(1)

În concluziile sale din 23-24 octombrie 2014 referitoare la cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030, Consiliul European a aprobat un obiectiv obligatoriu de reducere pe plan intern cu cel puțin 40 %, față de nivelul din 1990, a emisiilor de gaze cu efect de seră la scara întregii economii până în 2030, iar respectivul obiectiv a fost reafirmat în concluziile Consiliului European din 17-18 martie 2016.

(2)

Concluziile Consiliului European din 23-24 octombrie 2014 au precizat faptul că obiectivul de reducere a emisiilor cu cel puțin 40 % ar trebui să fie îndeplinit în mod colectiv de către Uniune în cel mai eficient mod posibil din punct de vedere al costurilor, cu reduceri în sistemul Uniunii Europene de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), prevăzut de Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), și în sectoarele care nu fac obiectul ETS care să se ridice la 43 % și, respectiv, 30 % până în 2030 față de anul 2005. Toate sectoarele economice ar trebui să contribuie la realizarea acestor reduceri ale emisiilor de gaze cu efect de seră și toate statele membre ar trebui să participe la acest efort, printr-un echilibru între echitate și solidaritate. Metodologia de stabilire a obiectivelor naționale de reducere pentru sectoarele care nu fac obiectul ETS, cu toate elementele aplicate în Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5), ar trebui continuată până în 2030, cu o repartizare a eforturilor pe baza produsului intern brut (PIB) relativ pe cap de locuitor. Toate statele membre ar trebui să contribuie la reducerea globală la nivelul Uniunii în 2030, obiectivele încadrându-se între 0 % și – 40 % față de 2005. Obiectivele naționale din cadrul grupului de state membre având un PIB pe cap de locuitor peste media Uniunii ar trebui să facă obiectul unei ajustări relative pentru a reflecta eficiența din punctul de vedere al costurilor într-un mod echitabil și echilibrat. Realizarea acestor reduceri ale emisiilor de gaze cu efect de seră ar trebui să stimuleze eficiența și inovarea în economia Uniunii și, în mod specific, să promoveze îmbunătățiri, în special în construcții, agricultură, gestionarea deșeurilor și transporturi, în măsura în care acestea intră sub incidența prezentului regulament.

(3)

Prezentul regulament reprezintă un element al punerii în aplicare a angajamentelor Uniunii asumate în cadrul Acordului de la Paris (6), adoptat în temeiul Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC). Acordul de la Paris a fost încheiat, în numele Uniunii, la 5 octombrie 2016, prin Decizia (UE) 2016/1841 a Consiliului (7). Angajamentul Uniunii privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul întregii economii a fost inclus în contribuția preconizată stabilită la nivel național transmisă secretariatului CCONUSC la 6 martie 2015, de către Uniune și statele sale membre, în perspectiva Acordului de la Paris. Acordul de la Paris a intrat în vigoare la 4 noiembrie 2016 și înlocuiește abordarea adoptată în cadrul Protocolului de la Kyoto din 1997, care nu va fi continuat după 2020.

(4)

Printre altele, Acordul de la Paris stabilește un obiectiv pe termen lung care corespunde obiectivului de menținere a creșterii temperaturii globale cu mult sub 2 °C peste nivelurile preindustriale și de continuare a eforturilor de menținere a acestei creșteri la 1,5 °C peste nivelurile preindustriale. Acesta subliniază totodată importanța adaptării la efectele negative ale schimbărilor climatice și întreprinderea măsurilor necesare pentru ca fluxurile financiare să corespundă unei evoluții către o dezvoltare cu un nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră și rezistentă la schimbările climatice. Acordul de la Paris solicită totodată stabilirea unui echilibru între emisiile antropice prin surse și absorbțiile prin absorbanți ale gazelor cu efect de seră în a doua jumătate a acestui secol și invită părțile să ia măsuri pentru a conserva și consolida, după caz, absorbanții și rezervoarele de gaze cu efect de seră, inclusiv pădurile.

(5)

În concluziile sale din 29-30 octombrie 2009, Consiliul European și-a exprimat sprijinul în favoarea unui obiectiv al Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 80-95 % până în 2050 față de nivelurile din 1990, în contextul reducerilor care, potrivit Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), trebuie realizate în mod colectiv de către țările dezvoltate.

(6)

Contribuțiile stabilite la nivel național ale părților la Acordul de la Paris trebuie să reflecte cel mai ridicat nivel posibil de ambiție al acestora și să marcheze un avans de-a lungul timpului. În plus, părțile la Acordul de la Paris ar trebui să depună eforturi pentru a elabora și a transmite strategii de dezvoltare pe termen lung privind obținerea unui nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră, care să țină seama de obiectivele Acordului de la Paris. Concluziile Consiliului din 13 octombrie 2017 recunosc, în ceea ce privește punerea în aplicare a Acordului de la Paris, importanța obiectivelor pe termen lung și a ciclurilor de revizuire la cinci ani și subliniază importanța strategiilor de dezvoltare pe termen lung privind obținerea unui nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră, ca instrument de politică pentru elaborarea unor direcții de urmat viabile, precum și însemnătatea modificării politicilor pe termen lung necesare pentru atingerea obiectivelor Acordului de la Paris.

(7)

Tranziția către o energie curată necesită modificarea comportamentului investițional și asigurarea de stimulente la nivelul întregului spectru de politici. O prioritate esențială a Uniunii o constituie crearea unei uniuni energetice reziliente, care să le furnizeze cetățenilor săi o energie sigură, durabilă, competitivă și la prețuri abordabile. Îndeplinirea acestui obiectiv presupune continuarea acțiunilor ambițioase în domeniul climei cu prezentul regulament, precum și înregistrarea de progrese în legătură cu celelalte aspecte ale uniunii energetice, astfel cum se prevede în comunicarea Comisiei din 25 februarie 2015 intitulată „O strategie-cadru pentru o uniune energetică rezilientă, cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice”.

(8)

O serie de măsuri ale Uniunii sporesc capacitatea statelor membre de a-și respecta angajamentele privind schimbările climatice și sunt esențiale pentru a realiza reducerile de emisii de gaze cu efect de seră necesare în sectoarele care intră sub incidența prezentului regulament. Printre aceste măsuri se numără legislația privind gazele fluorurate cu efect de seră, reducerile de CO2 generate de vehiculele rutiere, performanța energetică a clădirilor, energia din surse regenerabile, eficiența energetică și economia circulară, precum și instrumentele de finanțare ale Uniunii pentru investiții legate de climă.

(9)

Concluziile Consiliului European din 19-20 martie 2015 menționau că Uniunea se angajează să construiască o uniune energetică cu o politică prospectivă privind schimbările climatice, pe baza strategiei-cadru a Comisiei, ale cărei cinci dimensiuni sunt strâns interconectate și se susțin reciproc. Moderarea cererii de energie este una dintre cele cinci dimensiuni ale strategiei respective privind uniunea energetică. Îmbunătățirea eficienței energetice poate asigura reduceri importante ale emisiilor de gaze cu efect de seră. Aceasta poate fi totodată benefică pentru sănătate și pentru mediu, poate spori securitatea energetică, poate reduce cheltuielile pentru energie electrică ale gospodăriilor și întreprinderilor, poate contribui la atenuarea sărăciei energetice și poate conduce la sporirea numărului locurilor de muncă și a activității economice la nivelul întregii economii. Măsurile care contribuie la o adoptare pe scară mai largă a tehnologiilor care economisesc energie în construcții, industrie și transporturi s-ar putea dovedi un mod eficient din punctul de vedere al costurilor de a ajuta statele membre să își atingă obiectivele ce le revin în temeiul prezentului regulament.

(10)

Introducerea și dezvoltarea unor practici și tehnologii durabile și inovatoare poate potența rolul sectorului agricol în raport cu atenuarea schimbărilor climatice și cu adaptarea la efectele acestora, în special prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și prin conservarea și consolidarea absorbanților și a stocurilor de carbon. Pentru a reduce amprenta de carbon și ecologică a sectorului agricol, păstrând totodată productivitatea, capacitatea de regenerare și vitalitatea acestuia, este important să se intensifice acțiunile de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la efectele acestora și să se crească finanțarea cercetării, în scopul dezvoltării unor practici și tehnologii durabile și inovatoare și în scopul promovării investițiilor în acestea.

(11)

Sectorul agricol are un impact direct și semnificativ asupra biodiversității și a ecosistemelor. Din acest motiv, este important să se asigure corelarea obiectivului prezentului regulament cu alte politici și obiective ale Uniunii, precum politica agricolă comună și obiectivele legate de strategia în domeniul biodiversității, de strategia pentru păduri și de strategia privind economia circulară.

(12)

Sectorul transporturilor este responsabil pentru aproape un sfert din emisiile de gaze cu efect de seră din Uniune. Prin urmare, este important să se reducă emisiile de gaze cu efect de seră și riscurile legate de dependența de combustibilii fosili în sectorul transporturilor prin recurgerea la o abordare cuprinzătoare pentru promovarea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră și a eficienței energetice în transporturi, pentru promovarea transportului electric, pentru o trecere la moduri de transport mai durabile și pentru folosirea unor surse regenerabile de energie durabile în transporturi inclusiv după 2020. Tranziția către o mobilitate cu emisii scăzute de dioxid de carbon ca parte a unei tranziții mai ample către o economie sigură și durabilă cu emisii scăzute de dioxid de carbon poate fi facilitată prin crearea unor condiții favorabile și a unor stimulente puternice, precum și prin elaborarea unor strategii pe termen lung, care pot stimula investițiile.

(13)

Impactul politicilor și măsurilor Uniunii și ale celor naționale de punere în aplicare a prezentului regulament ar trebui evaluat în conformitate cu obligațiile de monitorizare și de raportare stabilite prin Regulamentul (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (8).

(14)

Fără a se aduce atingere competențelor autorității bugetare, metodologia de integrare pusă în aplicare în timpul cadrului financiar multianual 2014-2020 ar trebui continuată și îmbunătățită, acolo unde este cazul, pentru a face față provocărilor și a răspunde nevoilor investiționale legate de acțiunile în domeniul schimbărilor climatice după 2021. Finanțarea asigurată de Uniune ar trebui să fie corelată cu obiectivele cadrului de politici al Uniunii privind schimbările climatice și energia pentru 2030 și cu obiectivele pe termen lung precizate în Acordul de la Paris, pentru a se asigura eficacitatea cheltuielilor publice. Comisia ar trebui să pregătească un raport asupra impactului finanțării Uniunii acordate de la bugetul Uniunii sau în alte moduri în temeiul dreptului Uniunii vizând emisiile de gaze cu efect de seră în sectoarele care intră sub incidența prezentului regulament sau a Directivei 2003/87/CE.

(15)

Prezentul regulament ar trebui să vizeze emisiile de gaze cu efect de seră generate în categoriile IPCC referitoare la energie, procese industriale și utilizarea produselor, agricultură și deșeuri, astfel cum au fost stabilite în temeiul Regulamentului (UE) nr. 525/2013, cu excepția emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din activitățile enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE.

(16)

Datele raportate în prezent în inventarele naționale privind gazele cu efect de seră și în registrele naționale și ale Uniunii nu sunt suficiente pentru a stabili, la nivelul statelor membre, emisiile de CO2 generate de aviația civilă la nivel național, care nu intră sub incidența Directivei 2003/87/CE. Atunci când adoptă obligații de raportare, Uniunea nu ar trebui să impună statelor membre sau întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) sarcini disproporționate față de obiectivele urmărite. Emisiile de CO2 generate de sectorul aviației care nu intră sub incidența Directivei 2003/87/CE reprezintă doar o foarte mică parte din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră, iar stabilirea unui sistem de raportare a acestor emisii ar constitui o sarcină nejustificată în lumina cerințelor existente pentru sectorul mai larg în temeiul Directivei 2003/87/CE. În consecință, emisiile de CO2 din categoria de surse a IPCC „1.A.3.A aviația civilă” ar trebui considerate ca fiind egale cu zero în sensul prezentului regulament.

(17)

Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră realizată de fiecare stat membru pentru 2030 ar trebui să fie stabilită în raport cu nivelul său revizuit de emisii de gaze cu efect de seră din anul 2005, care intră sub incidența prezentului regulament, excluzând emisiile de gaze cu efect de seră verificate generate de instalațiile care au funcționat în 2005 și care au fost incluse în EU ETS abia după 2005. Alocările anuale de emisii pentru perioada 2021-2030 ar trebui să fie stabilite pe baza datelor prezentate de statele membre și revizuite de către Comisie.

(18)

Abordarea care constă în stabilirea unor limite naționale anuale obligatorii utilizată în Decizia nr. 406/2009/CE ar trebui continuată în perioada 2021-2030. Normele pentru stabilirea alocărilor anuale de emisii pentru fiecare stat membru, astfel cum sunt prevăzute în prezentul regulament, ar trebui să respecte aceeași metodologie utilizată pentru statele membre cu o limită negativă în temeiul respectivei decizii, calcularea traiectoriei urmând însă să înceapă la cinci doisprezecimi din intervalul care separă 2019 de 2020 sau în 2020, la nivelul emisiilor medii de gaze cu efect de seră generate în perioada 2016-2018, și să se încheie în 2030 la limita prevăzută pentru fiecare stat membru. Pentru a se garanta existența unor contribuții adecvate la obiectivul Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru perioada 2021-2030, data de început a traiectoriei ar trebui stabilită pentru fiecare stat membru în funcție de data care ar avea drept rezultat o alocare mai redusă. Pentru 2021 ar trebui să se prevadă o ajustare a alocărilor anuale de emisii pentru statele membre care au atât o limită pozitivă în temeiul Deciziei nr. 406/2009/CE, cât și alocări anuale de emisii în creștere în perioada 2017-2020, determinate în temeiul Deciziei 2013/162/UE a Comisiei (9) și a Deciziei de punere în aplicare 2013/634/UE a Comisiei (10), în scopul de a reflecta capacitatea de creștere a nivelului emisiilor de gaze cu efect de seră în anii respectivi.

Ar trebui prevăzută o ajustare suplimentară pentru anumite state membre în semn de recunoaștere a situației lor excepționale de a avea o limită pozitivă în temeiul Deciziei nr. 406/2009/CE, dublată fie de cele mai reduse emisii de gaze cu efect de seră pe cap de locuitor în temeiul respectivei decizii, fie de cea mai redusă pondere a emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din sectoarele care nu fac obiectul deciziei menționate în raport cu totalul emisiilor lor de gaze cu efect de seră. Ajustarea suplimentară respectivă ar trebui să acopere numai o parte din reducerea de emisii de gaze cu efect de seră necesară în perioada 2021-2029, pentru a se menține stimulentele pentru reduceri suplimentare de emisii de gaze cu efect de seră și pentru ca îndeplinirea țintei stabilite pentru anul 2030 să nu fie afectată, având în vedere utilizarea altor ajustări și mecanisme de flexibilitate stabilite în prezentul regulament.

(19)

Pentru a asigura existența unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a dispozițiilor prezentului regulament de stabilire a alocărilor anuale de emisii pentru statele membre, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare. Competențele de executare respective ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (11).

(20)

În concluziile sale din 23-24 octombrie 2014, Consiliul European a afirmat că disponibilitatea și utilizarea mecanismelor de flexibilitate existente în sectoarele care nu fac obiectul ETS ar trebui îmbunătățite semnificativ pentru a se asigura eficiența din punctul de vedere al costurilor a efortului colectiv al Uniunii și convergența emisiilor de gaze cu efect de seră pe cap de locuitor până în 2030. Ca mijloc de sporire a eficienței generale din punct de vedere al costurilor a reducerilor totale, statele membre ar trebui să poată constitui rezerve și lua cu împrumut o parte din alocarea lor anuală de emisii. Acestea ar trebui totodată să poată transfera altor state membre o parte din alocările lor anuale de emisii. Transparența unor astfel de transferuri ar trebui să fie asigurată și ar trebui să fie efectuată printr-o modalitate reciproc convenabilă, inclusiv prin licitație, prin recurgerea la intermediari de pe piață care acționează cu titlu de agenți sau prin acorduri bilaterale. Orice astfel de transfer ar putea fi rezultatul unui proiect sau program de atenuare a emisiilor de gaze cu efect de seră desfășurat în statul membru care vinde și finanțat de statul membru beneficiar. În plus, statele membre ar trebui să poată încuraja instituirea unor parteneriate de tip public-privat pentru proiectele care intră sub incidența articolului 24a alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE.

(21)

Ar trebui să fie creat un instrument de flexibilitate cu utilizare unică pentru a facilita îndeplinirea obiectivelor pentru statele membre ale căror obiective de reducere la nivel național depășesc cu mult media Uniunii și potențialul lor de reducere eficientă din punctul de vedere al costurilor, precum și pentru statele membre care nu au alocat certificate EU ETS gratuite pentru instalațiile industriale în 2013. Pentru a salvgarda obiectivul rezervei pentru stabilitatea pieței instituite prin Decizia (UE) 2015/1814 a Parlamentului European și a Consiliului (12) și care urmărește corectarea dezechilibrelor structurale dintre cerere și ofertă în sistemul EU ETS, certificatele EU ETS avute în vedere pentru instrumentul de flexibilitate cu utilizare unică ar trebui considerate certificate EU ETS aflate în circulație atunci când se stabilește numărul total de certificate EU ETS în circulație într-un an dat. Cu ocazia primei revizuiri efectuate în temeiul deciziei menționate, Comisia ar trebui să analizeze în ce măsură este adecvată menținerea unei contabilizări de acest fel a certificatelor EU ETS aflate în circulație.

(22)

Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului (13) stabilește normele de contabilizare referitoare la emisiile și absorbțiile de gaze cu efect de seră legate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură (LULUCF). Activitățile care intră sub incidența regulamentului menționat nu ar trebui să intre sub incidența prezentului regulament. Cu toate acestea, chiar dacă, din punctul de vedere al mediului, impactul avut de prezentul regulament în ceea ce privește nivelul reducerilor de emisii de gaze cu efect de seră realizate este afectat de luarea în considerare a unei cantități maxime echivalente cu suma absorbțiilor nete totale și a emisiilor nete totale aferente terenurilor despădurite, terenurilor împădurite, terenurilor cultivate gestionate, pajiștilor gestionate și, în anumite condiții, terenurilor forestiere gestionate, precum și, în cazurile considerate obligatorii în temeiul Regulamentului (UE) 2018/841, zonelor umede gestionate, astfel cum sunt definite în regulamentul menționat, ar trebui să se includă în prezentul regulament, o flexibilitate LULUCF de a împărți o cantitate maximă de 280 de milioane de tone de CO2 echivalent din aceste absorbții între statele membre, ca posibilitate suplimentară pentru statele membre de a-și respecta angajamentele ce le revin, atunci când este necesar. Cuantumul total respectiv și repartizarea sa între statele membre ar trebui să corespundă potențialului mai scăzut de atenuare al agriculturii și al sectorului exploatării terenurilor, precum și unei contribuții adecvate a sectorului la atenuarea și sechestrarea gazelor cu efect de seră. În plus, anularea voluntară a alocărilor anuale de emisii în temeiul prezentului regulament ar trebui să permită luarea în considerare a unor astfel de cuantumuri atunci când se evaluează respectarea de statele membre a cerințelor care derivă din Regulamentul (UE) 2018/841.

(23)

La 30 noiembrie 2016, Comisia a prezentat o propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind guvernanța uniunii energetice (denumită în continuare „propunerea privind guvernanța”), prin care se solicită statelor membre să elaboreze planuri naționale integrate în domeniul energiei și al schimbărilor climatice în contextul planificării strategice a politicilor energetice și climatice pentru toate cele cinci dimensiuni-cheie ale uniunii energetice. Conform propunerii privind guvernanța, planurile naționale care acoperă perioada 2021-2030 trebuie să joace un rol esențial în planificarea de către statele membre a măsurilor care să asigure respectarea prezentului regulament și a Regulamentului (UE) 2018/841. În acest scop, statele membre urmează să elaboreze politicile și măsurile necesare pentru respectarea obligațiilor ce decurg din prezentul regulament și din Regulamentul (UE) 2018/841, avându-se în vedere obiectivul pe termen lung de asigurare a echilibrului între emisii de gaze cu efect de seră și absorbții în conformitate cu Acordul de la Paris. Planurile respective trebuie totodată să prevadă o evaluare a impactului politicilor și măsurilor planificate sub aspectul atingerii obiectivelor. Conform propunerii privind guvernanța, Comisia ar trebui să poată face observații, în recomandările sale privind proiectele de planuri naționale, asupra adecvării nivelului de ambiție și a punerii în aplicare ulterioare a politicilor și măsurilor. Atunci când se compilează planurile respective ar trebui să se aibă în vedere posibilitatea recurgerii la flexibilitatea LULUCF în vederea respectării prezentului regulament.

(24)

Agenția Europeană de Mediu urmărește să sprijine dezvoltarea durabilă și să ajute la obținerea de îmbunătățiri semnificative și cuantificabile ale mediului, punând la dispoziția factorilor de decizie politică, instituțiilor publice și publicului informații prompte, specifice, relevante și fiabile. Agenția Europeană de Mediu ar trebui să ofere asistență Comisiei, după caz, în conformitate cu programul anual de lucru al agenției.

(25)

Orice modificare a domeniului de aplicare prevăzut la articolele 11, 24, 24a și 27 din Directiva 2003/87/CE ar trebui însoțită de o modificare corespunzătoare a cantității maxime de emisii de gaze cu efect de seră reglementate prin prezentul regulament. În consecință, în cazul în care statele membre includ în angajamentele lor, în temeiul prezentului regulament, emisii suplimentare de gaze cu efect de seră care provin de la instalațiile reglementate anterior de Directiva 2003/87/CE, respectivele state membre ar trebui să pună în aplicare politici și măsuri suplimentare în sectoarele vizate de prezentul regulament în vederea reducerii emisiilor respective de gaze cu efect de seră.

(26)

În semn de recunoaștere a eforturilor anterioare depuse din 2013 de statele membre cu un PIB pe cap de locuitor sub media Uniunii în 2013, este oportun să se stabilească o rezervă de siguranță limitată pentru scopuri speciale, corespunzătoare unei cantități de până la 105 milioane de tone de CO2 echivalent, păstrându-se în același timp integritatea de mediu a prezentului regulament, precum și stimulentele pentru acțiunile statelor membre pentru a depăși contribuțiile minime prevăzute în prezentul regulament. De rezerva de siguranță ar trebui să beneficieze statele membre al căror PIB pe cap de locuitor a fost sub media Uniunii în 2013, ale căror emisii de gaze cu efect de seră se situează sub nivelul alocării anuale de emisii în perioada 2013-2020 și care întâmpină probleme în atingerea obiectivului lor privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru 2030, în ciuda utilizării altor mecanisme de flexibilitate prevăzute în prezentul regulament. O rezervă de siguranță de dimensiunea menționată ar acoperi o parte semnificativă a deficitului colectiv preconizat al statelor membre eligibile în perioada 2021-2030, fără politici suplimentare, menținând, în același timp, stimulente pentru măsuri suplimentare. Rezerva de siguranță ar trebui să fie disponibilă pentru statele membre în cauză în 2032, cu anumite condiții și numai dacă utilizarea acesteia nu afectează atingerea obiectivului Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 30 % pentru anul 2030 în sectoarele care intră sub incidența prezentului regulament.

(27)

Pentru a reflecta evoluțiile în cadrul Regulamentului (UE) 2018/841 precum și pentru a asigura contabilizarea precisă în temeiul prezentului regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește posibilitatea utilizării categoriilor de contabilizare a terenurilor pentru terenurile forestiere gestionate și zonele umede gestionate în cadrul flexibilității LULUCF și în ceea ce privește asigurarea unei contabilizări a tranzacțiilor în temeiul prezentului regulament, inclusiv utilizarea mecanismelor de flexibilitate, aplicarea verificărilor conformității și funcționarea adecvată a rezervei de siguranță, prin registrul instituit în temeiul articolului 10 din Regulamentul (UE) nr. 525/2013 (denumit în continuare „registrul Uniunii”). Informațiile legate de contabilizare în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie accesibile publicului. Dispozițiile necesare pentru contabilizarea tranzacțiilor ar trebui să fie cuprinse într-un instrument unic care să combine dispozițiile privind contabilizarea conform Regulamentului (UE) nr. 525/2013, Regulamentului (UE) 2018/841 , prezentului regulament și Directivei 2003/87/CE. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, iar respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (14). În special, în vederea asigurării egalității de participare la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții respectivi au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei care pregătesc actele delegate.

(28)

Prezentul regulament ar trebui să fie revizuit începând din anul 2024 și, ulterior, o dată la cinci ani, în vederea evaluării modului de funcționare a acestuia în ansamblu, în special sub aspectul nevoii unei rigori sporite a politicilor și a măsurilor Uniunii. Revizuirea ar trebui să țină seama, între altele, de evoluția circumstanțelor naționale și să se bazeze pe rezultatele dialogului de facilitare din 2018 în temeiul CCONUSC (denumit în continuare „dialogul Talanoa”) și pe evaluarea la nivel global în temeiul Acordului de la Paris. Revizuirea în cauză ar trebui totodată să analizeze și echilibrul dintre cererea și oferta legate de alocările anuale de emisii, pentru a se asigura caracterul adecvat al obligațiilor prevăzute prin prezentul regulament. În plus, în cadrul raportării sale periodice în temeiul Regulamentului (UE) nr. 525/2013, Comisia ar trebui să evalueze, de asemenea, până la 31 octombrie 2019, rezultatele dialogului Talanoa. Revizuirea care vizează perioada de după 2030 ar trebui să corespundă obiectivelor pe termen lung și angajamentelor asumate în temeiul Acordului de la Paris și, în acest scop, ar trebui să marcheze un progres în timp.

(29)

În vederea asigurării unei raportări și verificări eficace, transparente și eficiente din punctul de vedere al costurilor a emisiilor de gaze cu efect de seră și a altor informații necesare pentru evaluarea progreselor înregistrate în ceea ce privește alocările anuale de emisii ale statului membru, cerințele de raportare și evaluare anuală prevăzute în prezentul regulament ar trebui integrate în articolele relevante din Regulamentul (UE) nr. 525/2013. Regulamentul menționat ar trebui să asigure totodată faptul că se vor evalua în continuare în fiecare an progresele înregistrate de statele membre în ceea ce privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, ținându-se seama de progresele înregistrate în politicile și măsurile Uniunii, precum și de informațiile oferite de statele membre. Evaluarea ar trebui să includă, o dată la doi ani, progresele estimate la nivelul Uniunii în vederea respectării obiectivelor sale de reducere a emisiilor, precum și cele ale statelor membre în vederea îndeplinirii obligațiilor asumate. Cu toate acestea, aplicarea deducerilor ar trebui luată în considerare doar la intervale de cinci ani, astfel încât să se poată ține cont de o eventuală contribuție aferentă terenurilor împădurite, terenurilor despădurite, terenurilor cultivate gestionate și pajiștilor gestionate, prevăzută a fi realizată în temeiul Regulamentului (UE) 2018/841. Acest lucru nu aduce atingere îndatoririi Comisiei de a asigura conformitatea cu obligațiile statelor membre care decurg din prezentul regulament și nici competenței Comisiei de a iniția proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în acest sens.

(30)

Regulamentul (UE) nr. 525/2013 ar trebui modificat în consecință.

(31)

Întrucât obiectivele prezentului regulament, în special stabilirea unor obligații pentru statele membre în ceea ce privește contribuțiile lor minime pentru perioada cuprinsă între 2021 și 2030 către îndeplinirea obiectivului Uniunii de reducere a emisiilor sale de gaze cu efect de seră și de a contribui la îndeplinirea obiectivelor Acordului de la Paris, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele regulamentului, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(32)

Prezentul regulament nu aduce atingere obiectivelor naționale mai stricte,

1.

„emisii de gaze cu efect de seră” înseamnă emisiile de dioxid de carbon (CO2), metan (CH4), protoxid de azot (N2O), hidrofluorocarburi (HFC), perfluorocarburi (PFC), trifluorură de azot (NF3) și hexafluorură de sulf (SF6), exprimate în tone de CO2 echivalent, astfel cum au fost stabilite în temeiul Regulamentului (UE) nr. 525/2013 și care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament;

2.

„alocări anuale de emisii” înseamnă nivelul maxim de emisii de gaze cu efect de seră permis pentru fiecare an din perioada 2021-2030, stabilit conform articolului 4 alineatul (3) și articolului 10;

3.

„certificat EU ETS” înseamnă un „certificat”, astfel cum este definit la articolul 3 litera (a) din Directiva 2003/87/CE.

1.

La articolul 7, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

2.

La articolul 13 alineatul (1) litera (c), se adaugă următorul punct:

3.

La articolul 14 alineatul (1), se adaugă următoarea literă:

4.

La articolul 21 alineatul (1), se adaugă următoarea literă: