COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 18.12.2020

COM(2020) 846 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Recomandări adresate statelor membre cu privire la planurile lor strategice pentru Politica Agricolă Comună

{SWD(2020) 367 final} - {SWD(2020) 368 final} - {SWD(2020) 369 final} - {SWD(2020) 370 final} - {SWD(2020) 371 final} - {SWD(2020) 372 final} - {SWD(2020) 373 final} - {SWD(2020) 374 final} - {SWD(2020) 375 final} - {SWD(2020) 376 final} - {SWD(2020) 377 final} - {SWD(2020) 379 final} - {SWD(2020) 384 final} - {SWD(2020) 385 final} - {SWD(2020) 386 final} - {SWD(2020) 387 final} - {SWD(2020) 388 final} - {SWD(2020) 389 final} - {SWD(2020) 390 final} - {SWD(2020) 391 final} - {SWD(2020) 392 final} - {SWD(2020) 393 final} - {SWD(2020) 394 final} - {SWD(2020) 395 final} - {SWD(2020) 396 final} - {SWD(2020) 397 final} - {SWD(2020) 398 final}

Cuprins

1.De la Pactul verde european la planurile strategice PAC

2.Recomandări pentru planurile strategice PAC

2.1.Promovarea unui sector agricol inteligent, rezilient și diversificat care garantează securitatea alimentară

2.2.Consolidarea protecției mediului și a combaterii schimbărilor climatice și contribuția la îndeplinirea obiectivelor Uniunii legate de mediu și climă

2.3.Consolidarea structurii socioeconomice a zonelor rurale și abordarea preocupărilor societale

2.4.Promovarea și partajarea cunoștințelor, a inovării și a digitalizării în agricultură și în zonele rurale

3.Către planuri strategice PAC adecvate scopului

3.1.Integrarea Pactului verde în planurile strategice PAC

3.2.Elaborarea unor planuri strategice PAC eficace

3.3.Consolidarea principiului parteneriatului

1.De la Pactul verde european la planurile strategice PAC

Pactul verde european stabilește traiectoria care trebuie urmată pentru ca Europa să devină primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050. Acesta trasează o nouă strategie de creștere durabilă și favorabilă incluziunii, menită să stimuleze economia, să îmbunătățească sănătatea și calitatea vieții, să asigure protecția naturii, nelăsând pe nimeni în urmă. Pentru a avansa în această direcție, în 2020, Comisia Europeană a adoptat Strategia „De la fermă la consumator” 1 și Strategia privind biodiversitatea pentru 2030 2 , precum și Planul pentru atingerea obiectivului pentru 2030 privind clima. Aceste documente strategice esențiale abordează, într-un mod cuprinzător, provocările legate de crearea unor sisteme alimentare sustenabile, recunosc legăturile inextricabile dintre sănătatea oamenilor, sănătatea societăților și sănătatea planetei, facilitează trecerea la o alimentație sustenabilă și mai sănătoasă și contribuie la eforturile de a readuce natura în viața noastră.

În acest context, politica agricolă comună (PAC) va avea un rol esențial în gestionarea tranziției către un sistem alimentar sustenabil și în consolidarea eforturilor fermierilor europeni de a contribui la obiectivele climatice ale UE și de a proteja mediul înconjurător. Viitoarele planuri strategice PAC, elaborate de statele membre și adoptate de Comisia Europeană după o evaluare atentă, vor pune în practică instrumentele PAC (plăți directe, dezvoltare rurală și intervenții sectoriale) și vor îndeplini obiectivele PAC și ambiția Pactului verde european prin strategiile sale detaliate, aplicând o abordare globală.  3  

În mai 2020, Comisia s-a angajat să adreseze recomandări fiecărui stat membru cu privire la cele nouă obiective specifice ale PAC, înainte de a prezenta oficial proiectele de planuri strategice, acordând o atenție deosebită atingerii obiectivelor Pactului verde și a celor care decurg din Strategia „De la fermă la consumator” și din Strategia privind biodiversitatea pentru 2030 4 . În concluziile sale privind Strategia „De la fermă la consumator”, Consiliul Uniunii Europene a declarat că așteaptă cu interes prezentarea acestor recomandări și consideră că acestea pot servi drept orientări suplimentare pentru elaborarea planurilor strategice 5 . 

Comisia a analizat situația diferitelor state membre în ceea ce privește cele nouă obiective specifice ale viitoarei PAC și obiectivul transversal privind cunoștințele, inovarea și digitalizarea, pe baza celor mai recente date disponibile și, după caz, ținând seama de informațiile suplimentare furnizate de statele membre. Această analiză include, de asemenea, evaluarea situației fiecărui stat membru în lumina contribuției sale la fiecare dintre ambițiile și obiectivele Pactului verde european: obiectivele legate de utilizarea și riscurile pesticidelor, de vânzările de substanțe antimicrobiene, de pierderile de nutrienți (reducerea utilizării excesive a îngrășămintelor), de suprafața utilizată pentru agricultura ecologică, de elementele de peisaj de mare diversitate de pe terenurile agricole și de accesul la internet rapid în bandă largă în zonele rurale.

Pe baza acestei analize, Comisia a elaborat recomandări pentru cele 27 de state membre, publicate sub forma a 27 de documente de lucru ale serviciilor Comisiei, care însoțesc prezenta comunicare. Recomandările urmăresc să indice direcția pe care trebuie să o urmeze planurile strategice PAC în ceea ce privește punerea în aplicare a obiectivelor specifice ale PAC pentru a contribui împreună la îndeplinirea obiectivelor Pactului verde. Menținând în același timp flexibilitatea propusă pentru statele membre în ceea ce privește punerea în aplicare a noului cadru de politică, aceste recomandări identifică principalele aspecte strategice care trebuie abordate urgent pentru fiecare stat membru și furnizează orientări cu privire la modul de abordare a acestora în cadrul planurilor strategice PAC.

Metodologia stabilită de Comisia Europeană pentru selectarea recomandărilor relevante a vizat un număr limitat de recomandări pentru fiecare stat membru în parte, astfel încât prioritățile-cheie să poată fi identificate cu ușurință în fiecare caz. În plus, în cazul domeniilor de politică mai relevante pentru înfăptuirea planurilor ambițioase ale Pactului verde european, Comisia Europeană a evaluat situația fiecărui stat membru 6 din perspectiva obiectivelor UE, luând astfel în considerare eforturile necesare pentru a contribui la realizarea țelului ambițios comun.

Recomandările fac distincție între eforturile pe care statele membre trebuie să le depună și recunosc dimensiunea economică, dimensiunea de mediu și dimensiunea socială care caracterizează sustenabilitatea, în scopul încurajării abordărilor inovatoare pentru a garanta că viitoarele planuri strategice PAC oferă soluții eficace la provocările viitoare, într-un mod integrat și echilibrat din punct de vedere teritorial. Statele membre care au deja rezultate bune în domenii de politică precum agricultura ecologică sau bunăstarea animalelor sunt încurajate să continue aceste tendințe pozitive.

Recomandările sunt adresate statelor membre în cadrul unui dialog structurat. Împreună cu alte considerații relevante, recomandările vor fi utilizate de Comisie în evaluarea planurilor strategice PAC, după ce vor fi fost prezentate în mod oficial de către statele membre, pe baza criteriilor prevăzute la articolul 106 din proiectul de regulament privind planurile strategice PAC. Comisia va adresa observații statelor membre în cadrul procesului de aprobare a planurilor lor strategice PAC. Comisia va verifica, la momentul aprobării și modificării planurilor strategice PAC, coerența globală a planurilor cu obiectivele și țintele Pactului verde.

2.Recomandări pentru planurile strategice PAC

Prezenta secțiune oferă un rezumat al recomandărilor adresate statelor membre, care răspund obiectivelor generale definite în propunerea de regulament privind planurile strategice PAC în ceea ce privește provocările economice, de mediu și sociale ale agriculturii, alimentației și zonelor rurale, precum și cu privire la cunoștințe, inovare și digitalizare 7 . Sunt incluse, de asemenea, elemente suplimentare pentru toate statele membre, care sunt importante pentru elaborarea planurilor strategice PAC.

2.1.Promovarea unui sector agricol inteligent, rezilient și diversificat care garantează securitatea alimentară 

După cum s-a reamintit în Strategia „De la fermă la consumator”, transformarea accelerată a producției agricole, necesară pentru a crea sisteme alimentare sustenabile, impune existența în UE a unui sector agricol viabil și rezilient din punct de vedere economic. Analiza arată că, în pofida diversității în rândul statelor membre, unele provocări economice majore trebuie depășite în majoritatea statelor membre pentru a accelera tranziția verde a agriculturii europene și pentru a genera noi oportunități comerciale. Capacitatea fermierilor de a profita de astfel de oportunități va depinde în mod esențial de sustenabilitatea economică a fermelor lor.

Veniturile agricole rămân scăzute și sub media restului economiei în aproape toate statele membre, în ciuda procesului de consolidare a fermelor care are loc de mai multe decenii. Nivelul veniturilor fermelor variază în mod semnificativ de la o regiune la alta, de la o dimensiune a fermelor la alta și de la un sector la altul. Cu toate acestea, în statele membre au fost identificate în mod repetat două probleme. În primul rând, necesitatea de a aborda problema veniturilor fermelor familiale mici și mijlocii și ale celor situate în zone care se confruntă cu constrângeri naturale. În al doilea rând, se preconizează că volatilitatea ridicată a veniturilor va persista pe termen scurt și mediu, determinată în mare măsură de deschiderea piețelor și de numărul tot mai mare de fenomene meteorologice extreme generate de schimbările climatice.

Figura 1. Veniturile fermelor în comparație cu restul economiei (media 2016-2018) 8

9 Notă: indicator de venit = venitul net al fermei + salarii. Subvențiile de funcționare acoperă nu numai plățile directe, ci și toate subvențiile pentru dezvoltare rurală, cu excepția sprijinului pentru investiții. Subvențiile de funcționare acoperă, de asemenea, eventualele ajutoare naționale și finanțări suplimentare. Sursă: Comisia Europeană

O altă provocare este creșterea lentă și, în unele cazuri, chiar stagnarea productivității agricole în multe state membre. Acest lucru este agravat și mai mult de faptul că, în unele sectoare, costurile sunt ridicate, în special în ceea ce privește forța de muncă și terenurile. Creșterea productivității este esențială pentru menținerea competitivității și creșterea veniturilor fermelor, fiind necesar să se acorde atenția cuvenită impactului pozitiv asupra mediului și climei. Prin urmare, este extrem de important să se asigure menținerea și îmbunătățirea condițiilor care permit încurajarea inovării și a unui nivel ridicat de formare și de investiții în agricultură (în special având în vedere provocările de mediu identificate în secțiunea următoare).

În cele din urmă, sustenabilitatea economică a sectorului va depinde, de asemenea, de capacitatea fermierilor de a crea și de a capta o parte mai mare din valoarea adăugată din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente. Cooperarea dintre fermieri poate duce la realizarea unor economii de scară și poate consolida poziția lor de negociere în cadrul lanțului alimentar. În unele sectoare și în unele state membre, fermierii sunt reticenți în ceea ce privește integrarea pe verticală sau cooperarea consolidată, de exemplu în cadrul organizațiilor sau al cooperativelor de producători.

Calea de urmat

Pentru a depăși aceste provocări și pentru a continua tranziția către o agricultură sustenabilă și rezilientă, acțiunile PAC trebuie să se concentreze pe transformarea și modernizarea agriculturii, pe îmbunătățirea valorii, a calității și a sustenabilității de mediu a produselor agricole și a bioproduselor, precum și pe stimularea cooperării fermierilor în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente. Consolidarea viabilității și a rezilienței în fața amenințărilor economice, climatice și legate de biodiversitate este esențială, deoarece randamentele viitoare ale fermierilor depind în mare măsură de capacitatea acestora de a face față schimbărilor climatice și de menținerea resurselor naturale într-o stare bună de sănătate. În cursul pandemiei de COVID-19, sistemele agroalimentare ale Uniunii Europene au oferit europenilor alimente sigure și de înaltă calitate, deși s-au confruntat cu presiuni și provocări. Cu toate acestea, în viitorul plan de urgență pentru asigurarea aprovizionării cu alimente și a securității alimentare este prevăzută o analiză mai atentă a rezilienței sistemelor alimentare din UE și, în special, a agriculturii UE.

În majoritatea statelor membre, este necesar să se avanseze către un sistem de sprijin direct mai echitabil și mai bine direcționat. Statele membre trebuie să răspundă mai bine nevoilor fermelor mici și mijlocii prin reducerea diferențelor de venit dintre fermele de diferite dimensiuni, utilizând mecanisme care permit redistribuirea în mod eficace, cum ar fi plafonarea, reducerea plăților și, în special, aplicarea sprijinului redistributiv complementar pentru venit în scopul sustenabilității. Echitatea sprijinului va presupune, de asemenea, în unele state membre, progrese semnificative în procesul de convergență internă. În plus, sprijinul trebuie utilizat și pentru a răspunde nevoilor specifice ale fermelor din anumite zone, cum ar fi cele care se confruntă cu constrângeri naturale.

sub 5 hasub 5 ha între 5 și 20 haîntre 20 și 100 haîntre 100 și 250 hapeste 250 haîntre 5 și 20 haîntre 20 și 100 haîntre 100 și 250 hapeste 250 haFigura 2. Ponderea plăților directe în funcție de clasa de mărime a fermelor–exercițiul financiar 2019

Sursă: Comisia Europeană. Defalcarea sprijinului pentru venit. Distribuirea ajutoarelor directe către fermieri – cifre orientative pentru exercițiul financiar 2019.

În același timp, este necesar să se încurajeze și să se faciliteze utilizarea de către fermieri a instrumentelor de gestionare a riscurilor, sprijinind investițiile în soluții inovatoare (de exemplu, optimizând valorificarea produselor agricole și a factorilor de producție în bioeconomia circulară) și îmbunătățind accesul la finanțare, prin utilizarea mai eficace a posibilităților oferite de politica de dezvoltare rurală.

În cele din urmă, eforturile de dezvoltare și consolidare a cooperării între producători, inclusiv prin intermediul noilor instrumente din cadrul viitoarelor programe sectoriale, trebuie să continue, consolidându-se în același timp eforturile de îmbunătățire a transparenței lanțului de aprovizionare. În plus, potențialul de creștere a valorii adăugate a produselor agricole poate fi valorificat și prin intermediul sistemelor de calitate ale UE, în special în contextul creșterii gradului de informare a consumatorilor și a cererii de produse și metode de producție mai sănătoase și mai sustenabile.

Toate aceste instrumente pot garanta, printr-o serie de abordări și combinații, îmbunătățirea veniturilor agricole și a viabilității, asigurând în același timp utilizarea sustenabilă a resurselor și un răspuns satisfăcător la provocările generate de schimbările climatice și pierderea biodiversității. Noile planuri strategice PAC vor permite statelor membre să adapteze instrumentele la situația specifică a sectorului lor agricol (cu structuri agricole și condiții pedoclimatice diferite), garantând în același timp condiții de concurență echitabile.

2.2.Consolidarea protecției mediului și a combaterii schimbărilor climatice și contribuția la îndeplinirea obiectivelor Uniunii legate de mediu și climă 

Sectorul agricol al UE (și, într-o anumită măsură, sectorul său forestier) continuă să genereze și să se confrunte cu provocări substanțiale în ceea ce privește mediul și clima.

În contextul în care Uniunea a stabilit obiective de reducere mai ambițioase pentru viitor, scăderea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din agricultura UE a stagnat în ultimii ani și chiar s-a înregistrat o creștere în unele state membre – ca o consecință fie a creșterii animalelor, fie a gestionării solului. Totodată, sechestrarea carbonului în soluri și păduri a scăzut în ultimii ani și există un risc major de pierdere de carbon din anumite tipuri de terenuri (în special turbării). Producția de energie din surse regenerabile din agricultură și silvicultură este în creștere, determinând totodată creșterea concurenței pentru terenurile agricole și pentru producția agricolă, deși cu variații substanțiale de la un stat membru la altul. Există, de asemenea, un important potențial neexploatat în materie de eficiență energetică în agricultură.

Între timp, schimbările climatice și pierderea biodiversității continuă, iar agricultura este extrem de vulnerabilă la impactul acestora (recolte slabe și devitalizarea pădurilor din cauza secetelor, a furtunilor, a inundațiilor, a invaziilor de dăunători sau a epidemiilor) și se confruntă cu riscuri tot mai mari legate de climă și mediu. Țările UE sunt din ce în ce mai conștiente de necesitatea de a atenua schimbările climatice și, mai mult decât atât, de a se adapta la acestea și de a stopa pierderea biodiversității. Trebuie întreprinse de urgență acțiuni în aceste domenii.

Cu toate că suprafața împădurită din UE este în creștere, iar în prezent pădurile acoperă 45 % din suprafața terestră totală a UE, pădurile sunt supuse unei presiuni din ce în ce mai mari ca urmare a schimbărilor climatice. Alte presiuni provin din abandonarea zonelor rurale, lipsa gestionării și fragmentarea generată de schimbarea destinației terenurilor, creșterea intensității gestionării ca urmare a creșterii cererii de lemn, produse forestiere și energie, dezvoltarea infrastructurii, urbanizare și artificializarea terenurilor. Este necesară creșterea atât a cantității, cât și a calității pădurilor europene, având în vedere rolul esențial pe care acestea îl joacă pentru biodiversitate, pentru a atinge neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon până în 2050 și pentru bioeconomie.

În pofida îmbunătățirilor semnificative observate în ultimii ani 10 , există încă în mod clar provocări în ceea ce privește gestionarea resurselor naturale. Agricultura este un emițător major de amoniac, gaz care este un poluant atmosferic deosebit de nociv și care contribuie la poluarea cu particule în suspensie chiar și în zonele urbane, iar în unele state membre emisiile sunt în creștere – în anumite cazuri depășind limitele legale.

Unele practici de gestionare a terenurilor și schimbările legate de ocuparea terenurilor exercită o presiune semnificativă asupra sănătății și calității solului. Solurile agricole din UE sunt din ce în ce mai degradate din cauza eroziunii, a tasării, a poluării, a salinizării, a deșertificării, precum și a pierderii materiei organice din sol și a biodiversității, deși cu siguranță aceste fenomene nu prezintă aceeași gravitate peste tot. Astfel de procese de degradare duc, de asemenea, la pierderi considerabile de randament.

În ciuda unor progrese înregistrate, poluarea cu nitrați proveniți din agricultură continuă să exercite una dintre cele mai mari presiuni asupra mediului acvatic. În multe regiuni, împrăștierea excesivă de azot și fosfor din gunoiul de grajd și din îngrășăminte anorganice (precum și din pesticide) cauzează probleme în ceea ce privește poluarea apei, biodiversitatea și calitatea aerului. Cu toate că situația din unele state membre este, în general, acceptabilă, zonele critice caracterizate de o calitate slabă sunt larg răspândite. Un număr tot mai mare de state membre se confruntă cu deficitul de apă cauzat adesea de captarea excesivă a apei pentru agricultură. Schimbările climatice vor agrava și mai mult problema disponibilității apei în multe regiuni.

Harta 2. Aporturile de azot pe terenurile agricole din UE

Sursă: AEM (2019) 11

În ceea ce privește pierderea semnificativă a biodiversității în zonele agricole, dovezile indică declinul continuu în întreaga UE al populațiilor de specii de păsări specifice terenurilor agricole, de polenizatori (esențiali pentru serviciile ecosistemice) și al stării habitatelor agricole. Unele habitate agricole modelate în mare parte de agricultură sunt esențiale pentru fauna sălbatică. Problemele apar ca urmare a agriculturii intensive 12 , a gestionării insuficiente sau a abandonării terenurilor agricole. Agricultura intensivă și consolidarea terenurilor agricole au contribuit tot mai mult la pierderea unei părți însemnate a elementelor de peisaj valoroase (de exemplu, garduri vii, fâșii de teren pe care cresc flori, heleșteie, terase), precum și a pârloagelor, a pajiștilor gestionate extensiv sau a zonelor umede, care caracterizau peisajele agricole. În ceea ce privește utilizarea tot mai frecventă a practicilor agroecologice care contribuie la protecția mediului, în anumite state membre fermierii au adoptat cu entuziasm agricultura ecologică, însă, în altele, gradul de utilizare rămâne foarte scăzut.

Figura 3. Agricultura ecologică în toate statele membre ale UE (ponderea suprafeței agricole utilizate convertite integral și aflate în curs de conversie spre agricultura ecologică)

Sursă: EUROSTAT [ org_cropar_h1 ] și [ org_cropar ] 13

Calea de urmat

În termeni generali, soluțiile la multe dintre aceste provocări constau într-o agricultură mai „inteligentă”, mai precisă și sustenabilă, care se bazează mai mult pe cunoștințe și tehnologie (digitală) pentru a produce, prin eforturi comune, mai multe bunuri private și bunuri publice de mediu cu niveluri mai scăzute de utilizare a factorilor de producție și de externalități negative.

Printre altele, acest lucru ar trebui să implice o mai bună gestionare a nutrienților și sinergii sporite între sectorul creșterii animalelor, cel al culturilor și cel al silviculturii (benefice pentru atenuarea schimbărilor climatice, calitatea aerului și biodiversitate), o utilizare mai precisă și, implicit, redusă a produselor fitosanitare, precum și dezvoltarea unor metode alternative de protecție a plantelor, îmbunătățirea gestionării efectivelor de animale și a gunoiului de grajd (cu accent pe fermentația enterică pentru reducerea emisiilor de metan) și irigații mai eficiente (care, dacă sunt utilizate în mod corespunzător, pot reduce presiunea asupra resurselor de apă limitate). Agricultura bazată pe un grad ridicat de cunoștințe poate, de asemenea, să sprijine în mod activ crearea și menținerea habitatelor, de exemplu, prin rotația adecvată a culturilor, inclusiv a culturilor de leguminoase Crearea și conservarea unor tipuri și caracteristici de peisaj de mare diversitate în zonele agricole este importantă pentru refacerea biodiversității, care îmbunătățește productivitatea agricolă pe termen lung, împiedică eroziunea și epuizarea solului, filtrează aerul și apa, sprijină adaptarea la schimbările climatice și ajută agricultura și silvicultura să își atingă potențialul substanțial în calitate de absorbanți de carbon.

Multe dintre aceste abordări se pot traduce, de asemenea, în beneficii economice pentru fermieri. Împădurirea și reîmpădurirea, respectând pe deplin principiile ecologice favorabile biodiversității, refacerea pădurilor și gestionarea durabilă a acestora pot contribui la atenuarea schimbărilor climatice prin creșterea absorbțiilor nete de CO2, prin conservarea stocurilor de carbon și prin furnizarea de resurse pentru bioeconomia circulară, generând totodată beneficii conexe, inclusiv în ceea ce privește biodiversitatea și adaptarea la schimbările climatice. Astfel, fermierii și silvicultorii pot fi recompensați în mod direct pentru acțiunile în domeniul mediului și în cel al climei (inclusiv prin sechestrarea carbonului în solurile agricole), prin crearea de noi oportunități comerciale pentru zonele rurale. Punerea în aplicare a unor măsuri eficiente din punct de vedere energetic și al utilizării resurselor, cum ar fi promovarea economiilor de energie în cadrul fermelor și a tehnologiilor regenerabile la scară mică, poate sprijini, în același timp, și sectorul agricol. O gamă largă de instrumente ale PAC pot contribui la punerea în practică a acestor măsuri, în sinergie cu alte politici și acte legislative la nivelul UE și la nivel național în materie de mediu, climă și energie. Instrumentele includ nu numai diferite tipuri de plăți de mediu bazate pe suprafață – printre care noile programe ecologice, împreună cu plăți de lungă durată în cadrul pilonului II al PAC – ci și elemente de condiționalitate și sprijin pentru consolidarea cunoștințelor, investiții, inovare și cooperare.

Statele membre vor defini conținutul concret al acțiunilor în domeniul mediului și în cel al climei în cadrul cerințelor de bază, al programelor ecologice și al plăților pentru dezvoltare rurală. Acestea formează împreună așa-numita „arhitectură verde”. Pe baza unei planificări adecvate și a performanței anterioare, statele membre trebuie să aleagă și să combine aceste diferite instrumente ale PAC pentru a obține rezultate clare în ceea ce privește mediul și clima.

2.3.Consolidarea structurii socioeconomice a zonelor rurale și abordarea preocupărilor societale

Angajarea cu succes în tranziția prevăzută în Strategia „De la fermă la consumator” va necesita eforturi concertate și implicarea actorilor de pe întregul teritoriu al UE. Zonele rurale oferă un potențial deosebit în acest sens, fiind locul de trai sau de desfășurare a activității pentru fermieri, silvicultori, antreprenori și consumatori și concentrând o mare parte din resursele naturale și ecosistemele Europei. Deblocarea acestui potențial înseamnă deschiderea unui cerc virtuos prin care oportunitățile economice nou generate conduc la o dinamică pozitivă, cum ar fi reducerea sărăciei, a șomajului și un acces mai bun la servicii în toate segmentele societății rurale.

Este vorba despre crearea de perspective, inclusiv pentru cele mai vulnerabile zone și grupuri societale, astfel încât cetățenii să beneficieze de zone rurale atractive și – în conformitate cu Strategia „De la fermă la consumator” – de o tranziție echitabilă. Zonele rurale oferă numeroase oportunități, dar în multe părți ale Uniunii aceste zone sunt caracterizate de deficiențe structurale sau de un potențial neexplorat. Deși realitățile diferă atât în cadrul statelor membre, cât și de la un stat membru la altul, anumite provocări sunt recurente. În multe state membre, zonele rurale rămân în urmă în ceea ce privește venitul pe cap de locuitor, accesul la infrastructura și serviciile de bază și o explorare adecvată a potențialului bioeconomiei.

Riscul de sărăcie și de excluziune socială, precum și situațiile nefavorabile de încadrare în muncă și de șomaj, care afectează în special femeile, tinerii și grupurile vulnerabile, reprezintă, de asemenea, o caracteristică recurentă a zonelor rurale ale Uniunii. Prin urmare, zonele rurale din multe state membre se confruntă cu o dinamică de depopulare și/sau de îmbătrânire, care impune soluții eficiente pentru atragerea tinerilor, inclusiv în sectorul agricol.

În ultimul deceniu, proporția tinerilor fermieri la nivelul populației agricole totale a scăzut, în timp ce proporția fermierilor cu vârsta mai mare de 55 de ani a crescut. Aceasta are o componentă de gen importantă, întrucât ponderea femeilor tinere este deosebit de scăzută. Accesul la terenuri, la finanțare și la servicii de consiliere eficiente reprezintă cele mai importante provocări pentru dezvoltarea întreprinderilor.

bărbațibărbațifemeiraport < 35 ani/> 55 ani (axa din dreapta)femeiraport < 35 ani/> 55 ani (axa din dreapta) Figura 4. Tinerii fermieri din statele membre ale UE – ponderea administratorilor de ferme cu vârsta sub 35 de ani în 2016

14 Sursă: EUROSTAT [] 

Agricultura UE are, de asemenea, un rol important în a răspunde exigențelor societale în materie de alimentație și sănătate, în conformitate cu obiectivele Strategiei „De la fermă la consumator”, care vizează să transforme sistemele alimentare ale UE prin gestionarea impactului acestora, inclusiv asupra mediului, societății/sănătății și economiei. Ținând seama de progresele înregistrate la nivelul UE în numeroase domenii, există în continuare în mod clar provocări în ceea ce privește reducerea utilizării factorilor de producție, în special a pesticidelor chimice, a îngrășămintelor și a substanțelor antimicrobiene în agricultură, precum și îmbunătățirea sănătății și bunăstării animalelor, dezvoltarea biosecurității, consolidarea protecției plantelor împotriva dăunătorilor și a bolilor emergente, promovarea unui consum alimentar mai sustenabil și mai sănătos (de exemplu, creșterea consumului de fructe și legume proaspete) și reducerea pierderilor și a risipei de alimente. După cum se specifică în Strategia UE „De la fermă la consumator”, modelele actuale de consum alimentar ale UE nu sunt sustenabile, nici din punctul de vedere al sănătății, nici din punctul de vedere al mediului. Mediul alimentar, care este influențat și de măsurile PAC, trebuie să sprijine trecerea la o alimentație bazată într-o mai mare măsură pe plante, în conformitate cu recomandările naționale privind regimul alimentar, astfel încât să contribuie la atingerea atât a obiectivelor de sustenabilitate a mediului, cât și a obiectivelor de sănătate.

Sursă: DG AGRI după ESVAC, Al zecelea raport ESVAC (2020)Sursă: DG AGRI după ESVAC, Al zecelea raport ESVAC (2020) Source: EUROSTAT [aei_hri]Source: EUROSTAT [aei_hri] Figurile 5 și 6. Substanțele antimicrobiene (în mg/PCU) și pesticidele (HRI1) în UE

Calea de urmat

Pentru a face față numeroaselor provocări structurale și a genera o dinamică favorabilă în toate zonele rurale va fi necesară mobilizarea unei combinații de resurse și inițiative publice și private, utilizând PAC, precum și alte politici și fonduri europene 15 , într-un mediu juridic favorabil. Investițiile specifice și integrate atât în capitalul fizic, cât și în capitalul uman vor fi deosebit de importante, printre altele pentru a îmbunătăți mediul în care evoluează întreprinderile, pentru a promova economia circulară și bioeconomia și pentru a conserva și dezvolta infrastructura și serviciile necesare pentru o economie diversificată. Este necesar să se acorde o atenție deosebită teritoriilor și părților interesate care au cea mai mare nevoie de ajutor.

În conformitate cu Strategia privind egalitatea de gen 16 adoptată recent, tuturor statelor membre li se recomandă să se asigure că planurile lor strategice PAC includ măsuri speciale care să răspundă nevoilor specifice ale femeilor din agricultură și din zonele rurale și care să asigure consolidarea egalității de gen în sectorul agricol. O atenție deosebită trebuie acordată furnizării de servicii de bună calitate de îngrijire a copiilor în zonele rurale și eliminării disparităților de gen, în special în ceea ce privește încadrarea în muncă.

Statele membre trebuie să asigure protecția lucrătorilor agricoli, în special a lucrătorilor cu o situație precară, a lucrătorilor sezonieri și a lucrătorilor nedeclarați. Acest lucru va juca un rol major în ceea ce privește respectarea drepturilor consacrate în legislație, element esențial al sistemului alimentar echitabil al UE avut în vedere de Strategia „De la fermă la consumator”.

Eforturile de promovare a reînnoirii generaționale în agricultură vor trebui să sprijine investițiile în infrastructura și serviciile de bază, precum și în diversificarea economică (de exemplu, la ferme sau în cadrul bioeconomiei), să faciliteze accesul la finanțare, precum și la cunoștințe/consiliere de specialitate pentru întreprinderile agricole nou înființate, să vizeze constrângerile legate de moșteniri și să sprijine cooperarea dintre generațiile de fermieri, inclusiv transferul fermelor între generații. Statele membre în cauză vor acorda, de asemenea, o atenție deosebită zonelor cu nevoi și vulnerabilități specifice precum regiunile ultraperiferice menționate la articolul 349 din TFUE.

O mai bună corelare între producția agricolă și cerințele în continuă schimbare ale consumatorilor poate genera, de asemenea, oportunități economice. În ceea ce privește obiectivul Pactului verde al UE privind reducerea vânzărilor de substanțe antimicrobiene pentru a combate rezistența la astfel de substanțe, este necesar un efort concertat pentru a reduce și mai mult utilizarea acestora într-o serie de state membre, prin instrumente care promovează bunele practici privind utilizarea redusă și prudentă a substanțelor antimicrobiene, formare și servicii de consiliere, împreună cu îmbunătățirea gestionării efectivelor de animale, a biosecurității, a prevenirii și controlului infecțiilor.

La rândul lor, aceste măsuri vor contribui, de asemenea, la îmbunătățirea sănătății animalelor și a biosecurității. Pentru a atinge obiectivul de reducere a utilizării pesticidelor chimice și a riscului prezentat de acestea, majoritatea statelor membre trebuie să contribuie prin promovarea adoptării gestionării integrate a dăunătorilor, a agriculturii de precizie și prin trecerea la produse fitosanitare mai puțin periculoase.

Statele membre trebuie, de asemenea, să depună eforturi importante pentru a trece la regimuri alimentare mai sănătoase și mai sustenabile din punctul de vedere al mediului, în conformitate cu recomandările naționale privind regimul alimentar, și să reflecteze asupra modului în care planurile lor strategice PAC pot contribui la un mediu alimentar mai sănătos, acordând atenție pierderilor și risipei de alimente.

2.4.Promovarea și partajarea cunoștințelor, a inovării și a digitalizării în agricultură și în zonele rurale 

Cunoștințele și inovarea joacă un rol esențial în sprijinirea fermierilor și a comunităților rurale pentru a face față provocărilor actuale și viitoare. Cercetarea și inovarea, digitalizarea și noile tehnologii se vor număra printre principalii factori determinanți ai tranziției către sisteme alimentare mai sustenabile și mai sănătoase.

Programul-cadru al UE pentru cercetare și inovare Orizont Europa va fi pus în aplicare pentru a completa volumul substanțial de cunoștințe și cercetarea agricolă în curs. Aceste cunoștințe rămân totuși deseori fragmentate și nu sunt aplicate în practică, în timp ce sectorul agricol are o capacitate de inovare considerabilă și insuficient utilizată.

Statele membre trebuie să utilizeze viitoarele planuri strategice PAC pentru a sprijini programul Orizont Europa și parteneriatele și misiunile acestuia, care vor aduce o contribuție semnificativă la Pactul verde european. Misiunea „Grija față de soluri înseamnă grijă pentru viață” (Caring for Soil is Caring for Life) și misiunea: „O Europă rezilientă în fața schimbărilor climatice” (A Climate Resilient Europe) au, în mod special, o mare importanță pentru agricultură și zonele rurale.

Sistemul de cunoștințe și inovare în agricultură (AKIS), care asigură fluxuri de cunoștințe între actorii săi, va fi esențial pentru atingerea obiectivelor specifice ale PAC și a obiectivelor Pactului verde. Pentru a răspunde nevoilor tot mai mari de informații ale fermierilor, integrarea tuturor consilierilor în sistemele de cunoștințe și inovare în agricultură și serviciile de sprijinire a inovării vor asigura adoptarea soluțiilor de cercetare și inovare aplicabile.

Principalul instrument de accelerare a inovării pe teren va fi Parteneriatul european pentru inovare privind productivitatea și durabilitatea agriculturii (PEI-AGRI), în special grupurile operaționale ale acestuia, și anume proiecte inovatoare în agricultură și alte activități legate de agricultură și zonele rurale (mediu, climă, biodiversitate, sisteme alimentare și nealimentare etc.).

Statele membre trebuie să se angajeze în tranziția digitală a sectorului agricol prin exploatarea capacității tehnologice a UE în ceea ce privește tehnologiile digitale și de date și infrastructura, precum și observarea prin satelit, agricultura de precizie, serviciile de geolocalizare, utilajele agricole autonome, dronele etc., pentru a optimiza și a monitoriza mai bine procesele de producție agricolă și punerea în aplicare a PAC. Disponibilitatea unei conexiuni rapide și fiabile la internet în zonele rurale, însoțită de dezvoltarea competențelor digitale, este esențială pentru a permite dezvoltarea tuturor soluțiilor inteligente viitoare atât pentru agricultura noastră, cât și pentru întreprinderile și comunitățile rurale. Internetul rapid va reprezenta un mijloc de a oferi servicii mai bune de informare, educație și sănătate, permițând totodată reînnoirea generațională în agricultură și dezvoltarea unei economii rurale moderne. În acest domeniu, mai multe state membre trebuie să depună în continuare eforturi importante. Strategiile de specializare inteligentă reprezintă, de asemenea, un factor important pentru deblocarea potențialului de inovare al zonelor rurale.

În paralel, sistemele administrative ale statelor membre trebuie modernizate pentru a permite integrarea unei game largi de informații digitale și exploatarea informațiilor digitale (fie prin inteligența artificială, fie prin abordări bazate pe analiza datelor și modelizare) pentru a reduce costurile și a înțelege eficacitatea politicilor, extinzând în același timp serviciile și beneficiile pentru populațiile rurale. Dezvoltarea potențialului Sistemului integrat de administrare și control (IACS), pe baza componentelor sale actuale, ar putea sprijini eforturile administrației publice în acest domeniu. Aceste îmbunătățiri ar trebui să ajute statele membre să se asigure că fermierii au acces la un sistem de cadastru care le permite să fie siguri că pot solicita sprijin pentru terenurile asupra cărora au un drept legal și care garantează că terenurile pentru care se solicită sprijin sunt la dispoziția lor.

Utilizarea tehnologiilor digitale este esențială pentru creșterea performanței economice și de mediu a sectorului, a zonelor rurale, precum și pentru modernizarea și simplificarea administrațiilor PAC, a controalelor din cadrul PAC și a raportării performanței PAC.

Figura 7. Acoperirea cu internet rapid în bandă largă în UE – gospodării rurale/gospodării naționale

Sursă: Indicatori individuali DESI [ desi_1b1_fbbc ] 17

3.Către planuri strategice PAC adecvate scopului

3.1.Integrarea Pactului verde în planurile strategice PAC 

Recomandările furnizate reprezintă un prim pas în procesul de integrare a Pactului verde european în viitoarele planuri strategice PAC. Evaluarea furnizată în diferitele documente de lucru ale serviciilor Comisiei și datele utilizate pentru această evaluare 18 oferă statelor membre o bază temeinică pentru a-și defini singure, în mod cuantificat, contribuția potențială la obiectivul comun.

Propunerea de regulament privind planurile strategice PAC prevede că statele membre vor elabora o strategie de intervenție pentru fiecare dintre cele nouă obiective specifice, care va include țintele (la nivelul indicatorilor de rezultat) și intervențiile cele mai adecvate. Valoarea acestor ținte, precum și selectarea și conceperea intervențiilor vor fi justificate pe baza evaluării nevoilor.

Recomandările (și analiza care le justifică) vor facilita evaluarea nevoilor pentru fiecare obiectiv specific. În același timp, statelor membre li se solicită să stabilească valori naționale explicite pentru diferitele obiective ale Pactului verde.

Valorile naționale vor transpune ambiția comună a fiecăruia dintre obiectivele Pactului verde în aspirații specifice la nivel național. Aceste valori cuantificate le vor permite statelor membre să explice modul în care intenționează să contribuie la ambiția UE stabilită prin Pactul verde european, indicând astfel o direcție clară a eforturilor care trebuie depuse la nivel național. Aceste valori naționale explicite trebuie să țină seama de eforturile depuse în ultimii ani, de situația actuală și de potențialul de îmbunătățire, recunoscând situația specifică a fiecărui stat membru. Dacă este cazul, statele membre trebuie să asigure concordanța cu strategiile sau obiectivele naționale deja existente care decurg din alte instrumente de planificare și obligații legale. Definirea valorilor naționale va ajuta statele membre la evaluarea nevoilor și la stabilirea țintelor planului strategic PAC la nivelul indicatorilor de rezultat.

Comisia Europeană va sprijini statele membre în acest proces, în cadrul dialogului structurat, înainte ca planurile strategice PAC să fie adoptate în mod oficial.

Analizând toate valorile naționale împreună, va fi posibil să se evalueze dacă UE este pe cale să atingă, în mod colectiv, aceste obiective ale Pactului verde. Comisia va verifica, la momentul aprobării și modificării planurilor strategice PAC, coerența globală a valorilor statelor membre cu obiectivele Pactului verde. Progresele înregistrate în direcția îndeplinirii acestor obiective ale Pactului verde, la nivelul statelor membre, vor fi monitorizate prin intermediul cadrului de evaluare propus pentru viitoarea PAC 19 .

3.2.Elaborarea unor planuri strategice PAC eficace

Viitoarele planuri strategice PAC nu sunt doar instrumente de planificare. Acestea constituie baza unei noi guvernanțe, cu o cooperare consolidată între diferitele niveluri administrative și o mai mare deschidere și transparență față de societatea europeană. Pe baza recomandărilor prevăzute în cele 27 de documente de lucru ale serviciilor Comisiei, Comisia Europeană va consolida dialogul structurat cu statele membre, oferind orientări suplimentare și intensificând sprijinul pentru elaborarea celor 27 de planuri strategice PAC. De asemenea, Comisia va intensifica acest sprijin prin punerea la dispoziția publicului a unor documente adecvate referitoare la modul în care intenționează să evalueze planurile strategice PAC 20 .

Astfel cum se prevede la articolul 94 din Propunerea de regulament privind planurile strategice PAC, autoritățile competente în domeniul mediului și al climei trebuie să fie implicate efectiv în elaborarea aspectelor legate de mediu și climă ale planului.

La elaborarea și punerea în aplicare a planurilor strategice PAC, statele membre trebuie să asigure transparența. Acestea trebuie să se asigure că intervențiile se bazează pe criterii obiective și nediscriminatorii, sunt compatibile cu piața internă și nu denaturează concurența. În același timp, la stabilirea criteriilor de selecție, statele membre vor viza asigurarea direcționării sprijinului în conformitate cu scopul intervenției, a tratamentului egal al solicitanților, a unei mai bune utilizări a resurselor financiare și a evitării conflictului de interese.

Tranziția necesită, de asemenea, eforturi suplimentare pentru a garanta că toate politicile diferite puse în aplicare în același teritoriu contribuie în mod coerent și integrat la sisteme alimentare sustenabile. Aceasta include, de asemenea, legăturile dintre zonele rurale și cele urbane și abordările referitoare la zonele funcționale, care trebuie consolidate. În plus, obiectivul ambițios de conservare a biodiversității în cadrul terenurilor agricole impune ca statele membre să nu finanțeze investițiile și practicile agricole care au un impact negativ asupra mediului.

Mai mult, planificarea strategică PAC trebuie să asigure coerența și complementaritatea cu alte fonduri ale UE (în special cu politica de coeziune) pentru a evita dubla finanțare și pentru a îmbunătăți eficiența globală a investițiilor. Toate fondurile UE trebuie să funcționeze în deplină sinergie și să contribuie la obiectivele stabilite prin Pactul verde european. Instrumentele teritoriale (cum ar fi dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității) și cooperarea transfrontalieră trebuie consolidate în continuare. De asemenea, trebuie să se țină seama de recomandările specifice pentru fiecare țară emise în contextul semestrului european, precum și de principalele evoluții strategice, cum ar fi viziunea pe termen lung pentru zonele rurale, care urmează să fie publicată în 2021, ca un cadru cuprinzător pentru dezvoltarea zonelor rurale ale UE în următoarele decenii.

3.3.Consolidarea principiului parteneriatului

Pentru a spori nivelul de cunoștințe, expertiza și punctele de vedere disponibile în ceea ce privește conceperea și punerea în aplicare a viitoarei PAC, este, de asemenea, important ca noile planuri strategice PAC să fie elaborate în conformitate cu principiul parteneriatului. Astfel cum se prevede la articolul 94 din propunerea de regulament privind planurile strategice PAC, statele membre trebuie să elaboreze planurile strategice PAC pe baza unor proceduri transparente și cu implicarea părților interesate. Implicarea tuturor autorităților publice relevante (inclusiv a autorităților locale și regionale competente), a partenerilor economici și sociali, precum și a organismelor relevante care reprezintă societatea civilă trebuie să aibă loc în toate etapele pregătitoare ale viitorului plan strategic PAC.

Este necesar să se depună în continuare eforturi pentru a garanta implicarea adecvată și participarea efectivă a părților interesate și a societății civile la elaborarea planurilor strategice PAC. Comisia îndeamnă toate statele membre să acționeze în această privință, în special acele state membre care nu au lansat încă un dialog deschis și transparent cu toți partenerii. Comisia va monitoriza îndeaproape acest proces înainte de prezentarea planurilor strategice PAC.

Pe baza experienței acumulate în cadrul programelor de dezvoltare rurală pentru perioada 2014-2020, Comisia recomandă tuturor statelor membre să utilizeze principiile definite în Codul european de conduită referitor la parteneriat, în cadrul fondurilor ESI 21 .

Implicarea tuturor actorilor va fi, de asemenea, esențială în faza de punere în aplicare și va juca totodată un rol important în viitoarele comitete de monitorizare. Aceste comitete, înființate în prealabil, ar trebui să joace deja un rol în finalizarea proiectului de plan strategic PAC înainte de a fi prezentat Comisiei. O rețea națională PAC funcțională poate spori contribuția planurilor strategice PAC la realizarea obiectivelor și ambițiilor Pactului verde european. Rețeaua PAC ar trebui, printre diferitele sale funcții, să acționeze ca facilitator și să sprijine, de exemplu, legătura comunităților de cercetare și inovare cu fermierii din cadrul AKIS și promovarea sinergiilor dintre PAC și Spațiul european de cercetare, precum și cooperarea regională în cadrul Platformei de specializare inteligentă pentru sectorul agroalimentar.

(1)      COM(2020) 381.

(2)      COM(2020) 380.

(3)      A se vedea Documentul de lucru al serviciilor Comisiei (2020) 93 final privind „Analiza legăturilor dintre reforma PAC și Pactul verde” (Analysis of links between the CAP reform and the Green Deal).

(4)

     A se vedea nota de subsol 1.

(5)      Concluziile Consiliului privind strategia „De la fermă la consumator”, adoptate la 19 octombrie 2020 (12099/20).

(6)      Datele utilizate pentru această evaluare sunt incluse în anexele la prezenta comunicare: anexa I prezintă valorile de referință pentru obiectivele cuantificate ale Pactului verde (astfel cum sunt definite în Strategia „De la fermă la consumator” și în Strategia în domeniul biodiversității); anexa II prezintă evoluțiile în materie de emisii de gaze cu efect de seră provenite din agricultură și din utilizarea terenurilor, din schimbarea destinației terenurilor și din silvicultură în UE.

(7)      Recomandările sunt organizate în funcție de cele nouă obiective specifice enunțate la articolul 6 din propunerea de regulament privind planurile strategice PAC [COM(2018) 392 final]. Aceste obiective vizează dimensiunea economică, dimensiunea de mediu și dimensiunea socială care caracterizează sustenabilitatea, astfel cum se reflectă în obiectivele generale enunțate la articolul 5 din propunerea legislativă menționată anterior. În plus, se acordă o atenție deosebită obiectivului transversal privind cunoștințele, inovarea și digitalizarea.

(8)      În cazul LU, FI și SE, „veniturile de piață”, care reprezintă veniturile generate de activitatea agricolă fără a lua în considerare sprijinul public, sunt negative. Aceasta înseamnă că, în medie, încasările din vânzare nu acoperă costurile de producție. În aceste cazuri, subvențiile de funcționare acoperă aceste venituri de piață negative și constituie venitul net al fermei.

(9)      Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală. Indicatorul de context PAC C.25 Venitul factorilor agricoli și indicatorul de context PAC C.26 Venitul întreprinderii agricole. Venituri pe baza EUROSTAT [ aact_eaa04 ], [ aact_ali01 ] și [ aact_eaa06 ], la care se adaugă retroactiv remunerarea angajaților la venitul întreprinderii, împărțit la numărul total de unități de muncă pe an. Notă: date estimate pentru 2019. Salariul mediu pe economie pe baza datelor EUROSTAT referitoare la miile de ore lucrate utilizând conceptul intern al numărului de angajați [ nama_10_a10_e ] și a datelor EUROSTAT referitoare la salarii și alte drepturi de natură salarială [ nama_10_a10 ]. Trebuie să se manifeste prudență atunci când se compară nivelurile absolute ale venitului factorilor agricoli per UMA, deoarece acestea sunt influențate de calcule diferite în funcție de normele naționale și nu sunt special concepute pentru a fi comparabile între țări.

(10)      De exemplu, în perioada 1990-2018, emisiile de amoniac au scăzut cu 26 % (Sursa: AEM) și se estimează că eroziunea solului cauzată de apă s-a redus, în medie, cu 9,5 % în UE în ultimul deceniu și cu 20 % în ceea ce privește terenurile arabile (Sursa: Panagos, et al., 2015,  https://doi.org/10.1016/j.envsci.2015.08.012 ). Concentrația de nitrați și fosfați din râuri la nivelul UE a scăzut cu 9 % și, respectiv, 17 % în perioada 2006-2016 (media pe 3 ani) (Sursa: AEM). În același timp, utilizarea îngrășămintelor pe bază de azot și fosfor a scăzut ușor din 2008 până în 2018 (Eurostat (aei_fm_usefert) ).

(11)      De Vries, W., P.F.A.M. Römkens J. Kros, J.C Voogd, G. Louwagie și L Schulte-Uebbing, 2019a. Impacts of nutrients and heavy metals in European agriculture. Current and critical inputs in view of air, soil and water quality („Impactul nutrienților și al metalelor grele în agricultura europeană. Aporturi actuale și critice, având în vedere calitatea aerului, a solului și a apei”). Raport ETC/ULS (în presă). Excedentul de azot (N) în UE-27 pentru anul 2010 a fost calculat ca fiind aportul total de azot, prin îngrășăminte, gunoi de grajd, biosolide, culturi fixatoare de azot și depuneri, minus absorbția de azot cu modelul INTEGRATOR. Depășirile aporturilor critice de azot pe terenurile agricole din UE-27 pentru anul 2010 au fost calculate ca fiind aportul total de azot, prin îngrășăminte, gunoi de grajd, biosolide, culturi fixatoare de azot și depuneri, minus aportul critic de azot, având în vedere impactul negativ asupra calității apei. Aportul critic de azot s-a bazat pe o concentrație critică de azot din scurgerile de suprafață de 2,5 mg N/l.

(12)      Pe lângă impactul schimbărilor climatice, al speciilor invazive, al supraexploatării resurselor naturale, al poluării etc.

(13)      Comisia Europeană. Indicatorul de context PAC C.19 Suprafața agricolă utilizată pentru agricultura ecologică. Pe baza EUROSTAT [ org_cropar_h1 ] în combinație cu [ apro_cpsh1 ] și [ org_cropar ]. Datele pentru Croația se referă la anul 2019.

(14)

     Comisia Europeană. Indicatorul de context PAC C.23 Structura de vârstă a administratorilor de ferme. Pe baza EUROSTAT [ ef_m_farmang ].

(15)      În conformitate cu articolul 174 din TFUE.

(16)      COM(2020) 152 final.

(17)      Comisia Europeană. Indicele economiei și societății digitale. Indicatori individuali DESI – acoperire BB (NGA) rapidă 1b1 [ desi_1b1_fbbc ].

(18)      A se vedea anexele la prezenta comunicare.

(19)       Documentul de lucru al serviciilor Comisiei (2020) 93 final privind „Analiza legăturilor dintre reforma PAC și Pactul verde”.

(20)      A se vedea nota de subsol 19.

(21)      Regulamentul delegat (UE) nr. 240/2014 al Comisiei din 7 ianuarie 2014 privind Codul european de conduită referitor la parteneriat, în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene.

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 18.12.2020

COM(2020) 846 final

ANEXE

la

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Recomandări adresate statelor membre cu privire la planurile lor strategice pentru Politica Agricolă Comună

{SWD(2020) 367 final} - {SWD(2020) 368 final} - {SWD(2020) 369 final} - {SWD(2020) 370 final} - {SWD(2020) 371 final} - {SWD(2020) 372 final} - {SWD(2020) 373 final} - {SWD(2020) 374 final} - {SWD(2020) 375 final} - {SWD(2020) 376 final} - {SWD(2020) 377 final} - {SWD(2020) 379 final} - {SWD(2020) 384 final} - {SWD(2020) 385 final} - {SWD(2020) 386 final} - {SWD(2020) 387 final} - {SWD(2020) 388 final} - {SWD(2020) 389 final} - {SWD(2020) 390 final} - {SWD(2020) 391 final} - {SWD(2020) 392 final} - {SWD(2020) 393 final} - {SWD(2020) 394 final} - {SWD(2020) 395 final} - {SWD(2020) 396 final} - {SWD(2020) 397 final} - {SWD(2020) 398 final}

(1) *    Datele disponibile în prezent cu privire la elementele de peisaj de mare diversitate sunt ponderea SAU lăsate în pârloagă, pe baza datelor EUROSTAT 2018, și ponderea elementelor de peisaj, pe baza studiului LUCAS 2015 realizat de Eurostat, elaborarea datelor de către DG AGRI, a se vedea nota de final 6.

(2) **Cel mai recent set complet de date disponibile de la Eurostat se referă la anul 2014.

(I)

     Comisia Europeană. Indicatorul armonizat de risc pentru pesticide (HRI 1), pe grupuri de substanțe active. Conform EUROSTAT [ AEI_HRI ]. În sensul obiectivului Pactului verde, indicatorul va fi reindexat pentru a stabili perioada 2015-2017 ca perioadă de referință.

(II)

     Din cauza normelor de confidențialitate privind datele statistice, Comisia nu poate să publice cantitățile de pesticide periculoase comercializate în fiecare stat membru. Acesta este motivul pentru care coloana dedicată din tabelul prevăzut în anexa I este goală. După cum s-a menționat în Strategia „De la fermă la consumator”, Comisia se angajează să lanseze o inițiativă pentru a depăși astfel de probleme, prin viitoarea revizuire a regulamentului privind statisticile referitoare la pesticide.

(III)

     Agenția Europeană pentru Medicamente, Organul european de supraveghere a consumului de substanțe antimicrobiene în medicina veterinară (ESVAC). Al zecelea raport ESVAC privind vânzările de agenți antimicrobieni veterinari în 31 de țări în 2018 – tendințe din 2010 până în 2018.  EMA/24309/2020

(IV)

     Comisia Europeană. Indicele economiei și societății digitale. Indicatori individuali DESI privind acoperirea cu bandă largă rapidă - 1b1 Fast BB (NGA) coverage [ desi_1b1_fbbc ].

(V)

     Comisia Europeană. Indicatorul de context PAC C.19 Suprafața agricolă utilizată pentru agricultura ecologică. Pe baza EUROSTAT [ org_cropar_h1 ] în combinație cu [ apro_cpsh1 ] și [ org_cropar ].

(VI)

     După cum se menționează în Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030, elementele de peisaj de mare diversitate dintr-o zonă agricolă includ, printre altele, zonele tampon, pârloagele pe care se practică sau nu un sistem de rotație, gardurile vii, arborii neproductivi, zidurile de terase și heleșteiele. Datele utilizate în tabel pentru definirea valorii de referință nu acoperă toate elementele de peisaj de mare diversitate. Comisia și Agenția Europeană de Mediu dezvoltă în prezent un indicator mai robust în cadrul PAC post-2020 pentru a se asigura că sunt acoperite toate elementele definite în Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030. Valorile prezentate provin de la Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală (pe baza EUROSTAT pentru terenurile lăsate în pârloagă [ apro_cpsh1 ]) și de la Centrul Comun de Cercetare (pe baza studiului LUCAS pentru estimarea elementelor de peisaj) și ar trebui interpretate cu prudență din cauza rezervelor metodologice.

(VII)

     Comisia Europeană. Indicator de context PAC C.40 Calitatea apei. Pe baza EUROSTAT [ aei_pr_gnb ]. În curând, Comisia va lansa inițiative pentru îmbunătățirea robusteții și a exhaustivității acestor date.

(VIII)

     Comisia Europeană. Raport cu privire la punerea în aplicare a Directivei 91/676/CEE a Consiliului privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole, întocmit pe baza rapoartele statelor membre pentru perioada 2012-2015. SWD(2018) 246 final. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A52018SC0246&qid=1607348904997 .

(IX)

     Comisia Europeană. Indicator de context PAC C.40 Calitatea apei. Pe baza EUROSTAT [ aei_pr_gnb ]. În curând, Comisia va lansa inițiative pentru îmbunătățirea robusteții și a exhaustivității acestor date.

(X)

     Ținta referitoare la pesticide prevăzută în Strategia „De la fermă la consumator” „reducerea nivelului general de utilizare și de risc al pesticidelor chimice” cu 50 % până în 2030 se măsoară prin utilizarea HRI1; Situație de referință: HRI1 (2015-2017) = 100 = >obiectivul pe 2030 = 50

(XI)

     Ținta referitoare la rezistența la substanțele antimicrobiene prevăzută în Strategia „De la fermă la consumator” „reducerea cu 50 % a vânzărilor totale de substanțe antimicrobiene pentru animale de fermă și pentru acvacultură” până în 2030, în comparație cu valoarea de referință a UE din 2018 (date incluse în al 10-lea raport ESVAC), care determină ținta unei valori medii globale a UE de 59,2 mg/PCU.

(XII)

     Comisia Europeană. Indicator de context PAC C.45 Emisii generate de agricultură. Pe baza EUROSTAT [ env_air_gge ], sursa originală Agenția Europeană de Mediu (UNFCC_v22)

(XIII)

     Comisia Europeană. Pe baza EUROSTAT [ env_air_gge ] și [ ef_lsk_main ]

(XIV)

     Comisia Europeană. Pe baza EUROSTAT [ env_air_gge ] și [ apro_cpsh1 ]

(XV)

     Comisia Europeană. Indicator de context PAC C.45 Emisii generate de agricultură. Pe baza EUROSTAT [ env_air_gge ], sursa originală Agenția Europeană de Mediu (UNFCC_v22)

(XVI)

     Comisia Europeană. Indicator de context PAC C.45 Emisii generate de agricultură. Pe baza EUROSTAT [ env_air_gge ], sursa originală Agenția Europeană de Mediu (UNFCC_v22)

(XVII)

     Comisia Europeană. Indicator de context PAC C.45 Emisii generate de agricultură. Pe baza EUROSTAT [ env_air_gge ], sursa originală Agenția Europeană de Mediu (UNFCC_v22)

(XVIII)

     Comisia Europeană. Indicator de context PAC C.45 Emisii generate de agricultură. Pe baza EUROSTAT [ env_air_gge ], sursa originală Agenția Europeană de Mediu (UNFCC_v22)