1)

Articolul 101 TFUE trebuie interpretat în sensul că acordurile dintre operatori și reprezentanții lucrătorilor sunt considerate interzise, inclusiv sub forma unor convenții colective, în cazul în care stabilesc subrogarea lucrătorilor afiliați la SAGEP de către societățile care se retrag din aceasta și modul în care subrogarea respectivă este efectuată?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea precedentă, articolul 101 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unor dispoziții de drept intern precum cele cuprinse în Decretul-lege regal 9/2019 în măsura în care constituie temeiul convențiilor colective care impun o anumită formă de subrogare a lucrătorilor care depășește aspectele legate de ocuparea forței de muncă și generează o armonizare a condițiilor comerciale?

3)

În cazul în care se stabilește că dispozițiile legale menționate anterior sunt contrare dreptului Uniunii, jurisprudența Curții privind supremația dreptului UE și consecințele acesteia, cuprinse, printre altele, în Hotărârile Simmenthal (1) și Fratelli Costanzo (2), trebuie interpretată în sensul că obligă un organism de drept public, cum ar fi Comisión Nacional de los Mercados y de la Competencia (Comisia Națională a Piețelor și Concurenței), să lase neaplicate dispozițiile de drept intern contrare articolului 101 TFUE?

4)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, articolul 101 TFUE și Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (3), și obligația de a asigura efectivitatea normelor UE trebuie interpretate în sensul că impun unei autorități administrative precum Comisión Nacional de los Mercados y de la Competencia (Comisia Națională a Piețelor și Concurenței) obligația de a aplica amenzi și penalități cu titlu cominatoriu entităților care se comportă în modul descris anterior?