DIRECTIVA (UE) 2017/1132 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 14 iunie 2017

privind anumite aspecte ale dreptului societăților comerciale

(codificare)

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 50 alineatul (1) și alineatul (2) litera (g),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ parlamentelor naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),

întrucât:

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE ȘI ÎNFIINȚAREA ȘI FUNCȚIONAREA SOCIETĂȚILOR COMERCIALE

CAPITOLUL I

Obiectul

Articolul 1

Obiectul

Prezenta directivă prevede măsuri referitoare la:

CAPITOLUL II

Constituirea și nulitatea societății comerciale și validitatea obligațiilor asumate

Secțiunea 1

Constituirea unei societăți comerciale pe acțiuni

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)   Măsurile de coordonare prevăzute prin prezenta secțiune se aplică actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre privind formele de societăți comerciale enumerate în anexa I. Denumirea oricărei societăți comerciale având una dintre formele juridice enumerate în anexa I conține sau este însoțită de o descriere distinctă de descrierea impusă pentru alte forme de societăți comerciale.

(2)   Statele membre pot hotărî să nu aplice prezenta secțiune societăților de investiții cu capital variabil și cooperativelor înregistrate sub una din formele juridice de societăți comerciale enumerate în anexa I. Dacă folosesc această opțiune, legislațiile statelor membre impun societăților în cauză să includă cuvintele „societate de investiții cu capital variabil” sau „cooperativă” în toate documentele menționate la articolul 26.

„Societate de investiții cu capital variabil” înseamnă, în înțelesul prezentei directive, doar societățile comerciale:

Articolul 3

Informații obligatorii prevăzute în statut sau în actul constitutiv

Statutul sau actul constitutiv al societății comerciale menționează întotdeauna cel puțin următoarele informații:

Articolul 4

Informații obligatorii prevăzute în statut sau în actul constitutiv sau într-un document separat

În statut, în actul constitutiv sau într-un document separat publicat în conformitate cu procedura prevăzută de fiecare stat membru în conformitate cu articolul 16, trebuie menționate cel puțin următoarele informații:

Articolul 5

Autorizarea pentru începerea activității

(1)   Dacă legislația statului membru dispune că o societate comercială nu își poate începe activitatea fără a fi autorizată în acest sens, aceasta prevede, de asemenea, responsabilitatea pentru angajamentele asumate de societatea comercială sau în numele acesteia în perioada de dinainte de acordarea sau refuzul autorizației în cauză.

(2)   Alineatul (1) nu se aplică angajamentelor rezultate din contracte încheiate de societatea comercială sub rezerva primirii autorizației de a-și începe activitatea.

Articolul 6

Societăți comerciale cu mai mulți acționari

(1)   Dacă legislația unui stat membru impune ca o societate comercială să fie formată din mai mult de un acționar, deținerea tuturor acțiunilor de către o singură persoană sau scăderea numărului de acționari sub numărul minim legal, după constituirea societății comerciale, nu atrage încetarea automată a societății comerciale.

(2)   Dacă în cazurile menționate în alineatul (1), legislația unui stat membru permite dizolvarea societății comerciale prin hotărâre judecătorească, judecătorul competent are posibilitatea de a acorda societății comerciale timpul necesar pentru a-și regulariza situația.

(3)   Dacă se pronunță o hotărâre de dizolvare dintre cele menționate la alineatul (2), societatea comercială intră în lichidare.

Secțiunea 2

Nulitatea societăților comerciale pe acțiuni și validitatea obligațiilor

Articolul 7

Dispoziții generale și răspunderea solidară și individuală

(1)   Măsurile de coordonare prevăzute de prezenta secțiune se aplică actelor cu putere de lege, regulamentelor și actelor administrative ale statelor membre cu privire la formele de societăți comerciale enumerate în anexa II.

(2)   Dacă sunt îndeplinite anumite acte în numele unei societăți comerciale în curs de înființare, înainte ca aceasta să fi dobândit personalitate juridică și dacă societatea comercială nu își asumă obligațiile ce rezultă din actele în cauză, persoanele care le-au îndeplinit sunt responsabile solidar și nelimitat pentru acțiunile în cauză, în absența unei clauze contractuale contrare.

Articolul 8

Opozabilitatea față de terți

Îndeplinirea cerințelor de publicitate cu privire la persoanele care, în calitate de organ al societății comerciale, au competența de a angaja societatea comercială face inopozabilă terților orice neregulă cu privire la numirea acestora, cu excepția cazului în care societatea comercială poate dovedi că terții în cauză aveau cunoștință despre acest lucru.

Articolul 9

Acte îndeplinite de organele societății comerciale și de reprezentanți

(1)   Actele îndeplinite de organele societății comerciale angajează societatea, chiar dacă nu se încadrează în obiectul de activitate al societății comerciale, cu excepția cazului în care astfel de acte depășesc limitele competențelor pe care legea le atribuie sau permite a fi atribuite organelor în cauză.

Cu toate acestea, statele membre pot să prevadă că societatea comercială nu este angajată în cazul în care acțiunile respective nu se încadrează în obiectul de activitate al societății comerciale, dacă societatea comercială dovedește că terții cunoșteau sau, având în vedere circumstanțele, nu puteau să nu cunoască faptul că actul nu se încadrează în obiectul de activitate. Publicarea statutului nu constituie, în sine, o dovadă suficientă în acest sens.

(2)   Limitele competențelor conferite organelor societății comerciale conform statutului sau prin decizie a organelor competente nu sunt opozabile terților, chiar dacă au fost publicate.

(3)   Dacă dreptul intern dispune că competența de a reprezenta societatea comercială poate fi conferită prin statut, prin derogare de la normele juridice în materie, unei singure persoane sau mai multor persoane care acționează împreună, legislația în cauză poate prevedea, de asemenea, că o astfel de dispoziție din statut este opozabilă terților, cu condiția să vizeze competența generală de reprezentare; opozabilitatea față de terți a unei astfel de dispoziții din statut este reglementată de articolul 16.

Articolul 10

Elaborarea și certificarea actului constitutiv și a statutului societății comerciale în formă autentică

În toate statele membre a căror legislație nu prevede un control preventiv administrativ sau judiciar, în momentul constituirii societății comerciale, actul constitutiv, statutul societății comerciale și orice modificări ale acestor acte se întocmesc în formă autentică.

Articolul 11

Condiții privind nulitatea unei societăți comerciale

Legislațiile statelor membre pot să prevadă nulitatea societăților comerciale doar în următoarele condiții:

Societatea comercială nu face obiectul vreunei cauze de inexistență, nulitate absolută, nulitate relativă sau anulabilitate, altele decât temeiurile de nulitate menționate la primul paragraf.

Articolul 12

Efectele nulității

(1)   Opozabilitatea față de terți a unei hotărâri judecătorești prin care se pronunță nulitatea este reglementată de articolul 16. Opoziția terților, dacă este prevăzută de dreptul intern, nu poate fi primită decât în termen de șase luni de la publicarea hotărârii judecătorești.

(2)   Nulitatea determină dizolvarea societății comerciale, la fel ca și încetarea.

(3)   Nulitatea în sine nu aduce atingere valabilității angajamentelor asumate de sau față de societatea comercială, fără ca acest fapt să influențeze consecințele dizolvării societății comerciale.

(4)   Legislația fiecărui stat membru poate reglementa efectele nulității între asociați.

(5)   Deținătorii de părți sociale sau de acțiuni în societatea comercială rămân cu obligația de a vărsa capitalul nevărsat până la concurența capitalului subscris, în măsura impusă de angajamentele încheiate cu creditorii.

CAPITOLUL III

Publicitatea și interconectarea registrelor centrale, comerciale și ale societăților comerciale

Secțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 13

Domeniul de aplicare

Măsurile de coordonare prevăzute de prezenta secțiune se aplică actelor cu putere de lege, regulamentelor și actelor administrative ale statelor membre cu privire la formele de societăți comerciale enumerate în anexa II.

Articolul 14

Publicitatea actelor și informațiilor de către societăți comerciale

Statele membre adoptă măsurile necesare pentru ca publicitatea obligatorie privind societățile comerciale să vizeze cel puțin următoarele acte și informații:

Articolul 15

Modificarea actelor și informațiilor

(1)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că orice modificare survenită în documentele și informațiile menționate la articolul 14 este înregistrată în registrul competent menționat la articolul 16 alineatul (1) primul paragraf și se face publică, în conformitate cu articolul 16 alineatele (3) și (5), în mod normal în termen de 21 de zile de la primirea documentației complete privind aceste modificări, inclusiv, dacă este cazul, controlul legalității, conform dreptului intern pentru transcrierea în dosar.

(2)   Alineatul (1) nu se aplică documentelor contabile menționate la articolul 14 litera (f).

Articolul 16

Publicarea în registru

(1)   În fiecare stat membru, fie la registrul central, fie la registrul comercial sau al societăților comerciale (denumit în continuare „registru”), se deschide un dosar pentru fiecare dintre societățile comerciale înregistrate în registrul în cauză.

Statele membre se asigură că societățile comerciale au un identificator unic, care permite identificarea lor fără echivoc în comunicarea dintre registre prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor centrale, ale comerțului și ale societăților comerciale prevăzut în conformitate cu articolul 22 alineatul (2) (denumit în continuare „sistemul de interconectare a registrelor”). Acest identificator unic include cel puțin elemente care să permită identificarea statului membru al registrului, a registrul național de origine, a numărul societății comerciale din registrul respectiv și, dacă este cazul, elemente pentru a evita erorile de identificare.

(2)   În sensul prezentului articol, prin „pe cale electronică” se înțelege că informația este trimisă la origine și primită la destinație prin intermediul echipamentelor electronice de prelucrare (inclusiv compresia numerică) și de stocare a datelor și integral transmisă, direcționată și recepționată prin fir, prin radio, prin mijloace optice sau prin alte mijloace electromagnetice în conformitate cu modalitățile definite de statele membre.

(3)   Toate actele și informațiile care trebuie publicate în temeiul articolului 14 trebuie păstrate în dosar sau înregistrate în registru; obiectul transcrierilor în registru trebuie să apară în orice caz în dosar.

Statele membre se asigură că va fi posibilă depunerea pe cale electronică, de către societăți comerciale, precum și de alte persoane și organisme care trebuie să notifice sau să participe la notificare, a tuturor actelor și informațiilor care trebuie publicate în temeiul articolului 14. În plus, statele membre pot obliga toate societățile comerciale sau anumite categorii de societăți comerciale să depună toate actele și informațiile respective sau o parte dintre acestea pe cale electronică.

Toate actele și informațiile prevăzute la articolul 14, care sunt depuse, indiferent dacă sunt pe suport de hârtie sau pe cale electronică, se păstrează în dosar sau se transcriu în registru, în format electronic. În acest scop, statele membre se asigură că toate actele și informațiile respective care sunt depuse pe suport de hârtie sunt transformate de registru în format electronic.

Actele și informațiile prevăzute la articolul 14, care sunt depuse pe suport de hârtie până la 31 decembrie 2006, nu trebuie transformate din oficiu în format electronic de registru. Statele membre se asigură, cu toate acestea, că sunt transformate în format electronic de registru la primirea unei cereri de publicare pe cale electronică, depusă în conformitate cu măsurile adoptate pentru punerea în aplicare a alineatului (4) din prezentul articol.

(4)   Trebuie să fie posibilă obținerea unei copii a tuturor sau a unei părți a actelor și informațiilor prevăzute la articolul 14, la cerere. Cererile se pot depune la registru, pe suport de hârtie sau pe cale electronică, la alegerea solicitantului.

Copiile prevăzute la primul paragraf trebuie să poată fi obținute din registru pe suport de hârtie sau pe cale electronică, la alegerea solicitantului. Aceasta se aplică tuturor actelor și informațiilor deja depuse. Statele membre pot, cu toate acestea, să decidă că actele și informațiile depuse pe suport de hârtie până la 31 decembrie 2006, sau anumite categorii ale acestora, nu se pot obține din registru pe cale electronică, în cazul în care a trecut un interval determinat între data depunerii și cea a depunerii cererii la registru. Acest interval nu poate fi mai scurt de 10 ani.

Costul obținerii unei copii a tuturor sau a unei părți a actelor și informațiilor prevăzute la articolul 14, fie că sunt pe suport de hârtie sau pe cale electronică, nu poate depăși costul administrativ.

Copiile transmise unui solicitant pe suport de hârtie sunt certificate pentru conformitate, cu excepția cazului în care solicitantul renunță la această certificare. Copiile transmise în format electronic nu sunt certificate pentru conformitate, cu excepția cererii exprese a solicitantului.

Statele membre iau măsurile necesare pentru ca certificarea copiilor electronice să garanteze atât autenticitatea originii, cât și integritatea conținutului lor, prin intermediul a cel puțin o semnătură electronică avansată în sensul articolului 2 alineatul (2) din Directiva 1999/93/CE a Parlamentului European și a Consiliului (29).

(5)   Publicitatea actelor și a informațiilor prevăzute la alineatul (3) se asigură prin publicarea, integrală, parțială sau sub forma unei mențiuni care semnalează depunerea documentului la dosar sau transcrierea lui în registru, în buletinul național desemnat de statul membru în acest sens. Buletinul național desemnat de statul membru în acest sens poate fi în format electronic.

Statele membre pot să decidă înlocuirea acestei publicări în buletinul național printr-o măsură cu efect echivalent, care implică cel puțin folosirea unui sistem în care informațiile publicate să poată fi consultate, în ordine cronologică, prin intermediul unei platforme electronice centrale.

(6)   Actele și informațiile sunt opozabile terților față de către societatea comercială numai după publicitatea prevăzută la alineatul (5), cu excepția cazului în care societatea comercială poate dovedi că terții aveau cunoștință de acestea.

Cu toate acestea, în ceea ce privește tranzacțiile încheiate înainte de a șaisprezecea zi de la publicare, aceste acte și informații nu sunt opozabile terților care dovedesc că se aflau în imposibilitatea de a le cunoaște.

(7)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a evita apariția unor neconcordanțe între cele publicate în aplicarea alineatului (5) și conținutul dosarului sau al registrului.

Cu toate acestea, în cazul unei neconcordanțe, textul care a făcut obiectul unei publicări în conformitate cu alineatul (5) nu poate fi opus terților; terții se pot totuși prevala de textul în cauză, cu excepția cazului în care societatea comercială dovedește că ei au avut cunoștință de textul depus la dosar sau transcris în registru.

Terții pot, de asemenea, să se prevaleze de orice act sau informație pentru care nu au fost încă îndeplinite formalitățile de publicitate, cu excepția cazului în care nepublicarea le privează de efect.

Articolul 17

Informații actualizate ale legislației naționale privind drepturile părților terțe

(1)   Statele membre se asigură că sunt puse la dispoziție informații actualizate, prin care se explică dispozițiile din legislația națională conform cărora părțile terțe se pot baza, în conformitate cu articolul 16 alineatele (5), (6) și (7), pe informațiile și pe fiecare tip de document menționate la articolul 14.

(2)   Statele membre furnizează informațiile necesare pentru publicarea pe portalul european e-justiție (denumit în continuare „portalul”) în conformitate cu normele și cerințele tehnice ale portalului.

(3)   Comisia publică aceste informații pe portal în toate limbile oficiale ale Uniunii.

Articolul 18

Disponibilitatea copiilor în format electronic ale actelor și informațiilor

(1)   Se pun de asemenea la dispoziția publicului, prin sistemul de interconectare a registrelor, copii în format electronic ale actelor și informațiilor menționate la articolul 14.

(2)   Statele membre se asigură că actele și informațiile menționate la articolul 14 sunt disponibile prin sistemul de interconectare a registrelor în format standard de mesaj și că sunt accesibile prin mijloace electronice. Statele membre se asigură, de asemenea, că sunt respectate standarde minime de securitate pentru transmisia datelor.

(3)   Comisia furnizează un serviciu de căutare în toate limbile oficiale ale Uniunii cu privire la societățile comerciale înmatriculate în statele membre, pentru a pune la dispoziție prin intermediul portalului:

Articolul 19

Tarifele aplicabile pentru acte și informații

(1)   Tarifele aplicate pentru obținerea actelor și informațiilor menționate la articolul 14 prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor nu trebuie să depășească costurile administrative asociate.

(2)   Statele membre se asigură că următoarele informații sunt disponibile gratuit prin sistemul de interconectare a registrelor:

În plus față de aceste informații, statele membre pot alege să pună la dispoziție gratuit mai multe acte și informații.

Articolul 20

Informații privind deschiderea și încetarea oricărei proceduri de dizolvare sau de insolvență a societății comerciale și privind radierea societății comerciale din registru

(1)   Registrul societății comerciale pune la dispoziție fără întârziere, prin sistemul de interconectare a registrelor, informațiile privind deschiderea și încetarea oricărei proceduri de dizolvare sau de insolvență a societății comerciale și privind radierea societății comerciale din registru, dacă acestea au consecințe juridice în statul membru al registrului societății comerciale.

(2)   Registrul sucursalei asigură, prin sistemul de interconectare a registrelor, primirea fără întârziere a informațiilor menționate la alineatul (1).

(3)   Schimbul de informații menționat la alineatele (1) și (2) este gratuit pentru registre.

Articolul 21

Reguli lingvistice de publicitate și de traducere pentru actele și informațiile publicate

(1)   Actele și informațiile care urmează să fie publicate în conformitate cu articolul 14 sunt întocmite și depuse în una dintre limbile autorizate de normele lingvistice aplicabile în acest domeniu în statul membru în care se deschide dosarul prevăzut la articolul 16 alineatul (1).

(2)   În afara publicității obligatorii prevăzute la articolul 16, statele membre autorizează publicitatea voluntară a traducerilor actelor și a informațiilor prevăzute la articolul 14, în conformitate cu dispozițiile articolului 16, în orice limbă oficială a Uniunii.

Statele membre pot impune ca traducerea acestor acte și informații să fie certificată.

Statele membre iau măsurile necesare pentru a facilita accesul terților la traducerile care au făcut obiectul unei publicități voluntare.

(3)   În afara publicității obligatorii prevăzute la articolul 16 și a publicității voluntare prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol, statele membre pot permite ca publicitatea actelor și a informațiilor în cauză să se asigure, în conformitate cu dispozițiile articolului 16, în orice altă limbă.

Statele membre pot impune ca traducerea acestor acte și informații să fie certificată.

(4)   În caz de neconcordanță între actele și informațiile publicate în limbile oficiale ale registrului și traducerea publicată voluntar, aceasta din urmă nu este opozabilă terților; cu toate acestea, terții se pot prevala de traducerile publicate voluntar, cu excepția cazului în care societatea comercială dovedește că ei au avut cunoștință de versiunea care făcea obiectul publicității obligatorii.

Articolul 22

Sistemul de interconectare a registrelor

(1)   Se instituie o platformă centrală europeană (denumită în continuare „platforma”).

(2)   Sistemul de interconectare a registrelor este format din:

(3)   Statele membre asigură interoperabilitatea registrelor lor cu sistemul de interconectare a registrelor prin intermediul platformei.

(4)   Statele membre pot institui puncte de acces opționale la sistemul de interconectare a registrelor. Statele membre notifică Comisiei, fără întârzieri nejustificate, instituirea unor astfel de puncte de acces și orice modificare semnificativă privind funcționarea acestora.

(5)   Accesul la informațiile din sistemul de interconectare a registrelor este asigurat prin portal și prin punctele de acces opționale instituite de statele membre.

(6)   Instituirea sistemului de interconectare a registrelor nu afectează acordurile bilaterale existente încheiate între statele membre privind schimbul de informații referitoare la societăți comerciale.

Articolul 23

Dezvoltarea și exploatarea platformei

(1)   Comisia decide să dezvolte și/sau să exploateze platforma fie prin propriile mijloace, fie prin intermediul unui terț.

În cazul în care Comisia decide să dezvolte și/sau să exploateze platforma prin intermediul unui terț, alegerea terțului și executarea, de către Comisie, a acordului încheiat cu terțul respectiv se face în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(2)   În cazul în care Comisia decide să dezvolte platforma prin intermediul unui terț, aceasta stabilește, prin intermediul actelor de punere în aplicare, specificațiile tehnice pentru procedura de achiziții publice și durata acordului care urmează să fie încheiat cu terțul respectiv.

(3)   În cazul în care Comisia decide să gestioneze platforma prin intermediul unui terț, aceasta adoptă, prin intermediul actelor de punere în aplicare, norme detaliate privind gestionarea operațională a platformei.

Gestionarea operațională a platformei include, în special:

Supravegherea funcționării platformei se efectuează de către Comisie.

(4)   Actele de punere în aplicare menționate la alineatele (2) și (3) se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 164 alineatul (2).

Articolul 24

Acte de punere în aplicare

Prin intermediul actelor de punere în aplicare, Comisia adoptă următoarele:

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 164 alineatul (2).

Articolul 25

Finanțarea

(1)   Instituirea și dezvoltarea viitoare a platformei și modificările portalului în urma prezentei directive sunt finanțate din bugetul general al Uniunii.

(2)   Întreținerea și funcționarea platformei se finanțează din bugetul general al Uniunii și pot fi cofinanțate din tarifele pentru accesul la sistemul de interconectare a registrelor, percepute utilizatorilor individuali. Nicio prevedere a prezentului alineat nu aduce atingere tarifelor la nivel național.

(3)   Prin intermediul actelor delegate și în conformitate cu articolul 163, Comisia poate adopta norme privind cofinanțarea sau nu a platformei prin impunerea de tarife și, în caz de introducere a cofinanțării, nivelul tarifelor percepute utilizatorilor individuali în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.

(4)   Tarifele impuse în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol nu aduc atingere tarifelor, dacă există, impuse de statele membre pentru obținerea actelor și informațiilor menționate la articolul 19 alineatul (1).

(5)   Tarifele impuse în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol nu sunt percepute pentru obținerea informațiilor menționate la articolul 19 alineatul (2) literele (a), (b) și (c).

(6)   Fiecare stat membru suportă costurile pentru modificarea propriilor registre naționale, precum și costurile de întreținere și de funcționare a acestora, rezultate în urma aplicării prezentei directive.

Articolul 26

Informații privind scrisorile și notele de comandă

Statele membre dispun ca scrisorile și notele de comandă, întocmite pe suport de hârtie sau în orice alt format, să conțină următoarele informații:

În cazul în care în aceste documente se menționează capitalul societății comerciale, se precizează capitalul subscris și vărsat.

Statele membre impun ca orice site internet al unei societăți comerciale să furnizeze cel puțin informațiile menționate la primul paragraf, precum și, după caz, informațiile privind capitalul subscris și vărsat.

Articolul 27

Persoanele responsabile pentru îndeplinirea formalităților de publicitate

Fiecare stat membru stabilește persoanele responsabile pentru îndeplinirea formalităților de publicitate.

Articolul 28

Sancțiuni

Statele membre prevăd sancțiuni adecvate cel puțin pentru:

Secțiunea 2

Norme de publicitate aplicabile sucursalelor societăților comerciale din alte state membre

Articolul 29

Publicitatea actelor și informațiilor privind sucursala

(1)   Actele și informațiile privind sucursalele înființate într-un stat membru de către o societate comercială enumerată în anexa II, care intră sub incidența legislației unui alt stat membru sunt publicate în conformitate cu legislația statului membru în care este situată sucursala, conform articolului 16.

(2)   Dacă cerințele privind publicitatea pentru sucursală diferă de cerințele impuse societății comerciale, cele dintâi prevalează pentru operațiunile încheiate cu sucursala.

(3)   Actele și informațiile menționate la articolul 30 alineatul (1) se pun la dispoziția publicului prin sistemul de interconectare a registrelor. Articolul 18 și articolul 19 alineatul (1) din directiva menționată se aplică mutatis mutandis.

(4)   Statele membre se asigură că sucursalele au un identificator unic, care permite identificarea lor fără echivoc în comunicarea dintre registre prin sistemul de interconectare a registrelor. Acest identificator unic include cel puțin elemente care să permită identificarea statului membru al registrului, a registrului național de origine și a numărului sucursalei din registrul respectiv și, dacă este necesar, elemente pentru a evita erorile de identificare.

Articolul 30

Actele și informațiile care trebuie publicate

(1)   Publicitatea obligatorie prevăzută la articolul 29 se referă doar la următoarele acte și informații:

(2)   Statul membru în care a fost înființată sucursala poate să prevadă publicarea, conform articolului 29:

Articolul 31

Limite aplicabile publicității obligatorii a documentelor contabile

Publicitatea obligatorie prevăzută la articolul 30 alineatul (1) litera (g) este limitată la documentele contabile ale societății comerciale, întocmite, auditate și publicate în conformitate cu legislația statului membru sub incidența căruia intră societatea comercială, conform Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului (30) și Directivei 2013/34/UE.

Articolul 32

Reguli lingvistice de publicitate și de traducere pentru documentele publicate

Statul membru în care a fost înființată sucursala poate să impună ca publicitatea documentelor menționate la articolul 30 alineatul (2) litera (b) și articolul 31 să fie realizată într-o altă limbă oficială a Uniunii și ca traducerea documentelor în cauză să fie certificată.

Articolul 33

Publicitatea în ipoteza mai multor sucursale într-un stat membru

Dacă o societate comercială a înființat mai multe sucursale într-un stat membru, publicitatea prevăzută la articolul 30 alineatul (2) litera (b) și articolul 31 se poate face în registrul uneia dintre sucursale, la alegerea societății comerciale.

În cazul menționat la primul paragraf, publicitatea obligatorie impusă celorlalte sucursale include informații privind registrul sucursalei în care se face publicitatea, împreună cu numărul de înmatriculare a sucursalei în registru.

Articolul 34

Informații privind deschiderea și încetarea oricărei proceduri de dizolvare sau de insolvență a societății comerciale și privind radierea societății comerciale din registru

(1)   Articolul 20 se aplică în mod corespunzător atât registrului societății comerciale, cât și registrului sucursalei.

(2)   Statele membre stabilesc procedura care trebuie urmată la primirea informațiilor menționate la articolul 20 alineatele (1) și (2). O astfel de procedură garantează faptul că, în cazul în care o societate comercială a fost dizolvată sau radiată în orice alt mod din registru, și sucursalele sale sunt radiate din registru fără nicio întârziere nejustificată.

(3)   Alineatul (2) a doua teză nu se aplică sucursalelor societăților comerciale care au fost radiate din registru ca o consecință a unei modificări a formei juridice a societății comerciale în cauză, a unei fuziuni sau divizări sau a unui transfer transfrontalier al sediului social.

Articolul 35

Informații privind scrisorile și notele de comandă

Statele membre prevăd ca scrisorile și notele de comandă utilizate de sucursală să menționeze, în plus față de informațiile prevăzute la articolul 26, registrul la care este păstrat dosarul pentru sucursala în cauză, împreună cu numărul de înmatriculare a sucursalei în registrul respectiv.

Secțiunea 3

Norme de publicitate aplicabile sucursalelor societăților comerciale din țări terțe

Articolul 36

Publicitatea actelor și a informațiilor privind sucursala

(1)   Actele și informațiile privind sucursalele înființate într-un stat membru de societățile comerciale care nu intră sub incidența legislației unui stat membru, dar a căror formă juridică este comparabilă cu tipurile de societăți comerciale enumerate în anexa II se publică în conformitate cu legislația statului membru în care a fost creată sucursala, în conformitate cu dispozițiile articolului 16.

(2)   Se aplică articolul 29 alineatul (2).

Articolul 37

Publicitatea obligatorie a actelor și informațiilor

Publicitatea obligatorie prevăzută la articolul 36 include cel puțin următoarele acte și informații:

Articolul 38

Limite aplicabile publicității obligatorii a documentelor contabile

(1)   Publicitatea obligatorie prevăzută la articolul 37 litera (j) se aplică documentelor contabile ale societății comerciale, întocmite, auditate și publicate în conformitate cu legislația statului membru sub incidența căruia intră societatea comercială. Dacă acestea nu sunt elaborate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE sau într-o manieră echivalentă, statele membre pot să impună elaborarea și publicarea documentelor contabile privind activitățile sucursalei.

(2)   Se aplică articolele 32 și 33.

Articolul 39

Informații privind scrisorile și notele de comandă

Statele membre prevăd ca scrisorile și notele de comandă utilizate de o sucursală să menționeze registrul la care este păstrat dosarul pentru sucursala în cauză, împreună cu numărul de înmatriculare a sucursalei în registrul în cauză. Dacă legislația statului sub incidența căreia intră societatea comercială prevede înmatricularea într-un registru, trebuie să se menționeze, de asemenea, registrul în care este înregistrată societatea comercială și numărul de înmatriculare a societății comerciale în registrul în cauză.

Secțiunea 4

Aranjamente de aplicare și de punere în aplicare

Articolul 40

Sancțiuni

Statele membre prevăd sancțiuni adecvate în cazul neîndeplinirii obligațiilor de publicitate prevăzute la articolele 29, 30, 31 36, 37 și 38 și în cazul omiterii din scrisori și note de comandă a informațiilor obligatorii prevăzute la articolele 35 și 39.

Articolul 41

Persoanele responsabile pentru îndeplinirea formalităților de publicitate

Fiecare stat membru determină persoanele responsabile pentru îndeplinirea formalităților de publicitate prevăzute în secțiunile 2 și 3.

Articolul 42

Excepții de la normele de publicitate privind documentele contabile ale sucursalelor

(1)   Articolele 31 și 38 nu se aplică sucursalelor înființate de instituții de credit și de alte instituții financiare reglementate prin Directiva 89/117/CEE a Consiliului (31).

(2)   Până la o coordonare ulterioară, statele membre pot să nu aplice articolele 31 și 38 sucursalelor înființate de societăți de asigurare.

Articolul 43

Comitetul de contact

Comitetul de contact instituit în temeiul articolului 52 din Directiva 78/660/CEE a Consiliului (32) trebuie, de asemenea:

CAPITOLUL IV

Menținerea și modificarea capitalului

Secțiunea 1

Cerințele de capital

Articolul 44

Dispoziții generale

(1)   Măsurile de coordonare prevăzute de prezentul capitol se aplică actelor cu putere de lege, regulamentelor și actelor administrative ale statelor membre cu privire la formele de societăți comerciale enumerate în anexa I.

(2)   Statele membre pot hotărî să nu aplice dispozițiile prezentului capitol societăților de investiții cu capital variabil și cooperativelor înregistrate sub una din formele juridice de societăți comerciale enumerate în anexa I. Dacă folosesc această opțiune, legislațiile statelor membre impun societăților comerciale în cauză să includă cuvintele „societate de investiții cu capital variabil” sau „cooperativă” în toate documentele menționate la articolul 26.

Articolul 45

Cerința minimă de capital

(1)   Legislațiile statelor membre impun, pentru constituirea unei societăți comerciale sau pentru acordarea autorizației de începere a activității, subscrierea unui capital minim în valoare de cel puțin 25 000 EUR.

(2)   La fiecare cinci ani, Parlamentul European și Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei în conformitate cu articolul 50 alineatul (1) și cu articolul 50 alineatul (2) litera (g) din tratat, examinează și, dacă este nevoie, revizuiesc valorile exprimate în alineatul (1) în euro, ținând cont, pe de o parte, de evoluția economică și monetară din Uniune și, pe de altă parte, de tendința de a permite doar întreprinderilor mari și mijlocii să opteze pentru formele de societate comercială enumerate în anexa I.

Articolul 46

Active

Capitalul subscris poate fi format doar din active care pot fi evaluate economic. Cu toate acestea, un angajament de a presta muncă sau servicii nu poate face parte din activele respective.

Articolul 47

Emiterea valorilor pentru acțiuni

Acțiunile nu pot fi emise la o valoare mai mică decât valoarea lor nominală sau, dacă nu au valoare nominală, decât echivalentul lor contabil.

Cu toate acestea, statele membre pot să permită celor care, prin profesia lor, se angajează să plaseze acțiuni să plătească mai puțin decât prețul total al acțiunilor pentru care subscriu în cursul respectivei tranzacții.

Articolul 48

Achitarea acțiunilor emise pentru un aport de capital

Acțiunile emise pentru un aport de capital trebuie să fie achitate în momentul constituirii societății comerciale sau în momentul autorizării societății comerciale pentru începerea activității în proporție de cel puțin 25 % din valoarea lor nominală sau, în absența valorii nominale, din echivalentul lor contabil.

Cu toate acestea, dacă acțiunile sunt emise pentru un alt aport de capital decât cel în numerar, în momentul constituirii societății comerciale sau în momentul autorizării societății comerciale pentru începerea activității, aportul trebuie transferat complet în termen de cinci ani de la momentul în cauză.

Secțiunea 2

Garanții în ceea ce privește capitalul social

Articolul 49

Raportul expertului asupra oricărui alt aport decât cel în numerar

(1)   Unul sau mai mulți experți independenți, desemnați sau agreați de o autoritate administrativă sau judiciară, vor întocmi un raport asupra oricărui alt aport decât cel în numerar înainte de constituirea sau autorizarea începerii activității societății comerciale. Experții în cauză pot fi persoane fizice sau juridice sau societăți comerciale, conform legislației fiecărui stat membru.

(2)   Raportul experților menționat la alineatul (1) conține cel puțin descrierea fiecăruia dintre activele care formează aportul, precum și metoda de evaluare utilizată și menționează dacă valorile obținute prin aplicarea respectivelor metode corespund cel puțin numărului și valorii nominale sau, în absența valorii nominale, a echivalentului contabil și, dacă este cazul, a primei de emisiune a acțiunilor emise pentru aport.

(3)   Raportul experților se publică în conformitate cu normele prevăzute de legislația fiecărui stat membru, în conformitate cu articolul 16.

(4)   Statele membre pot hotărî să nu aplice prezentul articol dacă 90 % din valoarea nominală sau, în absența valorii nominale, din echivalentul contabil al tuturor acțiunilor este emisă pentru un alt aport decât cel în numerar adus de una sau mai multe societăți comerciale și dacă sunt îndeplinite următoarele cerințe:

(5)   Statele membre pot decide să nu aplice prezentul articol în cazul constituirii, prin fuziune sau prin divizare, a unei noi societăți comerciale atunci când se întocmește de către unul sau mai mulți experți independenți un raport privind proiectul de fuziune sau de divizare.

Atunci când statele membre decid să aplice prezentul articol în cazurile menționate la primul paragraf, acestea pot să prevadă ca raportul întocmit în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol și raportul întocmit de unul sau mai mulți experți independenți privind proiectul de fuziune sau de divizare să poată fi întocmite de același expert sau experți.

Articolul 50

Derogări de la cerința raportului întocmit de expert

(1)   Statele membre pot decide să nu aplice articolul 49 alineatele (1), (2) și (3) din prezenta directivă atunci când, prin decizia organului administrativ sau de conducere, valorile mobiliare în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 44 din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului (33) sau instrumentele pieței monetare în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 17 din acea directivă reprezintă un aport care nu este în numerar, iar aceste valori sau instrumente sunt evaluate la prețul mediu ponderat la care au fost tranzacționate în cadrul uneia sau mai multor piețe reglementate în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 21 din directiva menționată anterior pe o perioadă cu o durată suficientă, determinată de legislația internă, precedând data efectivă a aportului care nu este în numerar.

Cu toate acestea, în cazul în care acest preț a fost afectat de circumstanțe excepționale care ar putea modifica în mod semnificativ valoarea activului la data efectivă a aportului său, inclusiv situațiile în care piața acestor valori mobiliare sau a acestor instrumente ale pieței monetare nu mai este lichidă, are loc o reevaluare la inițiativa și sub responsabilitatea organului administrativ sau de conducere.

În scopul realizării unei astfel de reevaluări se aplică articolul 49 alineatele (1), (2) și (3).

(2)   Statele membre pot decide să nu aplice articolul 49 alineatele (1), (2) și (3) atunci când, prin decizia organului administrativ sau de conducere, aportul care nu este în numerar este alcătuit din active, altele decât valorile mobiliare sau instrumentele pieței monetare menționate la alineatul (1) al prezentului articol, și care au făcut deja obiectul unei evaluări a valorii juste de către un expert independent recunoscut și atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

În cazul unor circumstanțe noi care ar putea modifica în mod semnificativ valoarea justă a activului la data efectivă a aportului, are loc o reevaluare la inițiativa și sub responsabilitatea organului administrativ sau de conducere.

În scopul realizării reevaluării menționate la al doilea paragraf, se aplică articolul 49 alineatele (1), (2) și (3).

În absența unei asemenea reevaluări, unul sau mai mulți acționari care dețin un procentaj total de minimum 5 % din capitalul subscris al societății comerciale la data luării deciziei de majorare a capitalului pot cere o evaluare de către un expert independent, caz în care se aplică articolul 49 alineatele (1), (2) și (3).

Acționarul sau acționarii pot face această cerere până la data efectivă a aportului, cu condiția ca, la data cererii, acționarul sau acționarii în cauză încă să dețină un procentaj total de minimum 5 % din capitalul subscris al societății comerciale, la fel ca la data luării deciziei de majorare a capitalului.

(3)   Statele membre pot decide să nu aplice articolul 49 alineatele (1), (2) și (3) atunci când, la decizia organului administrativ sau de conducere, aportul care nu este în numerar este alcătuit din active, altele decât valorile mobiliare sau instrumentele pieței monetare menționate la alineatul (1) al prezentului articol, a căror justă valoare derivă din valoarea fiecărui element al activului, din conturi legale ale exercițiului financiar precedent, cu condiția ca aceste conturi legale să fi făcut obiectul unui audit în conformitate cu Directiva 2006/43/CE.

Paragrafele de la al doilea la al cincilea ale alineatului (2) de la prezentul articol se aplică mutatis mutandis.

Articolul 51

Lipsa raportului întocmit de expert pentru aportul care nu este în numerar

(1)   Atunci când aportul care nu este în numerar, menționat la articolul 50, se efectuează fără a recurge la raportul unor experți, așa cum este menționat la articolul 49 alineatele (1), (2) și (3), în afară de cerințele prevăzute la articolul 4 litera (h) și în termen de o lună de la data efectivă a aportului, se face publică o declarație care conține următoarele elemente:

Publicitatea unei astfel de declarații este asigurată potrivit modalităților prevăzute de legislația fiecărui stat membru în conformitate cu articolul 16.

(2)   Atunci când se propune să se efectueze un aport care nu este în numerar fără a recurge la raportul unor experți, menționat la articolul 49 alineatele (1), (2) și (3), în cadrul unei majorări a capitalului propusă spre realizare în temeiul articolului 68 alineatul (2), se face public un anunț care conține data la care a fost luată decizia de majorare a capitalului și informațiile enumerate la alineatul (1) al prezentului articol, publicitatea acestuia realizându-se potrivit modalităților prevăzute de legislația fiecărui stat membru în conformitate cu articolul 16, înainte de aducerea efectivă a activelor ca aport care nu este în numerar. În acest caz, declarația prevăzută la alineatul (1) al prezentului articol se rezumă la declarația potrivit căreia nu a survenit nicio circumstanță nouă din momentul în care anunțul menționat anterior a fost făcut public.

(3)   Fiecare stat membru va oferi garanții adecvate pentru a asigura respectarea procedurii prevăzute de articolul 50 și de prezentul articol, atunci când un aport care nu este în numerar se efectuează fără a recurge la raportul unor experți menționat la articolul 49 alineatele (1), (2) și (3).

Articolul 52

Achiziționări substanțiale realizate după constituire sau după autorizarea societății comerciale de a desfășura activități

(1)   Dacă, înainte de expirarea termenului stabilit prin legislația internă, de cel puțin doi ani de la constituirea sau de la autorizarea începerii activității societății comerciale, societatea comercială achiziționează orice element de activ de la o persoană sau societate comercială menționată la articolul 4 litera (i) în schimbul a cel puțin o zecime din capitalul subscris, achiziția este examinată și detaliile cu privire la achiziție sunt publicate în conformitate cu articolul 49 alineatele (1), (2) și (3), iar achiziția face obiectul aprobării adunării generale.

Articolele 50 și 51 se aplică mutatis mutandis.

Statele membre pot, de asemenea, să dispună aplicarea respectivelor dispoziții în cazul în care activele aparțin unui acționar sau oricărei alte persoane.

(2)   Alineatul (1) nu se aplică pentru achizițiile efectuate în cadrul operațiunilor curente ale societății comerciale, pentru achizițiile efectuate la inițiativa sau sub supravegherea unei autorități administrative sau judiciare, sau pentru achizițiile realizate la bursă.

Articolul 53

Obligația acționarilor de a vărsa contribuțiile datorate

Sub rezerva dispozițiilor privind reducerea capitalului subscris, acționarii nu pot fi scutiți de obligația de a vărsa contribuțiile datorate.

Articolul 54

Garanții în cazul transformării

Până la coordonarea ulterioară a legislațiilor interne, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a impune cel puțin garanțiile prevăzute la articolele 3-6 și articolele 45-53 în cazul transformării unei alte forme de societate comercială într-o societate comercială pe acțiuni.

Articolul 55

Procedura de modificare a statutului sau a actului constitutiv

Articolele 3-6 și articolele 45-53 nu aduc atingere dispozițiilor prevăzute de statele membre privind competența și procedura de modificare a statutului sau a actului constitutiv.

Secțiunea 3

Norme privind distribuirea

Articolul 56

Norme generale privind distribuirea

(1)   Cu excepția cazurilor de reducere a capitalului subscris, nu se poate realiza nici o distribuire către acționari dacă, la data încheierii ultimului exercițiu financiar, activul net rezultat din conturile anuale ale societății comerciale este sau, după o astfel de distribuire, ar scădea sub cuantumul capitalului subscris plus rezervele care nu pot fi distribuite conform legii sau statutului societății comerciale.

(2)   Dacă partea nevărsată a capitalului subscris nu este inclusă în activul din bilanț, cuantumul respectiv se deduce din cuantumul capitalului subscris menționat la alineatul (1).

(3)   Cuantumul distribuirii către acționari nu poate depăși cuantumul profiturilor de la sfârșitul ultimului exercițiu financiar plus eventualele profituri reportate și sume retrase din rezerve disponibile în acest scop, minus orice pierderi reportate și sume depuse în rezerve în conformitate cu legea sau statutul.

(4)   Noțiunea de „distribuire” utilizată la alineatele (1) și (3) include, în special, plata dividendelor și a dobânzilor pentru acțiuni.

(5)   Dacă legislația statului membru permite plata de avansuri din dividende, se aplică cel puțin următoarele condiții:

(6)   Alineatele (1)-(5) nu aduc atingere dispozițiilor statelor membre privind majorarea capitalului subscris prin capitalizarea rezervelor.

(7)   Legislația statului membru poate să prevadă derogări de la alineatul (1) în cazul societăților de investiții cu capital fix.

În sensul prezentului alineat, expresia „societate de investiții cu capital fix” înseamnă numai societățile comerciale:

Dacă fac uz de această opțiune, legislațiile statelor membre:

Articolul 57

Restituirea distribuirii realizate ilegal

Orice distribuire care contravine articolului 56 trebuie restituită de acționarii care au primit-o, dacă societatea comercială dovedește că acționarii în cauză aveau sau, în împrejurările date, nu puteau să nu aibă cunoștință de neregulile privind repartizarea efectuată în favoarea lor.

Articolul 58

Pierderi semnificative de capital subscris

(1)   În cazul unei pierderi semnificative de capital subscris, trebuie convocată o adunare generală a acționarilor în termenul prevăzut de legislația statului membru în cauză, pentru a analiza dacă societatea comercială ar trebui dizolvată sau dacă ar trebui adoptate alte măsuri.

(2)   Cuantumul unei pierderi considerate semnificative în înțelesul alineatului (1) nu poate fi stabilit prin legislațiile statelor membre la o valoare mai mare de jumătate din capitalul subscris.

Secțiunea 4

Norme privind achiziționarea propriilor acțiuni

Articolul 59

Interdicția subscrierii propriilor acțiuni

(1)   Societatea comercială nu poate subscrie propriile acțiuni.

(2)   Dacă acțiunile unei societăți comerciale sunt subscrise de o persoană acționând în nume propriu, dar în contul societății comerciale în cauză, se consideră că subscriitorul a subscris acțiunile în contul propriu.

(3)   Persoanele sau societățile comerciale menționate la articolul 4 litera (i) sau, în cazul unei majorări a capitalului subscris, membrii organului de administrare sau conducere, sunt obligați să achite contravaloarea acțiunilor subscrise prin nerespectarea prezentului articol.

Cu toate acestea, legislația statului membru poate să prevadă că orice persoană interesată poate fi liberată de această obligație, dacă dovedește că nu îi poate fi imputată personal nicio greșeală.

Articolul 60

Achiziționarea propriilor acțiuni

(1)   Fără a duce atingere principiului egalității de tratament a tuturor acționarilor care se găsesc în aceeași situație și Regulamentului (UE) nr. 596/2014, statele membre pot permite unei societăți comerciale să achiziționeze propriile acțiuni, fie ea însăși, fie prin intermediul unei persoane care acționează în nume propriu dar în contul acestei societăți comerciale. În măsura în care aceste achiziții sunt permise, statele membre le vor aplica următoarele condiții:

În plus, statele membre pot aplica, pentru achizițiile în înțelesul primului paragraf, următoarelor condiții:

(2)   Legislația unui stat membru poate să prevadă derogări de la alineatul (1) litera (a) prima teză, dacă achiziționarea de către societatea comercială a propriilor acțiuni este necesară pentru a evita ca societatea comercială să sufere prejudicii iminente și semnificative. În acest caz, următoarea adunare generală trebuie să fie informată de către organul de administrare sau conducere cu privire la motivele sau natura achiziției efectuate, numărul și valoarea nominală sau, în absența unei valori nominale, echivalentul contabil al acțiunilor achiziționate, proporția din capitalul subscris pe care acestea o reprezintă și contravaloarea acestor acțiuni.

(3)   Statele membre pot să nu aplice alineatul (1) litera (a) prima teză pentru acțiunile achiziționate chiar de către societatea comercială sau de către o persoană acționând în nume propriu, dar în contul societății comerciale, pentru a fi repartizate angajaților societății comerciale sau angajaților unei societăți comerciale asociate. Acțiunile în cauză trebuie repartizate în termen de 12 luni de la achiziționare.

Articolul 61

Excepții privind normele de achiziționarea a propriilor acțiuni

(1)   Statele membre pot să nu aplice articolul 60 pentru:

(2)   Cu toate acestea, acțiunile achiziționate în cazurile menționate la alineatul (1) literele (b)-(g) trebuie înstrăinate în termen de maximum trei ani de la achiziționare, cu excepția cazului în care valoarea nominală sau, în absența valorii nominale, echivalentul contabil al acțiunilor achiziționate, inclusiv acțiunile pe care societatea comercială le-a achiziționat prin intermediul unei persoane acționând în nume propriu, dar în contul societății comerciale, nu depășește 10 % din capitalul subscris.

(3)   Dacă acțiunile nu sunt înstrăinate în termenul prevăzut la alineatul (2), ele trebuie anulate. Legislația statului membru poate să condiționeze această anulare de reducerea corespunzătoare a capitalului subscris. O astfel de reducere trebuie prevăzută în cazul în care achiziționarea acțiunilor care urmează a fi anulate conduce la reducerea activului net sub cuantumul stabilit în articolul 56 alineatele (1) și (2).

Articolul 62

Efectele achiziționării ilegale a propriilor acțiuni

Acțiunile achiziționate prin încălcarea articolelor 60 și 61 trebuie înstrăinate în termen de un an de la achiziționare. Dacă ele nu sunt înstrăinate în termenul prevăzut, se aplică articolul 61 alineatul (3).

Articolul 63

Deținerea propriilor acțiuni și întocmirea raportului anual în cazul achiziționării propriilor acțiuni

(1)   Dacă legislația statului membru permite unei societăți comerciale să-și achiziționeze propriile acțiuni, fie direct, fie prin intermediul unei persoane acționând în nume propriu, dar în contul societății comerciale, deținerea acțiunilor în cauză respectă în orice moment cel puțin următoarelor condiții:

(2)   Dacă legislația statului membru permite unei societăți comerciale să-și achiziționeze propriile acțiuni, fie direct, fie prin intermediul unei persoane acționând în nume propriu, dar în contul societății comerciale, aceasta va impune ca raportul anual să menționeze cel puțin următoarele:

Articolul 64

Asistență financiară în vederea achiziționării acțiunilor proprii de către un terț

(1)   Atunci când statele membre permit unei societăți comerciale ca, direct sau indirect, să avanseze fonduri, să acorde împrumuturi sau să ofere garanții în vederea achiziționării acțiunilor proprii de către un terț, astfel de tranzacții respectă condițiile enunțate la alineatele (2)-(5).

(2)   Tranzacțiile au loc sub responsabilitatea organului administrativ sau de conducere în condiții corecte de piață, în special în ceea ce privește dobânda primită de societatea comercială și garanțiile oferite societății comerciale pentru împrumuturile și avansurile menționate la alineatul (1).

Situația financiară a terțului sau, în cazul tranzacțiilor care implică mai multe țări, a fiecărei părți implicate trebuie analizată în mod corespunzător.

(3)   Organul administrativ sau de conducere transmite tranzacțiile, spre aprobare prealabilă, adunării generale, care hotărăște în conformitate cu regulile cvorumului și majorității stabilite la articolul 83.

Organul administrativ sau de conducere prezintă adunării generale un raport scris indicând:

Raportul respectiv va fi comunicat registrului în scopul asigurării publicității în conformitate cu articolul 16.

(4)   Ajutorul financiar total acordat terților nu poate avea ca rezultat reducerea activului net al societății comerciale sub cuantumul menționat la articolul 56 alineatele (1) și (2), luând în considerare, de asemenea, orice reducere a activului net care ar fi putut apărea ca urmare a achiziției, de către societatea comercială sau în contul acesteia, a propriilor acțiuni în conformitate cu articolul 60 alineatul (1).

Societatea comercială înscrie în pasivul bilanțului o rezervă, care nu poate fi distribuită, de un cuantum corespunzător ajutorului financiar total.

(5)   Atunci când un terț achiziționează, cu ajutorul financiar al unei societăți comerciale, acțiunile proprii ale societății comerciale în sensul articolului 60 alineatul (1) sau subscrie acțiunile emise în cadrul unei majorări a capitalului subscris, această achiziție sau subscriere se efectuează la un preț corect.

(6)   Alineatele (1)-(5) nu se aplică tranzacțiilor efectuate în cadrul operațiunilor curente ale băncilor și ale altor instituții financiare, nici tranzacțiilor efectuate în vederea achiziționării de acțiuni de către sau pentru salariații societății comerciale sau ai unei societăți comerciale comerciale asociate.

Cu toate acestea, tranzacțiile menționate nu pot avea ca efect reducerea activului net sub cuantumul menționat la articolul 56 alineatul (1).

(7)   Alineatele (1)-(5) nu se aplică operațiunilor efectuate în vederea achiziționării de acțiuni în conformitate cu articolul 61 alineatul (1) litera (h).

Articolul 65

Garanții suplimentare în cazul tranzacțiilor făcute de o parte afiliată

Atunci când membrii organului administrativ sau de conducere al societății comerciale parte la o tranzacție menționată la articolul 64 alineatul (1) din prezenta directivă sau ai organului administrativ sau de conducere al unei întreprinderi-mamă în sensul articolului 22 din Directiva 2013/34/UE sau această întreprindere-mamă însăși sau particulari care acționează în nume propriu dar în contul membrilor acestor organe sau în contul acestei întreprinderi sunt părți la o astfel de tranzacție, statele membre trebuie să se asigure, prin garanții adecvate, că o astfel de tranzacție nu contravine intereselor societății comerciale.

Articolul 66

Luarea în gaj a propriilor acțiuni de către societatea comercială

(1)   Luarea în gaj a propriilor acțiuni de către societatea comercială, fie direct, fie prin intermediul unei persoane acționând în nume propriu, dar în contul societății comerciale, este considerată ca o achiziție în înțelesul articolului 60, al articolului 61 alineatul (1) și al articolelor 63 și 64.

(2)   Statele membre pot să nu aplice alineatul (1) operațiunilor curente ale băncilor sau ale altor instituții financiare.

Articolul 67

Subscrierea, achiziționarea sau deținerea de acțiuni ale societății comerciale pe acțiuni de către altă societate comercială la care societatea comercială pe acțiuni dispune direct sau indirect de majoritatea drepturilor de vot sau asupra căreia poate exercita direct sau indirect o influență dominantă

(1)   Subscrierea, achiziționarea sau deținerea de acțiuni ale societății comerciale pe acțiuni de către altă societate comercială din cele enumerate în anexa II la care societatea comercială pe acțiuni dispune direct sau indirect de majoritatea drepturilor de vot sau asupra căreia poate exercita direct sau indirect o influență dominantă sunt considerate ca fiind efectuate de însăși societatea comercială pe acțiuni.

Primul paragraf se aplică, de asemenea, atunci când cealaltă societate comercială se află sub incidența legislației unei țări terțe și are o formă juridică comparabilă cu cele enumerate în anexa II.

Cu toate acestea, atunci când societatea comercială pe acțiuni deține indirect majoritatea drepturilor de vot sau poate exercita indirect o influență dominantă, statele membre pot să nu aplice primul și al doilea paragraf, dacă prevăd suspendarea drepturilor de vot aferente acțiunilor societății comerciale pe acțiuni deținute de cealaltă societate comercială.

(2)   În absența coordonării dispozițiilor de drept intern privind grupurile, statele membre pot:

(3)   Statele membre pot să nu aplice primul și al doilea paragraf ale alineatului (1) atunci când subscrierea, achiziția sau deținerea este efectuată în numele unei alte persoane decât persoana care subscrie, achiziționează sau deține acțiuni, care nu este nici societatea comercială pe acțiuni menționată la alineatul (1), nici altă societate comercială la care societatea comercială pe acțiuni deține, direct sau indirect, majoritatea drepturilor de vot sau la care poate exercita o influență dominantă, direct sau indirect.

(4)   Statele membre pot să nu aplice primul și al doilea paragraf ale alineatului (1) atunci când subscrierea, achiziția sau deținerea este efectuată de altă societate comercială în calitatea sa și în contextul activității sale ca agent profesionist de titluri de valoare, cu condiția ca aceasta să fie membru al unei burse de valori situate sau operând într-un stat membru sau să fie aprobată sau supervizată de o autoritate a statului membru cu competențe în supravegherea agenilor profesioniști de titluri de valoare, care, în înțelesul prezentei directive, pot să includă instituii de credit.

(5)   Statele membre pot să nu aplice primul și al doilea paragraf ale alineatului (1), atunci când acțiunile deținute la o societate comercială pe acțiuni de altă societate comercială au fost achiziționate înainte de stabilirea raporturilor dintre cele două societăți comerciale în conformitate cu criteriile menționate la alineatul (1).

Cu toate acestea, drepturile de vot aferente acelor acțiuni sunt suspendate și acțiunile sunt luate în considerare când se determină dacă este îndeplinită condiția prevăzută la articolul 60 alineatul (1) litera (b).

(6)   Statele membre pot să nu aplice articolul 61 alineatele (2) sau (3) sau articolul 62 atunci când acțiunile unei societăți comerciale pe acțiuni sunt achiziționate de o altă societate comercială, cu condiția ca acestea să asigure următoarele:

Secțiunea 5

Norme privind majorarea sau reducerea de capital

Articolul 68

Hotărârea adunării generale privind majorarea de capital

(1)   Orice majorare de capital trebuie să fie hotărâtă de adunarea generală. Atât hotărârea în cauză, cât și majorarea capitalului subscris sunt publicate sub forma prevăzută de legislația fiecărui stat membru în conformitate cu articolul 16.

(2)   Cu toate acestea, statutul, actul constitutiv sau adunarea generală, ale cărei hotărâri urmează a fi publicate în conformitate cu dispozițiile alineatului (1), pot să autorizeze o majorare a capitalului subscris până la un cuantum maxim stabilit ținând cont de valoarea maximă prevăzută prin lege. Dacă este cazul, majorarea capitalului subscris poate fi decisă, în limitele cuantumului stabilit, de către organul societății comerciale abilitat în acest sens. Organul în cauză poate fi abilitat în această privință pentru un termen de maximum cinci ani, termen care poate fi reînnoit o dată sau de mai multe ori de către adunarea generală, de fiecare dată pentru maximum cinci ani.

(3)   Dacă există mai multe categorii de acțiuni, hotărârea adunării generale privind majorarea de capital menționată la alineatul (1) sau aprobarea de a majora capitalul menționată la alineatul (2) face obiectul unui vot separat cel puțin pentru fiecare categorie de acționari ale căror drepturi sunt afectate de operațiunea în cauză.

(4)   Prezentul articol se aplică emisiunilor de orice titluri care pot fi convertite în acțiuni sau conferă dreptul de subscriere de acțiuni, dar nu și conversiei unor astfel de titluri sau exercitării dreptului de subscriere.

Articolul 69

Achitarea acțiunilor emise în schimbul unor aporturi

Acțiunile emise în schimbul unor aporturi, în cursul unei majorări a capitalului subscris, trebuie achitate în proporție de cel puțin 25 % din valoarea lor nominală sau, în absența unei valori nominale, din echivalentul lor contabil. Dacă este prevăzută o primă de emisiune, aceasta trebuie achitată integral.

Articolul 70

Acțiuni emise pentru alte aporturi decât cele în numerar

(1)   Acțiunile emise pentru alte aporturi decât cele în numerar ca efect al unei majorări a capitalului subscris trebuie achitate integral în termen de cinci ani de la decizia de majorare a capitalului subscris.

(2)   Aporturile menționate la alineatul (1) fac obiectul unui raport întocmit, înainte de majorarea de capital, de către unul sau mai mulți experți independenți față de societatea comercială, desemnați sau aprobați de către o autoritate administrativă sau judecătorească. Experții în cauză pot fi persoane fizice sau juridice sau societăți comerciale, în conformitate cu legislația statelor membre.

Se aplică articolul 49 alineatele (2) și (3) și articolele 50 și 51.

(3)   Statele membre pot decide să nu aplice alineatul (2) în cazul unei majorări de capital subscris efectuate pentru realizarea unei fuziuni, a unei divizări sau a unei oferte publice de achiziționare sau schimb de acțiuni și pentru plata în numerar a acționarilor societății comerciale care este absorbită sau divizată, ori care face obiectul unei oferte publice de achiziționare sau schimb de acțiuni.

Cu toate acestea, în cazul unei fuziuni sau al unei divizări, statele membre aplică dispozițiile de la primul paragraf numai dacă se întocmește de către unul sau mai mulți experți independenți un raport privind proiectul de fuziune sau de divizare.

Atunci când statele membre decid să aplice alineatul (2) în cazul unei fuziuni sau al unei divizări, acestea pot să prevadă ca raportul în temeiul prezentului articol și raportul întocmit de unul sau mai mulți experți independenți privind proiectul de fuziune sau de divizare să poată fi întocmite de același expert sau de aceiași experți.

(4)   Statele membre pot să nu aplice alineatul (2), dacă toate acțiunile emise în cursul unei majorări a capitalului subscris sunt emise pentru alte aporturi decât cele în numerar subscrise de una sau mai multe societăți comerciale, cu condiția ca toți acționarii societății comerciale beneficiare să fi fost de acord să nu se întocmească raportul de expertiză și cu condiția îndeplinirii cerințelor din articolul 49 alineatul (4) literele (b)-(f).

Articolul 71

Cazul majorării de capital care nu este subscrisă integral

Dacă majorarea de capital nu este subscrisă integral, capitalul va fi majorat cu cuantumul subscrierilor vărsate doar în cazul în care condițiile de emisiune prevăd această posibilitate.

Articolul 72

Majorarea de capital pentru aporturi în numerar

(1)   Ori de câte ori majorarea de capital are loc pentru aporturi în numerar, acționarii trebuie să beneficieze, proporțional cu capitalul reprezentat de acțiunile deținute de aceștia, de dreptul de preempțiune asupra acțiunilor emise.

(2)   Legislația unui stat membru:

(3)   Orice ofertă de subscriere în temeiul dreptului de preempțiune și perioada în care trebuie exercitat dreptul menționat se publică în buletinul național desemnat în conformitate cu articolul 16. Cu toate acestea, legislația unui stat membru poate să nu prevadă respectiva obligație de publicare în cazul în care toate acțiunile societății comerciale sunt nominative. În acest caz, toți acționarii societății comerciale trebuie informați în scris. Dreptul de preempțiune trebuie exercitat într-un termen care nu poate fi mai scurt de 14 zile de la data publicării ofertei de subscriere sau de la data expedierii scrisorilor către acționari.

(4)   Dreptul de preempțiune nu poate fi limitat sau retras prin statut sau actul constitutiv. Cu toate acestea, adunarea generală poate decide cu privire la aceasta. Organul de administrare sau conducere trebuie să prezinte acestei adunări un raport scris motivând limitarea sau retragerea dreptului de preempțiune și justificând prețul de emisiune propus. Adunarea generală hotărăște în conformitate cu normele privind cvorumul și majoritatea prevăzute la articolul 83. Hotărârea adunării se publică sub forma prevăzută de legislația fiecărui stat membru în conformitate cu articolul 16.

(5)   Legislația unui stat membru poate prevedea că statutul, actul constitutiv sau adunarea generală, hotărând în conformitate cu normele privind cvorumul și majoritatea prevăzute la alineatul (4) din prezentul articol, pot să acorde competența de a limita sau retrage dreptul de preempțiune organului societății comerciale care este împuternicit să decidă asupra unei majorări a capitalului subscris în limitele capitalului autorizat. Competența respectivă nu poate fi acordată pentru un termen mai lung decât termenul prevăzut în cazul competenței prevăzute la articolul 68 alineatul (2).

(6)   Dispozițiile alineatelor (1)-(5) se aplică pentru emisiunea tuturor titlurilor convertibile în acțiuni sau care conferă dreptul de subscriere de acțiuni, dar nu și pentru conversia titlurilor în cauză sau exercitarea dreptului de subscriere.

(7)   Dreptul de preempțiune nu este exclus în înțelesul alineatelor (4) și (5) dacă, în conformitate cu decizia de majorare a capitalului subscris, acțiunile sunt emise la bănci și alte instituții financiare pentru a fi oferite acționarilor societății comerciale în conformitate cu alineatele (1) și (3).

Articolul 73

Hotărârea adunării generale privind reducerea capitalului subscris

Orice reducere a capitalului subscris, cu excepția celei hotărâte prin hotărâre judecătorească, trebuie să facă obiectul cel puțin unei hotărâri a adunării generale, care hotărăște în conformitate cu normele privind cvorumul și majoritatea prevăzute la articolul 83, fără a aduce atingere articolelor 79 și 80. Decizia adunării se publică sub forma prevăzută de legislația statelor membre în conformitate cu articolul 16.

Notificarea de convocare a adunării generale trebuie să specifice cel puțin scopul și modul de realizare a reducerii.

Articolul 74

Reducerea capitalului subscris în cazul existenței mai multor categorii de acțiuni

Dacă există mai multe categorii de acțiuni, hotărârea adunării generale privind o reducere a capitalului subscris face obiectul unui vot separat, cel puțin pentru fiecare categorie de acționari ale căror drepturi sunt afectate de operațiunea în cauză.

Articolul 75

Garanții pentru creditori în cazul reducerii capitalului subscris

(1)   În cazul reducerii capitalului subscris, cel puțin creditorii ale căror creanțe sunt anterioare datei publicării deciziei de reducere au cel puțin dreptul de a obține o garanție pentru creanțele care nu sunt încă scadente la momentul acestei publicări. Statele membre nu pot retrage acest drept decât în cazul în care creditorul dispune de garanții adecvate sau în cazul în care aceste garanții nu sunt necesare luând în considerare patrimoniul societății comerciale.

Statele membre stabilesc condițiile pentru exercitarea dreptului prevăzut de primul paragraf. În orice caz, statele membre se asigură că creditorii sunt autorizați să sesizeze autoritatea administrativă sau judiciară competentă pentru a obține garanțiile adecvate, cu condiția ca aceștia să poată dovedi, în mod credibil, că această reducere a capitalului subscris pune în pericol satisfacerea creanțelor lor și că nu au obținut garanții adecvate din partea societății comerciale.

(2)   De asemenea, prin legislațiile statelor membre se prevede cel puțin că reducerea nu are efect sau că nu se pot face plăți în beneficiul acționarilor până când creditorii nu vor fi obținut satisfacție sau o instanță nu va fi decis neonorarea solicitărilor creditorilor.

(3)   Prezentul articol se aplică dacă reducerea capitalului subscris se realizează prin exonerarea totală sau parțială de la plata soldului contribuțiilor acționarilor.

Articolul 76

Excepții de la garanțiile pentru creditori în cazul reducerii capitalului subscris

(1)   În cazul unei reduceri a capitalului subscris efectuată cu scopul de a compensa pierderile suferite sau de a include anumite sume într-o rezervă, nu este necesar ca statele membre să aplice articolul 75, cu condiția ca, după această operațiune, cuantumul rezervei în cauză să nu depășească 10 % din capitalul subscris redus. Exceptând cazul unei reduceri a capitalului subscris, rezerva în cauză nu poate fi distribuită acționarilor; rezerva poate fi utilizată doar pentru compensarea pierderilor suferite sau pentru majorarea capitalului subscris prin capitalizarea rezervei în cauză, în măsura în care statele membre permit o astfel de operațiune.

(2)   În cazurile menționate la alineatul (1), legislațiile statelor membre trebuie să prevadă cel puțin măsurile necesare pentru a garanta că sumele derivând din reducerea capitalului social nu pot fi utilizate pentru plăți și distribuiri în beneficiul acționarilor sau pentru scutirea acționarilor de obligația de a-și plăti contribuțiile.

Articolul 77

Reducerea capitalului subscris și capitalul minim

Capitalul subscris nu poate fi redus la un cuantum mai mic decât capitalul minim prevăzut în conformitate cu articolul 45.

Statele membre pot permite, totuși, o astfel de reducere, dacă prevăd, de asemenea, că decizia de reducere a capitalului subscris poate avea efect doar atunci când capitalul subscris este majorat la un cuantum cel puțin egal cu capitalul minim prescris.

Articolul 78

Amortizarea capitalului subscris fără reducere

În cazul în care prin legislația statului membru se permite amortizarea integrală sau parțială a capitalului subscris fără reducerea acestuia, aceasta impune cel puțin respectarea următoarelor condiții:

Articolul 79

Reducerea capitalului subscris prin retragerea obligatorie de acțiuni

(1)   Dacă permite societăților comerciale reducerea capitalului subscris prin retragerea obligatorie de acțiuni, legislația unui stat membru impune îndeplinirea cel puțin a următoarelor condițiilor:

(2)   Articolul 73 alineatul (1) și articolele 74, 76 și 83 nu se aplică cazurilor menționate la alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 80

Reducerea capitalului subscris prin retragerea de acțiuni achiziționate de către societatea comercială, direct sau prin intermediul unei persoane acționând în nume propriu, dar în contul societății comerciale

(1)   În cazul unei reduceri a capitalului subscris prin retragerea de acțiuni achiziționate de către societatea comercială, direct sau prin intermediul unei persoane acționând în nume propriu, dar în contul societății comerciale, retragerea este întotdeauna hotărâtă de adunarea generală.

(2)   Se aplică articolul 75, cu excepția cazurilor în care acțiunile sunt achiziționate integral și sunt dobândite cu titlu gratuit sau folosind sume disponibile pentru distribuire în conformitate cu articolul 56 alineatele (1)-(4); în cazurile menționate, o sumă egală cu valoarea nominală sau, în absența acesteia, cu echivalentul contabil al tuturor acțiunilor retrase trebuie depusă într-o rezervă. Rezerva în cauză nu poate fi repartizată acționarilor, exceptând cazul unei reduceri a capitalului subscris. Rezerva în cauză poate fi utilizată doar pentru compensarea unor pierderi suferite sau pentru majorarea capitalului subscris prin capitalizarea rezervei în cauză, cu condiția ca statele membre să permită o astfel de operațiune.

(3)   Articolele 74, 76 și 83 nu se aplică cazurilor menționate la alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 81

Amortizarea sau reducerea capitalului subscris prin retragerea de acțiuni în cazul mai multor categorii de acțiuni

În cazurile care intră sub incidența articolului 78, a articolului 79 alineatul (1) litera (b) și a articolului 80 alineatul (1), dacă există mai multe categorii de acțiuni, decizia adunării generale privind amortizarea capitalului subscris sau reducerea acestuia prin retragerea de acțiuni face obiectul unui vor separat, cel puțin pentru fiecare categorie de acționari ale căror drepturi sunt afectate de operațiunea în cauză.

Articolul 82

Condiții pentru amortizarea acțiunilor

Dacă societățile comerciale sunt autorizate să emită acțiuni răscumpărabile, prin legislația unui stat membru se impune îndeplinirea cel puțin a următoarelor condiții pentru răscumpărarea acestor acțiuni:

Articolul 83

Cerințe de vot pentru luarea hotărârilor de către adunarea generală

Prin legislațiile statelor membre se prevede că deciziile menționate la articolul 72 alineatele (4) și (5) și la articolele 73, 74, 78 și 81 urmează a fi adoptate cu cel puțin o majoritate de nu mai puțin de două treimi din voturile conferite de titlurile sau capitalul subscris reprezentante.

Cu toate acestea, prin legislațiile statelor membre poate să se prevadă că este suficientă o majoritate simplă a voturilor menționate la primul paragraf, dacă este reprezentat cel puțin jumătate din capitalul subscris.

Secțiunea 6

Aranjamente de aplicare și de punere în aplicare

Articolul 84

Excepții privind anumite cerințe

(1)   Statele membre pot deroga de la primul paragraf al articolului 48, de la articolul 60 alineatul (1) litera (a) prima teză, precum și de la articolele 68, 69 și 72 în măsura în care aceste derogări sunt necesare pentru adoptarea sau aplicarea dispozițiilor menite să încurajeze participarea angajaților sau a altor categorii de persoane stabilite de legislația internă la capitalul întreprinderilor.

(2)   Statele membre pot să nu aplice articolul 60 alineatul (1) litera (a) prima teză și articolele 73, 74, 79, 80, 81 și 82 pentru societățile comerciale constituite în conformitate cu un act cu putere de lege specială, care emit atât acțiuni de capital, cât și acțiuni pentru lucrători, cele din urmă fiind emise în favoarea colectivului angajaților societății comerciale, acesta fiind reprezentat la adunările generale ale acționarilor prin delegați cu drept de vot.

(3)   Statele membre se asigură că articolul 49, articolul 58 alineatul (1), articolul 68 alineatele (1), (2) și (3), articolul 70 alineatul (2) primul paragraf, articolele 72-75, 79, 80 și 81 nu se aplică în cazul utilizării instrumentelor, competențelor și mecanismelor de rezoluție menționate în titlul IV din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului (34).

Articolul 85

Egalitatea de tratament a tuturor acționarilor aflați în condiții identice

În scopul punerii în aplicare a prezentului capitol, prin actele cu putere de lege ale statelor membre se asigură egalitatea de tratament a tuturor acționarilor aflați în condiții identice.

Articolul 86

Dispoziții tranzitorii

Statele membre pot să nu aplice articolul 4 literele (g), (i), (j) și (k) pentru societățile comerciale existente la data intrării în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative care au fost adoptate pentru a se conforma Directivei 77/91/CEE a Consiliului (35).

TITLUL II

FUZIUNILE ȘI DIVIZĂRILE SOCIETĂȚILOR COMERCIALE

CAPITOLUL I

Fuziunea societăților comerciale pe acțiuni

Secțiunea 1

Dispoziții generale privind fuziunile

Articolul 87

Dispoziții generale

(1)   Măsurile de coordonare prevăzute în prezentul capitol se aplică actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre privind formele de societate comercială enumerate în anexa I.

(2)   Statele membre pot să nu aplice prezentul capitol cooperativelor înregistrate sub una dintre formele de societate comercială enumerate în anexa I. În măsura în care fac uz de această opțiune, legislațiile statelor membre impun unor astfel de societăți comerciale să includă cuvântul „cooperativă” în toate documentele menționate la articolul 26.

(3)   Statele membre pot să nu aplice prezentul capitol în cazurile în care societatea comercială sau societățile comerciale care sunt achiziționate sau care încetează să existe fac obiectul procedurilor de faliment, al procedurilor referitoare la dizolvare, concordat sau al altor proceduri similare.

(4)   Statele membre se asigură că prezentul capitol nu se aplică societății sau societăților comerciale care fac obiectul utilizării instrumentelor, competențelor și mecanismelor de rezoluție menționate în titlul IV din Directiva 2014/59/UE.

Articolul 88

Norme de reglementare a fuziunii prin absorbția uneia sau mai multor societăți comerciale de către o altă societate comercială și a fuziunii prin constituirea unei noi societăți comerciale

În ceea ce privește societățile comerciale aflate sub incidența legislațiilor interne, statele membre prevăd norme de reglementare a fuziunii prin absorbția uneia sau mai multor societăți comerciale de către o altă societate comercială și a fuziunii prin constituirea unei noi societăți comerciale.

Articolul 89

Definiția „fuziunii prin absorbție”

(1)   În înțelesul prezentului capitol, „fuziune prin absorbție” înseamnă operațiunea prin care una sau mai multe societăți comerciale sunt dizolvate fără a intra în lichidare și transferă toate activele și pasivele lor unei alte societăți comerciale, în schimbul emiterii către acționarii societății sau societăților comerciale absorbite de acțiuni la societatea comercială absorbantă și, eventual, al unei plăți în numerar de maximum 10 % din valoarea nominală sau, în absența acesteia, din echivalentul contabil al acțiunilor astfel emise.

(2)   Legislația unui stat membru poate să prevadă că fuziunea prin absorbție poate fi, de asemenea, realizată dacă una sau mai multe dintre societățile comerciale absorbite sunt în lichidare, cu condiția ca această opțiune să fie limitată la societățile comerciale care nu au început încă repartizarea activelor între acționari.

Articolul 90

Definiția „fuziunii prin constituirea unei noi societăți comerciale”

(1)   În înțelesul prezentului capitol, „fuziune prin constituirea unei noi societăți comerciale” înseamnă operațiunea prin care mai multe societăți comerciale sunt dizolvate fără a fi lichidate și transferă toate activele și pasivele lor unei societăți comerciale pe care o constituie, în schimbul emiterii către acționarii lor de acțiuni la societatea comercială nou constituită și, eventual, al unei plăți în numerar de maximum 10 % din valoarea nominală sau, în absența acesteia, din echivalentul contabil al acțiunilor astfel emise.

(2)   Legislația unui stat membru poate să prevadă că fuziunea prin constituirea unei noi societăți comerciale poate fi, de asemenea, realizată dacă una sau mai multe dintre societățile comerciale care încetează să mai existe sunt în lichidare, cu condiția ca această opțiune să fie limitată la societățile comerciale care nu au început încă repartizarea activelor între acționari.

Secțiunea 2

Fuziunea prin absorbție

Articolul 91

Proiectul de fuziune

(1)   Organele administrative sau de conducere ale societăților comerciale care fuzionează întocmesc în scris un proiect de fuziune.

(2)   Proiectul de fuziune menționează cel puțin următoarele:

Articolul 92

Publicarea proiectului de fuziune

Proiectul de fuziune trebuie publicat sub forma prevăzută de legislația statelor membre, în conformitate cu articolul 16, pentru fiecare dintre societățile comerciale care fuzionează, cu cel puțin o lună înainte de data adunării generale care urmează să se pronunțe asupra proiectului de fuziune.

Oricare dintre societățile comerciale care fuzionează este exonerată de obligația de publicare prevăzută la articolul 16 dacă, pentru o perioadă continuă începând cu cel puțin o lună înainte de data fixată pentru adunarea generală care urmează să decidă cu privire la proiectul de fuziune și încheindu-se nu mai devreme de finalul adunării respective, pune în mod gratuit la dispoziția publicului proiectul fuziunii respective pe propria sa pagină de internet. Statele membre nu condiționează această exonerare de alte obligații sau restricții decât cele necesare pentru a asigura securitatea paginii de internet și a autenticității documentelor și pot impune astfel de obligații sau restricții numai în măsura în care acestea sunt proporționale cu realizarea obiectivelor respective.

Prin derogare de la al doilea paragraf al acestui articol, statele membre pot solicita ca publicarea să fie efectuată prin intermediul platformei electronice centrale menționate la articolul 16 alineatul (5). Alternativ, statele membre pot solicita ca respectiva publicare să fie efectuată pe orice altă pagină de internet desemnată în acest scop de acestea. În cazul în care recurg la una dintre aceste posibilități, statele membre se asigură că nu se impune societăților comerciale o taxă specială pentru o astfel de publicare.

În cazul în care se utilizează o altă pagină de internet decât platforma electronică centrală, o referință care oferă acces la pagina respectivă de internet se publică pe platforma electronică centrală cu cel puțin o lună înaintea datei la care este programată adunarea generală. Respectiva referință conține data publicării pe pagina de internet a proiectului de fuziune și este accesibilă în mod gratuit publicului. Nu se impune societăților comerciale o taxă specială pentru această publicare.

Interdicția de a impune societăților comerciale o taxă specială pentru publicare, prevăzută la al treilea și al patrulea paragraf, nu aduce atingere capacității statelor membre de a transfera societăților comerciale costurile aferente platformei electronice centrale.

Statele membre pot impune societăților comerciale să mențină informațiile pe paginile acestora de internet pe o perioadă determinată ulterior adunării generale sau, după caz, pe platforma electronică centrală sau pe orice altă pagină de internet desemnată de statul membru respectiv. Statele membre pot stabili consecințele unei întreruperi temporare a accesului la pagina de internet respectivă sau la platforma electronică centrală, cauzată de factori tehnici sau de altă natură.

Articolul 93

Aprobarea adunării generale a fiecăreia dintre societățile comerciale care fuzionează

(1)   Pentru o fuziune este necesară cel puțin aprobarea din partea adunării generale a fiecăreia dintre societățile comerciale care fuzionează. Legislațiile statelor membre prevăd că pentru hotărârea de aprobare în cauză este nevoie de o majoritate de cel puțin două treimi din voturile aferente acțiunilor sau capitalului subscris reprezentate.

Cu toate acestea, legislațiile statelor membre pot să prevadă că este suficientă o majoritate simplă a voturilor indicate în primul paragraf, dacă este reprezentat cel puțin jumătate din capitalul social. În plus, dacă este cazul, se aplică normele privind modificarea statutului.

(2)   Dacă există mai multe categorii de acțiuni, decizia privind fuziunea face obiectul unui vot separat cel puțin pentru fiecare categorie de acționari ale căror drepturi sunt afectate de operațiune.

(3)   Decizia privește atât aprobarea proiectului de fuziune, cât și orice modificare a statutului, necesară pentru realizarea fuziunii.

Articolul 94

Excepții de la cerința aprobării fuziunii de către adunarea generală a societății comerciale absorbante

Legislația unui stat membru poate să nu impună aprobarea fuziunii de către adunarea generală a societății comerciale absorbante, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

În sensul primului paragraf litera (b), se aplică articolul 97 alineatele (2), (3) și (4).

Articolul 95

Raportul scris detaliat și informațiile privind fuziunea

(1)   Organele de administrare sau de conducere ale fiecăreia dintre societățile comerciale care fuzionează întocmesc un raport scris detaliat explicând proiectul de fuziune și precizând fundamentul juridic și economic al proiectului, în special cu privire la rata de schimb a acțiunilor.

Raportul respectiv descrie, de asemenea, orice dificultăți speciale de evaluare survenite.

(2)   Organele de administrare sau de conducere ale fiecărei societăți comerciale implicate informează adunarea generală a societății lor, precum și organele de administrare sau de conducere ale celorlalte societăți comerciale implicate, pentru ca acestea să poată informa adunările generale ale societăților comerciale respective referitor la orice modificare substanțială a activelor și pasivelor intervenită între data întocmirii proiectului de fuziune și data adunărilor generale care urmează să decidă asupra proiectului de fuziune.

(3)   Statele membre pot decide că, în cazul în care toți acționarii și deținătorii de alte titluri care conferă drept de vot ai fiecăreia dintre societățile comerciale implicate în fuziune au convenit în acest sens, raportul menționat la alineatul (1) și/sau informațiile menționate la alineatul (2) nu sunt necesare.

Articolul 96

Examinarea propunerii de fuziune de către experți

(1)   Pentru fiecare dintre societățile comerciale care fuzionează, unul sau mai mulți experți, acționând în numele societăților comerciale care fuzionează, dar independent de acestea, desemnați sau agreați de către o autoritate administrativă sau judecătorească, analizează propunerea de fuziune și întocmesc un raport scris către acționari. Cu toate acestea, legislația statelor membre poate să prevadă desemnarea unuia sau mai multor experți independenți pentru toate societățile comerciale care fuzionează, dacă desemnarea se face de către o autoritate judecătorească sau administrativă, la solicitarea comună a societăților comerciale respective. Experții în cauză pot să fie, în funcție de legislația fiecărui stat membru, persoane fizice sau juridice sau societăți comerciale.

(2)   În raportul menționat la alineatul (1), experții trebuie să menționeze în fiecare caz dacă, în opinia lor, rata de schimb a acțiunilor este corectă și rezonabilă. Declarația lor trebuie cel puțin:

Raportul descrie, de asemenea, orice dificultăți speciale de evaluare survenite.

(3)   Fiecare expert are dreptul de a obține de la societățile comerciale care fuzionează toate informațiile și documentele relevante și să facă toate investigațiile necesare.

(4)   În cazul în care toți acționarii și deținătorii de alte titluri care conferă drept de vot ai fiecăreia dintre societățile comerciale implicate în fuziune au convenit în acest sens, nu este necesară nici examinarea proiectului de fuziune și niciun raport de expertiză.

Articolul 97

Disponibilitatea documentelor pentru consultare de către acționari

(1)   Toți acționarii au dreptul de a consulta cel puțin următoarele documente la sediul social cu cel puțin o lună înainte de data adunării generale care urmează să se pronunțe asupra proiectului de fuziune:

În sensul primului paragraf litera (c), nu este necesară o situație contabilă dacă societatea comercială publică un raport financiar semestrial în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2004/109/CE și îl pune la dispoziția acționarilor, în conformitate cu prezentul alineat. În plus, statele membre pot decide că nu este necesară o situație contabilă în cazul în care toți acționarii și deținătorii de alte titluri care conferă drept de vot ai fiecăreia dintre societățile comerciale implicate în fuziune au convenit în acest sens.

(2)   Declarația contabilă prevăzută la alineatul (1) primul paragraf litera (c) se întocmește în conformitate cu metodele și structura utilizate pentru ultimul bilanț anual.

Cu toate acestea, legislația unui stat membru poate să prevadă că:

(3)   Fiecare acționar are dreptul să obțină, la cerere și gratuit, copii integrale sau, dacă dorește, parțiale, ale documentelor prevăzute la alineatul (1).

În cazul în care un acționar a fost de acord ca pentru comunicarea de informații societatea comercială să utilizeze mijloace electronice, se pot trimite astfel de copii prin poșta electronică.

(4)   O societate comercială este exonerată de obligația de a pune la dispoziție la sediul său social documentele menționate la alineatul (1) dacă, pentru o perioadă continuă începând cu cel puțin o lună înainte de data fixată pentru adunarea generală care urmează să decidă cu privire la proiectul de fuziune și încheindu-se nu mai devreme de finalul adunării respective, le pune la dispoziție, pe pagina sa de internet. Statele membre nu condiționează această exonerare de alte obligații sau restricții decât cele necesare pentru a asigura securitatea paginii de internet și autenticitatea documentelor și pot impune astfel de obligații sau restricții numai în măsura în care acestea sunt proporționale cu realizarea obiectivelor respective.

Alineatul (3) nu se aplică dacă pagina de internet oferă acționarilor posibilitatea de a descărca și de a imprima documentele menționate la alineatul (1), pe durata întregii perioade menționate la primul paragraf din prezentul alineat. Totuși, în acest caz, statele membre pot solicita societății comerciale să pună aceste documente la dispoziția acționarilor spre consultare la sediul său social.

Statele membre pot impune societăților comerciale să mențină informațiile pe propriile pagini de internet pe o perioadă determinată ulterior adunării generale. Statele membre pot stabili consecințele unei întreruperi temporare a accesului la pagina de internet, cauzate de factori tehnici sau de altă natură.

Articolul 98

Protecția drepturilor salariaților

Protecția drepturilor salariaților fiecăreia dintre societățile comerciale care fuzionează este reglementată în conformitate cu Directiva 2001/23/CE.

Articolul 99

Protecția intereselor creditorilor societăților comerciale care fuzionează

(1)   Legislațiile statelor membre trebuie să prevadă un sistem adecvat de protecție a intereselor creditorilor societăților comerciale care fuzionează, ale căror creanțe sunt anterioare datei publicării proiectului de fuziune și nu sunt scadente la data publicării.

(2)   În sensul alineatului (1), legislațiile statelor membre prevăd cel puțin dreptul creditorilor în cauză de a obține garanții adecvate, dacă această protecție este impusă de situația financiară a societăților comerciale care fuzionează și dacă respectivii creditori nu dispun deja de astfel de garanții.

Statele membre stabilesc condițiile pentru protecția prevăzută la alineatul (1) și la primul paragraf din prezentul alineat. În orice caz, statele membre se asigură că creditorii au posibilitatea să sesizeze autoritatea administrativă sau judiciară competentă pentru a obține garanțiile adecvate, cu condiția ca aceștia să poată dovedi, în mod credibil, că fuziunea pune în pericol satisfacerea creanțelor lor și că nu au obținut garanții adecvate din partea societății comerciale.

(3)   Protecția în cauză poate fi diferită pentru creditorii societății comerciale absorbante și pentru cei ai societății comerciale absorbite.

Articolul 100

Protecția deținătorilor de obligațiuni ale societăților comerciale care fuzionează

Fără a aduce atingere normelor privind exercitarea colectivă a drepturilor lor, articolul 99 se aplică deținătorilor de obligațiuni ale societăților comerciale care fuzionează, cu excepția cazului în care fuziunea a fost aprobată de o adunare a deținătorilor de obligațiuni, dacă legislația internă prevede o astfel de adunare, sau individual de către deținătorii de obligațiuni.

Articolul 101

Protecția deținătorilor de titluri, altele decât acțiuni, care conferă drepturi speciale

Deținătorilor de titluri, altele decât acțiuni, care conferă drepturi speciale trebuie să li se acorde în cadrul societății comerciale absorbante drepturi cel puțin echivalente cu cele pe care le dețineau la societatea comercială absorbită, cu excepția cazului în care modificarea drepturilor în cauză este aprobată de o adunare a deținătorilor de astfel de titluri, dacă legislația internă prevede o astfel de adunare, sau individual de către deținătorii de astfel de titluri sau a cazului în care deținătorii au dreptul de a obține răscumpărarea titlurilor lor de către societatea comercială absorbantă.

Articolul 102

Întocmirea și certificarea documentelor în formă autentică

(1)   Dacă legislația unui stat membru nu prevede controlul preventiv judecătoresc sau administrativ al legalității fuziunilor sau dacă acest control nu se referă la toate actele juridice necesare pentru fuziune, procesele-verbale ale adunărilor generale care decid asupra fuziunii și, dacă este cazul, contractul de fuziune încheiat ca urmare a acestor adunări generale se întocmesc și se certifică în forma legală adecvată. În cazurile în care fuziunea nu trebuie aprobată de adunările generale ale tuturor societăților comerciale care fuzionează, proiectul de fuziune este întocmit și certificat în forma legală adecvată.

(2)   Notarul sau autoritatea competentă să întocmească și să certifice documentul în forma legală adecvată trebuie să verifice și să ateste existența și legalitatea actelor și a formalităților impuse societății comerciale pentru care acționează notarul sau autoritatea competentă respectivă și ale proiectului de fuziune.

Articolul 103

Data de la care fuziunea produce efecte

Legislațiile statelor membre determină data de la care fuziunea produce efecte.

Articolul 104

Formalitățile de publicitate

(1)   O fuziune trebuie făcută publică în modul prevăzut de legislația fiecărui stat membru în conformitate cu articolul 16, pentru fiecare dintre societățile comerciale care fuzionează.

(2)   Societatea comercială absorbantă poate să îndeplinească ea însăși formalitățile de publicitate pentru societatea sau societățile comerciale absorbite.

Articolul 105

Efectele fuziunii

(1)   O fuziune are următoarele efecte ipso jure și simultan:

(2)   Nicio acțiune la societatea comercială absorbantă nu este schimbată pentru o acțiune la societatea comercială absorbită deținută:

(3)   Prevederea anterioară nu aduce atingere legislațiilor statelor membre care impun îndeplinirea de formalități speciale pentru ca transferul anumitor active, drepturi și obligații ale societății comerciale absorbite să fie opozabil terților. Societatea comercială absorbantă poate îndeplini astfel de formalități ea însăși; totuși, legislația statelor membre poate permite societății comerciale absorbite să continue îndeplinirea unor astfel de formalități pentru o perioadă limitată care, cu excepția unor cazuri excepționale, nu poate fi stabilită la mai mult de șase luni de la data la care fuziunea produce efecte.

Articolul 106

Răspunderea civilă față de acționarii societății comerciale absorbite a membrilor organelor administrative sau de conducere ale societății comerciale în cauză

Legislațiile statelor membre prevăd cel puțin norme care reglementează răspunderea civilă față de acționarii societății comerciale absorbite a membrilor organelor administrative sau de conducere ale societății comerciale în cauză pentru greșeli comise de membrii organismelor respective în pregătirea și realizarea fuziunii.

Articolul 107

Răspunderea civilă a experților însărcinați cu întocmirea raportului în numele societății comerciale absorbite

Legislațiile statelor membre prevăd cel puțin norme care reglementează răspunderea civilă față de acționarii societății comerciale absorbite a experților însărcinați cu întocmirea, în contul societății comerciale în cauză, a raportului prevăzut la articolul 96 alineatul (1) pentru greșeli comise de experții respectivi în îndeplinirea misiunii lor.

Articolul 108

Condiții privind nulitatea fuziunilor

(1)   Legislațiile statelor membre pot adopta dispoziții privind nulitatea fuziunilor doar în conformitate cu următoarele condiții:

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), legislația unui stat membru poate să prevadă pronunțarea nulității unei fuziuni de către o autoritate administrativă, dacă o astfel de decizie poate fi contestată în instanță. Litera (b) și literele (d)-(h) de la alineatul (1) se aplică prin analogie autorității administrative. Aceste proceduri de anulare nu pot fi inițiate după expirarea unui termen de șase luni de la data de la care fuziunea produce efecte.

(3)   Nu se aduce atingere legislațiilor statelor membre privind nulitatea unei fuziuni pronunțată ca urmare a unei monitorizări, alta decât controlul preventiv judecătoresc sau administrativ al legalității.

Secțiunea 3

Fuziunea prin constituirea unei societăți comerciale

Articolul 109

Fuziunea prin constituirea unei noi societăți comerciale

(1)   Articolele 91, 92, 93 și articolele 95-108 se aplică, fără a aduce atingere articolelor 11 și 12, pentru fuziunea prin constituirea unei noi societăți comerciale. În acest scop, „societățile comerciale care fuzionează” și „societatea comercială absorbită” înseamnă societățile comerciale care încetează să mai existe, iar „societatea comercială absorbantă” înseamnă noua societate comercială.

Articolul 91 alineatul (2) litera (a) se aplică, de asemenea, noii societăți comerciale.

(2)   Proiectul de fuziune și, dacă sunt conținute într-un document separat, actul constitutiv sau proiectul de act constitutiv și statutul sau proiectul de statut al noii societăți comerciale trebuie să fie aprobate de adunarea generală a fiecăreia dintre societățile comerciale care încetează să mai existe.

Secțiunea 4

Absorbția unei societăți comerciale de către o altă societate comercială care deține cel puțin 90 % din acțiunile sale

Articolul 110

Transferul tuturor activelor și pasivelor de către una sau mai multe societăți comerciale unei alte societăți comerciale care deține toate acțiunile lor

În ceea ce privește societățile comerciale aflate sub incidența legislațiilor interne, statele membre adoptă dispoziții privind operațiunea prin care una sau mai multe societăți comerciale sunt dizolvate fără a intra în lichidare și transferă toate activele și pasivele lor unei alte societăți comerciale care deține toate acțiunile lor sau alte titluri conferind drepturi de vot în adunarea generală. Aceste operațiuni sunt reglementate de dispozițiile din prezentul capitol secțiunea 2. Cu toate acestea, statele membre nu impun cerințele stabilite la articolul 91 alineatul (2) literele (b), (c) și (d), articolele 95, 96, articolul 97 alineatul (1) literele (d) și (e), articolul 105 alineatul (1) litera (b) și articolele 106 și 107.

Articolul 111

Excepții de la cerința aprobării fuziunii de către adunarea generală

Statele membre nu aplică articolul 93 pentru operațiunile menționate la articolul 110, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

În sensul prezentului articol primul paragraf litera (b), se aplică articolul 97 alineatele (2), (3) și (4).

Articolul 112

Acțiuni deținute în contul societății comerciale absorbante

Statele membre pot să aplice articolele 110 și 111 pentru operațiunile prin care una sau mai multe societăți comerciale sunt dizolvate fără a intra în lichidare și transferă toate activele și pasivele lor unei alte societăți comerciale, dacă toate acțiunile și alte titluri menționate la articolul 110 ale societății sau societăților comerciale absorbite aparțin societății comerciale absorbante și/sau persoanelor care dețin acțiunile și titlurile respective în nume propriu, dar în contul societății comerciale absorbante.

Articolul 113

Fuziunea prin absorbție de către o societate comercială care deține 90 % sau mai mult din acțiunile unei societăți comerciale absorbite

În cazul în care fuziunea prin absorbție este realizată de o societate comercială care deține 90 % sau mai mult, dar nu totalitatea acțiunilor sau a altor titluri care conferă drept de vot în adunările generale ale societății sau ale societăților comerciale absorbite, statele membre nu impun aprobarea fuziunii de către adunarea generală a societății comerciale absorbante, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

În sensul primului paragraf litera (b), se aplică articolul 97 alineatele (2), (3) și (4).

Articolul 114

Excepții de la cerințele aplicabile fuziunii prin absorbție

Statele membre nu impun cerințele stabilite la articolele 95, 96 și 97 în cazul unei fuziuni în sensul articolului 113, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

Un stat membru poate să nu aplice primul paragraf, în cazul în care legislația respectivului stat membru permite societății comerciale absorbante să ceară tuturor deținătorilor de titluri rămase ale societății sau societăților comerciale absorbite să îi vândă aceste titluri la un preț echitabil înainte de fuziune, fără vreo ofertă publică prealabilă.

Articolul 115

Transferul tuturor activelor și pasivelor de către una sau mai multe societăți comerciale unei alte societăți comerciale care deține cel puțin 90 % sau mai mult din acțiuni

Statele membre pot să aplice articolele 113 și 114 pentru operațiunile prin care una sau mai multe societăți comerciale sunt dizolvate fără a intra în lichidare și transferă toate activele și pasivele lor unei alte societăți comerciale, dacă cel puțin 90 %, dar nu 100 %, din acțiunile și celelalte titluri prevăzute la articolul 113 ale societății sau societăților comerciale absorbite aparțin societății comerciale absorbante în cauză și/sau persoanelor care dețin acțiunile și titlurile respective în nume propriu, dar în contul societății comerciale absorbante.

Secțiunea 5

Alte operațiuni asimilate fuziunii

Articolul 116

Fuziuni care permit o plată în numerar de peste 10 %

Dacă, în cazul uneia dintre operațiunile prevăzute la articolul 88, legislațiile statelor membre permit o plată în numerar de peste 10 %, au aplicare dispozițiile prezentului capitol secțiunile 2 și 3, precum și articolele 113, 114 și 115.

Articolul 117

Fuziuni fără ca societățile comerciale care își transferă patrimoniul să înceteze să existe

Dacă legislația unui stat membru permite realizarea uneia dintre operațiunile prevăzute la articolele 88, 110 și 116 fără ca toate societățile comerciale care își transferă patrimoniul să înceteze să existe, au aplicare, după caz, secțiunea 2, cu excepția articolului 105 alineatul (1) litera (c) și secțiunea 3 sau 4 a prezentului capitol.

CAPITOLUL II

Fuziuni transfrontaliere ale societăților comerciale

Articolul 118

Dispoziții generale

Prezentul capitol se aplică fuziunilor de societăți comerciale pe acțiuni constituite în conformitate cu dreptul unui stat membru și care își au sediul social, administrația centrală sau sediul principal în interiorul Uniunii, cu condiția ca cel puțin două dintre ele să fie reglementate de dreptul unor state membre diferite (denumite în continuare „fuziuni transfrontaliere”).

Articolul 119

Definiții

În sensul prezentului capitol:

Articolul 120

Alte dispoziții privind domeniul de aplicare

(1)   În pofida articolului 119 punctul 2, prezentul capitol se aplică, de asemenea, fuziunilor transfrontaliere, în cazul în care dreptul cel puțin unuia dintre statele membre implicate permite ca plata în numerar menționată la articolul 119 punctul 2 literele (a) și (b) să depășească 10 % din valoarea nominală sau, în absența unei valori nominale, din valoarea contabilă nominală a titlurilor de valoare sau acțiunilor reprezentând capitalul societății comerciale care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere.

(2)   Statele membre pot decide să nu aplice prezentul capitol fuziunilor transfrontaliere la care participă o societate cooperativă, chiar și în cazurile în care aceasta din urmă corespunde definiției de „societate comercială pe acțiuni” prevăzute la articolul 119 punctul 1.

(3)   Prezentul capitol nu se aplică fuziunilor transfrontaliere la care participă o societate comercială al cărui obiect de activitate este plasamentul colectiv de capitaluri furnizate de către public, care funcționează pe principiul repartizării riscurilor și ale cărei acțiuni sunt răscumpărate sau rambursate, în mod direct sau indirect, din activele respectivei societăți comerciale, la cererea acționarilor. Măsurile luate de o astfel de societate comercială pentru a se asigura că valoarea bursieră a acțiunilor sale nu variază semnificativ față de valoarea netă a activelor sunt considerate ca fiind echivalente cu o răscumpărare sau rambursare.

(4)   Statele membre se asigură că prezentul capitol nu se aplică societății sau societăților comerciale care fac obiectul utilizării instrumentelor, competențelor și mecanismelor de rezoluție menționate în titlul IV din Directiva 2014/59/UE.

Articolul 121

Condiții privind fuziunile transfrontaliere

(1)   Cu excepția unor dispoziții contrare ale prezentului capitol,

(2)   Dispozițiile și formalitățile menționate la alineatul (1) litera (b) se referă în special la procesul decizional referitor la fuziune și, luând în considerare natura transfrontalieră a fuziunii, la protecția creditorilor societăților comerciale care fuzionează, a titularilor de creanțe și a titularilor de titluri de valoare sau acțiuni, precum și a salariaților în ceea ce privește alte drepturi decât cele reglementate la articolul 133. Un stat membru poate adopta, în cazul societăților comerciale care participă la o fuziune transfrontalieră și căreia i se aplică dreptul acestuia, dispoziții destinate asigurării unei protecții adecvate a membrilor minoritari care s-au opus fuziunii transfrontaliere.

Articolul 122

Proiect comun de fuziune transfrontalieră

Organul de conducere sau administrativ al fiecăreia dintre societățile comerciale care fuzionează elaborează un proiect comun de fuziune transfrontalieră. Acest proiect trebuie să cuprindă cel puțin următoarele elemente:

Articolul 123

Publicare

(1)   Proiectul comun de fuziune transfrontalieră se publică în modalitatea prevăzută de dreptul fiecărui stat membru, în conformitate cu articolul 16 pentru fiecare dintre societățile comerciale care fuzionează, cu cel puțin o lună înainte de data adunării generale care trebuie să decidă în acest sens.

Oricare dintre societățile comerciale care fuzionează este exonerată de obligația de publicare prevăzută la articolul 16 dacă, pentru o perioadă continuă începând cel puțin cu o lună înainte de data fixată pentru adunarea generală care urmează să decidă cu privire la proiectul de fuziune transfrontalieră și încheindu-se nu mai devreme de finalul adunării respective, pune în mod gratuit la dispoziția publicului proiectul comun al fuziunii respective pe pagina sa de internet. Statele membre nu condiționează această exonerare de alte obligații și restricții decât cele necesare pentru a asigura securitatea paginii de internet și autenticitatea documentelor și pot impune astfel de obligații sau restricții numai în măsura în care acestea sunt proporționale cu realizarea obiectivelor respective.

Prin derogare de la al doilea paragraf, statele membre pot solicita ca publicarea să fie efectuată prin intermediul platformei electronice centrale menționate la articolul 16 alineatul (5). Alternativ, statele membre pot solicita ca respectiva publicare să se facă pe orice altă pagină de internet desemnată în acest scop de acestea. În cazul în care recurg la una dintre aceste posibilități, statele membre se asigură că societăților comerciale nu li se impune o taxă specială pentru o astfel de publicare.

În cazul în care se utilizează o altă pagină de internet decât platforma electronică centrală, o referință care oferă acces la respectiva pagină de internet se publică pe platforma electronică centrală cu cel puțin o lună înaintea datei la care este programată adunarea generală. Respectiva referință conține data publicării pe pagina de internet a proiectului comun de fuziune transfrontalieră și este accesibilă publicului în mod gratuit. Societăților comerciale nu li se impune o taxă specială pentru această publicare.

Interdicția de a impune societăților comerciale o taxă specială pentru publicare, prevăzută la al treilea și al patrulea paragraf, nu aduce atingere capacității statelor membre de a transfera societăților comerciale costurile aferente platformei electronice centrale.

Statele membre pot impune societăților comerciale să mențină informațiile pe paginile de internet pe o perioadă determinată ulterior adunării generale sau, după caz, pe platforma electronică centrală sau pe orice altă pagină de internet desemnată de statul membru respectiv. Statele membre pot stabili consecințele unei întreruperi temporare a accesului la respectiva pagină de internet sau la platforma electronică centrală, cauzate de factori tehnici sau de altă natură.

(2)   Pentru fiecare dintre societățile comerciale care fuzionează și sub rezerva cerințelor suplimentare impuse de statul membru al cărei subiect de drept este societatea comercială în cauză, în buletinul național al fiecăruia dintre statele membre respective se publică următoarele informații:

Articolul 124

Raportul organului de conducere sau administrativ

Organul de conducere sau administrativ al fiecăreia dintre societățile comerciale care fuzionează întocmește un raport destinat membrilor, care explică și justifică aspectele juridice și economice ale fuziunii transfrontaliere și care explică implicațiile fuziunii transfrontaliere pentru asociați, creditori și salariați.

Raportul este pus la dispoziția asociaților și a reprezentanților salariaților sau, în absența unor astfel de reprezentanți, a salariaților înșiși, până la împlinirea unui termen de o lună înainte de data adunării generale menționate la articolul 126.

În cazul în care organul de conducere sau administrativ al oricăreia dintre societățile comerciale care fuzionează primește, în timp util, un aviz din partea reprezentanților salariaților acestora, în temeiul dreptului intern, avizul respectiv se anexează la raport.

Articolul 125

Raportul expertului independent

(1)   Pentru fiecare societate comercială care fuzionează se elaborează un raport de către un expert independent, destinat asociaților, care este pus la dispoziție cu cel puțin o lună înainte de data adunării generale menționate la articolul 126. În funcție de dreptul fiecărui stat membru, acești experți pot fi persoane fizice sau juridice.

(2)   Ca o alternativă la experții care activează în numele fiecăreia dintre societățile comerciale care fuzionează, unul sau mai mulți experți independenți, desemnați în acest scop, la cererea comună a societăților comerciale, de către o autoritate judiciară sau administrativă din statul membru al uneia din societățile comerciale care fuzionează sau al societății comerciale care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere sau care sunt autorizați de această autoritate, pot examina proiectul comun de fuziune transfrontalieră și elabora un raport unic, în scris, destinat tuturor membrilor.

(3)   Raportul experților trebuie să includă cel puțin informațiile prevăzute la articolul 96 alineatul (2). Experții au dreptul de a obține din partea fiecăreia dintre societățile comerciale care fuzionează toate informațiile pe care le consideră necesare pentru exercitarea atribuțiilor lor.

(4)   În cazul în care toți membrii fiecăreia dintre societățile comerciale participante la fuziune decid astfel, nu se va solicita nicio examinare de către experți independenți a proiectului comun de fuziune transfrontalieră și niciun raport al experților.

Articolul 126

Aprobarea de către adunarea generală

(1)   După luarea la cunoștință a rapoartelor menționate la articolele 124 și 125, adunarea generală a fiecăreia dintre societățile comerciale care fuzionează decide în legătură cu aprobarea proiectului comun de fuziune transfrontalieră.

(2)   Adunarea generală a fiecăreia dintre societățile comerciale care fuzionează își poate rezerva dreptul de a condiționa realizarea fuziunii transfrontaliere de ratificarea expresă a modalităților decise cu privire la participarea salariaților la societatea comercială care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere.

(3)   Legislația unui stat membru poate să nu impună aprobarea fuziunii de către adunarea generală a societății comerciale absorbante, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 94.

Articolul 127

Certificat prealabil fuziunii

(1)   Fiecare stat membru desemnează instanța judecătorească, notarul sau o altă autoritate competentă să controleze legalitatea fuziunii transfrontaliere în ceea ce privește partea de procedură referitoare la fiecare societate comercială care fuzionează, căreia i se aplică dreptul intern.

(2)   În fiecare stat membru în cauză, autoritatea menționată la alineatul (1) eliberează de îndată fiecărei societăți comerciale care fuzionează, căreia i se aplică dreptul intern al statului respectiv, un certificat care atestă în mod incontestabil îndeplinirea corectă a actelor și formalităților prealabile fuziunii.

(3)   În cazul în care dreptul statului membru care reglementează societatea comercială care fuzionează prevede o procedură de control și modificare a raportului aplicabil schimbului de titluri de valoare sau acțiuni, sau o procedură de efectuare de plăți compensatorii către membrii minoritari, fără împiedicarea înregistrării fuziunii transfrontaliere, această procedură se aplică numai în cazul în care celelalte societăți comerciale care fuzionează și care sunt situate în state membre în care nu este prevăzută o asemenea procedură acceptă în mod explicit, atunci când aprobă proiectul de fuziune transfrontalieră în conformitate cu articolul 126 alineatul (1), posibilitatea ca asociații societății comerciale care fuzionează să recurgă la procedura respectivă, care urmează să fie inițiată înaintea instanței judecătorești competente pentru societatea comercială care fuzionează. În astfel de cazuri, autoritatea menționată la alineatul (1) poate elibera certificatul prevăzut la alineatul (2), chiar în cazul în care procedura respectivă a început deja. Cu toate acestea, certificatul trebuie să indice că procedura este în curs. Decizia emisă pe baza procedurii este obligatorie pentru societatea comercială care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere și pentru toți asociații acesteia.

Articolul 128

Controlul legalității fuziunii transfrontaliere

(1)   Fiecare stat membru desemnează instanța judecătorească, notarul sau o altă autoritate competentă să controleze legalitatea fuziunii transfrontaliere în ceea ce privește partea de procedură referitoare la realizarea fuziunii transfrontaliere și, după caz, formarea unei societăți comerciale noi în urma fuziunii transfrontaliere, în cazul în care societății comerciale create prin fuziunea transfrontalieră i se aplică dreptul său intern. Autoritatea menționată se asigură, în special, că societățile comerciale care fuzionează au aprobat proiectul comun de fuziune transfrontalieră în aceleași condiții și, după caz, că modalitățile referitoare la participarea salariaților au fost stabilite în conformitate cu articolul 133.

(2)   În sensul alineatului (1), fiecare societate comercială care fuzionează prezintă autorității menționate la alineatul (1) certificatul menționat la articolul 127 alineatul (2) în termen de șase luni de la eliberarea acestuia, împreună cu proiectul comun de fuziune transfrontalieră aprobat de adunarea generală menționată la articolul 126.

Articolul 129

Data începând cu care fuziunea transfrontalieră produce efecte

Dreptul statului membru sub incidența căruia se află societatea comercială care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere stabilește data începând cu care fuziunea transfrontalieră produce efecte. Data respectivă trebuie să fie ulterioară efectuării controlului menționat la articolul 128.

Articolul 130

Înmatriculare

Legislația fiecăruia dintre statele membre sub jurisdicția căruia se află societățile comerciale care fuzionează stabilește, pentru teritoriul statului respectiv, modalitățile, în conformitate cu articolul 16, prin care se face publică realizarea fuziunii transfrontaliere în registrul public la care societățile comerciale trebuie să-și depună documentele.

Registrul de înmatriculare a societății comerciale rezultate în urma fuziunii transfrontaliere notifică de îndată, prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor instituit în conformitate cu articolul 22 alineatul (2), și fără întârziere faptul că fuziunea transfrontalieră s-a produs, în registrul în care fiecare societate comercială trebuia să depună documentele. Radierea vechii înmatriculări se efectuează, dacă este cazul, la primirea notificării, și nu înainte.

Articolul 131

Efectele fuziunii transfrontaliere

(1)   Fuziunea transfrontalieră realizată în conformitate cu articolul 119 punctul 2 literele (a) și (c) produce următoarele efecte începând cu data menționată la articolul 129:

(2)   Fuziunea transfrontalieră realizată în conformitate cu articolul 119 punctul 2 litera (b) produce următoarele efecte începând cu data menționată la articolul 129:

(3)   În cazul în care dreptul statelor membre impune, în ce privește fuziunea transfrontalieră a societăților comerciale reglementate de prezentul capitol, îndeplinirea unor formalități speciale, pentru opozabilitatea față de terți, înainte de transferul anumitor active, drepturi și obligații de către societățile comerciale care fuzionează, formalitățile respective sunt îndeplinite de societatea comercială care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere.

(4)   Drepturile și obligațiile societăților comerciale care fuzionează, care decurg din contractele de muncă sau din relațiile de muncă și care există la data intrării în vigoare a fuziunii transfrontaliere, se transferă, datorită intrării în vigoare a acestei fuziuni transfrontaliere, societății comerciale care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere la data intrării în vigoare a acesteia.

(5)   Niciuna dintre acțiunile societății comerciale absorbante nu poate fi schimbată cu acțiuni la societatea comercială absorbită deținute:

Articolul 132

Formalități simplificate

(1)   În cazul în care fuziunea transfrontalieră prin absorbție este realizată de o societate comercială care deține toate acțiunile și alte titluri de valoare care conferă dreptul de vot în adunările generale ale societății sau ale societăților comerciale absorbite:

(2)   În cazul în care fuziunea transfrontalieră prin absorbție este realizată de o societate care deține 90 % sau mai mult, dar nu în totalitate, dintre acțiunile și alte titluri care conferă drept de vot în adunările generale ale societății sau ale societăților comerciale absorbite, rapoartele expertului sau experților independenți și documentele necesare controlului sunt obligatorii numai în măsura în care legislația națională care reglementează fie societatea comercială absorbantă, fie societatea sau societățile comerciale absorbite prevede astfel, în conformitate cu titlul II capitolul I.

Articolul 133

Participarea salariaților

(1)   Fără a aduce atingere alineatului (2), societatea comercială care rezultă din fuziunea transfrontalieră respectă normele în vigoare privind participarea salariaților, în cazul în care acestea există, ale statului membru în care își are sediul social.

(2)   Cu toate acestea, normele în vigoare privind participarea salariaților, în cazul în care acestea există, ale statului membru în care societatea comercială care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere își are sediul social nu se aplică, în cazul în care, în conformitate cu articolul 123, cel puțin una dintre societățile comerciale care fuzionează are, în perioada de șase luni care precede publicarea proiectului de fuziune transfrontalieră, un număr mediu de salariați mai mare de cinci sute și funcționează pe baza unui sistem de participare a salariaților, în sensul articolului 2 litera (k) din Directiva 2001/86/CE, sau în cazul în care legislația națională aplicabilă societății comerciale care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere:

(3)   În cazurile menționate la alineatul (2), participarea salariaților la societatea comercială care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere și implicarea lor în stabilirea acestor drepturi se reglementează de către statele membre, mutatis mutandis și sub rezerva alineatelor (4)-(7), în conformitate cu principiile și procedurile prevăzute la articolul 12 alineatele (2), (3) și (4) din Regulamentul (CE) nr. 2157/2001 și cu următoarele dispoziții ale Directivei 2001/86/CE:

(4)   Atunci când reglementează principiile și procedurile menționate la alineatul (3), statele membre:

(5)   Extinderea drepturilor de participare la salariații societății comerciale care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere și care lucrează în alte state membre, prevăzută la alineatul (2) litera (b), nu implică nici o obligație pentru statele membre care optează să procedeze astfel de a lua în considerare salariații respectivi la calculul mărimii pragurilor forței de muncă care conferă drepturi de participare în temeiul dreptului intern.

(6)   Atunci când cel puțin una dintre societățile comerciale care fuzionează funcționează pe baza sistemului de participare a salariaților și societatea comercială care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere urmează să fie reglementată de un asemenea sistem, în conformitate cu normele menționate la alineatul (2), societatea comercială respectivă este obligată să adopte o formă juridică care să permită exercitarea drepturilor de participare.

(7)   Atunci când societatea comercială care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere funcționează pe baza unui sistem de participare a salariaților, societatea comercială respectivă este obligată să ia măsuri care să asigure protecția drepturilor de participare a salariaților, în eventualitatea unor fuziuni de drept intern ulterioare, pentru o perioadă de trei ani de la intrarea în vigoare a fuziunii transfrontaliere, prin aplicarea mutatis mutandis a normelor prevăzute de prezentul articol.

Articolul 134

Validitate

Fuziunea transfrontalieră care intră în vigoare în conformitate cu articolul 129 nu poate fi declarată nulă.

CAPITOLUL III

Divizarea societăților comerciale pe acțiuni

Secțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 135

Dispoziții generale privind operațiunile de divizare

(1)   Dacă statele membre permit formelor de societăți comerciale aflate sub incidența legislațiilor lor și enumerate în anexa I să efectueze operațiunea de divizare prin absorbție conform definiției de la articolul 136, acestea aplică secțiunea 2 din prezentul capitol operațiunilor în cauză.

(2)   Dacă statele membre permit formelor de societăți comerciale menționate la alineatul (1) să efectueze operațiuni de divizare prin constituirea unei noi societăți comerciale în înțelesul articolului 155, acestea aplică secțiunea 3 din prezentul capitol operațiunilor în cauză.

(3)   Dacă statele membre permit formelor de societăți comerciale menționate la alineatul (1) să efectueze operațiuni prin care o divizare prin absorbție în înțelesul articolului 136 alineatul (1) este combinată cu o divizare prin constituirea uneia sau mai multor noi societăți comerciale în înțelesul articolului 155 alineatul (1), acestea aplică secțiunea 2 din prezentul capitol și articolul 156 operațiunilor în cauză.

(4)   Se aplică articolul 87 alineatele (2), (3) și (4).

Secțiunea 2

Divizarea prin absorbție

Articolul 136

Definiția „divizării prin absorbție”

(1)   În înțelesul prezentului capitol, „divizare prin absorbție” înseamnă operațiunea prin care, după dizolvarea fără intrare în lichidare, o societate comercială transferă mai multor societăți comerciale toate activele și pasivele sale în schimbul alocării către acționarii societății comerciale divizate de acțiuni la societățile comerciale care primesc contribuții ca urmare a divizării (denumite în continuare „societăți comerciale beneficiare”) și, eventual, a unei plăți în numerar care nu poate depăși 10 % din valoarea nominală a acțiunilor alocate sau, în absența acesteia, din echivalentul lor contabil.

(2)   Se aplică articolul 89 alineatul (2).

(3)   În cazul în care prezentul capitol face trimitere la prevederile titlului II capitolului I, expresia „societăți comerciale care fuzionează” înseamnă „societățile comerciale implicate într-o divizare”, expresia „societate comercială absorbită” înseamnă „societatea comercială divizată”, expresia „societatea comercială absorbantă” înseamnă „fiecare dintre societățile comerciale beneficiare”, iar expresia „proiect de fuziune” înseamnă „proiect de divizare”.

Articolul 137

Proiectul de divizare

(1)   Organismele administrative sau de conducere ale societăților comerciale implicate într-o divizare întocmesc în scris un proiect de divizare.

(2)   Proiectul de divizare menționează cel puțin următoarele:

(3)   Dacă un element de activ nu este alocat în proiectul de divizare și dacă interpretarea proiectului nu permite luarea unei decizii privind repartizarea sa, elementul de activ în cauză sau contravaloarea acestuia se repartizează între toate societățile comerciale beneficiare proporțional cu cota din activul net alocat societăților comerciale în cauză în conformitate cu proiectul de divizare.

Dacă un element de pasiv nu este alocat în proiectul de divizare și dacă interpretarea proiectului nu permite luarea unei decizii privind repartizarea sa, fiecare dintre societățile comerciale beneficiare are o răspundere solidară pentru elementul de pasiv în cauză. Statele membre pot prevedea ca această răspundere solidară să fie limitată la activul net alocat fiecărei societăți comerciale.

Articolul 138

Publicarea proiectului de divizare

Proiectul de divizare trebuie publicat în forma prevăzută de legislația fiecărui stat membru în conformitate cu articolul 16 pentru fiecare dintre societățile comerciale implicate într-o divizare, cu cel puțin o lună înainte de data adunării generale care urmează să se pronunțe asupra proiectului.

Orice societate comercială implicată în divizare este exonerată de obligația de publicare prevăzută la articolul 16 dacă, pentru o perioadă continuă începând cel puțin cu o lună înainte de data fixată pentru adunarea generală care urmează să decidă cu privire la proiectul de divizare și încheindu-se nu mai devreme de finalul adunării respective, pune la dispoziția publicului, în mod gratuit, proiectul divizării respective pe pagina sa de internet. Statele membre nu condiționează această exonerare de alte obligații și restricții decât cele necesare pentru a asigura securitatea paginii de internet și autenticitatea documentelor și pot impune astfel de obligații sau restricții numai în măsura în care acestea sunt proporționale cu realizarea obiectivelor respective.

Prin derogare de la al doilea paragraf, statele membre pot solicita ca publicarea să fie efectuată prin intermediul platformei electronice centrale menționate la articolul 16 alineatul (5). Alternativ, statele membre pot solicita ca respectiva publicare să se efectueze pe orice altă pagină de internet desemnată în acest scop de acestea. În cazul în care recurg la una dintre aceste posibilități, statele membre se asigură că societăților comerciale nu li se impune o taxă specială pentru o astfel de publicare.

În cazul în care se utilizează o altă pagină de internet decât platforma electronică centrală, o referință care oferă acces la respectiva pagină de internet se publică pe platforma electronică centrală cu cel puțin o lună înaintea datei în care este programată adunarea generală. Respectiva referință conține data publicării pe pagina de internet a proiectului de divizare și este accesibilă în mod gratuit publicului. Societăților comerciale nu li se impune o taxă specială pentru această publicare.

Interdicția de a impune societăților comerciale o taxă specială pentru publicare, prevăzută la al treilea și al patrulea paragraf, nu aduce atingere capacității statelor membre de a transfera societăților comerciale costurile aferente platformei electronice centrale.

Statele membre pot cere societăților comerciale să mențină informațiile pe paginile lor de internet pe o perioadă determinată ulterior adunării generale sau, după caz, pe platforma electronică centrală sau pe orice altă pagină de internet desemnată de statul membru respectiv. Statele membre pot stabili consecințele unei întreruperi temporare a accesului la respectiva pagină de internet sau la platforma electronică centrală, cauzate de factori tehnici sau de altă natură.

Articolul 139

Aprobarea adunării generale a fiecăreia dintre societățile comerciale implicate în divizare

(1)   Pentru o divizare este necesară cel puțin aprobarea adunării generale a fiecăreia dintre societățile comerciale implicate în divizare. În ceea ce privește majoritatea necesară pentru astfel de decizii, domeniul lor de acoperire și necesitatea unui vot separat, se aplică articolul 93.

(2)   Dacă acțiunile la societățile comerciale beneficiare sunt alocate acționarilor societății comerciale divizate altfel decât proporțional cu drepturile pe care le dețin la societatea comercială în cauză, statele membre pot prevedea că acționarii minoritari ai societății comerciale divizate își pot exercita dreptul ca acțiunile lor să fie achiziționate. În acest caz, ei au dreptul de a primi contravaloarea acțiunilor deținute. În cazul unui dezacord privind contravaloarea acțiunilor, trebuie să fie posibil ca aceasta să fie stabilită de către instanță.

Articolul 140

Derogare de la aprobarea unei divizări de către adunarea generală a unei societăți comerciale beneficiare

Legislația unui stat membru poate să nu impună aprobarea unei divizări de către adunarea generală a unei societăți comerciale beneficiare, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

În sensul primului paragraf litera (b) se aplică articolul 143 alineatele (2), (3) și (4).

Articolul 141

Raportul scris detaliat și informații privind divizarea

(1)   Organismele administrative sau de conducere ale fiecăreia dintre societățile comerciale implicate în divizare întocmesc un raport scris, detaliat, explicând proiectul de divizare și precizând temeiul juridic și economic al propunerii, în special al ratei de schimb a acțiunilor și al criteriului de alocare a acțiunilor.

(2)   Raportul descrie, de asemenea, dificultățile speciale de evaluare survenite.

Când este cazul, raportul menționează întocmirea, pentru societățile comerciale beneficiare, a raportului privind alte aporturi decât cele în numerar prevăzut la articolul 70 alineatul (2) și registrul la care trebuie depus raportul.

(3)   Organele administrative sau de conducere ale societății comerciale divizate au obligația de a informa adunarea generală a societății comerciale divizate, precum și organele administrative sau de conducere ale societăților comerciale beneficiare pentru ca acestea să poate informa adunările generale ale societăților comerciale respective asupra fiecărei modificări substanțiale a activelor și pasivelor între data întocmirii proiectului de divizare și data adunării generale a societății comerciale divizate care urmează să se pronunțe asupra proiectului de divizare.

Articolul 142

Examinarea proiectelor de divizare de către experți

(1)   Pentru fiecare din societățile comerciale implicate în divizare, unul sau mai mulți experți, acționând independent de acestea, desemnați sau agreați de către o autoritate administrativă sau judiciară, analizează proiectul de divizare și întocmesc un raport scris către acționari. Cu toate acestea, legislația unui stat membru poate să prevadă desemnarea unuia sau mai multor experți independenți pentru toate societățile comerciale implicate în divizare, dacă desemnarea se face de către o autoritate judiciară sau administrativă la solicitarea comună a societăților comerciale respective. Experții în cauză pot să fie, în funcție de legislația fiecărui stat membru, persoane fizice sau juridice sau societăți comerciale.

(2)   Se aplică articolul 96 alineatele (2) și (3).

Articolul 143

Disponibilitatea documentelor pentru consultarea de către acționari

(1)   Toți acționarii au dreptul de a consulta cel puțin următoarele documente la sediul social cu cel puțin o lună înainte de data adunării generale care urmează să decidă asupra propunerii de divizare:

În sensul primului paragraf litera (c), nu este necesară o situație contabilă dacă societatea comercială publică un raport financiar semestrial în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2004/109/CE și îl pune la dispoziția acționarilor, în conformitate cu prezentul alineat.

(2)   Declarația contabilă prevăzută la alineatul (1) litera (c) se întocmește în conformitate cu metodele și structura utilizate pentru ultimul bilanț anual.

Cu toate acestea, legislația unui stat membru poate să prevadă că:

(3)   Fiecare acționar are dreptul de a obține, la cerere și gratuit, copii integrale, sau, dacă dorește, parțiale ale documentelor prevăzute la alineatul (1).

În cazul în care un acționar a fost de acord ca pentru comunicarea de informații societatea comercială să utilizeze mijloace electronice, se pot trimite astfel de copii prin poșta electronică.

(4)   O societate comercială este exonerată de cerința de a pune la dispoziție la sediul său social documentele menționate la alineatul (1) dacă pentru o perioadă continuă începând cel puțin cu o lună înainte de data fixată pentru adunarea generală care urmează să decidă cu privire la proiectul de divizare și încheindu-se nu mai devreme de finalul adunării respective, le pune, la dispoziția publicului pe pagina sa de internet. Statele membre nu condiționează această exonerare de alte obligații și restricții decât cele necesare pentru a asigura securitatea paginii de internet și autenticitatea documentelor și pot impune astfel de obligații sau restricții numai în măsura în care acestea sunt proporționale cu realizarea obiectivelor respective.

Alineatul (3) nu se aplică dacă pagina de internet oferă acționarilor posibilitatea de a descărca și imprima documentele menționate la alineatul (1), pe durata întregii perioade menționate la primul paragraf din prezentul alineat. În acest caz, statele membre pot însă să prevadă ca societatea comercială să pună documentele la dispoziția acționarilor, spre consultare la sediul social.

Statele membre pot cere societăților comerciale să mențină informațiile pe paginile lor de internet pe o perioadă determinată, ulterior adunării generale. Statele membre pot stabili consecințele unei întreruperi temporare a accesului la pagina de internet, cauzate de factori tehnici sau de altă natură.

Articolul 144

Formalități simplificate

(1)   În cazul în care toți acționarii și deținătorii de alte titluri care conferă drept de vot ai fiecăreia dintre societățile comerciale implicate în divizare au convenit în acest sens, nu este necesară nici examinarea proiectului de divizare și nici un raport de expertiză, astfel cum sunt prevăzute la articolul 142 alineatul (1).

(2)   Statele membre pot permite neaplicarea articolului 141 și a articolului 143 alineatul (1) literele (c) și (d) în cazul în care toți acționarii și deținătorii de alte titluri care conferă drept de vot ai fiecăreia dintre societățile comerciale implicate în divizare au convenit în acest sens.

Articolul 145

Protecția drepturilor salariaților

Protecția salariaților fiecăreia dintre societățile comerciale implicate în divizare este reglementată în conformitate cu Directiva 2001/23/CE.

Articolul 146

Protecția intereselor creditorilor societăților comerciale implicate în divizare; răspunderea solidară a societăților comerciale beneficiare

(1)   Legislațiile statelor membre trebuie să prevadă un sistem adecvat de protecție a intereselor creditorilor societăților comerciale implicate în divizare ale căror creanțe sunt anterioare datei publicării proiectului de divizare și nu sunt scadente la data publicării.

(2)   În sensul alineatului (1), legislațiile statelor membre prevăd cel puțin dreptul creditorilor în cauză de a obține garanții adecvate dacă această protecție este impusă de situația financiară a societății comerciale divizate și de cea a societății comerciale căreia îi va fi transferată obligația în conformitate cu proiectul de divizare și dacă creditorii în cauză nu dispun deja de astfel de garanții.

Statele membre stabilesc condițiile pentru protecția prevăzută la alineatul (1) și la primul paragraf din prezentul alineat. În orice caz, statele membre se asigură că creditorii au posibilitatea să sesizeze autoritatea administrativă sau judiciară competentă pentru a obține garanțiile adecvate, cu condiția ca aceștia să poată dovedi, în mod credibil, că divizarea pune în pericol satisfacerea creanțelor lor și că nu au obținut garanții adecvate din partea societății comerciale.

(3)   Dacă un creditor al societății comerciale căreia îi este transferată obligația în conformitate cu proiectul de divizare nu a obținut satisfacție, societățile comerciale beneficiare sunt solidar răspunzătoare pentru obligația în cauză. Statele membre pot limita această răspundere la activul net alocat fiecăreia dintre societățile comerciale în cauză, cu excepția celei căreia i-a fost transferată obligația. Cu toate acestea, statele membre pot să nu aplice prezentul alineat dacă operațiunea de divizare face obiectul monitorizării unei autorități judecătorești în conformitate cu articolul 157 și o majoritate din numărul creditorilor reprezentând trei sferturi din valoarea creanțelor sau o majoritate din orice clasă de creditori ai societății comerciale divizate sunt de acord să renunțe la răspunderea solidară la o adunare convocată în temeiul articolului 157 alineatul (1) litera (c).

(4)   Se aplică articolul 99 alineatul (3).

(5)   Fără a aduce atingere normelor privind exercitarea colectivă a drepturilor lor, alineatele (1)-(4) se aplică deținătorilor de obligațiuni la societățile comerciale implicate în divizare, cu excepția cazului în care divizarea a fost aprobată de o adunare a deținătorilor de obligațiuni, dacă legislația internă prevede o astfel de adunare, sau individual de către deținătorii de obligațiuni.

(6)   Statele membre pot să prevadă că societățile comerciale beneficiare poartă răspunderea solidară și indivizibilă pentru obligațiile societății comerciale divizate. În acest caz, statele membre pot să nu aplice alineatele (1)-(5).

(7)   Dacă un stat membru combină sistemul de protecție a creditorilor prevăzut la alineatele (1)-(5) cu răspunderea solidară a societăților comerciale beneficiare prevăzută la alineatul (6), statul membru poate limita această răspundere solidară la activul net alocat fiecăreia dintre societățile comerciale în cauză.

Articolul 147

Protecția deținătorilor de titluri, altele decât acțiuni, care conferă drepturi speciale

Deținătorilor de titluri, altele decât acțiuni, care conferă drepturi speciale trebuie să li se acorde, în cadrul societăților comerciale beneficiare împotriva cărora pot fi invocate titlurile în cauză, în conformitate cu proiectul de divizare, de drepturi cel puțin echivalente cu drepturile de care beneficiau în societatea comercială divizată, cu excepția cazului în care modificarea drepturilor în cauză este aprobată de o adunare a deținătorilor de astfel de titluri, dacă legislația internă prevede o astfel de adunare, sau individual de către deținătorii de astfel de titluri sau a cazului în care deținătorii au dreptul de a obține răscumpărarea titlurilor lor.

Articolul 148

Întocmirea și certificarea documentelor în formă autentică

Dacă legislația unui stat membru nu prevede controlul preventiv judecătoresc sau administrativ al legalității divizărilor sau dacă acest control nu se referă la toate actele juridice necesare pentru divizare, se aplică articolul 102.

Articolul 149

Data de la care divizarea produce efecte

Legislațiile statelor membre determină data de la care divizarea produce efecte.

Articolul 150

Formalitățile de publicitate

(1)   O divizare trebuie făcută publică în modul prevăzut de legislația fiecărui stat membru în conformitate cu articolul 16, pentru fiecare dintre societățile comerciale implicate în divizare.

(2)   Oricare dintre societățile comerciale beneficiare poate îndeplini formalitățile de publicitate pentru societatea comercială divizată.

Articolul 151

Efectele divizării

(1)   O divizare are următoarele efecte ipso jure și simultan:

(2)   Nici o acțiune la una dintre societățile comerciale beneficiare nu este schimbată pentru acțiuni la societatea comercială divizată deținute:

(3)   Dispozițiile menționate anterior nu aduc atingere legislațiilor statelor membre care impun îndeplinirea unor formalități speciale pentru ca transferul anumitor active, drepturi și obligații ale societății comerciale absorbite să fie opozabil terților. Societatea sau societățile comerciale beneficiare cărora le sunt transferate astfel de active, drepturi și obligații în conformitate cu proiectul de divizare sau cu articolul 137 alineatul (3) pot îndeplini aceste formalități ele însele; cu toate acestea, legislațiile statelor membre pot permite unei societăți comerciale divizate să continue îndeplinirea acestor formalități pentru o perioadă limitată care, cu excepția unor cazuri excepționale, nu poate fi stabilită la mai mult de șase luni de la data la care divizarea produce efecte.

Articolul 152

Răspunderea civilă a membrilor organelor administrative sau de conducere ale societății comerciale divizate

Legislațiile statelor membre prevăd cel puțin dispoziții care reglementează răspunderea civilă față de acționarii unei societăți comerciale divizate a membrilor organelor administrative sau de conducere ale societății comerciale în cauză pentru greșeli comise de membrii organelor respective în pregătirea și realizarea divizării și răspunderea civilă a experților răspunzători de întocmirea în contul societății comerciale în cauză a raportului prevăzut la articolul 142 pentru greșeli comise de experții respectivi în îndeplinirea misiunii lor.

Articolul 153

Condiții privind nulitatea divizării

(1)   Legislațiile statelor membre pot adopta dispoziții privind nulitatea divizărilor doar în conformitate cu următoarele condiții:

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol, legislația unui stat membru poate să prevadă, de asemenea, pronunțarea nulității unei divizări de către o autoritate administrativă, dacă o astfel de decizie poate fi contestată în instanță. Alineatul (1) literele (b), (d), (e), (f), (g) și (h) de la prezentul articol se aplică prin analogie autorității administrative. Această procedură de anulare nu poate fi inițiată după expirarea unui termen de șase luni de la data prevăzută la articolul 149.

(3)   Dispozițiile menționate anterior nu aduc atingere legislațiilor statelor membre privind nulitatea unei divizări pronunțată ca urmare a unui alt tip de control decât cel preventiv judecătoresc sau administrativ al legalității.

Articolul 154

Excepții de la aprobarea divizării de către adunarea generală a societății comerciale divizate

Fără a aduce atingere articolului 140, statele membre nu impun aprobarea divizării de către adunarea generală a societății comerciale divizate, dacă societățile comerciale beneficiare dețin împreună toate acțiunile societății comerciale divizate și toate celelalte valori mobiliare care conferă drept de vot în cadrul adunării generale a societății comerciale divizate și dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

În sensul primului paragraf litera (b) se aplică articolul 143 alineatele (2), (3) și (4) și articolul 144.

Secțiunea 3

Divizarea prin constituirea de noi societăți comerciale

Articolul 155

Definiția „divizării prin formarea de noi societăți comerciale”

(1)   În înțelesul prezentului capitol, „divizare prin formarea de noi societăți comerciale” înseamnă operațiunea prin care, după ce este dizolvată fără a intra în lichidare, o societate comercială transferă către mai multe societăți comerciale nou constituite toate activele și pasivele sale în schimbul alocării către acționarii societății comerciale divizate de acțiuni la societățile comerciale beneficiare și, eventual, al unei plăți în numerar de maximum 10 % din valoarea nominală a acțiunilor alocate sau, în absența acesteia, din echivalentul lor contabil.

(2)   Se aplică articolul 90 alineatul (2).

Articolul 156

Aplicarea normelor privind divizarea prin absorbție

(1)   Articolele 137, 138, 139 și 141, articolul 142 alineatele (1) și (2) și articolele 143-153 se aplică, fără a aduce atingere articolelor 11 și 12, în cazul divizării prin constituirea de noi societăți comerciale. În acest scop, „societăți comerciale implicate într-o divizare” înseamnă societatea comercială divizată, iar expresia „societate comercială beneficiară” înseamnă fiecare dintre noile societăți comerciale.

(2)   În plus față de informațiile prevăzute la articolul 137 alineatul (2), proiectul de divizare menționează forma, denumirea și sediul social al fiecăreia dintre noile societăți comerciale.

(3)   Proiectul de divizare și, dacă sunt conținute într-un document separat, actul constitutiv sau proiectul de act constitutiv și statutul sau proiectul de statut al fiecăreia dintre noile societăți comerciale trebuie să fie aprobate de adunarea generală a societății comerciale divizate.

(4)   Statele membre nu impun cerințele stabilite la articolele 141 și 142 și la articolul 143 alineatul (1) literele (c), (d) și (e) dacă acțiunile fiecăreia dintre societățile comerciale nou constituite sunt repartizate acționarilor societății comerciale divizate proporțional cu drepturile acestora la capitalul societății comerciale divizate.

Secțiunea 4

Divizarea sub controlul unei autorități judecătorești

Articolul 157

Divizarea sub controlul unei autorități judecătorești

(1)   Statele membre pot aplica alineatul (2), dacă operațiunile de divizare fac obiectul controlului unei autorități judecătorești competente:

(2)   În cazul în care constată că sunt îndeplinite condițiile menționate la alineatul (1) literele (b) și (d) și că nu s-ar cauza nici un prejudiciu acționarilor și creditorilor, autoritatea judecătorească poate scuti societățile comerciale implicate în divizare de aplicarea:

Secțiunea 5

Alte operațiuni asimilate divizărilor

Articolul 158

Divizarea care permite o plată în numerar de peste 10 %

Dacă, în cazul uneia dintre operațiunile menționate la articolul 135, legislația unui stat membru permite o plată în numerar de peste 10 %, se aplică prezentul capitol secțiunile 2, 3 și 4.

Articolul 159

Divizarea fără ca societatea comercială divizată să înceteze să existe

Dacă legislația unui stat membru permite una dintre operațiunile menționate la articolul 135, fără ca societatea comercială divizată să înceteze să existe, se aplică prezentul capitol secțiunile 2, 3 și 4, cu excepția articolului 151 alineatul (1) litera (c).

Secțiunea 6

Aranjamente de aplicare

Articolul 160

Dispoziții tranzitorii

Statele membre pot să nu aplice articolele 146 și 147 în ceea ce privește deținătorii de titluri convertibile și alte titluri convertibile în acțiuni dacă, la intrarea în vigoare a dispozițiilor menționate la articolul 26 alineatul (1) sau (2) din Directiva 82/891/CEE și, poziția respectivilor deținători în cazul unei divizări a fost determinată anterior de condițiile de emisiune.

TITLUL III

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 161

Protecția datelor

Prelucrarea datelor personale efectuată în contextul prezentei directive face obiectul Directivei 95/46/CE (36).

Articolul 162

Raport, dialog periodic privind sistemul de interconectare a registrelor și reexaminare

(1)   Comisia publică, cel târziu la 8 iunie 2022, un raport privind funcționarea sistemului de interconectare a registrelor, în special examinând funcționarea tehnică și aspectele financiare ale acestuia.

(2)   Raportul este însoțit, dacă este cazul, de propuneri de modificare a dispozițiilor prezentei directive referitoare la sistemul de interconectare a registrelor.

(3)   Comisia și reprezentanții statelor membre convoacă periodic reuniuni, în orice forum adecvat, pentru discutarea chestiunilor acoperite de prezenta directivă referitoare la sistemul de interconectare a registrelor.

(4)   Până la 30 iunie 2016 Comisia reexaminează funcționarea acelor dispoziții care privesc obligațiilor de raportare și de întocmire a documentației necesare în cazul fuziunilor și al divizărilor și care au fost modificate sau adăugate prin Directiva 2009/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului (37) și în special efectele lor asupra reducerii sarcinilor administrative ale societăților comerciale, în lumina experienței dobândite în cursul punerii în practică, și prezintă un raport către Parlamentul European și Consiliu, însoțit, după caz, de o propunere legislativă de modificare a respectivelor dispoziții.

Articolul 163

Exercitarea delegării

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei, în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta actele delegatemenționată la articolul 25 alineatul (3), se conferă Comisiei pentru o perioadă nedeterminată.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 25 alineatul (3) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării competenței specificate în respectiva decizie. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară, menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 25 alineatul (3) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 164

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 165

Comunicare

Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 166

Abrogare

Directivele 82/891/CEE, 89/666/CEE, 2005/56/CE, 2009/101/CE, 2011/35/UE și 2012/30/UE, astfel cum au fost modificate prin directivele menționate în anexa III partea A, se abrogă fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește termenele de transpunere în dreptul intern și datele de aplicare a directivelor menționate în anexa III partea B.

Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa IV.

Articolul 167

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 168

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

(1)  JO C 264, 20.7.2016, p. 82.

(2)  Poziția Parlamentului European din 5 aprilie 2017 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 29 mai 2017.

(3)  A Șasea Directivă 82/891/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1982 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind divizarea societăților comerciale pe acțiuni (JO L 378, 31.12.1982, p. 47).

(4)  A Unsprezecea Directivă 89/666/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind publicitatea sucursalelor înființate într-un stat membru de anumite forme de societăți comerciale care intră sub incidența legislației unui alt stat (JO L 395, 30.12.1989, p. 36).

(5)  Directiva 2005/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind fuziunile transfrontaliere ale societăților comerciale pe acțiuni (JO L 310, 25.11.2005, p. 1).

(6)  Directiva 2009/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților în statele membre, în înțelesul articolului 48 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților (JO L 258, 1.10.2009, p. 11).

(7)  Directiva 2011/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind fuziunile societăților comerciale pe acțiuni (JO L 110, 29.4.2011, p. 1).

(8)  Directiva 2012/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților comerciale în statele membre, în înțelesul articolului 54 al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților, în ceea ce privește constituirea societăților comerciale pe acțiuni și menținerea și modificarea capitalului acestora (JO L 315, 14.11.2012, p. 74).

(9)  A se vedea anexa III, partea A.

(10)  Prima Directivă a Consiliului 68/151/CEE din 9 martie 1968 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților în statele membre, în înțelesul articolului 58 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților (JO L 65, 14.3.1968, p. 8).

(11)  JO C 75, 31.3.2009, p. 1.

(12)  Directiva 2012/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iunie 2012 de modificare a Directivei 89/666/CEE a Consiliului și a Directivelor 2005/56/CE și 2009/101/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului în ceea ce privește interconectarea registrelor centrale, ale comerțului și ale societăților (JO L 156, 16.6.2012, p. 1).

(13)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Uniunii de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(14)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(15)  Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind abuzul de piață (regulamentul privind abuzul de piață) și de abrogare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivelor 2003/124/CE, 2003/125/CE și 2004/72/CE ale Comisiei (JO L 173, 12.6.2014, p. 1).

(16)  Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi [Regulamentul (CE) privind concentrările economice] (JO L 24, 29.1.2004, p. 1).

(17)  Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind concedierile colective (JO L 225, 12.8.1998, p. 16).

(18)  Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de unități (JO L 82, 22.3.2001, p. 16).

(19)  Directiva 2002/14/CE a Parlamentului Europeană și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană (JO L 80, 23.3.2002, p. 29).

(20)  Directiva 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară (JO L 122, 16.5.2009, p. 28).

(21)  Regulamentul (CE) nr. 2157/2001 al Consiliului din 8 octombrie 2001 privind statutul societății europene (SE) (JO L 294, 10.11.2001, p. 1).

(22)  Directiva 2001/86/CE a Consiliului din 8 octombrie 2001 de completare a statutului societății europene în ceea ce privește implicarea lucrătorilor (JO L 294, 10.11.2001, p. 22).

(23)  Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată care modifică Directive 2001/34/CE (JO L 390, 31.12.2004, p. 38).

(24)  Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

(25)  Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).

(26)  Directiva 86/635/CEE a Consiliului din 8 decembrie 1986 privind conturile anuale și conturile consolidate ale băncilor și ale altor instituții financiare (JO L 372, 31.12.1986, p. 1).

(27)  Directiva 91/674/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1991 privind situațiile financiare anuale și situațiile financiare consolidate ale întreprinderilor de asigurare (JO L 374, 31.12.1991, p. 7).

(28)  Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).

(29)  Directiva 1999/93/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice (JO L 13, 19.1.2000, p. 12).

(30)  Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului și de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului (JO L 157, 9.6.2006, p. 87).

(31)  Directiva 89/117/CEE a Consiliului din 13 februarie 1989 privind obligațiile în materie de publicare a documentelor contabile anuale ale sucursalelor, stabilite într-un stat membru, ale instituțiilor de credit și instituțiilor financiare cu sediul social în afara statului membru respectiv (JO L 44, 16.2.1989, p. 40).

(32)  A Patra Directivă 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale (JO L 222, 14.8.1978, p. 11).

(33)  Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).

(34)  Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).

(35)  A doua Directivă 77/91/CEE a Consiliului din 13 decembrie 1976 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților comerciale în statele membre, în înțelesul articolului 58 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților, în ceea ce privește constituirea societăților comerciale pe acțiuni și menținerea și modificarea capitalului acestora (JO L 26, 31.1.1977, p. 1).

(36)  Directiva 95/46/CE este abrogată și înlocuită, cu efect de la 25 mai 2018, prin Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).

(37)  Directiva 2009/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 de modificare a Directivelor 77/91/CEE, 78/855/CEE și 82/891/CEE ale Consiliului și a Directivei 2005/56/CE în ceea ce privește obligațiile de raportare și întocmire a documentației necesare în cazul fuziunilor și al divizărilor (JO L 259, 2.10.2009, p. 14).