TEXT consolidat: 32000R1760 — RO

Acest document reprezintă un instrument de documentare, iar instituţiile nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul său.

de stabilire a unui sistem de identificare și înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și mânzat și a produselor din carne de vită și mânzat și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 820/97 al Consiliului

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 37 și articolul 152 alineatul 4 litera (b),

având în vedere propunerea Comisiei ( 1 ),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social ( 2 ),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor ( 3 ),

în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat ( 4 ),

întrucât:

(1)

Articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 820/97 al Consiliului din 21 aprilie 1997 de stabilire a unui sistem de identificare și înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și mânzat și a produselor din carne de vită și mânzat ( 5 ) prevede obligativitatea adoptării și aplicării unui sistem de etichetare a cărnii de vită și mânzat în toate statele membre începând de la 1 ianuarie 2000. Același articol prevede și adoptarea, pe baza unei propuneri a Comisiei, a normelor generale ale acestui sistem obligatoriu înainte de data respectivă.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 2772/1999 al Consiliului din 21 decembrie 1999 privind normele generale ale unui sistem de etichetare obligatorie a cărnii de vită și mânzat ( 6 ) precizează că normele generale în cauză nu se aplică decât cu titlu provizoriu, pe o perioadă de maxim opt luni, și anume de la 1 ianuarie la 31 august 2000.

(3)	Din motive de claritate, ar trebui abrogat Regulamentul (CE) nr. 820/97 și înlocuit cu prezentul regulament.

(4)

Ca urmare a instabilității pieței cărnii de vită și mânzat și a produselor din carne de vită și mânzat, datorată crizei encefalopatiei spongiforme bovine, creșterea transparenței condițiilor de producție și de comercializare a produselor în cauză, în special în ceea ce privește controlul acestora, a avut un efect pozitiv asupra consumului de carne de vită și mânzat. Pentru a menține și a consolida încrederea consumatorului în carnea de vită și mânzat și pentru a evita riscul ca acesta să fie indus în eroare, trebuie să se dezvolte cadrul în care informațiile sunt furnizate consumatorului printr-o etichetare adecvată și clară a produsului.

(5)

În acest scop, trebuie stabilit, pe de o parte, un sistem eficace de identificare și de înregistrare a bovinelor în stadiul de producție și creat, pe de altă parte, un sistem de etichetare comunitară specifică pentru sectorul cărnii de vită și mânzat, bazat pe criterii obiective, pentru etapa de comercializare.

(6)	Ca urmare a garanțiilor pe care le oferă această ameliorare, se vor respecta anumite cerințe de interes general, în special protecția sănătății publice și animale.

(7)	În consecință, vor crește încrederea consumatorilor în calitatea cărnii de vită și mânzat și a produselor din carne de vită și mânzat, nivelul protecției sănătății publice și stabilitatea pieței cărnii de vită și mânzat.

(8)

Articolul 3 alineatul 1 litera (c) din Directiva 90/425/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind controalele veterinare și zootehnice care se aplică în comerțul intracomunitar pentru anumite animale și produse în scopul realizării pieței interne ( 7 ) prevede ca animalele destinate comerțului intracomunitar să fie identificate în conformitate cu cerințele normelor comunitare și să fie înregistrate astfel încât să se poată identifica exploatația, centrul sau organizația de origine sau de tranzit și ca, înainte de 1 ianuarie 1993, aceste sisteme de identificare și înregistrare să fie extinse asupra circulației animalelor pe teritoriul fiecărui stat membru.

(9)

Articolul 14 din Directiva 91/496/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 de stabilire a principiilor care reglementează organizarea controalelor veterinare ale animalelor care intră în Comunitate din țări terțe și de modificare a Directivelor 89/662/CEE, 90/425/CEE și 90/675/CEE ( 8 ) prevede că identificarea și înregistrarea acestor animale, stipulate în articolul 3 alineatul 1 litera (c) din Directiva 90/425/CEE trebuie să fie realizate după efectuarea controalelor menționate, cu excepția animalelor de carne și a ecvideelor înregistrate.

(10)	Gestionarea unor regimuri de ajutoare comunitare în domeniul agriculturii necesită identificarea individuală a anumitor tipuri de animale. Sistemele de identificare și înregistrare trebuie, în consecință, să permită aplicarea și controlul acestor măsuri de identificare individuală.

(11)

Trebuie asigurat un schimb rapid și eficient de informații între statele membre pentru aplicarea corectă a prezentului regulament. Dispozițiile comunitare referitoare la acest schimb au fost stabilite în Regulamentul (CEE) nr.1468/81 al Consiliului din 19 mai 1981 de stabilire a asistenței mutuale între autoritățile administrative ale statelor membre și de colaborare între acestea și Comisie, în vederea asigurării bunei aplicări a reglementărilor vamale și agricole ( 9 ) și în Directiva 89/608/CEE a Consiliului din 21 noiembrie 1989 privind asistența reciprocă pe care autoritățile administrative ale statelor membre și-o acordă și colaborarea dintre acestea și Comisie pentru a asigura punerea în aplicare a legislației în sectorul veterinar și zootehnic ( 10 ).

(12)

Reglementările actuale privind identificarea și înregistrarea bovinelor au fost stabilite în Directiva 92/102/CEE a Consiliului din 27 noiembrie 1992 privind identificarea și înregistrarea animalelor ( 11 ) și în Regulamentul (CE) nr. 820/97. Experiența a demonstrat că Directiva 92/102/CEE pentru bovine nu este pe deplin satisfăcătoare și că este necesar, prin urmare, să i se aducă îmbunătățiri. Trebuie să se adopte un regulament special pentru bovine, în vederea creșterii eficacității dispozițiilor directivei în cauză.

(13)	Pentru ca instituirea unui sistem de identificare să fie acceptată, nu trebuie să se impună producătorului cerințe exagerate în materie de formalități administrative. Trebuie prevăzute inclusiv termene rezonabile de punere în practică.

(14)

În scopul unei identificări rapide și precise din rațiuni de control al regimurilor de ajutoare comunitare, fiecare stat membru creează o bază de date electronică la nivel național, în care să se înregistreze identitatea animalului, toate exploatațiile din teritoriu și circulația animalelor, în conformitate cu dispozițiile Directivei 97/12/CE a Consiliului din 17 martie 1997 de modificare și actualizare a Directivei 64/432/CEE privind problemele de sănătate animală care afectează comerțul intracomunitar cu bovine și porcine ( 12 ), precizând imperativele sanitare pentru această bază de date.

(15)	Fiecare stat membru trebuie să ia toate măsurile necesare pentru ca baza de date națională electronică să fie pe deplin operațională în cel mai scurt timp posibil.

(16)	Trebuie luate măsuri pentru crearea unor condiții tehnice care să garanteze o comunicare optimă a producătorului cu baza de date, precum și o utilizare a bazelor de date pe scară largă.

(17)

Pentru a se putea urmări circulația bovinelor, animalele trebuie identificate printr-o crotalie, aplicată la fiecare ureche și, în principiu, trebuie să fie însoțite de un pașaport în timpul deplasării. Caracteristicile crotaliei și ale pașaportului trebuie stabilite la nivel comunitar. În principiu, trebuie eliberat un pașaport pentru fiecare animal căruia i s-a aplicat crotalia.

(18)	Animalele importate din țări terțe trebuie, în conformitate cu Directiva 91/496/CEE, să fie supuse acelorași cerințe de identificare.

(19)	Fiecare animal trebuie să păstreze crotalia pe durata întregii vieți.

(20)	Comisia examinează, în momentul de față, pe baza lucrărilor Centrului Comun de Cercetare, posibilitatea de a folosi mijloace electronice pentru identificarea animalelor.

(21)	Toți deținătorii de animale, cu excepția transportatorilor, trebuie să țină la zi un registru cu animalele din exploatațiile lor. Caracteristicile acestui registru trebuie stabilite la nivel comunitar. La cerere, autoritatea competentă trebuie să aibă acces la aceste registre.

(22)	Statele membre pot transfera cheltuielile care decurg din aplicarea acestor măsuri pe ansamblul sectorului cărnii de vită și mânzat.

(23)	Trebuie desemnată o autoritate competentă pentru aplicarea fiecărui titlu din prezentul regulament.

(24)

Trebuie instituit un sistem de etichetare obligatorie a cărnii de vită și mânzat, care să devină obligatoriu în toate statele membre. Conform acestui sistem, agenții și organizațiile care comercializează carne de vită și mânzat trebuie să menționeze pe etichetă informații privind carnea de vită și mânzat, precum și locul de sacrificare a animalului sau animalelor de la care provine.

(25)

Sistemul de etichetare obligatorie a cărnii de vită și mânzat trebuie consolidat de la 1 ianuarie 2002. În cadrul acestui sistem obligatoriu, agenții și organizațiile care comercializează carne de vită și mânzat trebuie să menționeze pe etichetă informații asupra originii, în special locul de naștere, de îngrășare și sacrificare a animalului de la care provine carnea.

(26)	Se pot furniza informații suplimentare față de cele privind locul nașterii, îngrășării și sacrificării animalului, în cadrul sistemului de etichetare facultativă a cărnii de vită și mânzat.

(27)	Sistemul de etichetare obligatorie bazat pe origine trebuie să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2002, iar informațiile complete asupra circulației bovinelor în Comunitate nu trebuie cerute decât pentru animalele născute după 31 decembrie 1997.

(28)

Sistemul de etichetare obligatorie a cărnii de vită și mânzat trebuie aplicat și pentru carnea de vită și mânzat importată în Comunitate. Totuși, trebuie să se țină seama de faptul că agenții sau organizațiile din țări terțe riscă să nu mai dispună de toate informațiile necesare etichetării cărnii de vită și mânzat produse în Comunitate. Trebuie să se precizeze informațiile minime pe care țările terțe trebuie să le menționeze pe etichetă.

(29)	Trebuie prevăzute derogări care să asigure menționarea unui număr minim de indicații pentru agenții sau organizațiile care produc sau comercializează carne de vită și mânzat tocată, care nu pot furniza toate informațiile cerute de sistemul de etichetare obligatorie a cărnii de vită și mânzat.

(30)	Obiectivul etichetării este să asigure o cât mai deplină transparență în ceea ce privește comercializarea cărnii de vită și mânzat.

(31)	Dispozițiile prezentului regulament nu trebuie să aducă atingere prevederilor Regulamentului (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului din 14 iulie 1992 privind protecția indicațiilor geografice și denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare ( 13 ).

(32)

Trebuie să se prevadă un cadru comunitar de etichetare a cărnii de vită și mânzat pentru a putea acoperi mențiunile care nu sunt cerute de sistemul de etichetare obligatorie și, având în vedere diversitatea descrierilor cărnii de vită și mânzat comercializate în Comunitate, stabilirea unui sistem de etichetare facultativă este soluția cea mai adecvată. Eficacitatea unui astfel de sistem de etichetare facultativă ține de posibilitatea de a se identifica inclusiv animalele de la care provine carnea de vită și mânzat etichetată. Măsurile adoptate de un agent sau de o organizație în materie de etichetare trebuie să facă obiectul unui caiet de sarcini, care să fie transmis autorității competente responsabile cu autorizarea. Agentul sau organizația sunt autorizate să eticheteze carnea de vită și mânzat doar dacă eticheta le poartă numele sau sigla de identificare. Autoritățile competente ale statelor membre trebuie să aibă posibilitatea de a retrage aprobarea oricărui caiet de sarcini în cazul constatării unor nereguli. Pentru a se asigura recunoașterea caietelor de sarcini pentru etichetare în cadrul Comunității, trebuie să se prevadă un schimb de date între statele membre.

(33)

Agenții și organizațiile care importă în Comunitate carne de vită și mânzat provenită din țări terțe își pot eticheta, de asemenea, produsele în cadrul regimului facultativ de etichetare. Trebuie, în consecință, prevăzute dispoziții care să asigure, pe cât de mult posibil, o echivalență între condițiile de fiabilitate a măsurilor adoptate pentru etichetarea cărnii de vită și mânzat importată și cele aplicabile cărnii de vită și mânzat din Comunitate.

(34)

Tranziția între dispozițiile prevăzute în titlul II din Regulamentul (CE) nr. 820/97 și cele din prezentul regulament poate crea dificultăți care nu sunt avute în vedere de prezentul regulament. Pentru a se putea face față acestei eventualități, Comisia trebuie să aibă posibilitatea de a adopta măsurile tranzitorii necesare. Comisia trebuie, de asemenea, să fie în măsură să rezolve problemele practice speciale care ar putea apărea.

(35)

Pentru a garanta fiabilitatea măsurilor prevăzute în prezentul regulament, este necesar ca statele membre să pună în aplicare măsuri de control adecvate și eficace. Aceste controale trebuie efectuate fără a aduce atingere controalelor pe care le poate efectua Comisia în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene ( 14 ).

(36)	În caz de infracțiune prin încălcarea dispozițiilor prezentului regulament trebuie să se prevadă sancțiuni adecvate.

(37)	Trebuie adoptate măsurile necesare aplicării prezentului regulament în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor de punere în aplicare conferite Comisiei ( 15 ),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

(1) Fiecare stat membru stabilește un sistem de identificare și înregistrare a bovinelor în conformitate cu dispozițiile prezentului titlu.

(2) Dispozițiile prezentului titlu se aplică fără a aduce atingere normelor comunitare care pot fi stabilite în vederea eradicării sau combaterii maladiilor și fără a aduce atingere prevederilor Directivei 91/496/CEE și ale Regulamentului (CEE) nr. 3508/92 ( 16 ). ►M3 ————— ◄

Sistemul de identificare și de înregistrare a bovinelor cuprinde următoarele elemente:

Comisia și autoritatea competentă a statului membru în cauză au acces la toate informațiile menționate în prezentul titlu. Statele membre și Comisia iau măsurile necesare pentru ca toate părțile interesate, inclusiv asociațiile de consumatori interesate recunoscute de statul membru, să aibă acces la aceste date, cu condiția garantării protecției și a confidențialității datelor solicitate în temeiul dreptului intern.

(1) Toate animalele dintr-o exploatație se identifică prin cel puțin două mijloace de identificare enumerate în anexa I și în conformitate cu normele adoptate în temeiul alineatului (3) și aprobate de autoritatea competentă. Cel puțin unul dintre mijloacele de identificare este vizibil și conține un cod de identificare vizibil.

Primul paragraf nu se aplică animalelor născute înainte de 1 ianuarie 1998 și care nu sunt destinate comerțului în interiorul Uniunii. Animalele respective sunt identificate prin cel puțin un mijloc de identificare.

Pentru a asigura adaptarea la progresul tehnic, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22b în ceea ce privește adăugarea de mijloace de identificare la lista prevăzută în anexa I, asigurând însă interoperabilitatea lor.

Mijloacele de identificare sunt atribuite exploatației, distribuite și aplicate animalelor în conformitate cu norme stabilite de către autoritatea competentă.

Cele două mijloace de identificare, autorizate în conformitate cu actele delegate și actele de punere în aplicare adoptate în temeiul alineatului (3) și al prezentului alineat și care sunt aplicate unui animal, poartă același cod unic de identificare, care, împreună cu înregistrarea animalelor, permite identificarea individuală a animalului și a exploatației în care s-a născut.

(2) Prin derogare de la alineatul (1), atunci când caracterele care formează codul de identificare nu permit aplicarea unui dispozitiv electronic de identificare cu același cod unic de identificare, statul membru în cauză poate permite ca, sub supravegherea autorității competente, al doilea mijloc de identificare să poată conține un cod diferit, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(3) Pentru a asigura trasabilitatea adecvată și adaptabilitatea la progresul tehnic și funcționarea optimă a sistemului de identificare, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22b în ceea ce privește cerințele pentru mijloacele de identificare prevăzute în anexa I, precum și măsurile tranzitorii necesare pentru introducerea unui anumit mijloc de identificare.

Pe baza standardelor ISO relevante sau a altor standarde tehnice internaționale adoptate de organizații internaționale de standardizare recunoscute, cu condiția ca aceste standarde internaționale să fie în măsură să garanteze, cel puțin, un nivel mai ridicat de performanță și de fiabilitate decât standardele ISO, Comisia stabilește, prin intermediu actelor de punere în aplicare, normele necesare în ceea ce privește:

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 23 alineatul (2).

(4) Începând de la 18 iulie 2019, statele membre se asigură că este introdusă infrastructura necesară pentru a permite identificarea animalelor pe baza unui dispozitiv electronic de identificare ca mijloc oficial de identificare în conformitate cu prezentul regulament.

Începând de la 18 iulie 2019, statele membre pot introduce dispoziții naționale pentru a face obligatorie utilizarea unui dispozitiv electronic de identificare ca unul dintre cele două mijloace de identificare menționate la alineatul (1).

Statele membre care recurg la opțiunea stabilită la paragraful al doilea prezintă Comisiei textul acestor dispoziții naționale și pun la dispoziție informațiile aferente pe internet. Comisia ajută statele membre la publicarea acestor informații prin furnizarea, pe pagina sa de internet, a linkurilor către paginile de internet relevante ale statelor membre.

(5) Prin derogare de la alineatul (1), bovinele destinate evenimentelor culturale și sportive, altele decât târgurile și expozițiile, pot fi identificate prin mijloace alternative de identificare care oferă standarde de identificare echivalente cu cele menționate la alineatul (1).

Exploatațiile care utilizează mijloace alternative de identificare menționate la primul paragraf sunt înregistrate în baza de date electronică prevăzută la articolul 5.

Comisia stabilește, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele necesare privind o astfel de înregistrare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 23 alineatul (2).

Pentru a asigura trasabilitatea pe baza standardelor de identificare echivalente cu cele prevăzute la alineatul (1), Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22b în ceea ce privește cerințele pentru mijloacele alternative de identificare menționate la primul paragraf inclusiv măsurile tranzitorii necesare pentru introducerea lor.

Comisia poate stabili, prin intermediul actelor de punere în aplicare, normele privind formatul și concepția mijloacelor alternative de identificare menționate la primul paragraf, inclusiv măsurile tranzitorii necesare pentru introducerea lor. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 23 alineatul (2).

(6) Statele membre se informează reciproc și comunică Comisiei modelul mijloacelor de identificare utilizate pe teritoriul lor. Statele membre publică aceste informații pe internet. Comisia ajută statele membre la publicarea acestor informații prin furnizarea, pe pagina sa de internet, a linkurilor către paginile de internet relevante ale statelor membre.

(1) Mijloacele de identificare menționate la articolul 4 alineatul (1) se aplică animalului înainte de expirarea perioadei maxime, care urmează să fie stabilită de către statul membru în care s-a născut animalul. Perioada maximă este calculată de la nașterea animalului și nu depășește 20 de zile.

Prin derogare de la primul paragraf, din motive legate de dezvoltarea fiziologică a animalelor, pentru al doilea mijloc de identificare perioada respectivă poate fi prelungită până la 60 de zile de la nașterea animalului.

Niciun animal nu poate părăsi exploatația în care s-a născut înainte ca cele două mijloace de identificare să fie aplicate animalului respectiv.

(2) Pentru a permite aplicarea mijloacelor de identificare în circumstanțe speciale caracterizate de dificultăți practice, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22b pentru a stabili circumstanțele speciale în care statele membre pot prelungi perioadele maxime de aplicare a mijloacelor de identificare prevăzute la alineatul (1) primul și al doilea paragraf. Statele membre care recurg la această opțiune informează Comisia în acest sens.

(1) Orice animal care face obiectul controalelor veterinare, în temeiul Directivei 91/496/CEE, introdus în Uniune dintr-o țară terță și care este destinat unei exploatații de destinație de pe teritoriul Uniunii, este identificat în exploatația de destinație prin intermediul mijloacelor de identificare menționate la articolul 4 alineatul (1).

Identificarea inițială aplicată animalului în țara terță de origine este înregistrată în baza de date electronică, prevăzută la articolul 5, împreună cu codul unic de identificare al mijlocului de identificare alocat animalului de către statul membru de destinație.

Primul paragraf nu se aplică animalelor destinate direct unui abator situat într-un stat membru, cu condiția ca animalele să fie sacrificate în termen de 20 de zile de la respectivele controale veterinare în temeiul Directivei 91/496/CEE.

(2) Mijloacele de identificare a animalelor menționate la articolul 4 alineatul (1) se aplică într-o perioadă maximă care urmează să fie stabilită de statul membru în care este situată exploatația de destinație. Perioada respectivă nu depășește 20 de zile de la controalele veterinare menționate la alineatul (1).

În toate cazurile, cele două mijloace de identificare menționate la articolul 4 alineatul (1) primul paragraf se aplică animalelor înainte ca acestea să iasă din exploatația de destinație.

(3) În cazul în care exploatația de destinație este situată într-un stat membru care a introdus dispoziții naționale în temeiul articolului 4 alineatul (4) al doilea paragraf menite să introducă utilizarea obligatorie a unui dispozitiv electronic de identificare, aceste animale sunt identificate prin intermediul respectivului dispozitiv electronic de identificare în exploatația de destinație în Uniune, într-o perioadă care urmează să fie stabilită de statul membru de destinație. Perioada respectivă nu depășește 20 de zile de la controalele veterinare menționate la alineatul (1).

În toate cazurile, dispozitivul electronic de identificare se aplică animalelor înainte ca acestea să iasă din exploatația de destinație.

(1) Animale deplasate dintr-un stat membru în altul păstrează mijloacele de identificare inițiale aplicate acestora în temeiul articolului 4 alineatul (1).

Cu toate acestea, prin derogare de la primul paragraf, începând de la 18 iulie 2019, autoritatea competentă a statului membru de destinație poate permite:

(2) În cazul în care exploatația de destinație este situată într-un stat membru care a introdus dispoziții naționale menite să introducă utilizarea obligatorie a unui dispozitiv electronic de identificare, animalele sunt identificate prin intermediul respectivului dispozitiv electronic de identificare, cel târziu în exploatația de destinație, într-o perioadă maximă care urmează să fie stabilită de către statul membru în care este situată exploatația de destinație. Perioada maximă respectivă nu depășește 20 de zile de la data sosirii animalelor la exploatația de destinație.

În toate cazurile, dispozitivul electronic de identificare se aplică animalelor înainte ca acestea să iasă din exploatația de destinație.

Cu toate acestea, primul paragraf nu se aplică animalelor destinate direct unui abator situat pe teritoriul statului membru care a introdus dispoziții naționale menite să introducă utilizarea obligatorie a unui dispozitiv electronic de identificare.

Niciun mijloc de identificare nu poate fi îndepărtat, modificat sau înlocuit fără autorizarea autorității competente. Autorizarea respectivă poate fi acordată numai în cazul în care îndepărtarea, modificarea sau înlocuirea nu compromit trasabilitatea animalului, iar identificarea sa individuală, inclusiv a exploatației în care s-a născut, este posibilă.

Orice înlocuire a codului de identificare este înregistrată în baza de date electronică prevăzută la articolul 5, împreună cu codul unic de identificare al mijlocului inițial de identificare aplicat animalului.

Autoritatea competentă a statelor membre creează o bază de date electronică în conformitate cu articolele 14 și 18 din Directiva 64/432/CEE.

Statele membre pot face schimb de date electronice între bazele lor de date electronice de la data la care Comisia recunoaște operabilitatea deplină a sistemului de schimb de date. Schimbul se face astfel încât să se garanteze protecția datelor și să se prevină orice abuz, pentru a proteja interesele deținătorului.

Pentru a garanta schimbul electronic de date între statele membre, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22b menite să stabilească norme privind datele care urmează să fie schimbate între bazele de date electronice ale statelor membre.

Comisia, prin intermediul actelor de punere în aplicare, stabilește condițiile tehnice și modalitățile în care se efectuează acest schimb de date și recunoaște operabilitatea deplină a sistemului de schimb de date. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 23 alineatul (2).

(1) În cazul în care un stat membru nu face schimb de date electronice cu alte state membre în cadrul sistemului de schimb electronic de date menționat la articolul 5, se aplică următoarele:

(2) Pentru a permite retrasarea circulației animalului până la exploatația de origine situată într-un stat membru, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22b menite să stabilească norme privind informațiile din baza de date electronică ce trebuie incluse în pașaportul animalului, inclusiv măsurile tranzitorii necesare pentru introducerea lor.

Prezentul regulament nu împiedică stabilirea de către un stat membru a unor dispoziții naționale în ceea ce privește emiterea de pașapoarte pentru animale care nu sunt destinate comerțului în interiorul Uniunii.

Pentru a ține seama de dificultățile practice din anumite cazuri excepționale, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22b menite să stabilească circumstanțele excepționale în care statele membre pot prelungi perioada maximă de șapte zile menționată în primul paragraf liniuța a doua, împreună cu durata maximă a acestei prelungiri, care nu depășește 14 zile după perioada de șapte zile menționată la primul paragraf liniuța a doua.

(2) Pentru a asigura trasabilitatea adecvată și efectivă a bovinelor atunci când sunt scoase pentru pășunatul sezonier, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 22b, în ceea ce privește statele membre sau o parte dintre statele membre în care se aplică norme speciale pentru pășunatul sezonier, inclusiv perioada, obligațiile specifice ale deținătorilor și normele privind înregistrarea exploatației și a circulației acestor bovine, inclusiv măsurile tranzitorii necesare pentru introducerea lor.

(3) Fiecare deținător furnizează autorității competente, la cerere, toate informațiile privind originea, identificarea și, dacă este cazul, destinația animalelor care i-au aparținut și pe care le-a deținut, transportat, comercializat sau sacrificat.

(4) Registrul are un format agreat de autoritatea competentă, este completat manual sau în format electronic și este accesibil autorității competente în orice moment, pentru o perioadă minimă care urmează să fie stabilită de autoritatea competentă, dar nu mai mică de trei ani.

(5) Prin derogare de la alineatul (4), păstrarea unui registru este opțională pentru orice deținător care:

(6) Pentru a asigura acuratețea și fiabilitatea informațiilor care trebuie incluse în registrul exploatației prevăzut la prezentul articol, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22b menite să stabilească normele necesare privind informațiile respective, inclusiv măsurile tranzitorii necesare pentru introducerea lor.

Statele membre pot transfera deținătorilor cheltuielile legate de sistemele menționate la articolul 3 și de controalele prevăzute în prezentul titlu.

Statele membre se asigură că orice persoană care răspunde de identificarea și înregistrarea animalelor a primit instrucțiuni și îndrumări cu privire la dispozițiile relevante din prezentul regulament și la orice acte delegate și de punere în aplicare adoptate de către Comisie în conformitate cu prezentul regulament.

Atunci când dispozițiile relevante sunt modificate, informațiile corespunzătoare se pun la dispoziția persoanei menționate la primul paragraf.

Comisia facilitează schimbul de bune practici în vederea îmbunătățirii calității informațiilor și cursurilor de formare din întreaga Uniune.

Etichetarea cărnii de vită și mânzat și a produselor pe bază de carne de vită și mânzat

Prezentul titlu se aplică fără a aduce atingere legislației comunitare din acest domeniu, mai ales în materie de carne de vită și mânzat.

(1) Agenții și organizațiile care comercializează carne de vită și mânzat în Comunitate procedează la etichetare în conformitate cu prezentul articol.

Sistemul de etichetare obligatorie garantează relația între identificarea carcasei, a sfertului sau a bucăților de carne pe de o parte și, pe de altă parte, a animalului individual sau, dacă este suficient pentru verificarea veridicității informațiilor de pe etichetă, a grupului de animale în cauză.

(6) Pentru a evita repetarea inutilă pe eticheta cărnii de vită și mânzat a informației privind statul membru sau țara terță în care animalul a fost crescut, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22b referitoare la o prezentare simplificată în cazurile de ședere foarte scurtă a animalului în statul membru sau țara terță în care s-a născut sau în care a fost sacrificat.

Comisia adoptă, prin intermediul actelor de punere în aplicare, norme privind dimensiunea maximă și componența grupului de animale menționate la alineatul (1) și alineatul (2) litera (a), ținând seama de constrângerile privind omogenitatea grupului de animale din care au provenit carnea tranșată și resturile rezultate din fasonare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 23 alineatul (2).

Prin derogare de la articolul 13 alineatul (2) literele (b) și (c) și de la articolul 13 alineatul (5) litera (a) punctele (i) și (ii), agenții sau organizațiile care produc carne de vită și mânzat tocată menționează pe etichetă: „Produs în (numele statului membru sau al țării terțe)”, în funcție de locul în care a fost produsă carnea și „Origine” dacă statul sau statele în cauză nu sunt aceleași cu statele de producere.

Obligația prevăzută în articolul 13 alineatul (5) litera (a) punctul (iii) se aplică pentru această carne începând cu data de aplicare a prezentului regulament.

Acești agenți sau aceste organizații pot completa eticheta cărnii de vită și mânzat tocată:

Pentru a asigura respectarea normelor orizontale privind etichetarea din această secțiune, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22b menite să stabilească, pe baza experienței privind carnea tocată, norme echivalente cu cele de la primele trei alineate ale prezentului articol pentru resturile de carne de vită și mânzat sau pentru carnea de vită și mânzat tranșată.

Etichetarea obligatorie a cărnii de vită și mânzat provenită din țări terțe

Prin derogare de la articolul 13, carnea de vită și mânzat importată pe teritoriul Uniunii pentru care nu sunt disponibile toate informațiile menționate la articolul 13 este etichetată cu mențiunea:

(1) În ceea ce privește etichetele care cuprind alte mențiuni decât cele prevăzute în secțiunea I a prezentului titlu, fiecare agent sau organizație prezintă un caiet de sarcini spre aprobare de către autoritatea competentă din statul membru în care a fost produsă sau comercializată carnea de vită și mânzat. Autoritatea competentă poate stabili, de asemenea, caiete de sarcini care să fie utilizate în statul membru în cauză, cu condiția ca utilizarea lor să nu fie obligatorie.

Statele membre pot decide cu privire la înlocuirea controalelor efectuate de organismul independent cu cele efectuate de o autoritate competentă. Aceasta trebuie să dispună, în acest scop, de personal calificat și de resurse necesare efectuării controalelor necesare.

Costul controalelor prevăzute în prezenta secțiune revine agentului sau organizației care utilizează sistemul de etichetare.

(2) Autorizarea unui caiet de sarcini presupune acordul autorității competente, obținut pe baza unei examinări detaliate a elementelor menționate în alineatul 1, cu privire la funcționarea corectă și fiabilă a sistemului de etichetare și a sistemului de control al solicitantului. Autoritatea competentă respinge caietele de sarcini care nu garantează relația între identificarea carcasei, a sfertului sau a bucăților de carne, pe de o parte, și, pe de altă parte, animalul individual sau, dacă este suficient pentru verificarea veridicității informațiilor care figurează pe etichetă, animalele în cauză.

Se resping caietele de sarcini care prevăd etichete cu informații înșelătoare sau insuficient de clare.

(3) Atunci când carnea de vită și mânzat este produsă și/sau vândută în două sau mai multe state membre, autoritățile competente ale statelor membre în cauză examinează și aprobă caietele care le sunt prezentate, cu condiția ca informațiile pe care le conțin să se raporteze la operațiunile care au loc pe teritoriul respectiv. În acest caz, fiecare stat membru trebuie să recunoască aprobările acordate de orice alt stat membru în cauză.

Dacă, într-un termen stabilit în conformitate cu procedura din articolul 23 alineatul (2), calculat începând cu a doua zi după prezentarea cererii, nu s-a acordat sau refuzat nici o autorizare sau nu au fost solicitate informații suplimentare, caietul de sarcini este considerat aprobat de autoritatea competentă.

(4) Dacă autoritățile competente din toate statele membre în cauză aprobă caietul de sarcini propus, agentul sau organizația în cauză sunt abilitate să eticheteze carnea de vită și mânzat, cu condiția ca eticheta să le poarte numele sau sigla.

(5) Prin derogare de la alineatele (1)–(4), Comisia, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (2), poate să prevadă, în cazuri speciale, o procedură de aprobare mai rapidă sau simplificată, în special pentru carnea de vită și mânzat prezentată în ambalaje mici, destinată vânzării cu amănuntul, sau pentru bucățile de carne de categoria I în ambalaje individuale, etichetate într-un stat membru conform unui caiet de sarcini aprobat și introduse pe teritoriul unui alt stat membru, cu condiția ca pe eticheta de origine să nu fi fost adăugată ulterior nici o informație.

(6) Un stat membru decide că numele uneia sau mai multor regiuni ale sale nu poate fi utilizat, mai ales dacă numele regiunii:

În cazul unei autorizații, numele regiunii este completat cu numele statului membru.

(7) Statele membre informează Comisia asupra aplicării prezentului articol și mai ales asupra informațiilor înscrise pe etichetă. Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta în cadrul Comitetului de gestionare a cărnii de vită și mânzat menționat la articolul 23 alineatul (1) litera (b) și, dacă este cazul, în conformitate cu procedura menționată la articolul 23 alineatul (2), se pot stabili reguli privind aceste informații și, in special, se pot impune limitări.

Sistemul de etichetare facultativă a cărnii de vită și mânzat care provine dintr-o țară terță

(1) Atunci când carnea de vită și mânzat este produsă, integral sau parțial, într-o țară terță, agenții sau organizațiile sunt abilitați să eticheteze carnea de vită și mânzat conform prezentei secțiuni dacă, pe lângă respectarea articolului 16, au obținut pentru caietele de sarcini acordul autorității competente desemnate în acest scop de fiecare țară în cauză.

(2) Valabilitatea în Comunitate a unui acord dat de o țară terță presupune notificarea prealabilă a Comisiei de către țara terță în cauză:

Dacă, pe baza notificărilor prevăzute anterior, Comisia ajunge la concluzia că procedurile și/sau criteriile aplicate într-o țară terță nu sunt echivalente cu normele prevăzute de prezentul regulament, ea decide, după consultarea țării terțe în cauză, că acordurile date nu sunt valabile în Comunitate.

Fără a aduce atingere măsurilor luate de organizația sau de organismul de control prevăzute la articolul 16, dacă se dovedește că un agent sau o organizație nu a completat caietul de sarcini prevăzut la articolul 16 alineatul (1), statul membru îi poate retrage autorizarea prevăzută la articolul 16 alineatul (2) sau îi poate impune respectarea unor condiții suplimentare în cazul menținerii autorizării.

Măsurile necesare punerii în aplicare a prezentului titlu se adoptă în conformitate cu procedura de gestionare prevăzută la articolul 23 alineatul (2). Aceste măsuri se referă în special la:

Statele membre desemnează una sau mai multe autorități competente responsabile cu punerea în aplicare a prezentului titlu până cel târziu la 14 octombrie 2000. ►A1 Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia și Slovacia trebuie să acționeze în acest sens în termen de trei luni de la data aderării. ◄ ►M1 Bulgaria și România prtocedează la această desemnare în termen de cel mult trei luni de la data aderării. ◄ ►M2 Croația îndeplinește această obligație în maximum trei luni de la data aderării. ◄

Cel târziu la 14 august 2003, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport și, dacă este cazul, propuneri adecvate privind extinderea domeniului de aplicare a prezentului regulament la produsele transformate care conțin carne de vită și mânzat și produse pe bază de carne de vită și mânzat.

(1) Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta respectarea dispozițiilor prezentului regulament. Controalele prevăzute sunt efectuate fără a aduce atingere controalelor la care Comisia poate proceda în temeiul articolului 9 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95.

Orice sancțiune impusă de statul membru unui deținător este proporțională cu gravitatea infracțiunii. Sancțiunile pot include, dacă această măsură se justifică, o limitare a circulației animalelor dinspre sau către exploatația deținătorului în cauză.

(3) Orice stat membru pe teritoriul căruia se efectuează controale acordă experților Comisiei ajutorul de care aceștia au nevoie pentru îndeplinirea sarcinilor lor.

Rezultatele controalelor efectuate trebuie examinate împreună cu autoritatea competentă a statului membru în cauză, înaintea redactării și difuzării unui raport final.

(4) Comisia examinează, atunci când consideră necesar, situația în cadrul Comitetului Veterinar Permanent menționat la articolul 23 alineatul (1) litera (c). Comisia poate adopta hotărârile necesare în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 23 alineatul (3).

(5) Comisia urmărește evoluția situației. În funcție de această evoluție și în conformitate cu procedura menționată la articolul 23 alineatul (3), Comisia poate modifica sau abroga deciziile prevăzute la alineatul (4).

(6) Dacă este necesar, se stabilesc norme de aplicare a prezentului articol în conformitate cu procedura menționată la articolul 23 alineatul (3).

(2) Dacă trebuie urmată procedura prevăzută în prezentul alineat, se aplică articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozițiilor articolului 8 din aceasta.

Perioada prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE este de o lună.

(3) Dacă trebuie urmată procedura prevăzută în prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozițiilor articolului 8 din aceasta.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE este de trei luni.

(2) Trimiterile la Regulamentul (CE) nr. 820/97 se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexă.

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Se aplică pentru carnea de vită și mânzat care provine de la animalele sacrificate după 1 septembrie 2000.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Tabel de corespondență

Regulamentul (CE) nr. 820/97	Prezentul regulament
Articolul 1	Articolul 1
Articolul 2	Articolul 2
Articolul 3	Articolul 3
Articolul 4	Articolul 4
Articolul 5	Articolul 5
Articolul 6	Articolul 6
Articolul 7	Articolul 7
Articolul 8	Articolul 8
Articolul 9	Articolul 9
Articolul 10	Articolul 10
Articolul 11	—
Articolul 12	Articolul 11
Articolul 13	Articolul 12
Articolul 14 alineatul (1)	Articolul 16 alineatul (1)
Articolul 14 alineatul (2)	Articolul 16 alineatul (2)
Articolul 14 alineatul (3)	Articolul 16 alineatul (5)
Articolul 14 alineatul (4)	Articolul 16 alineatul (4)
Articolul 15	Articolul 17
Articolul 16 alineatul (1)	Articolul 16 alineatul (3)
Articolul 16 alineatul (2)	Articolul 16 alineatul (3)
Articolul 16 alineatul (3)	Articolul 13 alineatul (2) litera (a)
Articolul 17	Articolul 18
Articolul 18	Articolul 19
Articolul 19	—
Articolul 20	Articolul 20
Articolul 21	Articolul 22
Articolul 22	Articolul 25

( 4 ) Avizul Parlamentului European din 12 aprilie 2000 (încă nepublicat în Jurnalul Oficial), Poziția comună a Consiliului din 6 iunie 2000 (încă nepublicată în Jurnalul Oficial) și Decizia Parlamentului European din 6 iulie 2000 (încă nepublicată în Jurnalul Oficial).

( 7 ) JO L 224, 18.8.1990, p. 29. Directivă modificată ultima dată de Directiva 92/118/CEE (JO L 62, 15.03.1993, p. 49).

( 8 ) JO L 268, 24.9.1991, p. 56. Directivă modificată ultima dată de Directiva 96/43/CE (JO L 162, 1.7.1996, p. 1).

( 9 ) JO L 144, 2.6.1981, p. 1. Regulament abrogat de Regulamentul (CE) nr. 515/97 (JO L 82, 22.3.1997, p. 1).

( 11 ) JO L 355, 5.12.1992, p. 32. Directivă modificată ultima dată de actul de aderare din 1994.

( 14 ) JO L 312, 23.12.1995, p. 1. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1036/1999. (JO L 127, 21.5.1999, p. 4).

( 16 ) JO L 355, 5.12.1992, p. 1. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1036/1999 (JO L 127, 21.5.1999, p. 4).

		Jurnalul Oficial
		No	page	date
►M1	REGULAMENTUL (CE) NR. 1791/2006 AL CONSILIULUI din 20 noiembrie 2006	L 363	1	20.12.2006
►M2	REGULAMENTUL (UE) NR. 517/2013 AL CONSILIULUI din 13 mai 2013	L 158	1	10.6.2013
►M3	REGULAMENTUL (UE) NR. 653/2014 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 15 mai 2014	L 189	33	27.6.2014