—

anularea fișei de salariu a reclamantului din luna iunie a anului 2021 și a notei Serviciului resurse umane al Comisiei din 14 iunie 2021 prin care este informat că începând din anul 2021 și ca urmare a Brexit nu va mai primi suma forfetară pentru rambursarea cheltuielilor de călătorie până la locul său de origine;

—

anularea, în măsura în care s-ar considera că oferă o motivare suplimentară a deciziei atacate, a deciziei din 22 decembrie 2021 de respingere a reclamației din 1 septembrie 2021;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o aplicare teleologică și utilă a Statutului funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”), pe o eroare de drept săvârșită de administrație, pe o încălcare a articolului 7 alineatul (4) din anexa VII la statut și pe faptul că dispozițiile generale de executare referitoare la locul de origine încalcă statutul.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament și pe o discriminare nejustificată, pe o excepție de nelegalitate și pe necesitatea de a nu aplica eliminarea totală a rambursării în cazul pierderii cetățeniei.

3.

Al treilea motiv, întemeiat, cu titlu subsidiar, pe de o parte, pe necesitatea unei aplicări a statutului conformă cu flexibilitatea promisă de Uniunea Europeană referitoare la interpretarea largă a acestuia în ceea ce privește resortisanții britanici și coerentă cu celelalte norme interne și, pe de altă parte, pe o atingere adusă principiului compensării stării de expatriere a agentului.