțiune, întrucât aceste politici conduc la o mai mare nesiguranță a locurilor de muncă, în special prin creșterea ocupării cu fracțiune de normă și a numărului de contracte temporare (32 % în rândul femeilor, comparativ cu 8,2 % în rândul bărbaților), precum și la o diminuare a salariilor;

F.

întrucât sărăcia și excluziunea afectează un număr mai mare de femei decât de bărbați, în special femeile în vârstă (care au o pensie medie mai mică cu 39 %) și mamele singure; întrucât, din motive care țin de viața familială, femeile lucrează mai des decât bărbații cu fracțiune de normă, cu un contract de muncă pe perioadă scurtă sau pe perioadă determinată și întrucât sărăcia femeilor se datorează în mare parte precarității locurilor lor de muncă;

G.

întrucât combaterea sărăciei constituie unul dintre cele cinci obiective măsurabile propuse pentru EU 2020; întrucât Orientarea integrată nr. 10 din cadrul Strategiei Europa 2020 (promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei) încurajează adoptarea de politici naționale de protejare a femeilor, în special, în fața riscului de sărăci, asigurând siguranța venitului pentru familiile monoparentale și femeile în vârstă;

H.

întrucât scăderea ratei natalității în UE a fost exacerbată de criză, dat fiind faptul că șomajul, situațiile precare și incertitudinea cu privire la viitor și la economie au determinat cuplurile și în special femeile mai tinere să amâne nașterea unui copil, consolidând astfel, și mai mult tendința de îmbătrânire populației în UE;

I.

întrucât actualul sistem de impozitare din unele state membre reflectă o concepție limitativă a familiei, avantajând familiile în care este angajată o numai unul dintre părinți astfel că, în multe cazuri, descurajează angajarea femeilor și nu oferă un sprijin suficient familiilor monoparentale, celor numeroase și celor care au persoane dependente în îngrijire;

J.

întrucât, deși femeile reprezintă aproape 60 % din absolvenții din UE, reprezentarea lor în pozițiile superioare din administrație și în cele decizionale este disproporționat de mică, iar proporția de femei în domeniile științifice și cele inginerești în UE este mai mică de 33 %, în timp ce femeile reprezintă aproape 80 % din forța de muncă în sănătate, educație și în sectoarele sociale;

K.

întrucât în câmpul muncii există o segregare orizontală puternică sau o divizare specifică de gen, aproape jumătate din femeile pe piața muncii fiind concentrate în 10 dintre cele 130 de ocupații enumerate în clasificarea internațională standard a ocupațiilor (ISCO) elaborată de Organizația Internațională a Muncii (OIM), iar doar 16 % din lucrători au locuri de muncă în sectoare în care există o proporție egală a bărbaților și femeilor;

L.

întrucât rolul întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), care reprezintă 99 % din întreprinderile europene și oferă două din trei locuri de muncă din sectorul privat, este crucial pentru realizarea Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii; întrucât doar 31 % dintre antreprenorii din UE sunt femei; întrucât rata antreprenoriatului în rândul femeilor din UE este de 10 %, comparativ cu 19 % la nivelul bărbaților; întrucât este necesar să se promoveze și să se sprijine creșterea antreprenoriatului în rândul femeilor;

M.

întrucât aproximativ 42 % din cei implicați în mod regulat în agricultură în UE sunt femei, iar 3 din 10 ferme din Europa sunt conduse de femei; întrucât promovarea egalității de șanse între femei și bărbați, asigurându-se totodată o mai mare participare a femeilor la viața economică și socială, în special în agricultură, trebuie să fie preocupări constante în Europa;

N.

întrucât rata de ocupare a femeilor este de 63 %; întrucât diferența de remunerare între bărbați și femei este de 16,4 %; întrucât 73 % dintre membrii parlamentelor naționale sunt bărbați iar femeile reprezintă 17,8 % dintre membrii consiliilor de administrație ale întreprinderilor mari, ele alocând un timp de trei ori mai mare decât bărbații pentru activitățile domestice (cum ar fi îngrijirea copiilor, a persoanelor în vârstă și a persoanelor cu dizabilități sau alte treburi domestice);

O.

întrucât 37 % dintre membrii Parlamentul European nou ales, 9 din cei 28 de comisari noi și 7 din cei 28 de judecători de la Curtea de Justiție a Uniunii Europene sunt femei;

P.

întrucât rata șomajului în rândul femeilor este subevaluată, având în vedere că multe femei nu sunt înregistrate ca șomere, în special cele care locuiesc în zone rurale sau izolate și multe dintre acestea se dedică exclusiv muncii în gospodărie și îngrijirii copiilor; întrucât această situație conduce la o disparitate în ceea ce privește accesul la servicii publice (beneficii, pensii, concediu de maternitate, concediu medical, acces la securitate socială etc.);

Q.

întrucât, dacă se continuă tendința actuală, obiectivul de ocupare a forței de muncă feminină de 75 % ar fi îndeplinit în 2038, iar egalitatea de remunerare ar deveni realitate în 2084; întrucât paritatea în parlamentele naționale, în instituțiile europene și în consiliile de administrație ale întreprinderilor europene ar fi posibilă în 2034, iar pentru o repartiție egală a sarcinilor domestice ar trebui să așteptăm până în 2054;

R.

întrucât absența unei promovări a politicilor de conciliere a vieții profesionale cu viața privată, în general, precum și, în special, lipsa unor structuri de îngrijire a copiilor, a vârstnicilor și a altor persoane dependente reprezentă obstacole majore pentru independența economică a femeilor, ocuparea unor posturi de conducere, precum și pentru participarea egală a femeilor și a bărbaților pe piața muncii, inclusiv ca mijloc de prevenire și de reducere a sărăciei;

S.

întrucât împărțirea responsabilităților familiale și domestice între femei și bărbați, în special prin creșterea utilizării concediului parental și de paternitate, este o condiție indispensabilă pentru promovarea și realizarea egalității de gen; întrucât un sfert dintre statele membre nu oferă concediu de paternitate;

T.

întrucât rolurile de gen tradiționale și stereotipurile de gen continuă să aibă o influență mare asupra împărțirii rolurilor între femei și bărbați în gospodărie, la locul de muncă și în societate în general, limitând astfel, opțiunile de angajare a femeilor, precum și dezvoltarea lor personală și profesională, împiedicându-le să își valorifice la maximum potențialul ca persoane și ca actori economici;

U.

întrucât mass-media poate juca un rol important atât în diseminarea stereotipurilor, în degradarea imaginii femeilor și în sexualizarea excesivă a fetițelor, dar și în depășirea stereotipurilor de gen, în promovarea participării femeilor la procesul decizional și în promovarea egalității de gen;

V.

întrucât Consiliul nu a adoptat încă o poziție oficială, în urma adoptării a două rezoluții legislative ale Parlamentului European pe teme de o importanță capitală pentru egalitatea de gen – cea din 20 octombrie 2010 referitoare la propunerea de directivă privind concediul de maternitate și cea din 20 noiembrie 2013 referitoare la propunerea de directivă privind consolidarea echilibrului de gen în rândul administratorilor neexecutivi ai societăților cotate la bursă și măsuri conexe;

W.

întrucât în raportul său privind aplicarea Directivei 2006/54/CE din 6 decembrie 2013, Comisia a pus în discuție alinierea legislației naționale din 26 state membre cu noile dispoziții ale directivei (33);

X.

întrucât, potrivit sondajului Agenției pentru drepturile fundamentale din martie 2014, una din trei femei în UE a fost agresată fizic și/sau sexual, în timp ce una din cinci a suferit violențe fizice după vârsta de 15 ani și aproape una din două femei a cunoscut violența psihologică; întrucât violența împotriva femeilor constituie o încălcare a drepturilor fundamentale cu posibile consecințe psihologice grave, care afectează toate straturile societății, indiferent de vârstă, nivel de educație, venituri, poziție socială și țară de proveniență sau reședință, și este una dintre infracțiunile cel mai puțin reclamate; întrucât violența împotriva femeilor este principalul obstacol în calea egalității dintre femei și bărbați;

Y.

întrucât violența împotriva femeilor și a fetelor pe internet este în creștere, iar comportamentul minorilor pe rețelele sociale în această privință este cu adevărat îngrijorător;

Z.

întrucât Strategia UE în vederea eradicării traficului de persoane va lua sfârșit în 2016; întrucât, potrivit raportului Eurostat din 2014 privind traficul de ființe umane, marea majoritate (80 %) dintre victimele înregistrate ale traficului de ființe umane în UE sunt femei și fete;

AA.

întrucât șase state membre ale Uniunii Europene nu au semnat încă Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul) și numai opt state membre au ratificat-o;

AB.

întrucât colectarea de date comparabile și fiabile, defalcate pe gen este deosebit de importantă în contextul elaborării politicilor publice naționale și ale UE, mai ales în ceea ce privește violența împotriva femeilor;

AC.

întrucât femeile au probleme de sănătate specifice și constituie mai rar subiectul trialurilor clinice decât bărbații, iar aceste diferențe au implicații importante pentru sănătatea femeilor;

AD.

întrucât fetele și femeile, în special cele cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani, sunt mai puțin implicate decât băieții și bărbații în activitatea fizică și întrucât sportul este un mijloc de autoexprimare și împlinire, precum și o forță din perspectiva cetățeniei și a solidarității, iar practicarea regulată a unui sport îmbunătățește sănătatea fizică și mentală; întrucât violențele împotriva femeilor, aplicarea de stereotipuri, diferențele de remunerare și obstacolele în calea implicării femeilor în management se înregistrează și în domeniul sportului;

AE.

întrucât drepturile sexuale și reproductive sunt drepturi fundamentale ale omului și trebuie luate în considerare în cadrul programului de acțiune a Uniunii în domeniul sănătății;

AF.

întrucât elaborarea și implementarea politicilor privind sănătatea sexuală și a reproducerii și a drepturilor aferente este de competența statelor membre;

AG.

întrucât raportul anual privind egalitatea între femei și bărbați, pregătit de Comisia Europeană, reprezintă un instrument de importanță capitală pentru a analiza evoluția situației femeilor în Europa,

1.

invită instituțiile UE și statele membre să integreze perspectiva de gen, drepturile femeilor și egalitatea de șanse în elaborarea politicilor și a procedurilor bugetare, precum și în aplicarea programelor și acțiunilor UE, prin măsuri proactive, în special în legătură cu pachete de stimulare a creșterii, efectuând punctual evaluări de impact din perspectiva genului;

2.

deplânge faptul că obiectivele Strategiei pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015 vor fi în curând ratate, în special în ceea ce privește independența economică, parțial și datorită retragerii propunerii de Directivă privind concediul de maternitate; subliniază că, în același timp, diferențele economice dintre bărbați și femei au crescut treptat;

3.

invită Consiliul, Comisia și statele membre să integreze un pilon de gen în cadrul Strategiei Europa 2020 pentru a măsura progresele în reducerea diferențelor de gen în ocuparea forței de muncă și pentru a facilita transformarea măsurilor de politică din analiza anuală a creșterii în recomandări specifice fiecărei țări;

4.

invită Comisia și statele membre să elaboreze un plan general de investiții în infrastructura socială, întrucât s-a estimat că un plan de investiții cu o dimensiune de gen ar conduce la o creștere treptată a PIB-ului european cu 2,4 % mai mare până în 2018, decât fără acest plan de investiții;

5.

observă că participarea egală a bărbaților și a femeilor pe piața muncii ar putea mări în mod semnificativ potențialul economic al UE, confirmându-i totodată, caracterul echitabil și favorabil incluziunii; reamintește faptul că, potrivit previziunilor OCDE, convergența totală a ratelor de participare ar conduce la o creștere de 12,4 % a PIB pe cap de locuitor până în 2030;

6.

subliniază că este imperativă combaterea sărăciei în rândul femeilor, în special al femeilor în vârstă și al mamelor singure, dar și al femeilor care au fost victimele violenței de gen, femeilor cu dizabilități, femeilor migrante și cele care aparțin minorităților; invită, prin urmare, statele membre să implementeze strategii de incluziune mai eficiente și să utilizeze mai eficient resursele alocate politicilor sociale, în special Fondul social european și fondurile structurale;

7.

regretă că eficiența politicilor sociale de reducere a sărăciei a fost mult mai scăzută în 2012 comparativ cu 2005 (o scădere de aproximativ 50 %) în cazul gospodăriilor cu un singur adult, situație în care se află majoritar văduvele și mamele singure; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că eficiența politicilor sociale aplicate în unele state membre reprezintă doar o treime din media europeană; invită statele membre să consolideze politicile sociale care vizează în special șomerii, ca mijloc de combatere a creșterii sărăciei, în special în rândul femeilor;

8.

invită Consiliul și Comisia să se ocupe de dimensiunea de gen a sărăciei și a excluziunii sociale; regretă că recomandările specifice de țară adoptate până în prezent ca parte din ciclurile anuale ale semestrului european nu au fost aliniate suficient la obiectivele privind ocuparea forței de muncă și la obiectivele sociale ale Strategiei UE 2020; solicită ca recomandările specifice fiecărei țări să analizeze cauzele structurale ale sărăciei femeilor;

9.

invită Comisia și statele membre să aibă în vedere evoluția structurilor familiale atunci când elaborează politicile fiscale, în special prin sprijinirea financiară a familiilor monoparentale și a persoanelor vârstnice, prin credite fiscale sau prin ajutoare pentru îngrijirea sănătății;

10.

invită statele membre și Comisia să se asigure că egalitatea între femei și bărbați și integrarea perspectivei de gen sunt luate în considerare în fondurile politicii de coeziune a UE și că sunt promovate în întreg procesul de pregătire și implementare a programelor sale, inclusiv în ceea ce privește monitorizarea, raportarea și evaluarea;

11.

regretă că raportul anual a fost prezentat sub forma unui document de lucru anexat la raportul privind aplicarea Cartei drepturilor fundamentale și îndeamnă Comisia să confere acestui raport întreaga sa legitimitate politică, adoptându-l oficial și ca document de sine stătător;

12.

subliniază necesitatea imperativă de a reduce diferențele de gen în salarizare și acordarea pensiilor, având în vedere și concentrația persistentă a femeilor în locurile de muncă cu fracțiune de normă, cele prost plătite și cele nesigure și asigurând facilități corespunzătoare de îngrijire a copiilor și a altor persoane dependente deplânge faptul că peste o treime dintre femeile care locuiesc în Uniunea Europeană nu primesc niciun tip de pensie; îndeamnă statele membre să garanteze aplicarea integrală a drepturilor care decurg din Directiva 2006/54/CE, inclusiv respectarea principiului egalității de remunerare și al transparenței salariale, și să își revizuiască legislația națională privind egalitatea de tratament pentru a o moderniza și simplifica; solicită Comisiei să continue să evalueze regulat transpunerea directivelor privind egalitatea de gen și invită Comisia să propună o reformare a Directivei 2006/54/CE, cât mai curând posibil, în conformitate cu articolul 32 și pe baza articolului 157 din TFUE, urmând recomandările detaliate prezentate în anexa la Rezoluția Parlamentului European din 24 mai 2012;

13.

deplânge în cei mai fermi termeni faptul că femeile nu primesc același salariu în cazul în care ocupă aceleași locuri de muncă ca bărbații, sau de valoare egală și condamnă totodată segregarea orizontală și verticală; remarcă, de asemenea, faptul că marea majoritate a salariilor mici și aproape toate salariile foarte mici sunt acordate pentru munca cu fracțiune de normă și reamintește că aproximativ 80 % dintre salariații săraci sunt femei; subliniază că, în conformitate cu concluziile evaluării valorii adăugate europene, o scădere de un punct procentual a diferențelor de remunerare între bărbați și femei va produce o creștere economică de 0,1 %, ceea ce înseamnă că reducerea acestei diferențe este de o importanță crucială în contextul actual de recesiune economică; solicită, în consecință, statelor membre, angajatorilor și mișcărilor sindicale să elaboreze și să implementeze instrumente utile, specifice de evaluare a locului de muncă, pentru a facilita stabilirea muncii cu valoare egală și pentru a asigura astfel, remunerarea egală a femeilor și bărbaților;

14.

invită Comisia și statele membre să implementeze politici proactive vizând locuri de muncă de calitate pentru femei, pentru a realiza obiectivele Strategiei Europa 2020, prin combaterea stereotipurilor, a segregării profesionale verticale și orizontale, încurajând tranziția de la munca cu fracțiune de normă la cea cu normă întreagă, concentrându-se în special pe tinerii NEET (tinerii care nu sunt nici în sistemul educativ, nici în câmpul muncii); invită statele membre să stabilească obiective specifice privind ocuparea forței de muncă în cadrul programelor lor naționale de reformă, pentru a se asigura că femeile beneficiază de aceleași oportunități pe piața muncii ca și bărbații;

15.

solicită Comisiei și statelor membre să implementeze politici proactive care să încurajeze femeile să îmbrățișeze cariere în știință și care să promoveze, în special prin campanii de informare și de conștientizare, participarea femeilor la sectoarele de activitate considerate tipic „masculine”, în special sectorul științelor și al noilor tehnologii, pentru a profita din plin de capitalul uman pe care îl reprezintă femeile din Europa; insistă în special asupra noilor posibilități oferite de TIC și recomandă Comisiei să se asigure că perspectiva de gen este integral integrată în prioritatea care îi este acordată agendei digitale în următorii cinci ani;

16.

subliniază că independența financiară reprezintă un mijloc esențial de asigurare a egalității și că antreprenoriatul în rândul femeilor constituie un potențial subestimat și insuficient exploatat pentru creșterea economică și competitivitate în Uniunea Europeană; solicită, prin urmare, Institutului European pentru Egalitatea de Gen (EIGE) să colecteze date mai multe și mai bune privind antreprenoriatul în rândul femeilor; invită statele membre, Comisia și alte structuri relevante, cum ar fi camerele de comerț și industrie să încurajeze, să promoveze și să sprijine antreprenoriatul în rândul femeilor prin facilitarea accesului la credite, reducerea birocrației și a altor obstacole pentru femeile care încep o afacere, integrând o perspectivă de gen în politicile lor în domeniu, promovând crearea unei platforme unice multilingve de date electronice și de schimb pentru antreprenoarele în domeniul social și sprijinind rețelele de mentorat la nivel regional și european;

17.

consideră că pentru a ajuta femeile să revină pe piața muncii este nevoie de o politică multidimensională (implicând formarea profesională și învățarea pe tot parcursul vieții, precum și promovarea unei ocupări a forței de muncă mai stabile și a unor modele de muncă adaptate) și atrage atenția asupra prevalenței tot mai mari a orelor de lucru flexibile; subliniază că cea mai mare cerere de ore de muncă flexibile se înregistrează în rândul lucrătorilor cu fracțiune de normă, majoritatea acestora fiind femei; insistă, așadar, asupra necesității de a apăra dreptul la negociere colectivă deoarece acesta contribuie la combaterea discriminării, precum și apărarea și consolidarea drepturilor;

18.

subliniază că o mai mare flexibilitate a măsurilor privind munca mărește posibilitățile femeilor de a participa activ pe piața muncii, dar remarcă faptul că flexibilitatea poate avea și un impact negativ asupra salariilor și a pensiilor femeilor; subliniază, așadar, necesitatea formulării unor propuneri concrete în vederea reconcilierii vieții profesionale, a vieții private și vieții de familie, de asemenea, prin încurajarea împărțirii mai echilibrate a responsabilităților ocupaționale, familiale și sociale între bărbați și femei, în special în domeniul asistenței acordate persoanelor dependente și al îngrijirii copiilor;

19.

solicită statelor membre să includă, în cadrul programelor de dezvoltare rurală, strategii care stimulează crearea unor locuri de muncă pentru femei în zonele rurale, care să le garanteze pensii decente, politici care să favorizeze reprezentarea femeilor în forumurile politice, economice și sociale din acest sector și promovarea egalității de șanse în zonele rurale în conformitate cu multifuncționalitatea agriculturii;

20.

subliniază consensul din ce în ce mai mare la nivelul UE în ceea ce privește necesitatea de a promova egalitatea de gen, printre altele și prin participarea femeilor la luarea deciziilor economice și politice, având în vedere și că acest fapt reflectă în prezent un deficit democratic, ceea ce este o chestiune legată de drepturile fundamentale și de democrație; salută așadar, sistemul legislativ al parității și al cotelor de gen introdus în unele state membre și solicită Consiliului să adopte o poziție referitoare la propunerea de directivă privind consolidarea echilibrului de gen în rândul administratorilor neexecutivi ai societăților cotate la bursă, pentru a accelera procesul legislativ; solicită Consiliului și Comisiei să adopte măsurile necesare pentru a încuraja statele membre să adopte măsurile necesare care să facă posibilă participarea de pe poziții egale a femeilor și a bărbaților la diferitele paliere decizionale; solicită instituțiilor UE să facă tot posibilul să garanteze egalitatea de gen în cadrul colegiului comisarilor și la nivelul funcțiilor înalte din cadrul instituțiilor, agențiilor, institutelor și organismelor comunitare;

21.

invită Comisia Europeană și statele membre să studieze posibilitatea de a include clauze de gen în procedurile de licitație în domeniul achizițiilor publice, pentru a încuraja întreprinderile să urmărească egalitatea de gen în rândurile lor; recunoaște că această idee nu poate fi dezvoltată decât în cadrul respectării legislației UE în domeniul concurenței;

22.

felicită Suedia, Belgia, Franța, Slovenia, Danemarca și Regatul Unit pentru că au realizat obiectivele de la Barcelona și invită celelalte state membre să își continue eforturile; invită statele membre să depășească obiectivele de la Barcelona, adoptând o abordare mai sistematică și mai integrată în raport cu educația și serviciile de îngrijire preșcolară, între autoritățile naționale și locale, în special pentru copiii foarte mici cu vârsta sub trei ani; invită Comisia să continue să acorde sprijin financiar statelor membre pentru a le oferi sisteme de îngrijire, în special creșe, convenabile ca preț pentru părinți, inclusiv prin intermediul înființării acestor structuri la locul de muncă; întrucât concilierea proiectelor familiale cu viața privată și cu ambițiile profesionale nu poate fi realizată decât dacă persoanele în cauză au o adevărată libertate de alegere pe plan economic și social, dacă sunt sprijinite prin adoptarea unor decizii politice și economice la nivelul UE și național fără implicații negative, și dacă sunt disponibile infrastructurile necesare; solicită statelor membre să mărească bugetul destinat asistenței copiilor, în special prin extinderea rețelei publice de servicii de îngrijire de zi, de grădinițe și de servicii care oferă activități extracurriculare pentru copii; invită, de asemenea, Comisia să se ocupe de problema absenței structurilor de îngrijire a copiilor la prețuri accesibile în recomandările specifice fiecărei țări;

23.

deplânge faptul că, în pofida finanțării UE disponibile (au fost alocate 3,2 miliarde de euro din fondurile structurale 2007-2013 pentru sprijinirea statelor membre în dezvoltarea de structuri pentru îngrijirea copiilor și promovarea locurilor de muncă pentru femei), unele state membre au efectuat reduceri bugetare care afectează disponibilitatea (ca urmare a închiderii unor creșe), calitatea (mai puțin personal decât este necesar) serviciilor de îngrijire a copiilor, făcându-le mai costisitoare;

24.

solicită Comisiei și statelor membre să instituie un concediu de paternitate remunerat, de cel puțin 10 zile lucrătoare, și să promoveze măsuri legislative și nelegislative, care să permită bărbaților, mai ales taților, să își exercite dreptul de a concilia activitatea profesională cu viața privată, în special prin promovarea concediului pentru creșterea copilului, care trebuie luat fie de mamă fie de tată, fără a putea fi transferat între cei doi părinți, până când copilul ajunge la o anumită vârstă;

25.

regretă blocajul Consiliului în legătură cu Directiva privind concediul de maternitate; îndeamnă statele membre să reia negocierile și își reafirmă voința de a coopera;

26.

solicită statelor membre să asigure servicii accesibile, flexibile, de calitate și cu un acces facil pentru îngrijirea persoanelor care nu se pot descurca singure în activitățile cotidiene din cauza lipsei unei autonomii funcționale suficiente, pentru a putea concilia viața profesională cu viața personală și cea de familie;

27.

invită Comisia să încurajeze ratificările la nivel național și să lanseze procedura de aderare a UE la Convenția de la Istanbul, cât mai curând posibil; constată că aderarea imediată a tuturor statelor membre la Convenția de la Istanbul va contribui la elaborarea unei politici integrate și la promovarea cooperării internaționale în materie de combatere a oricărei forme de violență împotriva femeilor;

28.

reiterează solicitarea adresată Comisiei de a prezenta, în temeiul articolul 84 din TFUE, o propunere legislativă care să instituie măsuri de promovare și susținere a acțiunii statelor membre în domeniul prevenirii violenței împotriva femeilor și a fetelor, sprijinind un cadru de politică cuprinzător și eficient privind violența de gen, punând accentul pe prevenirea, urmărirea penală a făptuitorilor, protejarea victimelor și oferirea unor servicii corespunzătoare și adecvate, precum și predând în școli chestiunile privitoare la egalitate și introducând pedepse pentru comportamentul discriminator și violent față de femei; invită, de asemenea, statele membre să acționeze sistematic în ceea ce privește încurajarea femeilor să raporteze actele de violență autorităților și educarea și formarea specialiștilor care se ocupă de victime;

29.

invită Comisia să se asigure că comunicarea sa privind eliminarea mutilării genitale feminine este implementată eficient și are resursele adecvate;

30.

solicită Consiliului să aplice „clauza pasarelă” și să adopte o decizie unanimă care să definească violența de gen ca unul dintre domeniile infracționale indicate la articolul 83 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care include deja traficul de ființe umane și exploatarea sexuală a femeilor și a copiilor;

31.

invită Comisia Europeană să reglementeze mai bine piața digitală cu scopul de a proteja femeile și fetele împotriva violenței pe internet;

32.

recomandă statelor membre ca în planurile lor de acțiune naționale vizând eliminarea violenței domestice să prevadă obligația de a sprijini femeile migrante fără forme legale în exact același mod ca și femeile cu ședere legală, fără nicio obligație de a raporta autorităților astfel de cazuri;

33.

recomandă statelor membre să își consolideze serviciile publice gratuite de sănătate pentru a sprijini toate femeile victime ale violențelor, inclusiv refugiatele, mărind capacitatea acestor servicii de a oferi asistență specializată femeilor de diferite naționalități, precum și femeilor cu dizabilități;

34.

reiterează apelul adresat Comisiei și statelor membre de a declara un An european pentru combaterea violenței împotriva femeilor în 2016, prin asigurarea unor resurse suficiente pentru campaniile de conștientizare; subliniază că, în acest sens, este necesar să se asigure formarea adecvată a autorităților și serviciilor interesate, precum și a agenților de poliție, medicilor, magistraților, avocaților, profesorilor și tuturor acelora care, prin funcția lor, ar putea acorda un ajutor femeilor care au fost victime ale violenței;

35.

solicită Comisiei ca, ținând seama de faptul că termenul pentru transpunerea Directivei 2011/99/UE privind ordinul european de protecție, de către statele membre expiră la 11 ianuarie 2015, să creeze un registru european al ordinelor europene de protecție;

36.

recunoaște că, în regiunile afectate de război, violența împotriva femeilor constituie o încălcare clară a drepturilor fundamentale ale acestora și un tratament degradant și umilitor aplicat femeilor; subliniază că egalitatea de gen este un factor esențial pentru instituirea păcii, fiind o expresie a necesității de a preveni, dar și de a combate acest tip de fenomene care afectează femeile;

37.

invită EIGE, FRA și Eurostat să continue să colecteze date comparabile, mai ales date armonizate privind violența, oferind astfel, statelor membre și Comisiei instrumentele necesare pentru elaborarea unor politici eficiente; invită, de asemenea, Comisia și statele membre să își concentreze atenția asupra situației din statele membre cu privire la mecanismele instituționale pentru promovarea egalității de gen, astfel încât criza economică și reformele realizate cu această ocazie să nu afecteze respectivele mecanisme, având în vedere că fără astfel de mecanisme nu se poate transpune în practică prioritatea orizontală a egalității de gen în cadrul politicilor desfășurate, împreună cu mijloacele specifice de soluționare;

38.

solicită Comisiei să protejeze programul Daphne, atât la nivelul finanțării, cât și al vizibilității sale, în cadrul programului Drepturi și Cetățenie, pentru a se asigura că asociațiile care urmăresc combaterea violenței împotriva femeilor își continuă activitatea;

39.

solicită din nou Comisiei Europene să creeze un Observator european al violenței de gen (în cadrul actualului Institut european pentru egalitatea de gen), care să fie condus de un coordonator european în domeniul prevenirii violenței împotriva femeilor și a fetelor;

40.

îndeamnă Comisia să condamne cu tărie campanile mass-media sau alte comunicări care ilustrează victimele violenței sexuale ca fiind responsabile pentru aceste acțiuni, întrucât aceste prezumții contravin tuturor principiilor de bază ale egalității de gen;

41.

subliniază rolul semnificativ pe care îl are educația în combaterea stereotipurilor de gen și pentru a pune capăt discriminărilor de gen; insistă asupra necesității de a include băieții și bărbații în promovarea drepturilor femeilor și a egalității de gen; solicită Comisiei să ia măsuri politice decisive pentru a combate stereotipurile de gen și propune statelor membre să facă campanii de conștientizare a egalității de drepturi și de oportunități între femei și bărbați în sistemele lor educaționale;

42.

solicită Consiliului și Comisiei Europene să adopte măsuri pentru ca platformele de comunicare socială să nu folosească limbajul într-un mod sexist, să se asigure că femeile participă activ și că sunt reprezentate în mod echilibrat, precum și să garanteze că există imagini variate ale ambelor sexe, care depășesc noțiunile generale de frumusețe și stereotipurile sexiste privind rolurile îndeplinite în diferite domenii ale vieții, în special în cazurile în care conținuturile vizează copii și tineri;

43.

invită statele membre și organismele de reglementare a mass-mediei de la nivel național să acorde atenție locului acordat femeilor în mass-media, în special în televiziune, din punct de vedere atât cantitativ, cât și calitativ, asigurând mai ales respectarea demnității femeilor, netransmiterea stereotipurilor de gen și neparticiparea la hipersexualizarea fetelor;

44.

solicită statelor membre, ca urmare a adoptării concluziilor Consiliului privind egalitatea de gen în sport, să exploateze pe deplin posibilitățile oferite de sport pentru promovarea egalității de gen, în special prin definirea unor planuri de acțiune concrete vizând combaterea stereotipurilor și a violenței, favorizarea egalității între sportivii și sportivele profesioniste și promovarea sportului în rândul femeilor;

45.

subliniază că diverse studii arată că rata avorturilor este similară în țările în care procedura este legală și în cele în care este interzisă, fiind chiar mai mare în cele din urmă (Organizația mondială a sănătății, 2014);

46.

remarcă faptul că elaborarea și implementarea politicilor privind sănătatea sexuală și a reproducerii și a drepturilor aferente este de competența statelor membre; subliniază, însă, că UE poate contribui la promovarea celor mai bune practici în rândul statelor membre;

47.

insistă asupra faptului că femeile trebuie să aibă controlul asupra sănătății și drepturilor lor sexuale și reproductive, în special printr-un acces facil la contracepție și avort; sprijină așadar, măsurile și acțiunile menite să îmbunătățească accesul femeilor la serviciile de sănătate sexuală și reproductivă și informarea femeilor cu privire la drepturile lor și la serviciile disponibile; invită statele membre și Comisia să adopte măsuri și acțiuni prin care să facă bărbații conștienți de responsabilitățile lor în chestiunile sexuale și reproductive;

48.

subliniază importanța politicilor active de prevenire, educare și informare adresate adolescenților, tinerelor și adulților, asigurându-se că populația se bucură de o bună sănătate sexuală și reproductivă, evitând astfel bolile cu transmitere sexuală și sarcinile nedorite;

49.

invită statele membre ca, atunci când aplică Regulamentul (UE) nr. 536/2014 în cazul trialurilor clinice ale medicamentelor de uz uman, să asigure egalitatea reprezentării femeilor și a bărbaților, acordând o atenție deosebită transparenței în ceea ce privește structura de gen a participanților; invită Comisia, atunci când analizează punerea în aplicare corespunzătoare a acestui regulament, să monitorizeze în mod specific egalitatea între bărbați și femei;

50.

reamintește că la 22 ianuarie 2011 UE a ratificat Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, potrivit căreia membrii semnatari se angajează să asigure și să promoveze exercitarea deplină a tuturor drepturilor omului și libertăților fundamentale pentru toate persoanele cu handicap, fără niciun fel de discriminare pe bază de handicap, și să se abțină de la orice act sau practică aflată în contradicție cu convenția;

51.

solicită Comisiei să promoveze ferm egalitatea de gen în cadrul relațiilor externe dintre Uniune și țările terțe, consolidând astfel, o abordare strategică globală în materie de egalitate; în acest context, este important, de asemenea, să se consolideze cooperarea cu organizațiile internaționale și regionale în vederea promovării egalității de gen și a unei mai bune conștientizări a drepturilor femeilor;

52.

invită UE să combată politicile care stabilesc o dependență între membrii de familie în cadrul reîntregirii familiei și invită UE și statele sale membre să acorde femeilor migrante statut de rezident autonom, îndeosebi în cazurile de violență domestică;

53.

invită Comisia Europeană să garanteze introducerea egalității de gen și a drepturilor femeilor în toate acordurile de parteneriat cu țările terțe;

54.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.