COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 20.7.2021

COM(2021) 700 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR EMPTY

Raportul din 2021 privind statul de drept






Situația statului de drept în Uniunea Europeană

{SWD(2021) 701 final} - {SWD(2021) 702 final} - {SWD(2021) 703 final} - {SWD(2021) 704 final} - {SWD(2021) 705 final} - {SWD(2021) 706 final} - {SWD(2021) 707 final} - {SWD(2021) 708 final} - {SWD(2021) 709 final} - {SWD(2021) 710 final} - {SWD(2021) 711 final} - {SWD(2021) 712 final} - {SWD(2021) 713 final} - {SWD(2021) 714 final} - {SWD(2021) 715 final} - {SWD(2021) 716 final} - {SWD(2021) 717 final} - {SWD(2021) 718 final} - {SWD(2021) 719 final} - {SWD(2021) 720 final} - {SWD(2021) 721 final} - {SWD(2021) 722 final} - {SWD(2021) 723 final} - {SWD(2021) 724 final} - {SWD(2021) 725 final} - {SWD(2021) 726 final} - {SWD(2021) 727 final}

1.INTRODUCERE

Uniunea Europeană are la bază un set de valori comune, printre care se numără respectarea drepturilor fundamentale, a democrației și a statului de drept 1 . Aceste valori fundamentale sunt considerate de către europeni ca fiind printre principalele atuuri ale UE 2 , iar protejarea lor este o responsabilitate comună a tuturor instituțiilor UE și a tuturor statelor membre. Deși UE este recunoscută ca având standarde foarte înalte în aceste domenii, valorile respective nu ar trebui să fie considerate niciodată de la sine înțelese. Promovarea și susținerea statului de drept presupune vigilență și îmbunătățiri constante, deoarece există întotdeauna un risc de regres.

Statul de drept nu este doar o parte integrantă a identității democratice a UE și a statelor membre, ci are și un caracter esențial pentru funcționarea UE și pentru ca cetățenii și întreprinderile să aibă încredere în instituțiile publice. Deși statele membre au sisteme și tradiții juridice diferite, semnificația fundamentală a statului de drept este aceeași în întreaga UE. Principiile-cheie ale statului de drept comune tuturor statelor membre – legalitatea, securitatea juridică, interzicerea exercitării arbitrare a puterii executive, protecția jurisdicțională efectivă de către instanțe independente și imparțiale în condițiile respectării depline a drepturilor fundamentale, separarea puterilor, supunerea permanentă a tuturor autorităților publice la legile și procedurile instituite și egalitatea în fața legii – sunt consacrate în constituțiile naționale și sunt transpuse în legislație 3 .

Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) privind statul de drept și independența sistemului judiciar prevede un set clar de cerințe juridice pe care statele membre trebuie să le respecte în cadrul reformelor adoptate referitoare la statul de drept 4 . Respectarea statului de drept implică respectarea dreptului Uniunii și a principiului supremației dreptului Uniunii, care constituie fundamentul UE.

Raportul privind statul de drept este conceput pe această bază comună și obiectivă, ca un ciclu anual menit să promoveze statul de drept și să prevină apariția sau agravarea problemelor și să le soluționeze, analizând toate statele membre în mod egal. Acesta are drept scop consolidarea statului de drept, cu respectarea deplină a tradițiilor și a particularităților naționale, favorizând o dezbatere constructivă și încurajând toate statele membre să analizeze modul în care pot fi abordate problemele și să desprindă învățăminte din experiențele celorlalți.

Statul de drept este, în același timp, o dimensiune importantă și un principiu director pentru acțiunile externe ale UE. Credibilitatea politicilor noastre externe se bazează pe situația statului de drept în UE. Presiunea asupra statului de drept este în creștere la nivel mondial, iar UE acționează în mod activ pentru a proteja, a inspira și a sprijini democrațiile din întreaga lume. Evenimentele din apropierea granițelor noastre, cele mai recente având loc în Belarus, au reiterat nevoia promovării cu hotărâre a valorilor noastre în zonele vecine. Pe lângă acestea, UE va continua să urmărească o abordare solidă și coerentă în cadrul acțiunii sale externe și, în special, să integreze statul de drept în activitatea pe care o desfășoară în materie de extindere, în vecinătatea sa și la nivel global.

Există, de asemenea, o legătură strânsă cu politicile UE pentru a contribui la redresarea economică: sisteme judiciare solide, un cadru robust anticorupție și un sistem clar și coerent de legiferare, protecția intereselor financiare ale UE, precum și creșterea durabilă. Acesta este un factor esențial pentru activitatea instrumentelor UE care promovează reformele structurale în statele membre 5 . În plus, calitatea administrației publice și cultura statului de drept, astfel cum se reflectă în modul în care autoritățile aplică legea și pun în aplicare hotărârile judecătorești, reprezintă elemente esențiale.

Pentru a aprofunda activitatea privind statul de drept este necesară o cooperare strânsă și continuă între instituțiile UE și statele membre. Comisia a fost încurajată de răspunsul la Raportul din 2020 privind statul de drept oferit în Parlamentul European și în Consiliu, precum și în parlamentele naționale și așteaptă cu interes consolidarea în continuare a cooperării interinstituționale privind statul de drept.

Raportul face parte, de asemenea, din cadrul eforturilor mai ample ale UE de promovare și apărare a valorilor sale fundamentale. Activitatea cuprinde Planul de acțiune pentru democrația europeană 6 și Strategia reînnoită pentru punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale 7 , precum și strategii specifice pentru înregistrarea progreselor către o „Uniune a egalității” 8 . Un alt aspect conex este monitorizarea aplicării dreptului Uniunii și a protecției drepturilor fundamentale prevăzute de Cartă, inclusiv prin utilizarea acțiunilor în constatarea neîndeplinirii obligațiilor 9 .

Raportul din 2021 privind statul de drept vizează același domeniu de aplicare ca și anul trecut – sistemele judiciare, cadrul anticorupție, pluralismul și libertatea mass-mediei, precum și alte sisteme de control și echilibru instituțional – consolidând exercițiul inițiat în raportul din 2020 și aprofundând în același timp evaluarea Comisiei. De asemenea, acesta expune în continuare impactul și provocările generate de pandemia de COVID-19. Capitolele consacrate fiecărei țări, care fac parte integrantă din prezentul raport, analizează noile evoluții înregistrate de la primul raport și acțiunile întreprinse ca urmare a provocărilor și evoluțiilor identificate în Raportul din 2020.

2.PANDEMIA DE COVID-19 ȘI STATUL DE DREPT

Pandemia de COVID-19 a generat o serie de provocări pentru statul de drept. Cerințele imperative în materie de sănătate au impus măsuri extraordinare de combatere a pandemiei, adesea dând peste cap viața de zi cu zi și având drept consecință restrângerea drepturilor fundamentale. Caracterul imperios al adoptării unor măsuri de urgență poate exercita presiuni asupra legitimității democratice, precum și asupra funcționării normale a sistemelor constituționale și juridice și a administrațiilor publice.

Comisia a monitorizat evoluțiile din toate statele membre și a analizat măsurile excepționale întreprinse, impactul acestora asupra statului de drept fiind reflectat în capitolele consacrate fiecărei țări. Întrebările-cheie se referă la limitarea în timp a măsurilor legate de COVID-19, la justificarea necesității și proporționalității acestora, la amploarea controlului permanent exercitat de parlamentele și instanțele naționale, precum și la temeiul juridic al măsurilor. Capacitatea de a menține sistemul de control și echilibru care sprijină respectarea statului de drept a avut, de asemenea, un caracter esențial. Aceasta include rolul parlamentelor, al curților constituționale și al altor instanțe naționale, precum și al instituțiilor avocatului poporului și al instituțiilor naționale pentru drepturile omului care revizuiesc regimul juridic și măsurile adoptate. De asemenea, se referă la măsura în care ar putea fi menținut rolul mass­mediei și al societății civile în exercitarea controlului public și la modul în care autoritățile au luat măsuri de atenuare a impactului pandemiei asupra acestor actori. Întrucât măsurile adoptate pentru a face față pandemiei au implicat adesea relaxarea normelor și a controalelor administrative în interesul unei reacții rapide, măsurile adoptate pentru a preveni corupția și conflictele de interese în ceea ce privește cheltuielile publice în timpul pandemiei sunt considerate în egală măsură relevante.

În ansamblu, monitorizarea indică faptul că sistemele naționale au demonstrat un nivel considerabil de reziliență. Cu toate acestea, dincolo de răspunsul imediat, este necesar să se reflecteze asupra modului celui mai eficient de pregătire pentru impactul situațiilor de criză asupra statului de drept, care ar putea dura perioade îndelungate. Unele state membre aveau deja un cadru juridic consacrat în constituția sau în legislația națională privind sănătatea publică sau în cadrul altor legi, în vederea utilizării în situații de criză. Această previziune a contribuit la întărirea legitimității măsurilor legate de COVID-19, care s-ar putea întemeia pe un cadru preexistent. Alte state membre au introdus un nou regim de urgență specific pentru această pandemie. În cursul pandemiei, majoritatea statelor membre au modificat, adesea în multiple rânduri, regimul juridic în vederea adoptării măsurilor legate de pandemie. Aceste schimbări au avut loc de multe ori în circumstanțe politice tensionate, utilizând proceduri accelerate, în contextul unor controale constituționale și a unor dezbateri parlamentare limitate. În unele state membre, regimul juridic în temeiul căruia au fost restricționate drepturile fundamentale nu a fost stabilit în mod clar. În raportul său interimar din 2020, Comisia de la Veneția a subliniat importanța existenței unui regim juridic clar înainte de criză, astfel încât respectarea statului de drept, precum și a drepturilor fundamentale și a cerințelor constituționale să fie integrată încă de la început 10 .

Cererile urgente pe fondul crizei au pus presiune asupra sistemelor constituționale instituite. Unele state membre au păstrat în sarcina parlamentelor responsabilitatea de a efectua controlul legislativ cu privire la toate măsurile legate de pandemie. Altele au restabilit supravegherea parlamentară consolidată după o perioadă inițială în care aceasta a fost restrânsă. În ceea ce privește verificarea executivului, numeroase Parlamente au modificat normele privind prezența fizică și procedura de vot pentru a permite participarea democratică. Alte instituții cheie în materie de control și echilibru au avut, de asemenea, capacitatea de a se adapta, în ciuda impactului grav al pandemiei asupra capacității lor de lucru. În numeroase state membre, instanțele și curțile constituționale au jucat un rol important în asigurarea menținerii controlului jurisdicțional. Instituțiile avocatului poporului și instituțiile pentru drepturile omului au depus eforturi deosebite pentru a-și desfășura în continuare activitatea și s-au confruntat cu o serie de provocări în contextul revizuirii măsurilor de urgență. Menținerea capacității societății în ansamblu de a participa la elaborarea măsurilor s-a dovedit a fi un proces mai dificil, consultarea publică, dialogul social instituționalizat și consultarea părților interesate fiind, în general, limitate.

Acțiunile de reglementare și administrative ale guvernelor au fost în egală măsură supuse unor presiuni, însă au fost luate și măsuri de atenuare a impactului. De exemplu, un nivel ridicat de digitalizare a contribuit la limitarea perturbărilor. Sprijinul pentru digitalizarea administrației publice și a sistemului judiciar și pentru un proces mai eficient de elaborare a politicilor este prevăzut în planurile de redresare și reziliență ale multor state membre. În ceea ce privește administrațiile publice, au fost introduse proceduri mai puțin stricte în domenii precum achizițiile publice în vederea accelerării procesului decizional. Această situație a generat riscuri la adresa statului de drept și a combaterii corupției, însă în anumite cazuri acestea au fost atenuate prin intermediul unor garanții integrate în cadrul regimurilor de urgență.

Structura democratică ce protejează statul de drept se bazează, de asemenea, pe mass-media și pe societatea civilă. Ambele domenii au asistat la constrângerea drastică a activităților lor din cauza restricțiilor impuse de pandemie. Rolul mass-mediei în ceea ce privește furnizarea de informații fiabile și clarificarea acțiunilor autorităților este mai important ca oricând în situații de criză. Agențiile de presă au avut un rol esențial în informarea permanentă a cetățenilor și în furnizarea de informații verificate cu privire la pandemie, dar, în același timp, multe dintre acestea s-au confruntat cu probleme economice grave. În consecință, mai multe state membre au întreprins măsuri, în special prin programe de sprijinire a mass-mediei și a jurnaliștilor. Transparența și echitatea în ceea ce privește distribuirea unui astfel de sprijin sunt esențiale. Activitatea jurnaliștilor a fost, de asemenea, îngreunată de restricțiile privind accesul la informațiile publice și la publicul larg. Transparența și accesul public la informații au reprezentat o preocupare generală, precum și sursa mai multor cazuri de contestare în instanță a măsurilor legate de pandemie de către societatea civilă și cetățeni.

În general, există numeroase exemple și evoluții pozitive care pot fundamenta îmbunătățirea răspunsului juridic și politic în perioade de criză, în vederea consolidării statului de drept și a rezilienței democratice. Experiența a sporit gradul de conștientizare cu privire la importanța statului de drept și la modul în care autoritățile de stat acționează în perioade de criză. Aceasta ar putea face, în mod util, obiectul unor dezbateri la nivelul UE în cadrul Parlamentului European și al Consiliului, precum și la nivel național. O astfel de dezbatere se poate întemeia și pe analiza aflată în curs la nivelul unor organizații internaționale precum Consiliul Europei 11 .

3.ASPECTELE PRINCIPALE ALE SITUAȚIEI STATULUI DE DREPT ÎN STATELE MEMBRE

Analizând cei patru piloni ai Raportului privind statul de drept, următoarele patru secțiuni prezintă o serie de teme și tendințe comune importante, provocări specifice și evoluții pozitive. Sunt oferite exemple de evoluții în anumite state membre care reflectă aceste tendințe, extrase din evaluarea tuturor celor 27 de state membre figurând în capitolele consacrate fiecărei țări.

3.1 Sistemele judiciare

Independența, calitatea și eficiența sunt parametri esențiali ai unui sistem judiciar eficace, oricare ar fi modelul sistemului judiciar național sau tradiția juridică în care acesta este ancorat. Independența instanțelor naționale este o condiție necesară pentru asigurarea unei protecții jurisdicționale efective, o obligație ce revine statelor membre în temeiul tratatelor. Astfel cum a reafirmat Curtea de Justiție a Uniunii Europene, existența unui control jurisdicțional efectiv menit să asigure respectarea legislației UE reprezintă, în sine, esența statului de drept 18 . Existența unor sisteme judiciare eficace constituie baza încrederii reciproce, care este piatra de temelie a spațiului comun de libertate, justiție și securitate. Temele care au reieșit din analiza prezentată în cele 27 de capitole consacrate fiecărei țări sunt parametri-cheie pentru independența sistemului judiciar: reformele Consiliilor Judiciare, ale proceselor de numire în funcții judiciare și independența parchetelor. Un accent deosebit în multe state membre a fost și asupra integrității și responsabilității judecătorilor și procurorilor, precum și asupra progreselor înregistrate în domeniul digitalizării. Profesiile juridice joacă un rol fundamental în asigurarea protecției drepturilor fundamentale și în consolidarea statului de drept. Un sistem judiciar eficace impune ca avocații să fie liberi să își desfășoare activitățile de consiliere și reprezentare a clienților lor, iar barourile joacă un rol important în a garanta independența și integritatea profesională a avocaților.

Aproape toate statele membre continuă să se implice în reforme în domeniul justiției, demonstrând importanța politică deosebită a acestui aspect. Capitolele consacrate fiecărei țări arată că obiectivele, domeniul de aplicare, forma și stadiul punerii în aplicare a acestor reforme variază. Organizarea sistemelor judiciare este de competența statelor membre, iar instanțele naționale acționează și ca instanțe ale UE atunci când aplică dreptul UE. Atunci când își reformează sistemele judiciare, statele membre trebuie să respecte cerințele prevăzute de dreptul UE și de jurisprudența CJUE, garantând eficacitatea drepturilor prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a UE. De la primul raport privind statul de drept, CJUE a reafirmat în mai multe hotărâri importanța majoră a unei protecții judiciare eficace pentru susținerea statului de drept și a valorilor care stau la baza Uniunii Europene 19 .

Percepția asupra independenței sistemului judiciar în UE

Potrivit Tabloului de bord privind justiția în Uniunea Europeană, sondajele Eurobarometru realizate atât în rândul publicului larg, cât și în rândul întreprinderilor în 2021 20 arată că, în comparație cu 2020, aceleași state membre continuă să se afle pe primele sau pe ultimele locuri în clasamentul referitor la percepția asupra independenței sistemului judiciar. În rândul publicului larg, în Austria, Finlanda, Germania, Țările de Jos și Luxemburg, nivelul de percepție asupra independenței sistemului judiciar rămâne foarte ridicat (peste 75 %), în timp ce în Croația, Polonia și Slovacia nivelul de percepție asupra independenței sistemului judiciar rămâne foarte scăzut (sub 30 %). 

Consiliile judiciare și procedurile de numire a judecătorilor ca garanții esențiale pentru independența sistemului judiciar

Potrivit Raportului din 2020 privind statul de drept, în mai multe state membre se făceau demersuri pentru a consolida independența sistemului judiciar și a reduce influența puterii executive și legislative asupra sistemului judiciar. Rolul important al Consiliilor Judiciare în garantarea independenței sistemului judiciar este tot mai mult recunoscut 21 . Noile Consilii Judiciare instituite în Irlanda și Finlanda sunt în prezent operaționale. În Luxemburg , propunerea de instituire a unui Consiliu Judiciar independent înregistrează progrese, iar consultările sunt în curs, inclusiv în ceea ce privește modalitatea de aliniere a componenței acestuia la recomandările Consiliului Europei. În Suedia , comisia de anchetă privind „consolidarea protecției democrației și a independenței sistemului judiciar” își continuă activitatea și intenționează să propună reforme legislative și constituționale în 2023.

În alte state membre, reformele menite să consolideze Consiliile Judiciare existente sunt în curs de desfășurare sau au fost finalizate. De exemplu, în Slovacia , reformele au introdus modificări ale metodei de numire și revocare a membrilor Consiliului Judiciar și au extins competențele Consiliului. În Italia , reformele modalității prin care judecătorii sunt aleși în Consiliul Superior al Magistraturii sunt în curs de dezbatere în Parlament, având drept scop consolidarea independenței acestuia. În Cipru , reforme menite să sporească reprezentativitatea membrilor Consiliului Judiciar sunt în curs de elaborare. În Țările de Jos , deliberările revizuiesc în continuare procedura de numire a membrilor Consiliului, pentru a-i consolida independența față de puterea executivă. În Franța o reformă preconizată de consolidare a independenței Consiliului nu s-a concretizat prin adoptarea sa. În Bulgaria , Parlamentul nu a aprobat o reformă a Consiliului, care a făcut parte dintr-o reformă constituțională mai amplă. Consiliul Europei a stabilit standarde privind componența și competențele Consiliilor Judiciare, iar acestea pot fi un ghid important în contextul întreprinderii reformelor.

Metoda de numire a judecătorilor poate avea un impact esențial asupra independenței sistemului judiciar și asupra percepției publice asupra independenței acestuia. CJUE a clarificat că, în conformitate cu dreptul Uniunii, pentru a garanta independența sistemului judiciar, condițiile de fond și modalitățile procedurale care reglementează numirile judiciare trebuie să permită înlăturarea oricărei îndoieli legitime referitoare la impenetrabilitatea judecătorilor în discuție în privința unor elemente exterioare și la imparțialitatea lor în calitate de judecători 22 . De la data ultimului raport, reformele menite să consolideze procedurile de numire a judecătorilor au continuat în mai multe state membre. De exemplu, Cehia a adoptat un nou sistem transparent și uniform de numire a noilor judecători și președinți de instanță. În Letonia , noi proceduri de numire instituite anul trecut sunt în prezent implementate și aplicate. În Malta , reformele ample din 2020 sunt în vigoare și aplicate în prezent, contribuind la consolidarea independenței sistemului judiciar.

Reformele procedurilor de numire, în special în ceea ce privește funcțiile la nivel înalt în cadrul sistemului judiciar, au generat dezbateri importante la nivel național. De exemplu, în Irlanda , un proiect de lege de reformă a sistemului de numire și promovare a magistraților înlătură preocupările anterioare, însă reforma lasă în continuare guvernului o largă putere de apreciere. În Germania au loc discuții cu privire la criteriile de selecție a judecătorilor în funcțiile de președinți ai instanțelor federale, în urma criticilor formulate. În Cipru , Parlamentul dezbate în continuare proiecte legislative privind procedurile de numire a judecătorilor și președinților noii Curți Constituționale și Înaltei Curți propuse. În Austria , implicarea limitată a sistemului judiciar în procesul de numire a președinților de instanță și a vicepreședinților în cadrul instanțelor administrative continuă să prezinte motive de îngrijorare.

Consolidarea autonomiei și independenței parchetelor

Cu toate că în UE nu există un model unic pentru organizarea instituțională a parchetelor, garanțiile instituționale pot contribui la asigurarea faptului că parchetele sunt suficient de independente și nu sunt ținta unor presiuni politice nejustificate. Independența parchetelor are implicații importante asupra capacității de combatere a criminalității și a corupției. În Cipru , restructurarea Ministerului Public este pusă în aplicare prin crearea unor direcții separate, autonome, pentru a eficientiza separarea celor două funcții principale ale Procurorului General. În Austria este în curs de pregătire o reformă în vederea creării unui parchet federal independent. În Luxemburg au fost prezentate propuneri pentru a limita posibilitatea executivului de a da instrucțiuni în cazuri individuale.

În Portugalia , regimul instrucțiunilor de ordin ierarhic pentru procurori se află sub control jurisdicțional, în urma preocupărilor exprimate de procurori cu privire la ingerințele în autonomia lor internă. În Spania , sistemul de numire a procurorului general este în continuare pus la îndoială. Nu au intervenit schimbări în Polonia , acolo unde dublul rol al ministrului justiției, care este și procuror general, continuă să reprezinte un motiv de îngrijorare. În Ungaria , deși independența parchetului este consacrată prin lege, nu a existat nicio schimbare în ceea ce privește anumite aspecte ale parchetului cu garanții insuficiente împotriva influenței politice. 

Asigurarea responsabilității în cadrul sistemului judiciar și garantarea independenței justiției în cadrul procedurilor disciplinare

O serie de state membre au consolidat cadrul de integritate pentru judecători și procurori. În Belgia , cadrul de integritate a fost consolidat prin aplicarea principiilor etice generale tuturor categoriilor de membri ai sistemului judiciar, precum și prin formare deontologică atât pentru judecătorii de drept comun, cât și pentru judecătorii consultanți. În Austria este pus în aplicare un sistem complex de gestionare a conformității pentru instanțe și parchete, iar în Letonia a fost adoptat un nou cod deontologic pentru judecători. În Lituania și Italia sunt în curs de desfășurare inițiative de consolidare a normelor în materie de integritate, fiind adoptate măsuri privind declarațiile de avere. Astfel de inițiative pot contribui la sporirea încrederii publicului în sistemul judiciar. În Portugalia , Croația , Slovacia și Italia , autoritățile judiciare, inclusiv Consiliile Judiciare, au făcut demersuri importante pentru a aborda acuzațiile de încălcare a eticii judiciare, de abatere disciplinară sau de corupție în cadrul sistemului judiciar.

În mai multe state membre sunt în curs de desfășurare reforme menite să consolideze garanțiile de independență a sistemului judiciar în cadrul procedurilor disciplinare. În Franța a fost inițiat un proces de reflecție cu privire la posibile reforme ale răspunderii și protecției magistraților, în timp ce o reformă mai amplă a regimului disciplinar de îmbunătățire a independenței sistemului judiciar este în curs de dezbatere. În Irlanda se lucrează în prezent la instituirea unui regim disciplinar pentru judecători, în timp ce rolul Parlamentului de demitere a judecătorilor rămâne neschimbat. În Slovenia , sistemul judiciar a inițiat discuții privind îmbunătățirea cadrului pentru proceduri disciplinare. În Cehia , un proiect de lege care introduce posibilitatea revizuirii în cadrul procedurilor disciplinare este în curs de dezbatere în Parlament. În Malta , reforma din 2020 a procedurii de revocare a magistraților și a judecătorilor prevede garanții suplimentare.

Independența sistemului judiciar rămâne un motiv de îngrijorare în unele state membre

Preocupările legate de independența sistemului judiciar variază în ceea ce privește intensitatea și domeniul lor de aplicare. Preocupări serioase de natură structurală s-au accentuat la nivelul câtorva state membre, în vreme ce provocările având un caracter mai puțin grav din alte state membre necesită atenție.

În câteva state membre, reforma a fost orientată către reducerea garanțiilor pentru independența sistemului judiciar. Aceste schimbări au dat naștere unor probleme majore, care s-au agravat în unele cazuri, deoarece au determinat creșterea influenței puterii executive și a celei legislative asupra funcționării sistemului judiciar. Reformele procedurilor disciplinare și ale răspunderii judecătorilor dau naștere unor preocupări deosebite. Ca răspuns la aceste evoluții, judecătorii naționali au adresat CJUE trimiteri preliminare. În Polonia , reformele, inclusiv noile evoluții, continuă să reprezinte o sursă de îngrijorări serioase, astfel cum s-a menționat în 2020. În special, independența Camerei disciplinare a Curții Supreme nu poate fi garantată, dar continuă să ia decizii cu impact direct asupra judecătorilor și asupra modului în care aceștia își exercită funcția, ceea ce creează un „efect de intimidare” pentru judecători 23 . În plus, preocupările legate de independența și legitimitatea Curții Constituționale nu au fost încă soluționate, astfel cum a confirmat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în urma constatării faptului că formarea unui complet de judecată al Curții Constituționale nu îndeplinea cerința privind „o instanță instituită prin lege” 24 . În Ungaria , direcția schimbării este în continuare în sensul reducerii garanțiilor existente anterior. Sistemul judiciar a înregistrat noi evoluții, de exemplu în ceea ce privește numirea noului președinte al Curții Supreme (Kúria). Acestea se adaugă preocupărilor existente cu privire la independența sistemului judiciar, exprimate și în contextul procedurii inițiate de Parlamentul European în temeiul articolului 7 alineatul (1) din TUE.

Pe de altă parte, în România , măsurile vizează abordarea schimbărilor adoptate în perioada 2017-2019, care au avut un impact negativ asupra independenței sistemului judiciar și a luptei împotriva corupției. Unele dintre aceste reforme 25 au fost examinate în cadrul unei hotărâri preliminare a CJUE, care a stabilit criteriile care trebuie respectate pentru a asigura conformitatea cu dreptul Uniunii 26 . Sunt în curs modificări legislative pentru a aborda aceste probleme.

Alte state membre se confruntă în continuare cu provocări în ceea ce privește independența sistemului judiciar. În Bulgaria , componența și funcționarea Consiliului Judiciar Suprem și a Inspectoratului de pe lângă Consiliul Judiciar Suprem continuă să stârnească îngrijorare. O nouă lege care vizează abordarea problemei vechi a responsabilității și a lipsei răspunderii penale efective a Procurorului General a fost declarată neconstituțională. Prin urmare, problema rămâne nerezolvată, cu implicații asupra influenței postului de Procuror General asupra sistemului judiciar. În Slovacia au fost puse în practică măsuri importante de consolidare a integrității și independenței sistemului judiciar, atât măsuri legislative, cât și măsuri de combatere a corupției în interiorul sistemului judiciar. Cu toate acestea, există în continuare provocări importante, inclusiv în ceea ce privește posibilele efecte ale anumitor reforme asupra independenței sistemului judiciar, cum ar fi reforma revocării din funcție a membrilor Consiliului Judiciar și noul regim de răspundere penală pentru judecători.

Atacurile politice împotriva sistemului judiciar și încercările repetate de a submina reputația judecătorilor continuă în anumite state membre. Uneori, aceste atacuri vizează judecători și procurori care au adoptat o poziție publică ori au făcut sesizări judiciare împotriva reformelor judiciare pe care le-au considerat ca având implicații negative pentru independența sistemului judiciar. Acest fapt poate avea un efect de intimidare asupra judecătorilor și procurorilor și un impact negativ asupra încrederii publicului în sistemul judiciar.

Tensiunile legate de independența sistemului judiciar sunt, de asemenea, observate în impasuri, întârzieri și dezbateri publice în legătură cu numirile în posturi de conducere în cadrul sistemului judiciar. În Croația , procesul de numire a noului președinte al Curții Supreme, aflat în curs de desfășurare, a dat naștere la controverse, fiind făcute în mod repetat declarații publice denigratoare la adresa judecătorilor. În Slovenia , numirile procurorilor de stat sunt întârziate în mod nejustificat, iar lipsa desemnării procurorilor europeni delegați în timp util ridică semne de întrebare. În Spania , Consiliul Judiciar și-a exercitat funcțiile ad interim din decembrie 2018, prelungind astfel temerile că acesta ar putea fi perceput ca fiind vulnerabil la politizare. În Lituania , numirea unui nou președinte al Curții Supreme este așteptată din septembrie 2019, iar președintele în funcție rămâne pe acest post ad interim.

Investiții în justiție și digitalizare

Pandemia de COVID-19 a afectat funcționarea sistemelor judiciare naționale și activitatea instanțelor. În special, în prima fază a pandemiei au existat întreruperi sau întârzieri în ceea ce privește instrumentarea cauzelor și a acțiunilor în justiție, ceea ce a generat acumularea unui stoc semnificativ de cauze rămase pe rolul instanțelor din mai multe state membre. În pofida acțiunilor întreprinse de statele membre și de autoritățile judiciare în scopul de a facilita adaptarea sistemelor judiciare, aceasta a evidențiat o vulnerabilitate la perturbări în situații de urgență. Gestionarea anchetelor și a procedurilor penale în instanță în timpul pandemiei a reprezentat o provocare în multe state membre, în special pentru a se asigura că drepturile suspecților și ale inculpaților, precum și drepturile victimelor, sunt pe deplin respectate, iar toți martorii sunt audiați, fără a crea întârzieri nejustificate. Restricțiile care limitează libertatea de circulație și accesul în incinte au reprezentat o provocare suplimentară pentru activitatea procurorilor și a poliției.

În general, în acele state membre în care exista deja un nivel ridicat de digitalizare și în care existau norme și garanții procedurale adecvate, sistemele judiciare funcționau într-un mod mai eficient, iar riscul de acumulare a cauzelor restante a fost atenuat. De exemplu, în Estonia , digitalizarea avansată a sistemului judiciar – cum ar fi crearea unei săli de judecată virtuale specifice – a fost un factor determinant pentru asigurarea rezilienței sistemului de justiție. În Ungaria , nivelul ridicat de digitalizare pentru procedurile în cauzele civile/comerciale și administrative și în cauzele penale a permis adaptarea sistemului judiciar. În Finlanda , Administrația Națională a Instanțelor a acordat o atenție deosebită furnizării de orientări și asistență tehnică pentru opțiuni precum conexiunile la distanță în cadrul proceselor.

Pandemia a determinat conștientizarea caracterului urgent al digitalizării sistemelor judiciare 27 , precum și un interes ridicat de învățare prin schimbul de bune practici. În numeroase state membre sunt întreprinse inițiative de asigurare a comunicațiilor electronice între instanțe și justițiabili. În Belgia , programul guvernului federal cuprinde inițiative ambițioase de îmbunătățire a digitalizării sistemului judiciar până în 2025. În Franța se înregistrează progrese în ceea ce privește proiectele ample de digitalizare a tuturor domeniilor justiției, inclusiv crearea unei secții penale digitale – un punct unic de acces pentru procedurile penale – și posibilitatea de a depune cereri online în anumite domenii litigioase, precum și de a solicita asistență judiciară. În Danemarca , o nouă bază de date va îmbunătăți accesul online la hotărârile judecătorești. Proiectele în curs de desfășurare în Spania includ dezvoltarea unui instrument informatic care să transforme automat înregistrările proceselor și audierilor în text. În Țările de Jos , sistemul judiciar și Ministerul Public elaborează în comun un plan digital pentru justiția penală. Consolidarea rezilienței sistemelor judiciare prin reforme structurale și digitalizare reprezintă o prioritate în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență, iar o serie de state membre au inclus acest aspect în planurile lor naționale de redresare și reziliență.

Pentru ca sistemele judiciare să fie eficace, sunt necesare resurse umane și financiare adecvate. Sistemele judiciare din Malta , Belgia , Italia , Grecia ,  Portugalia și Cipru se confruntă în continuare cu provocări semnificative în materie de eficiență. Investițiile în resursele umane și financiare și în digitalizarea sistemului judiciar, precum și abordarea obstacolelor structurale sunt indispensabile pentru îmbunătățirea semnificativă a eficienței sistemelor judiciare și a unei protecții jurisdicționale efective.

3.2 Cadrul anticorupție

Combaterea corupției este un element esențial pentru menținerea statului de drept și a încrederii cetățenilor în instituțiile publice. Această secțiune se axează pe diferitele etape ale acțiunilor naționale esențiale pentru combaterea corupției, pe strategiile anticorupție, pe capacitatea sistemului de justiție penală de a combate corupția și pe măsurile instituite de statele membre pentru prevenirea corupției.

Percepția asupra corupției în UE

Indicele de percepție a corupției (IPC) 28 din 2020 arată că statele membre ale UE se află în continuare printre cele mai performante din lume. Zece state membre se află printre primele douăzeci de țări percepute ca fiind cel mai puțin corupte din lume 29 . Șase state membre (Danemarca, Finlanda, Suedia, Țările de Jos, Germania și Luxemburg) au un punctaj de peste 80/100 în ceea ce privește indicele, iar alte cinci state membre (Austria, Belgia, Estonia, Irlanda și Franța) au un punctaj de peste 69/100 30 . Unele state membre, deși se situează în continuare sub media UE (63/100), și-au îmbunătățit punctajele în ultimii cinci ani (Spania, Italia și Grecia). Altele au înregistrat o deteriorare semnificativă a nivelurilor de percepție cu privire la corupție (Polonia, Malta și Ungaria) 31 .

Strategiile naționale anticorupție trebuie să conducă la rezultate eficace

Un cadru strategic anticorupție permite transpunerea angajamentului politic în acțiuni concrete și contribuie la abordarea lacunelor legislative sau instituționale într-un mod coerent, cuprinzător și coordonat. Obiectivele clare și măsurabile, resursele bugetare adecvate, evaluările periodice și responsabilitățile bine definite pentru instituțiile specializate, precum și o implicare puternică a părților interesate relevante sunt elemente importante pentru ca astfel de strategii să fie puse în aplicare în mod eficace și să genereze rezultate tangibile.

Începând din septembrie 2020, Finlanda și Suedia au adoptat pentru prima dată strategii naționale anticorupție sau planuri de acțiune, iar o propunere a guvernului pentru o astfel de strategie așteaptă aprobarea Parlamentului în Portugalia . Bulgaria , Cehia , Estonia ,  Lituania și Malta  au revizuit strategiile existente și planurile de acțiune însoțitoare, iar în Croația , Germania , Grecia și Letonia , procesul de revizuire este în curs de desfășurare. România a efectuat o evaluare internă și un audit extern și pregătește o nouă Strategie Națională Anticorupție 2021-2025.

În Ungaria , programul anticorupție se limitează la promovarea integrității în administrația publică, neluând în considerare alte domenii de risc. În alte state membre, în condițiile în care au fost adoptate strategii, acestea au înregistrat întârzieri în ceea ce privește punerea în aplicare. Acesta este cazul, de exemplu, în Cehia , unde o serie de inițiative-cheie de reformă în domeniul prevenirii corupției sunt încă în așteptare.

Reforme pentru consolidarea capacității de combatere a corupției

Majoritatea statelor membre dispun de o legislație vastă care oferă sistemului de justiție penală instrumente de combatere a corupției sub toate formele sale. În mai multe state membre au fost depuse în continuare eforturi de eliminare a lacunelor și de aliniere a cadrelor existente la standardele internaționale anticorupție 32 și la dreptul Uniunii 33 . De exemplu, Slovacia și-a completat cadrul juridic penal cu intrarea în vigoare a unei noi legi privind punerea sub sechestru a bunurilor, introducând și noi infracțiuni, cum ar fi acceptarea sau oferirea de beneficii nejustificate sau avantaje necuvenite. Italia a introdus sancțiuni mai stricte pentru acte de fraudă și a extins domeniul de aplicare personal al corupției internaționale. Ungaria  a introdus legi care vizează darea de mită la nivel transnațional și incriminează plățile informale în domeniul asistenței medicale. Reformele în domeniul dreptului penal material sau de procedură penală sunt în curs de dezbatere în alte state membre. Suedia , de exemplu, își revizuiește în prezent termenul de prescripție pentru toate infracțiunile, inclusiv infracțiunile de corupție, ceea ce ar putea elimina obstacolele din calea soluționării efective a cazurilor complexe de corupție.

Unele state membre au introdus măsuri de consolidare a capacității autorităților de a combate corupția și de a reduce obstacolele în calea investigării și urmăririi penale eficace. Lituania și­a consolidat unitatea specială de poliție însărcinată cu anchetarea cazurilor de corupție, precum și cu sarcini analitice care oferă sprijin autorităților în materie de politici. În Cipru , Parchetul General a fost consolidat în mod considerabil pentru a urmări penal infracțiunile economice, inclusiv actele de corupție. Danemarca pregătește înființarea unei noi unități naționale de anchetă pentru o abordare mai eficientă a infracțiunilor grave, inclusiv a cazurilor complexe de corupție. În Slovenia , modificările legislative au adus îmbunătățiri în materie de independență, organizare și funcționare a Comisiei pentru prevenirea corupției.

În unele state membre au avut loc ori sunt avute în vedere schimbări structurale și organizaționale. În Malta , Parchetul General a preluat urmărirea penală a anumitor infracțiuni grave, inclusiv a corupției la nivel înalt, și a fost înființat un grup operativ privind infracțiunile economice complexe.  Austria își revizuiește sistemul de obligații de raportare, considerat o sursă de sarcini inutile și întârzieri, având un impact negativ asupra anchetelor anticorupție.

Provocări în materie de anchete, urmăriri penale și aplicarea sancțiunilor în cazuri de corupție

Cazuri de corupție majore sau extrem de complexe au continuat să apară în diferite state membre, implicând uneori înalți funcționari. Eforturile depuse de Slovacia pentru a reprima corupția s-au intensificat în mod semnificativ, ceea ce a dus la desfășurarea de anchete și urmăriri penale într-o serie de cazuri de corupție la nivel înalt. În Estonia , un caz care face în prezent obiectul anchetei a dus la demisia fostului guvern în ianuarie 2021. În Cehia , investigațiile și auditurile efectuate la nivel național și european cu privire la utilizarea fondurilor UE au făcut recent dovada unui conflict de interese la nivelul conducerii la vârf, un caz fiind preluat de Parchetul European. În Austria , anchetele privind corupția politică la nivel înalt s-au intensificat în urma recentelor scandaluri politice. În România , eficacitatea investigării și sancționării corupției la nivel înalt s-a îmbunătățit, deși modificări ale Codului penal și ale Codului de procedură penală, precum și ale legilor în domeniul justiției constituie în continuare elemente indispensabile pentru combaterea eficientă a corupției.

În multe state membre, resursele alocate pentru anchetarea corupției și autoritățile de urmărire penală au creat dificultăți deosebite în ceea ce privește angajarea sau păstrarea personalului cu înaltă specializare. În Letonia au fost raportate provocări în materie de resurse umane, care au avut un impact asupra eficienței operaționale a unor parchete. Croația și Luxemburgul întâmpină dificultăți în ceea ce privește recrutarea candidaților calificați. În Spania , autoritățile de urmărire penală remarcă faptul că lipsa resurselor adecvate afectează rapiditatea investigării și a urmăririi penale a cazurilor de corupție. Printre acestea se numără cazuri de corupție la nivel înalt, multe dintre acestea aflându-se în faza de cercetare timp de mai mulți ani. Anumite cazuri au fost raportate în Slovacia și Polonia , unde constrângerile juridice în ceea ce privește accesul la datele financiare au creat obstacole în cadrul anchetelor.

În unele state membre, persistă îngrijorări cu privire la eficacitatea investigării, a urmăririi penale și a judecării cazurilor de corupție la nivel înalt 34 . În Italia sunt avute în vedere măsuri de accelerare a punerii în mișcare a acțiunii penale și a cauzelor în cadrul proceselor. În Croația , urmărirea penală și investigarea cazurilor de corupție la nivel înalt continuă, însă, din cauza procedurilor prelungite, se înregistrează deseori întârzieri în pronunțarea condamnărilor. În Malta , în vreme ce organele de anchetă și de urmărire penală și-au îmbunătățit capacitatea de instrumentare a cazurilor de corupție, înregistrându-se o creștere a numărului de dosare deschise, anchetele continuă să fie de durată și nu există încă un bilanț al condamnărilor în cazurile la nivel înalt. În Bulgaria , în pofida intensificării activității de investigare și a consolidării resurselor, progresele în materie de cazuri de corupție la nivel înalt se înregistrează în continuare într-un ritm lent și rămâne de stabilit un bilanț solid al condamnărilor definitive 35 . În Ungaria , deși rata de punere sub acuzare pentru cazurile de corupție este ridicată și noi cazuri la nivel înalt în care sunt implicați politicieni au fost deschise din 2020, bilanțul anchetelor privind acuzațiile formulate împotriva funcționarilor de rang înalt și a persoanelor din anturajul apropiat al acestora rămâne limitat.

Consolidarea cadrului de prevenire a corupției și integritate

Potrivit Raportului din 2020 privind statul de drept, numeroase state membre au luat măsuri de consolidare a cadrelor de prevenire a corupției și integritate, o mare parte dintre aceste eforturi fiind continuate.

-Prevenirea conflictelor de interese și promovarea integrității la nivelul instituțiilor publice

În unele state membre, cadrul de integritate a fost completat cu coduri de etică pentru parlamentari, precum în Spania , sau cu norme mai clare sau consolidate în ceea ce privește cadourile, conflictele de interese și incompatibilitățile pentru înalți funcționari și funcționari de rang înalt, cum ar fi, de exemplu, în Finlanda , Italia  și Portugalia . În plus, unele state membre, cum ar fi Belgia , Cipru , Țările de Jos și Malta , au introdus programe de integritate și de selecție sau au creat entități de supraveghere în cadrul organismelor de aplicare a legii, care contribuie la consolidarea integrității în cadrul poliției.

-Activități de lobby și practica „ușilor turnante”

Activitatea de lobby este un act legitim de participare politică 36 . Aceasta trebuie să fie însoțită de cerințe stricte de transparență și integritate pentru a asigura responsabilitatea și caracterul incluziv al procesului decizional 37 . Unele state membre și-au revizuit cadrele pentru a introduce mai multă transparență și pentru a îmbunătăți accesul la informațiile privind activitatea de lobby. Germania , de exemplu, a adoptat o nouă lege pentru a introduce un registru electronic al activităților de lobby la nivel federal. În Lituania  au intrat în vigoare noi norme care prevăd instituirea unui sistem de declarații încrucișate prin care lobbyiștii, politicienii și funcționarii publici trebuie să înregistreze rapoarte ale reuniunilor lor într-un registru al activităților de lobby. În Spania  au loc discuții privind crearea unui registru de transparență. În Estonia au fost adoptate orientări fără caracter obligatoriu privind activitățile de lobby și conflictele de interese. În Cehia , adoptarea noului proiect de lege privind activitatea de lobby rămâne în așteptare.

Un alt domeniu care face obiectul controlului public în multe state membre este reglementarea și aplicarea normelor privind practica „ușilor turnante” între funcțiile din sectorul public și privat. Introducerea unor restricții post-angajare mai stricte, cum ar fi perioadele de existență a stării de incompatibilitate, se află în dezbatere, de exemplu în Finlanda și Italia . Franța a modificat recent legea pentru a include practica „ușilor turnante” în mandatul agenției responsabile de transparența și integritatea în viața publică. În condițiile în care noi norme care stabilesc perioade relativ lungi ale existenței stării de incompatibilitate și sancțiuni disuasive pentru cazuri de neconformitate au fost introduse recent în Portugalia , acestea trebuie în continuare monitorizate și puse în aplicare.

-Declararea averilor și a intereselor

Toate statele membre au adoptat norme pentru a se asigura că funcționarii din sectorul public fac obiectul obligațiilor de declarare a averilor și a intereselor. Totuși, acestea variază în ceea ce privește domeniul de aplicare, transparența și accesibilitatea informațiilor divulgate sau în ceea ce privește sistemul de verificare și de asigurare a respectării legislației. Reformele recente din mai multe state membre vizează îmbunătățirea sistemului. Estonia  a extins sfera de cuprindere a persoanelor obligate să prezinte o declarație de interese financiare pentru a include consilieri politici ai miniștrilor, iar Croația a făcut publice declarațiile de avere ale judecătorilor și procurorilor. Portugalia a introdus obligații de publicare a declarațiilor de avere complete și consolidate online. În Lituania , un nou registru este acum operațional, permițând ca informațiile din declarațiile de interese să fie conectate la alte câteva registre naționale. În cele din urmă, alte state membre care au introdus reforme în trecut stabilesc un bilanț al monitorizării și verificării. În Franța , autoritățile competente efectuează controale sistematice și regulate, unele dintre acestea determinând sesizarea parchetului cu privire la posibile cazuri de urmărire penală. În România , transmiterea electronică a informațiilor privind activele și dobânzile a devenit operațională în aprilie 2021 și se preconizează că va facilita și mai mult activitatea de verificare.

În unele state membre există în continuare deficiențe. În Belgia , declarațiile nu sunt publicate sau verificate din punctul de vedere al exactității și sunt accesibile numai judecătorilor de instrucție în cadrul anchetelor penale. În Grecia , deși declarațiile de avere ale funcționarilor publici și ale parlamentarilor sunt făcute publice, se înregistrează întârzieri, iar datele disponibile pentru publicare sunt în continuare limitate. În Ungaria , deși există cerințe în materie de publicare cu un larg domeniu de aplicare, persistă îngrijorări cu privire la lipsa verificărilor sistematice și la insuficiența supravegherii declarațiilor de avere și de interese, iar suspiciunile de creștere nejustificată a averii pot determina efectuarea unei verificări de către autoritățile fiscale numai în cazul în care autoritățile de anchetă au deschis la rândul lor anchete penale. În Slovenia , deși categoriile de funcționari care au obligații de informare continuă să se extindă, resursele dedicate monitorizării și verificărilor nu au ținut pasul cu acestea. Lipsa resurselor umane persistă și la nivelul Comisiei pentru soluționarea conflictelor de interese din Croația .

-Protecția avertizorilor de integritate

În contextul transpunerii Directivei UE din 2019 privind protecția avertizorilor de integritate 38 , statele membre sunt în curs de revizuire a legislației naționale existente sau de introducere a unor norme noi. Unele state membre au simplificat cadrul instituțional pentru tratarea rapoartelor avertizorilor de integritate. Aceasta a fost situația în Slovacia , unde Parlamentul a numit șeful unui nou birou independent de protecție a avertizorilor, care vizează atât sectorul privat, cât și sectorul public. În Țările de Jos , în urma unei evaluări, Legea privind autoritatea pentru avertizorii de integritate va fi modificată pentru a spori protecția jurisdicțională a avertizorilor.

-Finanțarea partidelor politice

Finanțarea partidelor politice poate servi drept mijloc de corupție, transparența și rigoarea reglementării în acest domeniu reprezentând astfel aspecte importante. Reformele vizând sporirea transparenței și supravegherii finanțării partidelor politice au fost realizate sau sunt în curs de dezbatere în mai multe state membre. În Luxemburg , regulamentul privind finanțarea partidelor politice a fost revizuit pentru a asigura o mai mare transparență. În Finlanda , un grup de lucru parlamentar analizează evoluția legislației relevante. În Cehia este avută în vedere o analiză mai detaliată a sistemului de finanțare a partidelor, pentru a identifica lacunele legislative și provocările în practică. În Țările de Jos , propunerile legislative aflate în prezent în dezbatere în Parlament vizează protejarea funcționării și organizării partidelor politice împotriva ingerințelor străine.

Combaterea impactului pandemiei asupra corupției

Pandemia de COVID-19 a afectat ritmul reformelor sau judecarea cauzelor de corupție în unele state membre, autoritățile și instanțele confruntându-se cu necesitatea imperioasă de a aborda situația de urgență sanitară. GRECO a recomandat integrarea măsurilor anticorupție în procesele legate de pandemie, cum ar fi alocarea și plata fondurilor de redresare, legislația privind situațiile de urgență și asistența medicală 39 . În același timp, Comisia și Consiliul au semnalat caracterul important permanent al combaterii corupției 40 . În mod similar, OCDE a avertizat că încălcările în materie de integritate și practicile de corupție ar putea submina redresarea, semnalând în special necesitatea de a aborda riscurile imediate în achizițiile de urgență și de a integra evaluările riscurilor în domeniul anticorupției în măsurile de redresare economică 41 .

Riscurile în materie de corupție par să se fi intensificat în timpul pandemiei, în special în contextul utilizării sporite a procedurilor de achiziții accelerate și simplificate, rezultând în atribuiri directe sau proceduri de achiziții necompetitive. Aceste circumstanțe excepționale au determinat autoritățile de audit și control din mai multe state membre, de exemplu Cipru , Portugalia , Franța , Italia și Lituania , să emită orientări pentru abordarea acestor riscuri sau să efectueze audituri specifice, cum ar fi în Austria  sau  România . 

3.3 Pluralismul și libertatea mass-mediei

Pluralismul și libertatea mass-mediei sunt factori-cheie ai statului de drept, ai responsabilității democratice și ai luptei împotriva corupției. Statele membre au obligația de a garanta un mediu propice pentru jurnaliști, de a le proteja siguranța și de a promova libertatea și pluralismul mass-mediei. Această secțiune se concentrează asupra domeniilor în care deciziile de politică și politicile pot avea un impact puternic asupra capacității mass-mediei de a-și îndeplini rolul.

Instrumentul de monitorizare a pluralismului mass-mediei

Instrumentul de monitorizare a pluralismului mass-mediei 42 evaluează riscurile la adresa libertății și pluralismului mass-mediei în toate statele membre, concentrându-se asupra a patru domenii – protecția de bază a libertății mass-mediei, pluralitatea pieței, independența politică și incluziunea socială a mass-mediei. Cele mai recente rezultate ale Instrumentului de monitorizare (MPM 2021) indică o deteriorare a situației în comparație cu MPM 2020 în ceea ce privește trei indicatori-cheie: libertatea de exprimare, protecția dreptului la informație și a profesiei jurnalistice, precum și protecția jurnaliștilor. Răspunsul mai multor guverne la pandemia de COVID-19 a influențat încă o dată acest rezultat. Deși rezultatele confirmă că nu toate autoritățile de reglementare în domeniul mass-mediei pot fi considerate ca nefiind supuse niciunei influențe, atât din cauza modului în care au fost desemnate consiliile lor de administrație, cât și a modului de exercitare a competențelor lor, a fost înregistrată o ușoară îmbunătățire. Transparența în ceea ce privește proprietatea asupra mass-mediei prezintă în continuare în ansamblu un risc mediu în statele membre, din cauza lipsei de eficacitate a dispozițiilor legale și a faptului că informațiile sunt furnizate numai organismelor publice, nu și publicului. Astfel cum se prevede în capitolele consacrate fiecărei țări, din mai multe motive, independența politică a mass-mediei este considerată a fi un domeniu cu risc ridicat în aceleași șase state membre identificate în MPM 2020 43 .

Reforme în curs vizând consolidarea independenței autorităților de reglementare în domeniul mass-mediei

Autoritățile naționale de reglementare în domeniul mass-mediei joacă un rol esențial în susținerea și asigurarea respectării pluralismului mass-mediei. După cum s-a subliniat în Raportul din 2020 privind statul de drept, atunci când pun în aplicare deciziile specifice mass-mediei și iau deciziile politice în domeniul mass-mediei, independența acestora față de interesele economice și politice are un impact direct asupra pluralității pieței și a independenței politice a mediului mass-media. Toate statele membre dispun de o legislație care stabilește competențele și independența autorităților de reglementare în domeniul mass­mediei. Directiva serviciilor mass-media audiovizuale (DSMAV) 44 include cerințe specifice de consolidare a independenței autorităților naționale în domeniul mass-mediei. De la publicarea primului raport, în contextul transpunerii directivei, unele state membre, precum Belgia , Bulgaria , Grecia , Letonia , Luxemburg și Suedia , au introdus o nouă legislație care se preconizează că va consolida și mai mult independența autorităților lor de reglementare în domeniul mass-mediei. Alte state membre ( Cehia , Cipru , Estonia , Franța și Polonia ) au anunțat sau au început elaborarea unei astfel de legislații.

Există în continuare preocupări în ceea ce privește independența funcțională și eficacitatea anumitor autorități de reglementare. De exemplu, în România , activitatea autorității de reglementare a fost îngreunată de faptul că nu au fost numiți noi membri atunci când mai multe mandate anterioare au ajuns la termen, precum și din cauza resurselor insuficiente. În Spania și Slovenia au fost exprimate preocupări cu privire la caracterul adecvat al resurselor autorității de reglementare. Influența politică în procesul de numire sau absența unor garanții eficace împotriva ingerințelor politice rămân un motiv de îngrijorare în unele state membre, în pofida faptului că independența formală este consacrată prin lege. Aceasta este situația în state membre precum Croația , Malta , Slovacia și Ungaria .

Îmbunătățiri și obstacole legate de transparența în ceea ce privește proprietatea asupra mass-mediei

Transparența în ceea ce privește proprietatea asupra mass-mediei este o condiție prealabilă esențială pentru orice analiză fiabilă a pluralității piețelor mass-media și pentru a permite publicului să evalueze informațiile și opiniile difuzate de mass-media. Standardele internaționale 45 și legislația UE 46 încurajează statele membre să adopte măsuri specifice în acest domeniu. De la ultimul raport, în Grecia a fost adoptată o nouă legislație menită să sporească transparența în ceea ce privește proprietatea asupra mass-mediei și disponibilitatea publică a informațiilor privind proprietatea asupra mass-mediei. În Finlanda , noua legislație specifică prevede obligația furnizorilor de servicii mass-media să pună la dispoziția publicului informații privind structura lor de proprietate. Într-o serie de alte state membre sunt în curs de elaborare legi menite să sporească transparența în ceea ce privește proprietatea asupra mass-mediei, iar câteva dintre acestea au adus îmbunătățiri în ceea ce privește accesibilitatea informațiilor. De exemplu, Irlanda a creat o bază de date cu funcție de căutare care cuprinde informațiile privind proprietatea asupra mass-mediei, facilitând supravegherea publică. Lituania instituie un sistem de informații accesibil publicului pentru a divulga informații privind proprietatea și, treptat, veniturile rezultate din publicitatea de stat.

În mai multe state membre există preocupări legate de lipsa de transparență a structurilor de proprietate finală, în special din cauza problemelor practice legate de identificarea proprietarilor finali. Slovenia aplică dispoziții specifice privind transparența, însă există în continuare preocupări pe fondul faptului că beneficiarii reali finali nu pot fi întotdeauna identificați în registrul mass-media.  Cehia a adoptat o legislație care garantează accesul public, prin intermediul unui registru, la un volum limitat de informații privind proprietatea pentru toate societățile, inclusiv mass-media, dar există în continuare preocupări legate de faptul că sistemul nu obligă societățile din domeniul mass-mediei să divulge întreaga lor structură de proprietate. Lipsa de transparență în ceea ce privește proprietatea asupra mass-mediei este în continuare un motiv de îngrijorare în Bulgaria , întrucât datele privind proprietatea asupra mass-mediei nu sunt încă pe deplin divulgate publicului.

Riscuri la adresa transparenței și a alocării echitabile a publicității de stat

Normele transparente și criteriile echitabile reduc riscul de favoritism în ceea ce privește distribuirea publicității de stat. Absența unor astfel de norme sporește riscul ca fondurile publice să fie alocate anumitor instituții mass-media în mod părtinitor și poate permite o influență politică indirectă asupra mass-mediei, subminându-i independența.

Raportul din 2020 a constatat lipsa unei legislații specifice în această privință în multe state membre. Situația rămâne aceeași, în pofida faptului că autoritățile centrale sau locale dintr-o serie de state membre au continuat să direcționeze către mass-media sume semnificative din veniturile din publicitate. În Austria , volumele mari de publicitate de stat direcționate către mass-media sunt însoțite de preocupări continue cu privire la transparența și corectitudinea alocării și de atenția insuficientă acordată pluralismului mass-mediei. În Croația , deși publicitatea de stat este parțial reglementată, părțile interesate raportează că aceasta subminează adesea independența politică a instituțiilor mass-media care sunt dependente din punct de vedere economic de o astfel de finanțare, în special la nivel local. În Bulgaria , lipsa garanțiilor de reglementare pentru alocarea echitabilă și transparentă a publicității de stat se îmbină cu preocupările legate de transparență în alocarea finanțării publice către instituții mass-media. În Ungaria , alocarea publicității de stat permite în continuare guvernului să exercite o influență politică indirectă asupra mass-mediei, statul fiind cel mai mare agent de publicitate din țară, iar marea majoritate a veniturilor fiind direcționate către societăți mass­media care susțin guvernul. În Polonia , publicitatea de stat pare să fie direcționată în principal către instituții mass-media considerate susținătoare ale guvernului.

Presiunea politică și influența asupra mass-mediei

Vulnerabilitățile și riscurile cresc atunci când independența politică a mass-mediei este amenințată, în absența unor reglementări împotriva interferențelor politice sau atunci când normele permit actorilor politici să dețină mijloace de informare în masă. De la publicarea ultimului raport, presiunea politică asupra mass-mediei s-a manifestat în mai multe cazuri. În Cehia , controversele politice au continuat să afecteze consiliul ceh de supraveghere în domeniul televiziunii. În Malta , având în vedere deținerea de către cele două partide politice principale a propriilor stații de televiziune și radio, a fost sesizată justiția în legătură cu încălcarea Constituției printr-o acțiune care contestă secțiunea relevantă din Legea malteză a audiovizualului, aducându-se argumente împotriva modului în care normele sunt aplicate de autoritatea de reglementare în domeniul mass-mediei. În Slovenia , posibilele modificări în ceea ce privește finanțarea serviciului public al audiovizualului și presiunea exercitată asupra agenției naționale de presă sunt considerate de către părțile interesate ca fiind motivate politic. În Polonia , posibila achiziționare a unui grup important de presă privat de către o companie petrolieră controlată de stat a stârnit îngrijorare, considerându-se a fi o potențială amenințare la adresa pluralismului pieței mass-media. În Bulgaria , influența politică asupra mass-mediei continuă să fie un motiv de îngrijorare și din cauza lipsei de norme care împiedică politicienii și partidele politice să dețină instituții media. În Ungaria , Consiliul pentru mass-media a adoptat o serie de decizii care au avut ca efect interzicerea dreptului de emisie al unuia dintre ultimele posturi de radio independente din Ungaria 47 .

Accesul la informații este un instrument esențial pentru mass-media, societatea civilă și încrederea publică

Dreptul de acces la informațiile deținute de autoritățile publice este o condiție prealabilă fundamentală pentru ca mass-media, precum și societatea civilă și cetățenii în general, să își poată juca rolul în dezbaterea democratică și controlul instituțiilor publice. O nouă legislație care stabilește cadrul și condițiile de acces la informațiile publice a intrat în vigoare în Cipru în 2020, iar alte câteva state membre intenționează să introducă o legislație amplă privind accesul la informații ( Austria ) sau să introducă mecanisme de mediere privind plângerile ( Țările de Jos ). Deși accesul la informații este garantat prin lege în toate statele membre, în multe cazuri persistă obstacole de ordin practic. În România , monitorizarea periodică de către autoritățile naționale relevă o punere în aplicare diferită la nivelul administrației, precum și o prioritizare insuficientă a măsurilor de transparență de către organismele publice, nivelurile de conformitate fiind cele mai scăzute în cazul autorităților locale. În Croația , au fost evidențiate deficiențe în ceea ce privește executarea deciziilor comisarului pentru informații. În Luxemburg persistă îngrijorări cu privire la procedurile îndelungate de acces la documentele oficiale. În Danemarca , restricțiile existente privind dreptul de acces la dosarele publice sunt în curs de dezbatere.

Protejarea jurnaliștilor împotriva amenințărilor și a atacurilor

Necesitatea de a aborda siguranța jurnaliștilor la nivelul UE a fost evidențiată de cazuri recente care fac în prezent obiectul anchetei, cum ar fi asasinarea jurnalistului grec Giorgios Karaivaz în aprilie 2021 și asasinarea jurnalistului olandez Peter R. de Vries în iulie 2021. Mulți jurnaliști sunt în continuare supuși amenințărilor și atacurilor, în special atunci când investighează infracțiuni și acte de corupție. În Slovacia , o serie de persoane implicate în asasinarea în 2018 a jurnalistului de investigație Ján Kuciak și a logodnicei sale au fost condamnate, iar procesul de judecare a presupusului creier al acțiunii este în curs de desfășurare. În Malta a fost finalizată ancheta publică privind asasinarea jurnalistei de investigație Daphne Caruana Galizia în 2017. Au fost înregistrate progrese în cadrul procedurilor penale având ca obiect uciderea acesteia.

În 2020, Platforma Consiliului Europei pentru promovarea protecției jurnalismului și a siguranței jurnaliștilor a înregistrat cel mai mare număr de alerte înregistrate vreodată, cu 40 % mai mult decât în 2019 48 . În 2020, platforma Mapping Media Freedom 49 a monitorizat, de asemenea, 280 de cazuri de încălcări ale libertății mass-mediei, care au afectat în total 908 persoane sau entități media din 23 de state membre. Printre aceste încălcări s-au numărat hărțuirea sau abuzul psihologic, amenințări legale, agresiuni fizice, atacuri asupra proprietății, discursuri ale urii, campanii de denigrare și cenzura. Au fost raportate atacuri fizice, în special în contextul protestelor publice, iar jurnaliștii din Franța , Germania , Grecia  și  Polonia au fost ținta agresiunilor protestatarilor, dar, în unele cazuri, și a forțelor de poliție. Amenințările online sunt în creștere în întreaga UE, femeile jurnaliste și jurnaliștii care aparțin minorităților fiind cu precădere expuși riscului. Această situație este deosebit de îngrijorătoare atunci când politicieni sau personalități publice puternice inițiază astfel de atacuri. În Slovenia , de exemplu, o serie de cazuri importante au avut ca obiect hărțuiri online și amenințări ale unor politicieni la adresa jurnaliștilor. În Portugalia , un caz de supraveghere de către poliție, care urmărea să identifice sursele jurnaliștilor și a fost efectuată fără un mandat judiciar, este în curs de anchetă. În Italia , o alertă recentă se referă la o presupusă interceptare a comunicațiilor mai multor jurnaliști care lucrează pe probleme de migrație, în cadrul unei anchete a procurorilor privind relațiile dintre ONG-uri și traficanții de ființe umane.

În mai multe state membre există mecanisme care oferă sprijin practic jurnaliștilor care au nevoie de ajutor. În Țările de Jos , proiectul „PersVeilig”, care vizează reducerea amenințărilor, a violenței și a agresiunilor împotriva jurnaliștilor, a fost revizuit în 2021, fiind înaintate propuneri de îmbunătățire. În Italia , un centru de coordonare care se ocupă de actele comise împotriva jurnaliștilor, înființat în 2017, este în continuare considerat drept cea mai bună practică la nivelul UE. Alte state membre au în vedere introducerea unor noi garanții legislative pentru protecția jurnaliștilor. În Finlanda , guvernul planifică modificări ale Codului penal pentru a facilita urmărirea penală a amenințărilor ilegale și vizarea victimelor vulnerabile, cum ar fi jurnaliștii independenți, și pentru a crește pedepsele pentru infracțiunile legate de gen, precum și pentru a aborda discursurile de incitare la ură îndreptate împotriva jurnalistelor. De asemenea, Suedia ia măsuri pentru a îmbunătăți protecția jurnaliștilor, ca parte a revizuirii în curs a protecției dreptului penal pentru anumite funcții vitale din societate.

Acțiunile strategice în justiție împotriva mobilizării publice (SLAPP), o formă specială de hărțuire utilizată împotriva jurnaliștilor și a altor persoane implicate în protejarea interesului public, adesea în combinație cu amenințări la adresa siguranței fizice, reprezintă o preocupare serioasă în mai multe state membre. De exemplu, în Croația , utilizarea pe scară largă a SLAPP a avut un impact puternic asupra instituțiilor mass-media, în special a celor de dimensiuni mai mici sau locale, precum și asupra jurnaliștilor independenți. În alte țări, cum ar fi Polonia , comunitatea mass-mediei de știri a semnalat o creștere a numărului de acțiuni în justiție împotriva jurnaliștilor, având efect de intimidare, legate de scrisori de avertizare adresate jurnaliștilor și sălilor de presă pentru a opri relatările critice la adresa întreprinderilor sau a instituțiilor publice. Acest aspect pare să afecteze în special instituțiile mai mici de presă și liber-profesioniștii, cu un risc ridicat de autocenzură.

Impactul pandemiei asupra libertății și pluralismului mass-mediei

Mass-media de știri din Europa a avut un rol esențial în informarea cetățenilor în timpul pandemiei de COVID-19. Cererea de informații și știri verificate a crescut substanțial, astfel cum se menționează în Planul de acțiune al Comisiei pentru mass-media și audiovizual 50 . În același timp, pandemia a declanșat provocări economice grave pentru sectorul mass-media, precum și pentru jurnaliștii individuali și lucrătorii din mass-media.

Mai multe capitole consacrate fiecărei țări indică o pierdere de venituri fără precedent și probleme de lichiditate financiară pentru instituțiile mass-media, sau chiar faliment și încetarea activității. Instituțiile de presă regională și locală par să fi fost cel mai puternic afectate, având drept consecință faptul că în unele state membre există în prezent regiuni vaste lipsite de instituții de presă locale. Jurnaliștii s-au confruntat cu deteriorarea condițiilor economice și de muncă în mai multe state membre. Șomajul a crescut în acest sector, iar mulți profesioniști din mass-media și jurnaliști – în special cei care se confruntă cu condiții precare de angajare sau sunt liber-profesioniști – au ajuns în situația de a nu mai avea venituri. Toate acestea le-au sporit vulnerabilitatea la presiuni.

Pentru a contracara și a atenua impactul pandemiei, aproximativ jumătate dintre statele membre au instituit scheme specifice de sprijin pentru mass-media, furnizând în principal fonduri sau granturi pentru toate sectoarele mass-media sau pentru unele dintre acestea. Mass-media locală a fost inclusă în mod explicit în astfel de sisteme în state membre precum Estonia ,  Suedia ,  Finlanda , Danemarca , Țările de Jos ,  Franța și  Italia . O serie de state membre, cum ar fi Cipru , Lituania , Portugalia și România , au sprijinit atât mass-media, cât și informarea publicului prin intermediul publicității la nivel public pentru campaniile de sensibilizare legate de COVID-19. În unele țări, jurnaliștii ar putea beneficia de ajutor de șomaj generalizat ( Irlanda ), în timp ce în unele state membre situația s-a dovedit adesea dificilă pentru jurnaliștii independenți. Majoritatea acestor măsuri au fost salutate de părțile interesate din mass-media, deși anumite aspecte au fost puse sub semnul întrebării, cum ar fi, de exemplu, transparența acestora ( Malta ), corectitudinea criteriilor de distribuție ( Austria ) sau posibilul impact asupra încrederii cetățenilor în mass-media ( România ).

Cu toate acestea, impactul pandemiei asupra mass-mediei și măsurile luate pentru atenuarea acesteia nu se limitează la aspectele economice. O serie de restricții instituite pentru a combate pandemia au îngreunat activitatea jurnaliștilor și, uneori, au afectat accesul acestora la informațiile publice. În timp ce întreruperile sau derogările de la regulile generale de acces la informație au fost, în general, limitate la etapele foarte timpurii ale pandemiei (de exemplu, Spania , Italia ), în state membre precum Ungaria accesul la informațiile publice a fost înăsprit prin măsuri de urgență introduse în timpul pandemiei, îngreunând accesul în timp util al instituțiilor de media independente la astfel de informații. De asemenea, jurnaliștii s-au confruntat în continuare cu obstacole în ceea ce privește accesul la locații sau accesul selectiv la conferințe de presă online sau fizice în unele state membre. În Polonia , exercitarea dreptului de acces la informațiile publice riscă să fie limitată și mai mult ca urmare a unei contestări a prevederilor constituționale în curs, iar pandemia a determinat suspendarea termenelor prevăzute de dreptul administrativ, limitând sau întârziind astfel accesul la informațiile publice. În România , pandemia a fost considerată ca fiind utilizată pentru a justifica întârzierile sau refuzurile de a furniza informații, iar normele privind protecția datelor au fost utilizate pentru a limita accesul. În schimb, unele state membre, printre care Lituania și Țările de Jos , au exceptat jurnaliștii de la interdicțiile de călătorie legate de COVID-19, astfel încât aceștia să poată urmări în continuare evenimentele și să raporteze din surse directe.

3.4 Alte aspecte instituționale legate de sistemul de control și echilibru

Statul de drept într-o democrație se bazează pe un sistem de control și echilibru instituțional între organele statului, garantând funcționarea, cooperarea și controlul reciproc al acestora, astfel încât puterea să fie exercitată de o autoritate de stat sub controlul altora, în conformitate cu tradiția politică și juridică a fiecărui stat membru. Societatea civilă joacă în egală măsură un rol important în sistemul de control și echilibru.

Prezenta secțiune examinează evoluțiile semnificative legate de acest sistem de control și echilibru. Aceasta include procesul de pregătire, adoptare și revizuire a legilor și rolul autorităților independente în protejarea statului de drept. O temă subiacentă în acest sens este calitatea administrației publice și modul în care autoritățile aplică legea și pun în aplicare hotărârile judecătorești. Un cadru favorabil pentru societatea civilă permite dezbaterea și controlul celor aflați la putere, iar atunci când spațiul de acțiune al societății civile se reduce, este un semn că statul de drept este în pericol. Prezenta secțiune expune și evoluțiile privind regimul juridic în baza căruia au fost luate măsurile COVID-19, precum și rolurile ce revin parlamentelor, curților constituționale, instanțelor și instituțiilor avocatului poporului.

Reforme constituționale și dezbateri menite să consolideze sistemul de control și echilibru instituțional

Procesele de reformă constituțională menite să consolideze garanțiile și mecanismele de control și echilibru menționate anul trecut au înregistrat în continuare progrese. În Cipru , crearea unei Curți Constituționale separate, care să preia controlul constituționalității legilor de la Curtea Supremă, este în prezent dezbătută în Parlament. În Malta , reforma constituțională privind numirile în anumite comisii independente a fost finalizată, dar progresele au fost lente în ceea ce privește Convenția constituțională, care ar aborda consolidarea rolului Parlamentului. În Luxemburg , reforma constituțională anunțată anterior nu va fi continuată: abordarea actuală este de a introduce revizuiri orientate pe teme specifice, de exemplu în ceea ce privește Consiliul Judiciar. În Țările de Jos au loc dezbateri ample cu privire la buna funcționare a sistemului de control și echilibru, în urma unei anchete parlamentare privind punerea în aplicare a sistemului de indemnizații pentru creșterea copilului. 

Pentru a contribui la dezvoltarea unui sistem echilibrat, o serie de state membre se bazează pe diverse opinii și experiențe, inclusiv pe organismele internaționale de experți, cum ar fi Comisia de la Veneția. Comisia consideră că această abordare este constructivă.

Caracterul incluziv, calitatea și transparența procesului legislativ reprezintă în continuare o provocare

O serie de state membre iau măsuri pentru a îmbunătăți în continuare procesele de elaborare a unor politici bazate pe date concrete, în ceea ce privește consultările și implicarea părților interesate, astfel încât să se asigure că legislația este rezultatul unei discuții ample în cadrul societății. Proiectul inovator al Convenției cetățenilor în domeniul climei din Franța  a atras un nivel substanțial de atenție și interes din partea altor state membre. În Portugalia , Parlamentul a luat măsuri pentru a îmbunătăți transparența procesului legislativ și calitatea legislației. În Grecia este în curs de elaborare un nou cadru de examinare a impactului și a calității proiectelor de lege, iar părțile interesate raportează o calitate îmbunătățită și o reducere semnificativă a numărului de amendamente de ultim moment, fără legătură cu acestea, în Parlament. În Estonia , Letonia și Austria se iau măsuri pentru a îmbunătăți implicarea cetățenilor și a părților interesate în procesul de elaborare a politicilor. În Spania a fost aprobat un nou al patrulea plan de guvernare deschisă (2020-2024) pentru a consolida legăturile dintre cetățeni și autoritățile publice, precum și pentru a spori implicarea cetățenilor în elaborarea politicilor publice.

Dialogul cu părțile interesate a indicat provocări într-o serie de state membre pentru a se asigura că normele privind caracterul incluziv, transparența și calitatea politicilor legislative sunt aplicate în mod sistematic în practică. În Slovacia , părțile interesate și-au exprimat îngrijorarea cu privire la absența unei dezbateri ample și informate cu privire la principalele caracteristici ale recentei reforme constituționale și și-au exprimat regretul că autoritățile nu au solicitat avizul Comisiei de la Veneția cu privire la reforma sa judiciară și constituțională. În Cehia a fost raportat un număr mare de proceduri de urgență, iar părțile interesate și-au exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că aceste proceduri au fost utilizate și pentru acte neavând legătură cu combaterea pandemiei. În Franța , numărul de proceduri accelerate și rapide în Parlament a crescut semnificativ, ceea ce a avut consecințe asupra consultării părților interesate, precum și asupra activității parlamentare. În Belgia , Consiliul de Stat se confruntă cu provocări în ceea ce privește emiterea de avize cu privire la proiectele legislative din cauza resurselor insuficiente și a reducerii frecvente a termenelor de consultare.

În câteva state membre, procesul legislativ a generat preocupări cu privire la statul de drept. În Ungaria , modificările frecvente și bruște ale legislației continuă să submineze previzibilitatea cadrului de reglementare, iar în unele cazuri ritmul noii legislații s-a accelerat și mai mult. În Polonia , adoptarea accelerată a legislației continuă să fie utilizată pe scară largă, inclusiv în ceea ce privește reformele structurale semnificative ale sistemului judiciar, cum ar fi recentele modificări aduse legii privind Curtea Supremă. În Bulgaria , practica de a introduce amendamente legislative importante prin modificări aduse altor acte juridice, fără legătură cu acestea, care ignoră cerințele privind consultarea publică și evaluarea impactului, continuă să ridice semne de întrebare. În România persistă îngrijorări cu privire la stabilitatea și previzibilitatea legislației, deoarece legislația este modificată des și legile rezultate pot fi contradictorii, deși Parlamentul a dat semnale încurajatoare în această legislatură.

Evoluții semnificative la nivelul curților supreme și al curților constituționale în ceea ce privește sistemul de control și echilibru

Curțile supreme și curțile constituționale joacă un rol important în sistemul de control și echilibru. Cu toate acestea, evoluțiile din unele state membre ridică semne de întrebare. În Slovacia , reforma constituțională din decembrie 2020 exclude în mod explicit competența Curții Constituționale de a revizui legile constituționale. La rândul său, această reformă specifică este în curs de revizuire de către Curtea Constituțională. În Ungaria au fost exprimate îngrijorări cu privire la rolul Curții Constituționale în revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, acționarea ca un alt nivel de apel, pronunțarea asupra fondului cauzei în același mod ca și instanțele ordinare de apel, deși nu face parte din sistemul judiciar, și punerea sub semnul întrebării a securității juridice.

O serie de evoluții recente au generat, de asemenea, preocupări cu privire la principiul supremației dreptului Uniunii. Respectarea statului de drept și egalitatea statelor membre în UE impun ca dreptul Uniunii să aibă prioritate față de dreptul intern, iar hotărârile CJUE să fie obligatorii pentru toate autoritățile statelor membre, inclusiv pentru instanțele naționale. La 9 iunie 2021, Comisia a decis să inițieze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Germaniei pentru încălcarea principiului supremației dreptului Uniunii în legătură cu hotărârea Curții Constituționale Federale din 5 mai 2020 51 . În Polonia , această hotărâre a fost invocată pentru a contesta competența CJUE de a soluționa cauze legate de independența sistemului judiciar, iar guvernul a sesizat Curtea Constituțională a Poloniei pentru a declara prevalența Constituției Poloniei față de dreptul Uniunii. La 14 iulie 2021, Curtea Constituțională a susținut că ordonanțele provizorii emise de CJUE care afectează organizarea instanțelor poloneze nu sunt compatibile cu Constituția Poloniei 52 , iar la 16 iulie 2021, prim-președintele Curții Supreme poloneze a abrogat un decret de punere în aplicare a unei ordonanțe anterioare a CJUE de suspendare a activităților Camerei disciplinare a Curții Supreme în cauzele disciplinare împotriva judecătorilor 53 . În Franța , o hotărâre a Consiliului de Stat privind păstrarea datelor a generat preocupări în ceea ce privește interacțiunea acesteia cu ordinea juridică a UE 54 . În România , o decizie a Curții Constituționale nu a acceptat constatările unei decizii preliminare a CJUE și a pus sub semnul întrebării principiul supremației dreptului Uniunii, care poate constitui un obstacol semnificativ pentru instanțele sesizate în calea aplicării cerințelor dreptului Uniunii prevăzute în decizia preliminară în contextul pronunțării asupra unor cauze.

Rolul esențial al Avocatului Poporului și al instituțiilor naționale pentru drepturile omului

Avocatul Poporului și instituțiile naționale pentru drepturile omului joacă un rol important în ceea ce privește asigurarea unui sistem de control și echilibru, apărarea dreptului la bună administrare și la un tratament echitabil și semnalarea încălcării drepturilor fundamentale. În Țările de Jos , Avocatul Poporului a fost printre primii care au avertizat administrația cu privire la tratamentul inechitabil în ceea ce privește rambursarea subvențiilor pentru copii și a criticat lipsa monitorizării din partea guvernului. În Grecia , competențele instituției Avocatului Poporului au fost consolidate, în special în ceea ce privește anchetarea incidentelor de comportament arbitrar din partea autorităților de aplicare a legi, care a intervenit în cazuri de încălcare a drepturilor fundamentale 55 . În Malta , o reformă constituțională a consolidat numirea, suspendarea și demiterea Avocatului Poporului, iar noile norme vor fi aplicate pentru prima dată odată cu numirea unui nou Avocat al Poporului, procedură aflată în curs.

În anumite state membre, numirea și revocarea Avocatului Poporului au constituit un subiect de controverse politice și juridice. În Polonia , Avocatul Poporului a continuat să joace un rol esențial în protejarea statului de drept. Mandatul ultimului deținător al funcției s-a încheiat în 2020, însă acesta a rămas în funcție deoarece nu s-a ajuns la un acord politic cu privire la înlocuirea sa. Exercitarea în continuare a competențelor de către Avocatul Poporului aflat la sfârșit de mandat s-a încheiat în iulie 2021, în urma unei decizii a Tribunalului Constituțional, iar procedurile parlamentare indică acum un proces de numire cu sprijin multipartit 56 . În România , Curtea Constituțională a considerat neconstituțională decizia Parlamentului de a revoca Avocatul Poporului numit în temeiul unui mandat parlamentar anterior, respectiva persoană fiind repusă în funcție.

Organizațiile societății civile, ca actori esențiali pentru statul de drept

În majoritatea statelor membre, există un mediu favorabil societății civile și de sprijinire a acesteia, iar spațiul societății civile continuă să fie considerat deschis 57 . Mai mult, în unele state membre autoritățile au oferit sprijin financiar suplimentar pentru a sprijini organizațiile societății civile. În Estonia a fost instituit un nou program guvernamental pentru perioada 2021-2024 în vederea consolidării în continuare a parteneriatului strategic între organizațiile societății civile și instituțiile publice. Într-o serie de state membre, societatea civilă investește mai mult în activități la nivel local în domeniul statului de drept.

Cu toate acestea, în unele state membre, organizațiile societății civile se confruntă cu provocări serioase. Printre exemple se numără amenințările deliberate, inclusiv prin restricții sau controale financiare, din partea autorităților, sau protecția inadecvată împotriva atacurilor fizice sau verbale, împotriva deciziilor arbitrare, împotriva SLAPP sau atunci când nivelul de protecție a drepturilor fundamentale care garantează activitatea societății civile este redus. De exemplu, în Ungaria persistă presiunea asupra organizațiilor societății civile care au o atitudine critică față de guvern și, deși legea privind transparența organizațiilor societății civile cu finanțare străină a fost abrogată ca urmare a hotărârii CJUE, au fost introduse noi măsuri. În Polonia , ONG-urile care critică politicile guvernamentale fac obiectul actelor de hărțuire și de intimidare din partea autorităților publice și a oficialilor. În Grecia , procesul de înregistrare a ONG-urilor active în domeniul azilului, migrației și incluziunii sociale continuă să ridice probleme. Deși au fost înregistrate unele progrese, provocările legate de înregistrare reprezintă, de asemenea, o preocupare în Cipru . În Malta , organizațiile societății civile și-au exprimat îngrijorarea cu privire la noile norme privind strângerea de fonduri, ceea ce ar îngreuna desfășurarea activităților asociațiilor. În Slovacia , atacurile verbale din partea autorităților publice și a politicienilor împotriva activiștilor și a organizațiilor societății civile, precum și reducerea fondurilor publice pentru organizațiile care promovează egalitatea de gen, generează preocupări cu privire la respectarea rolului democratic al societății civile. În Franța și Spania , există preocupări cu privire la impactul legislației privind securitatea publică asupra activității organizațiilor societății civile, în ceea ce privește libertatea de expresie și de informare și dreptul de a protesta. 

Impactul pandemiei de COVID-19 asupra sistemelor de control și echilibru și a dezbaterilor publice

Au existat regimuri juridice diferite în temeiul cărora au fost adoptate măsuri legate de COVID-19, inclusiv restricții privind drepturile fundamentale: un regim constituțional de urgență, un nou regim de urgență specific pandemiei, legi privind sănătatea publică sau niciun regim special. Aceste regimuri juridice au fost adesea modificate de-a lungul timpului. În Țările de Jos și în Suedia , de exemplu, regimurile au fost consolidate pentru a se asigura că măsurile restrictive se vor baza pe un temei juridic solid. În Belgia a fost adoptată o „lege pandemică” având ca scop asigurarea unui nou temei juridic pentru măsurile de urgență. Într­o serie de state membre, constituționalitatea regimurilor de urgență și a legilor privind sănătatea publică a făcut obiectul unei revizuiri. În Slovacia , Curtea Constituțională a reexaminat constituționalitatea regimului de urgență, la început și atunci când a fost prelungit, confirmând conformitatea acestuia cu Constituția. În majoritatea statelor membre, regimurile speciale au o dată de încheiere, multe dintre acestea încheindu-se în primăvara anului 2021 sau fiind pe cale să se încheie.

Controlul democratic permanent exercitat de către parlamente a fost demonstrat prin dezbateri periodice privind prelungirea regimurilor de urgență. Supravegherea de către Parlament a măsurilor individuale de combatere a COVID-19 a avut un caracter variat. În Italia , toate decretele-lege adoptate de guvern în caz de urgență au efect imediat, dar trebuie să fie transpuse în lege de către parlament în termen de 60 de zile. În Finlanda , toate măsurile de urgență fac obiectul aprobării Parlamentului și controlului constituționalității efectuat de Cancelarul pentru justiție și de Comisia pentru drept constituțional. În Portugalia a fost creată o comisie parlamentară ad-hoc pentru a monitoriza măsurile adoptate ca răspuns la pandemie, guvernul fiind obligat să raporteze cu privire la fiecare perioadă a stării de urgență, permițând Parlamentului să exercite și un control ex post.

Într-o serie de state membre, supravegherea parlamentară a măsurilor legate de COVID-19 a fost consolidată în timp. În Germania , controlul parlamentar a fost sporit prin introducerea unei liste standard de măsuri care pot fi luate prin ordonanță. Austria a solicitat ca ordonanțele mai restrictive să fie validate de Parlament înainte de intrarea în vigoare și să fie limitate în timp, precum și să consolideze obligațiile de consultare. Parlamentul din Croația a solicitat furnizarea unui raport privind măsurile legate de COVID-19 de trei ori pe an. În Danemarca , în februarie 2021, a fost adoptată o nouă legislație cu un control parlamentar consolidat și, în special, a fost înființată o comisie parlamentară specială pentru revizuirea ordonanțelor adoptate de executiv.

În ceea ce privește parlamentele în sine, funcționarea acestora a fost, de asemenea, afectată de pandemie, însă cele mai multe și-au adaptat regulamentul de procedură pentru a asigura continuitatea dezbaterilor și a votării și o reprezentare adecvată, chiar și în situațiile în care normele au impus prezența unui număr redus de persoane și parlamentarii au fost nevoiți să se autoizoleze. Unele state membre aveau deja platforme informatice foarte bine dezvoltate care au permis o tranziție mai bună, așa cum s-a întâmplat în Letonia .

Controlul legalității, justificării și proporționalității măsurilor luate în contextul pandemiei de COVID-19 de către instanțe a reprezentat o contrapondere esențială la competențele guvernamentale de a lua decizii care ar putea afecta în mod disproporționat drepturile fundamentale ale cetățenilor. În Estonia , toate ordonanțele guvernamentale în legătură cu pandemia de COVID-19 conțin informații cu privire la modul în care pot fi contestate în justiție, iar cetățenii au sesizat instanțele administrative într-o serie de cazuri. În Germania , măsurile au făcut obiectul unui control jurisdicțional amplu, efectuat în principal de către instanțele administrative superioare și curțile constituționale ale landurilor, peste 6 000 de cauze fiind înregistrate până la sfârșitul anului 2020. În Franța , Consiliul de Stat a pronunțat hotărâri în raport cu numeroase proceduri urgente de contestare a modului de gestionare s pandemiei de către guvern și a dispus o serie de măsuri sau suspendări ale actelor, în special în ceea ce privește drepturile fundamentale. În Polonia , instanțele consideră că anumite măsuri sunt ilegale, întrucât Constituția Poloniei prevede în mod explicit că orice limitare a drepturilor și libertăților fundamentale poate fi impusă numai în contextul unei stări de urgență (care nu a fost declarată).

Autoritățile independente au jucat un rol activ pe tot parcursul pandemiei, evaluând impactul măsurilor specifice asupra drepturilor fundamentale și alertând autoritățile. În Franța , Comisia națională pentru drepturile omului a examinat măsurile legate de COVID-19 și a publicat mai multe avize. În Lituania , Ombudsmanii parlamentari au evaluat respectarea drepturilor și libertăților fundamentale de către măsurile de urgență. În Irlanda , Comisia irlandeză pentru drepturile omului și egalitate a recomandat prelungirea cu perioade mai scurte a măsurilor legate de COVID-19 și ca durata maximă a oricărei prelungiri să fie prevăzută prin lege.

Organizațiile societății civile au fost afectate de pandemie, nu numai din cauza limitării libertății de circulație și de întrunire, ci și din punct de vedere al finanțării. Implicarea societății civile în conceperea și punerea în aplicare a măsurilor legate de COVID-19 a fost, în general, foarte limitată. În Austria , guvernul a depus eforturi pentru a dezvolta în continuare dialogul cu societatea civilă, în special prin consultarea acestora cu privire la sprijinul acordat în timpul pandemiei.

În unele state membre, experiența a declanșat deja reflecții cu privire la schimbări (constituționale), pentru a fi mai bine pregătite pentru crizele viitoare. În Finlanda , Comisia pentru drept constituțional a solicitat o revizuire aprofundată a reglementării stării de urgență după încheierea pandemiei. În Suedia va fi înființată o comisie de anchetă pentru a examina necesitatea de a adăuga în Constituție dispoziții privind starea de urgență pe timp de pace. În Italia , Senatul a propus înființarea unei comisii consultative speciale bicamerale pentru a asigura Parlamentului un rol central în situații de urgență. În Ungaria , o modificare de ordin constituțional va limita puterile guvernului în ceea ce privește regimurile speciale de ordine juridică începând din iulie 2023. Actualul regim constituțional de urgență, care conferă guvernului competențe extinse, este încă în vigoare și va rămâne în vigoare până când guvernul va decide să îi pună capăt.

4.EVOLUȚII ȘI ACȚIUNI LA NIVELUL UE PRIVIND STATUL DE DREPT

În ultimul an, statul de drept a continuat să ocupe un loc important pe ordinea de zi a Uniunii Europene. Publicarea primului raport anual privind statul de drept în septembrie 2020 a fost urmată de dezbateri importante în Parlamentul European și în Consiliu. De asemenea, s-au desfășurat activități de informare cu societatea civilă și cu statele membre, inclusiv cu parlamentele naționale. Aceste evoluții la nivelul UE pot fi privite ca o consolidare treptată a procesului statului de drept pe mai multe axe: dialogul interinstituțional, dialogul cu și între statele membre, dialogul cu părțile interesate și cooperarea internațională. În paralel, activitatea de asigurare a respectării statului de drept a continuat în cadrul CJUE, Comisia îndeplinindu-și rolul de gardian al tratatelor, prin intermediul procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor. Setul de instrumente pentru statul de drept a fost, de asemenea, extins după ce s-a ajuns la un acord cu privire la un regim general de condiționalitate pentru protejarea bugetului UE.

Consolidarea răspunsului interinstituțional

Un obiectiv-cheie al Raportului privind statul de drept a fost sensibilizarea și promovarea unei discuții deschise între statele membre cu privire la aspectele legate de statul de drept. Astfel cum s-a menționat în raportul din 2020 58 , o revizuire a dialogului anual al Consiliului privind statul de drept în 2019 a condus la un consens larg cu privire la consolidarea acestui dialog, pe baza raportului Comisiei. În consecință, în toamna anului 2020, președinția a organizat un proces în două etape, cu o discuție orizontală pe tema evoluțiilor generale privind statul de drept, precum și o discuție separată specifică fiecărei țări, analizând în primă instanță cinci state membre 59 , pe baza Raportului privind statul de drept. În primăvara anului 2021, dialogul specific fiecărei țări a continuat, acoperind încă cinci state membre 60 . Acesta stabilește un ciclu anual de discuții în cadrul Consiliului Afaceri Generale. Actuala președinție a anunțat că va continua această abordare în a doua jumătate a anului 2021. Discuțiile din cadrul Consiliului au arătat până acum un interes clar din partea statelor membre de a face schimb de evoluții și de bune practici și de a contribui la prevenirea problemelor într-un mod incluziv și constructiv. În paralel, au avut loc și schimburi tematice în cadrul diferitelor formațiuni ale Consiliului cu privire la chestiuni legate de statul de drept, inclusiv schimbul de bune practici.

Parlamentul European a jucat un rol din ce în ce mai important în orientarea dezbaterii privind statul de drept, tendință care a continuat în ultimul an. În octombrie 2020, Parlamentul a adoptat o rezoluție prin care invita Comisia și Consiliul să înceapă negocierile cu privire la un acord interinstituțional având ca obiect consolidarea valorilor Uniunii 61 . Comisia a salutat rezoluția și este pe deplin de acord cu Parlamentul European cu privire la importanța consolidării capacității UE de a monitoriza și de a susține valorile comune ale UE. Raportul anual privind statul de drept joacă un rol important în această privință, vizând aspecte cu relevanță directă și pentru alte valori ale Uniunii, cum ar fi democrația și drepturile fundamentale, având legătură și cu activitățile referitoare la Planul de acțiune pentru democrația europeană, la sprijinirea Cartei drepturilor fundamentale și la promovarea unei Uniuni a egalității. Dialogul în continuă evoluție dintre instituții privind statul de drept ar trebui privit în acest context mai larg și va continua să se dezvolte în următorii ani. Parlamentul European a adoptat o Rezoluție prin care salută Raportul din 2020 privind statul de drept, reiterându-și în același timp solicitările anterioare de îmbunătățire, în special în ceea ce privește includerea recomandărilor specifice fiecărei țări 62 . Comisia salută rezoluția și va reflecta cu atenție asupra acesteia în contextul pregătirii viitoarelor rapoarte. Comisia își menține angajamentul de a aprofunda dialogul cu Parlamentul European.

În ceea ce privește situația din anumite state membre, Parlamentul European a adoptat în ultimul an rezoluții referitoare la situația statului de drept în Bulgaria, Malta și Polonia 63 . Grupul de monitorizare a democrației, statului de drept și drepturilor fundamentale 64 din cadrul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (LIBE) a Parlamentului European a jucat un rol important în aprofundarea dezbaterii privind statul de drept în Parlamentul European. Grupul de monitorizare a desfășurat schimburi de opinii cu privire la situația din Bulgaria, Malta, Polonia, Slovacia și Slovenia, la un caz specific din Belgia și la spațiul pentru societatea civilă din UE. Grupul de monitorizare a urmărit, de asemenea, în mod activ situația din Uniune în ceea ce privește măsurile legate de COVID-19 65 .

În cele din urmă, Comitetul Economic și Social European, prin intermediul Grupului său ad-hoc privind drepturile fundamentale și statul de drept 66 , și Comitetul Regiunilor, prin intermediul Comisiei pentru cetățenie, guvernanță, afaceri externe și instituționale (CIVEX) 67 , au contribuit, de asemenea, la dialogul privind statul de drept la nivelul UE.

Consolidarea dialogului cu statele membre

În urma publicării Raportului din 2020 privind statul de drept, au fost întreprinse eforturi deosebite pentru a ajunge la statele membre. La nivel politic, parlamentele naționale joacă un rol esențial în protejarea statului de drept, atât în calitate de legiuitori, cât și în controlul democratic al executivului. În ultimul an, Comisia 68 a vizitat majoritatea parlamentelor naționale pentru a prezenta și a discuta metodologia și constatările specifice fiecărei țări prevăzute în Raportul din 2020 privind statul de drept.

De asemenea, Comisia a organizat reuniuni bilaterale, inclusiv dialoguri la nivel politic și reuniuni cu caracter tehnic pentru a colecta informații cu privire la stadiul actual al reformelor esențiale, ca urmare a constatărilor prevăzute în Raportul din 2020 privind statul de drept. Astfel de contacte au fost limitate la câteva state membre în acest prim an, dar ar putea deveni o caracteristică mai importantă în viitor.

Rețeaua punctelor de contact pentru statul de drept a continuat seria reuniunilor periodice, reunind reprezentanți din toate statele membre. Axat inițial pe sprijinirea instituirii mecanismului și a metodologiei sale, acest forum acționează în prezent din ce în ce mai mult ca un canal de comunicare continuă cu statele membre și între acestea, în vederea pregătirii Raportului privind statul de drept. De asemenea, se preconizează că aceste reuniuni ar putea servi din ce în ce mai mult drept platformă pentru schimbul de bune practici și de informații între statele membre cu privire la reformele preconizate în domeniul statului de drept la nivel tehnic.

Consolidarea dialogului cu părțile interesate la nivel național și la nivelul UE

Societatea civilă este un partener-cheie pentru UE în activitatea sa de promovare a unei culturi europene mai puternice a statului de drept. În contextul elaborării raportului, Comisia a organizat reuniuni pentru a discuta evoluțiile statului de drept cu părțile interesate, cum ar fi rețelele europene, organizațiile societății civile naționale și europene și organizațiile profesionale 69 . Organizațiile societății civile au furnizat în egală măsură un număr mare de contribuții scrise ca date de intrare pentru raport 70 .

În mai 2021, președinția portugheză a organizat la Coimbra prima Conferință la nivel înalt privind statul de drept, în colaborare cu Comisia Europeană, pe tema statului de drept în Europa, reunind factori de decizie, organizații ale societății civile, rețele judiciare europene, cadre universitare și jurnaliști. Conferința a trecut în revistă eforturile de susținere a statului de drept în Europa și s-a axat pe rolul societății civile, pe provocările în materie de comunicare a aspectelor legate de statul de drept și pe statul de drept în contextul pandemiei și al redresării economice.

Participarea largă a societății civile la pregătirea acestui al doilea raport a recunoscut organizațiile societății civile la nivel național și a încurajat în continuare legăturile și rețelele dincolo de frontierele naționale. Comisia va continua să aibă în vedere modalități de mobilizare a societății civile, a rețelelor profesionale și a altor părți interesate în dezbaterea privind statul de drept la nivel național și european.

Consolidarea cooperării internaționale

Statul de drept este, în același timp, un principiu director pentru UE și în afara granițelor sale. Ghidată de valorile și principiile universale consacrate în Carta ONU și în dreptul internațional, inclusiv dreptul internațional umanitar, UE este un apărător ferm al drepturilor omului, al democrației și al statului de drept în întreaga lume, fapt demonstrat de noul Plan de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația 2020-2024 71 , cu respectarea obiectivelor de dezvoltare durabilă 72 . UE va continua să urmărească o abordare coerentă în cooperarea sa cu țările candidate și potențial candidate, cu țările din vecinătate, precum și în cadrul tuturor acțiunilor sale externe, la nivel bilateral, regional și multilateral. UE abordează în mod curent chestiuni legate de statul de drept în cadrul dialogurilor privind drepturile omului cu țările partenere și la nivel multilateral, în special cu Organizația Națiunilor Unite.

Pentru a sprijini statul de drept la nivel mondial, trebuie consolidată cooperarea privind aspectele legate de statul de drept cu organizațiile internaționale și regionale 73 . Evaluările organismelor internaționale specializate au furnizat o contribuție importantă la analiza Comisiei, iar un nivel mai strâns de cooperare și schimb de informații a contribuit la o mai bună înțelegere de către Comisie a situațiilor din statele membre. La nivel tehnic, contactele dintre serviciile Comisiei și diversele organisme ale Consiliului Europei au devenit un element obișnuit în elaborarea rapoartelor 74 .

Comisia urmărește să consolideze în continuare acest element-cheie în cadrul activității sale privind statul de drept, pe baza relațiilor sale strânse cu Consiliul Europei și cu alte organisme internaționale. La 26 ianuarie 2021, Comisia a prezentat Raportul din 2020 privind statul de drept în fața Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. De asemenea, Comisia a participat la evenimente organizate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), în cadrul cărora au fost prezentate și dezbătute subiectele vizate de mecanismul privind statul de drept.

Alte evoluții instituționale în ceea ce privește statul de drept

CJUE a continuat să își dezvolte jurisprudența privind statul de drept, în special în ceea ce privește cerința prevăzută în tratat, potrivit căreia statele membre stabilesc căile de atac necesare pentru a asigura o protecție jurisdicțională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii 75 , în care CJUE a clarificat în continuare garanțiile de independență a sistemului judiciar în temeiul dreptului Uniunii. Prin intermediul mecanismului de decizie preliminară, instanțele naționale au continuat să aducă în atenția CJUE chestiuni relevante privind statul de drept. Aceasta s-a pronunțat cu privire la cererile de decizii preliminare vizând chestiuni legate de statul de drept, adresate de instanțe din Malta, Polonia, Țările de Jos și România. Aceste decizii au vizat în special procedurile de numire judiciară, executarea mandatelor europene de arestare în cazul unor deficiențe persistente în ceea ce privește independența sistemului judiciar într-un stat membru, regimul disciplinar pentru judecători, răspunderea personală a judecătorilor, crearea unei secții speciale de urmărire penală a judecătorilor, precum și principiul supremației dreptului Uniunii 76 .

De asemenea, Comisia a continuat să își exercite rolul de gardian al tratatelor UE prin inițierea procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor. În unele cazuri specifice, Comisia a solicitat CJUE să dispună măsuri provizorii pentru a preveni daunele ireparabile 77 .

Pe lângă acțiunile în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, care vizează abordarea unor încălcări specifice ale dreptului Uniunii, articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede procedura mai generală de respectare a valorilor comune ale Uniunii, inclusiv a statului de drept. Consiliul este ținut la curent cu privire la două proceduri, una fiind inițiată de Comisie împotriva Poloniei în 2017 și o alta de Parlamentul European împotriva Ungariei în 2018, cu scopul de a stabili dacă există un risc clar de încălcare gravă a valorilor Uniunii. În septembrie 2020, Comisia a informat Consiliul cu privire la cele mai recente evoluții în domeniile vizate de propunerile motivate. În iunie 2021, Consiliul a organizat audieri atât în cazul Ungariei, cât și al Poloniei.

Statul de drept este o condiție prealabilă pentru buna gestionare a fondurilor UE, iar în mai 2018 Comisia a sugerat ca propunerile sale pentru noul cadru bugetar să fie însoțite de o propunere legislativă privind un mecanism specific de protejare a fondurilor UE împotriva riscurilor generate de încălcări ale statului de drept în fiecare stat membru. Regulamentul rezultat a fost adoptat în decembrie 2020 78 . Comisia se angajează pe deplin să asigure respectarea regulamentului și lucrează în mod activ la aplicarea concretă a acestuia. În prezent, Comisia consultă Parlamentul European și statele membre cu privire la orientări, care vor stabili mai în detaliu modul în care Comisia intenționează să aplice regulamentul în practică. În același timp, Comisia a început să monitorizeze posibilele cazuri. Regulamentul se aplică de la 1 ianuarie 2021, iar orice încălcare survenită începând cu acea dată va fi vizată.

1 iunie 2021 a marcat data de lansare operațională a Parchetului European (EPPO), care este competent să cerceteze, să urmărească penal și să trimită în judecată cazuri de fraudă și alte infracțiuni legate de bugetul UE 79 , completând rolul Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) 80 . EPPO desfășoară cercetări penale, efectuează acte de urmărire penală și exercită acțiunea publică în cadrul instanțelor competente din statele membre participante, până la finalizarea cazurilor. Eficacitatea sistemelor naționale de justiție analizate în prezentul raport va fi un factor-cheie pentru asigurarea adoptării concluziilor și a aplicării sancțiunilor eficace în materie de cauze.

Statul de drept are un rol important și în ceea ce privește punerea în aplicare a Mecanismului de redresare și reziliență. Planurile de redresare și reziliență ale statelor membre includ priorități de reformă importante, cum ar fi îmbunătățirea mediului de afaceri prin intermediul unor sisteme eficace de administrație publică și de justiție. De asemenea, Comisia Europeană furnizează statelor membre asistență tehnică, în special prin intermediul instrumentului de sprijin tehnic, pentru a îmbunătăți eficiența, calitatea și independența sistemelor de administrație publică și de justiție. 

5.CONCLUZII ȘI ETAPELE URMĂTOARE

Pandemia de COVID-19 a subliniat și mai mult importanța statului de drept pentru democrațiile noastre, pentru drepturile noastre fundamentale și pentru viața de zi cu zi a europenilor. De asemenea, a reprezentat un test de rezistență pentru statul de drept. Experiența pandemiei a demonstrat reziliența puternică a sistemelor naționale în ansamblu, expunând totodată o serie de domenii specifice în care statul de drept a fost supus unor presiuni. Statul de drept este o componentă importantă a pregătirii pentru situații de criză.

Acest raport a fost în măsură să expună o serie de evoluții pozitive în domeniul statului de drept la nivelul statelor membre, unde provocările identificate anterior sunt monitorizate. De asemenea, indică domeniile în care provocările și îngrijorările, uneori grave, persistă ori s-au intensificat. Comisia salută participarea tuturor statelor membre, în contextul angajamentului și cooperării permanente, precum și al dorinței de a iniția un dialog cu privire la chestiuni sensibile.

Adoptarea Raportului din 2021 privind statul de drept marchează începutul noului ciclu de dialog și monitorizare. Comisia invită Consiliul și Parlamentul European să organizeze dezbateri generale și dezbateri specifice la nivel de țară pe baza acestui raport, și invită parlamentele naționale și alți actori-cheie să intensifice dezbaterile naționale. Comisia invită statele membre să abordeze în mod eficace provocările identificate în cadrul raportului și este pregătită să sprijine statele membre în contextul desfășurării acestor eforturi. Statele membre și UE și-au asumat angajamentul comun de a proteja, de a promova și de a consolida statul de drept, precum și de a-l transforma într-un element dinamic al culturii noastre politice.

Comisia așteaptă cu interes continuarea dialogului cu actorii-cheie din domeniul statului de drept. Respectarea statului de drept, precum și a democrației și a drepturilor omului, sunt considerate de către europeni ca fiind printre principalele atuuri ale UE. Acest fapt conferă tuturor statelor membre și instituțiilor UE un simț al responsabilității și al orientării în ceea ce privește îndeplinirea rolurilor ce le revin.

(1)

     Articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(2)

     Eurobarometru special 500 privind viitorul Europei.

(3)

     A se vedea Raportul din 2020 privind statul de drept, COM(2020) 580 final, p. 1 și 7.

(4)

     De exemplu, declarând că respectarea statului de drept este o condiție prealabilă pentru aderarea la UE, iar statele membre nu își pot modifica ulterior legislația astfel încât să determine o reducere a protecției valorii statului de drept. A se vedea Hotărârea din 20 martie 2021, Repubblika/Il-Prim Ministru, C-896/19, EU:C:2021:311.

(5)

     De exemplu tabloul de bord privind justiția în Uniunea Europeană, Mecanismul de redresare și reziliență, fondul structural și instrumentul de sprijin tehnic.

(6)

     COM (2020) 790 final.

(7)

     COM (2020) 711 final.

(8)

     A se vedea Strategia privind egalitatea de gen 2020-2025, COM(2020) 152; Planul de acțiune al UE de combatere a rasismului pentru perioada 2020-2025, COM(2020) 565; Cadrul strategic al UE pentru egalitatea, incluziunea și participarea romilor, COM(2020) 620, Strategia privind egalitatea pentru persoanele LGBTIQ 2020-2025, COM(2020) 698; Strategia privind drepturile copilului, COM(2021) 142; Strategia privind drepturile persoanelor cu handicap 2021-2030, COM(2021) 101; Planul de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale, COM(2021) 102.

(9)

     Comisia inițiază proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor pentru apărarea acestor drepturi. Printre cele mai recente exemple se numără cauzele împotriva Ungariei și Poloniei pentru încălcarea drepturilor fundamentale ale persoanelor LGBTIQ. În ceea ce privește Ungaria, cauza vizează o lege recent adoptată care interzice conținutul LGBTIQ și o decizie de impunere a unei declarații de declinare a responsabilității în cazul cărților pentru copii cu conținut LGBTIQ. În ceea ce privește Polonia, situațiile de încălcare se referă la „zone fără ideologie LGBT”.

(10)

     Comisia de la Veneția, Avizul nr. 995/2020 – Raport interimar privind măsurile luate în statele membre ale UE ca urmare a crizei provocate de pandemia de COVID-19 și impactul acestora asupra democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale.

(11)

   Comisia de la Veneția monitorizează evoluțiile din toate statele membre și va publica un raport în 2022.

(12)

 În acest scop au fost prevăzute linkuri către capitolele consacrate fiecărei țări.

(13)

      https://ec.europa.eu/info/files/2021-rule-law-report-methodology_ro .

(14)

      https://ec.europa.eu/info/policies/justice-and-fundamental-rights/upholding-rule-law/rule-law/rule-law-mechanism/2021-rule-law-report-input-member-states_ro .

(15)

     Informații mai detaliate cu privire la vizitele efectuate sunt disponibile în capitolele consacrate fiecărei țări. În cursul acestor vizite, Comisia a discutat evoluțiile legate de statul de drept cu autoritățile naționale din statele membre, inclusiv cu autorități judiciare și independente, cu autoritățile de aplicare a legii, precum și cu părți interesate, cum ar fi asociațiile de jurnaliști și societatea civilă.

(16)

      https://ec.europa.eu/info/policies/justice-and-fundamental-rights/upholding-rule-law/rule-law/rule-law-mechanism/2021-rule-law-report-targeted-stakeholder-consultation_ro .

(17)

      https://ec.europa.eu/info/files/2021-rule-law-report-stakeholder-contribution-council-europe_ro .

(18)

     Pentru trimiteri la jurisprudența relevantă, a se vedea Raportul din 2020 privind statul de drept, COM(2020) 580.

(19)

     O trimitere la principalele hotărâri publicate de la data ultimului raport se regăsește în secțiunea 4.

(20)

     Figurile 48 și 50 din Tabloul de bord privind justiția în Uniunea Europeană pentru anul 2021.

(21)

     CJUE a recunoscut că un Consiliu Judiciar poate constitui o garanție pentru independența judiciară, cu condiția ca un astfel de organism să fie suficient de independent față de puterile legislativă și executivă și de autoritatea căreia îi prezintă un aviz. A se vedea, de exemplu, cauza C-824/18 AB și alții, punctele 123-125 și jurisprudența citată.

(22)

     A se vedea cauza C-824/18 AB și alții, punctele 117, 119, 123 și jurisprudența citată.

(23)

     La 15 iulie 2021, Curtea de Justiție a pronunțat o hotărâre definitivă prin care a constatat că regimul disciplinar pentru judecătorii din Polonia nu este compatibil cu dreptul Uniunii (Hotărârea Curții de Justiție din 15 iulie 2021, Comisia/Polonia, C-791/19 ECLI:EU:C:2021:596).

(24)

Hotărârea din 7 mai 2021 Xero Flor w Polsce sp. z o.o./Polonia (cererea nr. 4907/18). 

(25)

     Secția specială de urmărire penală pentru investigarea infracțiunilor săvârșite de judecători și procurori și un regim de răspundere civilă introdus în 2018, precum și numirea cu titlu provizoriu a conducerii Inspecției Judiciare.

(26)

     Hotărârea din 18 mai 2021, Asociația „Forumul Judecătorilor din România”/Inspecția Judiciară și altele, C­83/19, C-127/19, C-195/19, C-291/19, C-397/19, EU:C:2021:393.

(27)

     În comunicarea sa privind digitalizarea justiției în Uniunea Europeană, Comisia a propus un set de instrumente pentru digitalizarea justiției, cu scopul de a conduce sectorul justiției către era digitală, atât la nivel național, cât și la nivelul UE. COM(2020) 710 și documentul însoțitor SWD(2020) 540, 2 decembrie 2020.

(28)

     Transparency International, Indicele de percepție a corupției 2020: https://www.transparency.org/en/news/cpi-2020-western-europe-eu . Acest indice include percepțiile experților și ale întreprinderilor cu privire la nivelul corupției dintr-o anumită țară. Indicele acoperă o varietate de practici de corupție, inclusiv dare sau luare de mită, deturnarea fondurilor publice, utilizarea abuzivă a funcțiilor publice în scopuri private, reglementări adecvate de prevenire a corupției și asigurarea respectării acestora, inclusiv cu privire la obligația de informare financiară și conflictul de interese, precum și eficacitatea urmăririi penale a actelor de corupție în care este implicat un funcționar public. Datele Eurobarometru privind percepția și experiența cetățenilor și a întreprinderilor cu privire la corupție, astfel cum au fost raportate anul trecut, sunt actualizate o dată la doi ani. Cele mai recente seturi de date sunt Eurobarometrul special 502 (2020) și Eurobarometrul Flash 482 (2019).

(29)

 În ordinea punctajelor, aceste state membre sunt următoarele: Danemarca, Finlanda, Suedia, Țările de Jos, Germania, Luxemburg, Austria, Belgia, Estonia și Irlanda.

(30)

   În cadrul capitolelor consacrate fiecărei țări, nivelul de percepție cu privire la corupție corespunde următoarelor categorii: nivel de corupție scăzut (percepția în rândul experților și al cadrelor de conducere din mediul de afaceri cu privire la corupția din sectorul public este de peste 79); nivel de corupție relativ scăzut (între 79-60), relativ ridicat (între 59-50), ridicat (sub 50).

(31)

 O schimbare este „semnificativă” atunci când punctajul se modifică cu mai mult de cinci puncte în ultimii cinci ani.

(32)

   În principal Convenția penală privind corupția și Convenția civilă asupra corupției, adoptate de Consiliul Europei; Convenția Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică privind combaterea mituirii funcționarilor publici în cadrul tranzacțiilor comerciale internaționale; precum și Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției.

(33)

     În ultimii ani, UE a adoptat acte legislative pentru a consolida combaterea corupției, inclusiv standarde pentru protejarea avertizorilor de integritate împotriva tuturor formelor de represalii. Normele revizuite privind combaterea spălării banilor, în special prin faptul că au instituit registre ale beneficiarilor reali ai societăților, precum și măsuri suplimentare menite să contribuie la schimbul de informații financiare și să accelereze anchetele financiare sunt, de asemenea, elemente cu un impact important asupra facilitării combaterii corupției.

(34)

     Astfel cum se menționează în Raportul din 2020 privind statul de drept, lipsa de statistici uniforme, actualizate și consolidate în toate statele membre face dificilă urmărirea succesului comparativ al investigării și urmăririi penale a infracțiunilor de corupție.

(35)

     În iunie 2021, SUA a emis sancțiuni împotriva anumitor cetățeni bulgari (inclusiv un fost membru al Parlamentului) pentru săvârșirea unor acte de corupție, în conformitate cu Legea mondială a SUA referitoare la Magnițki (Global Magnitsky Act).

(36)

     OCDE (2021) Activitatea de lobby în secolul 21.

(37)

     OCDE (2010), Recomandarea Consiliului în materie de principii privind transparența și integritatea în activitățile de lobby; Standardele Consiliului Europei privind transparența activităților de lobby, Recomandarea CM/Rec(2017)2.

(38)

     Directiva (UE) 2019/1937 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii. Termenul de transpunere este 17 decembrie 2021.

(39)

     GRECO (2020) Riscuri de corupție și referințe legale utile în contextul COVID-19.

(40)

     Recomandările specifice fiecărei țări din 2020 au subliniat în cazul mai multor state membre faptul că eforturile continue de consolidare a cadrului de prevenire și sancționare a corupției sunt esențiale pentru asigurarea redresării în urma crizei de COVID-19, precum și pentru realizarea unei alocări și distribuții eficiente, responsabile și transparente a fondurilor și resurselor.

(41)

   OCDE (2020) Măsuri de politică vizând evitarea corupției și a dării și luării de mită în cadrul răspunsului la pandemia de COVID-19 și redresarea în urma acesteia.

(42)

     Instrumentul de monitorizare a pluralismului mass-mediei pentru 2021 a constituit o sursă importantă pentru Raportul din 2021 privind statul de drept. Instrumentul de monitorizare a pluralismului mass-mediei este un instrument științific și global care documentează sănătatea ecosistemelor mass-media, detaliază amenințările la adresa pluralismului și a libertății mass-mediei în statele membre și în unele țări candidate. Acesta este cofinanțat de Uniunea Europeană și a fost pus în aplicare, în mod independent și regulat, începând cu 2013/2014 de către Centrul pentru pluralismul și libertatea mass-mediei. Comisia a utilizat și alte surse, cum ar fi Reporteri fără Frontiere – clasamentul mondial al libertății presei (Reporters Without Borders’ World Press Freedom Index), la care se face referire în capitolele consacrate fiecărei țări.

(43)

     Bulgaria, Malta, Polonia, România, Slovenia, Ungaria.

(44)

     Directiva (UE) 2018/1808 din 14 noiembrie 2018.

(45)

     Recomandarea CM/Rec(2018)11 a Comitetului de Miniștri adresată statelor membre privind pluralismul mass-mediei și transparența în ceea ce privește proprietatea asupra mass-mediei.

(46)

     Directiva (UE) 2018/1808 din 14 noiembrie 2018, articolul 5, alineatul (2). Obligațiile generale (non­sectoriale) în materie de transparență a dreptului de proprietate efectivă sunt prevăzute și în Directivele privind combaterea spălării banilor [Directiva (UE) 2018/843 din 30 mai 2018 și Directiva (UE) 2015/849 din 20 mai 2015].

(47)

     În iunie 2021, Comisia a inițiat o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Ungariei ca urmare a deciziilor Consiliului mass-media de respingere a cererii formulate de Klubrádió privind utilizarea spectrului de frecvențe radio. 

(48)

   https://rm.coe.int/final-version-annual-report-2021-en-wanted-real-action-for-media-freed/1680a2440e .

(49)

      www.mappingmediafreedom.org .

(50)

     COM(2020) 784 final. 

(51)

     Hotărârea Curții Constituționale Federale din 5 mai 2020, 2 BvR 859/15.

(52)

     Cauza P 7/20, introdusă de Camera Disciplinară a Curții Supreme.

(53)

      https://www.sn.pl/en/actualities/SitePages/Actualities.aspx?ItemSID=31-0d89abd2-8bba-4029-999a-feb44dcfa88b&ListName=current_events .

(54)

     În această ultimă hotărâre, făcând trimitere la efectul obligatoriu al hotărârilor Curții de Justiție, Consiliul de Stat a respins totuși cererea guvernului de a analiza dacă o hotărâre a Curții Europene de Justiție ar putea încălca principiul atribuirii și repartizarea competențelor între Uniune și statele sale membre; o astfel de cerere este în sine problematică.

(55)

 În special, a investigat numărul tot mai mare de acuzații cu privire la incidentele de respingere a migranților la frontierele externe.

(56)

     În conformitate cu Constituția Poloniei, Avocatul Poporului este numit de Parlament pentru un mandat de 5 ani. Curtea Constituțională a considerat exercitarea în continuare de către Avocatul Poporului a funcțiilor după expirarea mandatului de 5 ani prevăzut de Constituție ca fiind un act de încălcare a Constituției.

(57)

   Potrivit evaluării realizate de organizația neguvernamentală CIVICUS. Calificativele sunt acordate conform unei scale care cuprinde cinci niveluri, definite după cum urmează: deschis, restrâns, obstrucționat, reprimat și închis.

(58)

 Raportul din 2020 privind statul de drept, p. 25.

(59)

 Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca și Estonia.

(60)

   Germania, Grecia, Spania, Franța și Irlanda. În general, selectarea țărilor respectă ordinea protocolară, cu excepția faptului că Germania a fost înlocuită de Estonia în timpul președinției sale.

(61)

     Rezoluția Parlamentului European din 7 octombrie 2020 referitoare la instituirea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale.

(62)

     Rezoluția Parlamentului European din 24 iunie 2021 referitoare la Raportul Comisiei din 2020 privind statul de drept [2021/2025(INI)].

(63)

     Rezoluțiile Parlamentului European din 8 octombrie 2020 referitoare la Bulgaria, P9_TA(2020)0264; din 29 aprilie 2021 referitoare la asasinarea lui Daphne Caruana Galizia și statul de drept în Malta, P9_TA(2021)0148 și din 17 septembrie 2020 referitoare la Polonia, P9_TA(2020)0225.

(64)

     Grupul de monitorizare se axează pe amenințările la adresa democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale, precum și pe combaterea corupției în toate statele membre. Acesta poate recomanda acțiuni specifice LIBE, cum ar fi reuniuni cu părțile interesate, audieri și misiuni, și poate formula propuneri de rezoluții și rapoarte.

(65)

     Raport de activitate al Grupului de monitorizare a democrației, statului de drept și drepturilor fundamentale, 16 iunie 2021.

(66)

     Grupul ad hoc „Drepturile fundamentale și statul de drept” (DFSD) este un organism orizontal al CESE, menit să ofere organizațiilor societății civile europene un for în cadrul căruia să se întâlnească și să facă schimb de opinii privind evaluarea situației drepturilor fundamentale, a democrației și a statului de drept în statele membre.

(67)

     Aspecte precum afacerile constituționale și guvernanța, o mai bună reglementare, subsidiaritatea și principiul proporționalității intră în sfera de competență a Comisiei CIVEX.

(68)

     În cadrul acestor reuniuni, Comisia a fost reprezentată de vicepreședinta Jourová sau de comisarul Reynders.

(69)

     Printre acestea se numără Rețeaua Drepturilor Omului și a Democrației, Agenția pentru Drepturi Fundamentale, EuroCommerce, ENNHRI (Rețeaua europeană a instituțiilor naționale pentru drepturile omului), Societatea civilă Europa, Transparency International.

(70)

      https://ec.europa.eu/info/files/2021-rule-law-report-stakeholder-contributions_ro .

(71)

     https://www.consilium.europa.eu/media/46838/st12848-en20.pdf.

(72)

      https://www.un.org/sustainabledevelopment/ .

(73)

     De exemplu, Organizația Națiunilor Unite, Consiliul Europei, Organizația pentru cooperare și dezvoltare economică (OCDE) și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE).    

(74)

     De exemplu, Comisia de la Veneția, Grupul de state împotriva corupției, Departamentul pentru executarea hotărârilor și Departamentul de mass-media. Pentru a consolida cooperarea, Consiliul Europei a desemnat o persoană de contact care să coordoneze activitatea.

(75)

     Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(76)

     Printre hotărârile importante publicate de la data ultimului raport se numără Hotărârea din 6 octombrie 2020, Comisia/Ungaria, C-66/18, EU:C:2020:792; Hotărârea din 24 noiembrie 2020, AZ (Fals în înscrisuri), C‑510/19, EU:C:2020:953; Hotărârea din 17 decembrie 2020, Openbaar Ministerie, C-354/20 PPU și C­412/20 PPU, EU:C:2020:1033; Hotărârea din 2 martie 2021, A.B. și alții, C-824/18, EU:C:2021:153; Hotărârea din 20 martie 2021, Repubblika/Il-Prim Ministru, C-896/19, EU:C:2021:311; Hotărârea din 18 mai 2021, Asociația „Forumul Judecătorilor din România”/Inspecția Judiciară și altele, C-83/19, C­127/19, C-195/19, C-291/19, C-397/19, EU:C:2021:393; Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Polonia, C­791/19, EU:C:2021:596.

(77)

     A se vedea, în special, comunicatul de presă al Comisiei din 31 martie 2021, IP/21/1524. Cauză înregistrată sub numărul C-204/21. CJUE a dispus măsuri provizorii în cauza respectivă (ordonanța vicepreședintelui Curții de Justiție din 14 iulie 2021, Comisia/Polonia, C-204/21 R, ECLI:EU:C:2021:593).

(78)

     Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2092 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2020 privind un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii, JO L 433I, 22.12.2020, p. 1. Ungaria și Polonia au contestat valabilitatea regulamentului în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, a se vedea cauzele C-156/21 și respectiv C-157/21.

(79)

     Aceasta include cheltuielile și veniturile UE, TVA (peste 10 milioane EUR și transfrontaliere), spălarea banilor, corupția activă și pasivă, deturnarea fondurilor sau activelor UE de către un funcționar public și criminalitatea organizată legată de bugetul UE. Statele membre care participă în prezent sunt Austria, Belgia, Bulgaria, Croația, Cipru, Republica Cehă, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Portugalia, România, Slovacia, Spania și Slovenia.

(80)

     Noile norme [Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2223 (JO L 437, 28.12.2020, p. 49-73)] care consolidează rolul OLAF și asigură o bună colaborare cu EPPO au intrat în vigoare în 2021.