Jurnalul Oficial C 14/2020

15.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 14/1

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Pilonul european al drepturilor sociale – evaluarea punerii în aplicare inițiale și recomandări pentru viitor

(aviz din proprie inițiativă)

(2020/C 14/01)

Raportor: domnul Bernd SCHLÜTER

Coraportor: doamna Cinzia DEL RIO

Decizia Adunării Plenare	24.1.2019
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	10.9.2019
Data adoptării în sesiunea plenară	25.9.2019
Sesiunea plenară nr.	546
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	117/44/3

1. Concluzii și recomandări

1.1.

Întrucât consideră că un viitor realist al Uniunii Europene se poate baza doar pe îmbinarea unei baze economice solide cu o dimensiune socială puternică (1), CESE a pledat în mod constant pentru o convergență ascendentă și o politică socială mai eficace atât la nivelul UE, cât și la nivelul statelor membre (2). Și modelul social european ar trebui consolidat și actualizat ca referință internațională. Punerea efectivă în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale (PEDS) din 2017 reafirmă angajamentul comun față de modelul social european în cadrul unei noi strategii incluzive din punct de vedere social.

1.2.

Atunci când se iau măsuri de punere în aplicare a PEDS, atât prin programe de politică, cât și prin inițiative legislative la nivelul UE și la nivel național, trebuie respectate în mod echilibrat obiectivele și principiile tratatelor, repartizarea competențelor între instituțiile UE și statele membre și, după caz, clauza de menținere a nivelului de protecție.

1.3.

Legislația europeană din domeniile relevante, ar trebui să stabilească un cadru cu standarde comune generale, respectând circumstanțele și sistemele sociale naționale specifice și recunoscând drepturi sociale efective și executorii pentru cetățeni la nivelul UE și la nivel național. Obiectivele pilonului ar trebui respectate în toate domeniile politicilor UE prin utilizarea clauzei orizontale (3).

1.4.

În prezent, Pilonul european al drepturilor sociale este pus în aplicare prin măsuri legislative și nelegislative, prin finanțări specifice și prin schimbări în cadrul procesului semestrului european, care ar trebui să vizeze inițierea unei convergențe ascendente și instituirea unor standarde sociale minime, pentru crearea unor condiții de concurență echitabile.

1.5.

Este important să se stabilească și să se adopte standarde de bază pentru sisteme de protecție socială fiabile și eficace (4) și servicii de interes general fundamentale, care ar trebui evaluate periodic de evaluatori independenți.

1.6.

În punerea în aplicare a PEDS, Comisia și Parlamentul European ar trebui să propună mecanisme de implicare corespunzătoare a tuturor părților interesate reprezentative din domeniul social, inclusiv a partenerilor sociali și a organizațiilor societății civile de la toate nivelurile relevante (5). O atenție deosebită ar trebui acordată consolidării și diferitelor roluri ale negocierilor colective la nivel național, care pot anticipa sau pot fi o alternativă la legislația din anumite domenii care vizează piața muncii.

1.7.

Punerea în aplicare a PEDS necesită o bază bugetară temeinică și investiții solide la nivelul UE și al statelor membre, printr-o finanțare adecvată în CFM, prin intermediul unei „reguli de aur” pentru investițiile publice cu obiectiv social și al fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI), care pot fi orientate mai riguros către PEDS și către politici fiscale corespunzătoare (6).

1.8.

Semestrul european și programele naționale de reformă – care se aplică în aceeași măsură și în țările din afara zonei euro – și tabloul de bord social reprezintă un instrument esențial de punere în aplicare și de monitorizare a pilonului (7).

1.9.

Un nou proces al semestrului european ar trebui să realizeze obiectivele sociale în contextul unei monitorizări a dezechilibrelor sociale și ar trebui introduși indicatori noi și măsurabili, împreună cu recomandări de țară specifice domeniului social.

1.10.

Ar trebui promovată monitorizarea periodică a punerii în aplicare a PEDS, cu consultarea obligatorie a părților interesate din domeniul social; CESE propune înființarea unui forum al politicii sociale a UE, legat de semestrul european.

1.11.

CESE a solicitat deja o foaie de parcurs clară și coordonată, care să stabilească prioritățile pentru punerea în aplicare a pilonului și asigurarea respectării drepturilor și standardelor sociale existente. În mod prioritar, ar trebui abordate nevoile și drepturile fundamentale, în special ale grupurilor vulnerabile, inegalitățile în materie de oportunități, venituri și bunăstare în interiorul statelor membre și între acestea, politicile de incluziune și condițiile adecvate pentru serviciile publice, serviciile fără scop lucrativ și întreprinderile sociale.

1.12.

Prezentul aviz stabilește orientări generale, face o evaluare generală a primelor etape și oferă recomandări pentru principalele instrumente. În plus, furnizează informații actualizate cu privire la progresele înregistrate la nivelul UE în ceea ce privește măsurile adoptate și instrumentele disponibile, împărțite între cele trei domenii principale ale PEDS – oportunități egale și acces egal la piața muncii, condiții de muncă echitabile, protecție socială și incluziune – și prezintă propuneri pentru etapele următoare.

2. Context și orientări pentru punerea în aplicare

2.1.

Pilonul european al drepturilor sociale a fost proclamat în mod solemn la Summitul social pentru creștere și locuri de muncă echitabile, desfășurat la Göteborg în noiembrie 2017. PEDS derivă din principiile fundamentale ale tratatelor europene, care consacră drepturile fundamentale ale cetățenilor, responsabilitatea pentru aplicarea acestora revenind tuturor actorilor relevanți. Articolele 9 și 151 din TFUE stabilesc obiectivele modelului social european, care trebuie să fie adaptat la schimbările care au loc în domeniul muncii și în societate, în cadrul unei noi strategii favorabile incluziunii sociale.

2.2.

UE și statele membre au introdus și au îmbunătățit treptat politicile care vizează obținerea unor condiții mai bune de muncă și de viață pentru cetățenii lor, prin aplicarea unui model social european care funcționează ca instrument de competitivitate pentru economiile lor, subliniind totodată că punerea în aplicare și actualizarea acestuia rămân în continuare obiective ale UE. Există disparități semnificative între statele membre ale UE și în interiorul acestora, între grupurile sociale și între sistemele de securitate socială. Numeroase țări se confruntă cu provocări, unele țări din UE având sisteme sociale mai favorabile incluziunii, iar altele neîndeplinind nici măcar nevoile fundamentale. PEDS ar trebui să permită statelor membre și UE să ofere soluții moderne la problemele actuale cu care se confruntă cetățenii europeni și să garanteze condiții de concurență echitabile, astfel încât întreprinderile să fie sustenabile în condițiile concurenței de la nivel mondial. PEDS este un angajament politic care ar trebui asumat de instituțiile UE, de statele membre, de partenerii sociali, de organizațiile societății civile și de toți ceilalți actori relevanți, în conformitate cu competențele lor respective, în spiritul respectului reciproc și în beneficiul direct al tuturor cetățenilor.

2.3.

Recenta declarație a OIM privind viitorul muncii, adoptată în cadrul Conferinței Internaționale a Muncii care a marcat un secol de la înființarea organizației, identifică câteva direcții de acțiune importante, stabilește măsuri care ar urma să modernizeze legislația muncii și să prevină excluziunea și prevede un set de investiții (în capacitățile indivizilor, în instituțiile legate de muncă și în munca decentă și durabilă) care ar modela cel mai bun mediu socioeconomic, în care întreprinderile să prospere și indivizii să progreseze în direcția unor condiții de muncă și de viață mai echitabile, cu respectarea contextelor naționale și a rolului specific al partenerilor sociali.

2.4.

Agenda 2030 a ONU prezintă 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD), pe care UE s-a angajat să le îndeplinească până în 2030, iar punerea în aplicare a PEDS va contribui în acest sens.

2.4.1.

CESE consideră că un viitor realist al Europei se poate baza doar pe îmbinarea unei baze economice solide cu o dimensiune socială puternică. El este convins că Uniunea Europeană are nevoie de un nou consens privind o strategie economică și socială durabilă pentru a-și îndeplini promisiunea de a asigura o creștere economică echilibrată și progres social, oferind o mai mare bunăstare cetățenilor săi (8).

2.4.2.

În Declarația de la Sibiu, din 9 mai 2019 (9), statele membre ale UE s-au angajat să obțină rezultate acolo unde contează cel mai mult, să fie în continuare actori relevanți în chestiunile importante și să respecte întotdeauna principiul echității.

2.5.

La nivelul UE, PEDS este acum pus în aplicare prin:

(a)	măsuri legislative și nelegislative, cu accent pe aplicarea și examinarea acquis-ului social existent, care urmează să fie actualizate acolo unde este necesar;

(b)	finanțare specifică; și

(c)	câteva modificări inițiale în cadrul procesului semestrului european.

2.6. Măsuri legislative și nelegislative la nivel european și național

2.6.1.

Este necesar ca piețele muncii să fie deschise, dinamice și mobile, pentru a sprijini parcursuri profesionale noi și mai diverse și o tranziție ușoară între locuri de muncă, sectoare și statute profesionale. Este necesar să se ia măsuri pentru a elimina neconcordanțele de pe piețele muncii. Sistemele de educație și formare trebuie să fie mai bine adaptate la nevoile piețelor muncii. Reformele ar trebui să ia în considerare măsuri pozitive de promovare a îmbătrânirii active a forței de muncă, de asigurare a unor sisteme de pensii sustenabile și adecvate și de integrare a migranților în forța de muncă.

2.6.2.

Atunci când iau măsuri de punere în aplicare a pilonului, UE și statele sale membre utilizează toate instrumentele de politică pe care le consideră necesare pentru atingerea obiectivelor comune, inclusiv programe de politică și măsuri legislative. Principiile subsidiarității și proporționalității și valorile, obiectivele și principiile obligatorii ale tratatelor stabilesc nivelul la care ar trebui întreprinse astfel de acțiuni, acordând prioritate nivelului care oferă cea mai bună valoare adăugată pentru părțile interesate și contribuie la punerea efectivă în aplicare a PEDS. Ar trebui să se respecte repartizarea competențelor și, după caz, clauza de menținere a nivelului de protecție.

2.6.3.

În ceea ce privește democrația participativă și mai buna legiferare, UE și statele membre vor consulta în prealabil partenerii sociali, în conformitate cu articolele 153-155. Atunci când, în timpul unei astfel de consultări, partenerii sociali demonstrează intenția de a acționa în mod autonom într-un sistem de dialog social, UE și statele membre se abțin de la a interveni în domeniul de politică în cauză, în măsura în care partenerii sociali au capacitatea de a produce rezultate concrete și de a realiza obiectivele acțiunii respective.

2.6.4.

La punerea în aplicare a PEDS trebuie să se țină seama de misiunea și de participarea altor părți interesate din domeniul social, cum ar fi serviciile sociale publice, asociațiile fără scop lucrativ ale furnizorilor de servicii sociale și de locuințe, societățile publice de asigurări, întreprinderile din economia socială și din domeniul serviciilor sociale, organizațiile de tineret, consumatorii de servicii sociale și reprezentanții grupurilor vulnerabile.

2.6.5.

Statele membre, instituțiile UE, partenerii sociali și organizațiile societății civile ar trebui să monitorizeze punerea în aplicare a PEDS și eficacitatea măsurilor existente. Instituțiile UE ar trebui să sprijine statele membre și părțile interesate din domeniul social la nivel național, atunci când acestea pun în aplicare PEDS.

2.6.6.

Legislația europeană din domeniile corespunzătoare ar trebui să stabilească un cadru cu standarde comune clare și generale, care să respecte situațiile naționale specifice, să fie în măsură să se adapteze la diversitatea sistemelor sociale și la rolul părților interesate, să recunoască drepturi sociale efective și executorii pentru cetățeni la nivel național și la nivelul UE și să includă o valoare adăugată europeană (10). Obiectivele pilonului ar trebui respectate în toate domeniile politicii UE, inclusiv prin utilizarea clauzei orizontale (articolul 9 din TFUE).

2.6.7.

Punerea în aplicare a PEDS vizează crearea unei convergențe ascendente, îmbunătățirea condițiilor sociale și de pe piața muncii pentru lucrătorii și cetățenii europeni, îmbunătățirea și crearea unor sisteme eficiente și fiabile de securitate socială (11) și a unor servicii sociale și de sănătate moderne, pe baze științifice și verificate din punctul de vedere al calității – mai ales în cazul serviciilor publice și al celor non-profit –, stabilirea unor minime standarde sociale pentru combaterea dumpingului social și, în același timp, crearea unor condiții de concurență echitabile, în vederea unor economii performante, a ocupării forței de muncă și a unor întreprinderi sustenabile, sporind în același timp încrederea cetățenilor în UE. Strategiile de politică socială ar trebui să includă interesele IMM-urilor și condiții de piață echitabile pentru acestea. Este important să se stabilească și să se aprobe standarde de bază pentru serviciile de interes general, cum ar fi locuințele, apa și serviciile sociale; acestea ar trebui evaluate periodic, inclusiv de evaluatori independenți (institute de cercetare, mediul universitar etc.), care să aibă posibilitatea de a primi sprijin financiar și de a-și publica rapoartele. Nevoile fundamentale ale cetățenilor și ale grupurilor vulnerabile și disparitățile periculoase în ceea ce privește egalitatea de șanse, veniturile și bogăția din interiorul statelor membre și dintre acestea trebuie să fie abordate cu prioritate.

2.6.8.

O atenție deosebită ar trebui acordată diferitelor roluri ale negocierilor colective la nivel național și ale acordurilor colective, care pot anticipa legislația sau pot reprezenta o alternativă la aceasta prin reglementarea anumitor domenii, legate de piața muncii și de raporturile de muncă. Astfel, partenerii sociali pot juca un rol în procesul de punere în aplicare, cu condiția de a putea obține același efect juridic. În unele state membre, procesele de negociere colectivă nu sunt structurate, iar negocierea colectivă este foarte slabă și, prin urmare, persistă disparități în ceea ce privește acordarea drepturilor sociale înscrise în PEDS. În astfel de cazuri, legislația ar trebui să intervină.

2.6.9.

Declarația cvadripartită pe tema „Un nou început pentru dialogul social” încurajează desfășurarea unor negocieri colective eficace. Angajamentul comun al partenerilor sociali privind punerea în aplicare a PEDS se reflectă în programul de lucru comun al partenerilor sociali europeni pentru perioada 2019-2021, care va fi pus în aplicare și la nivel național, contribuind la procesul național de reformă. Programul de lucru pentru perioada 2019-2021 va prezenta propuneri specifice, pe teme legate de punerea în aplicare a PEDS, cum ar fi negocierile pentru un acord-cadru autonom privind digitalizarea, inclusiv posibilitățile și modalitățile de conectare și de deconectare, de îmbunătățire a performanțelor piețelor muncii și ale sistemelor sociale și de dezvoltare a competențelor (12).

2.6.10.

Rolul societății civile trebuie să fie mai bine recunoscut și consolidat. Dialogul civil trebuie intensificat pentru a garanta că publicul larg, inclusiv tinerii (13) și persoanele aflate în situații vulnerabile sau care se confruntă cu discriminarea, simte că este în măsură să participe la proiectarea, punerea în aplicare și revizuirea proceselor de luare a deciziilor (14). CESE lansează acum dezbateri la nivel național în anumite state membre ale UE, cu privire la modul de realizare a unei mai bune implicări a societății civile în ciclul semestrului european (15).

2.6.11.

Comisia a luat măsuri concrete pentru a pune în practică pilonul la nivel european și a publicat recent o fișă informativă actualizată, care conține inițiativele legislative și nelegislative adoptate până în prezent (16). CESE a solicitat deja o foaie de parcurs clară și coordonată (17), care să stabilească prioritățile pentru punerea în aplicare a pilonului.

2.6.12.

Măsurile de punere în aplicare a PEDS ar trebui să se bazeze pe o analiză științifică a situației juridice și practice actuale a politicilor sociale și de sănătate din statele membre și de la nivelul UE și ar trebui să implice părțile interesate din domeniul social. CESE propune înființarea unui forum al politicii sociale a UE: Uniunea are nevoie de un forum permanent pentru comunicare, bune practici, evaluare, seminare la nivel de experți, programe sociale, conformare la normele UE și ale statelor membre și proiecte de reformă pentru politicile acestora. Întrucât punerea în aplicare a drepturilor sociale rămâne un motiv de îngrijorare, Comisia și statele membre trebuie să asigure creșterea gradului de conformare la normele UE. Noul forum ar trebui să fie strâns legat de CESE și de procesul semestrului european.

2.6.13.

Măsurile nelegislative, care pot fi instrumente complementare pentru punerea în aplicare eficientă a PEDS, includ instrumente juridice fără caracter obligatoriu, cum ar fi recunoașterea reciprocă a sistemelor performante, stimulentele comune, metoda deschisă de coordonare, învățarea reciprocă, evaluările inter pares, implicarea statelor membre în mass-media, precum și programele disuasive (18). CESE salută inițiativele menite să mobilizeze societatea civilă și părțile interesate, care ar putea fi sprijinite financiar, cum ar fi alianța „Stand Up for the Social Pillar” (Să sprijinim Pilonul drepturilor sociale!) (19).

2.7. Politicile financiare și utilizarea coerentă și direcționată a fondurilor UE

2.7.1.

Pentru a fi pus în aplicare în mod corespunzător, PEDS are nevoie de o marjă de manevră bugetară și de investiții atât la nivel european, cât și la nivel național; pilonul ar trebui integrat în politicile economice, financiare și bugetare și în viitoarea strategie a UE, printr-o abordare globală și coerentă. Obiectivul privind creșterea productivității și reducerea disparității dintre venituri prin educație, autonomizare și incluziune socială joacă un rol-cheie în acest sens (20). Punerea în aplicare a PEDS ar trebui să constituie unul dintre principiile directoare pentru definirea următorului cadru financiar multianual al UE (CFM). În acest sens, este necesar ca fondurile să fie utilizate în mod coerent și ca pilonul să devină un ghid pentru programele operaționale și un instrument prin intermediul căruia să se determine impactul fondurilor structurale și de investiții, al fondului FSE+ și al fondului InvestEU, precum și impactul tuturor celorlalte linii bugetare relevante ale bugetului UE. Criteriile de acces la fondurile UE ar trebui să ia în considerare, într-un mod constructiv și adecvat, drepturile și principiile incluse în pilon, ținând seama, în același timp, de circumstanțele naționale și de contribuțiile tuturor părților interesate din domeniul social. Fondurile UE nu ar trebui să înlocuiască finanțarea publică a unor sisteme de securitate socială moderne, de calitate și accesibile, de către statele membre și în cadrul lor.

2.7.2.

2.8. Semestrul european

2.8.1.

PEDS influențează guvernanța economică la nivel european. Pilonul este deja inclus în documentele de referință privind semestrul european și a făcut obiectul recomandărilor specifice fiecărei țări în 2018. Raportul comun privind ocuparea forței de muncă pentru 2019 (25) a dobândit un rol important în cadrul semestrului european, împreună cu analiza anuală a creșterii (AAC).

2.8.2.

CESE consideră că semestrul european și programele naționale de reformă – care se aplică în aceeași măsură și în țările din afara zonei euro – reprezintă un instrument esențial pentru punerea în aplicare și monitorizarea pilonului (26). Pentru a progresa sunt necesare un cadru de referință, criterii de referință și schimburi coordonate de politici care să sprijine eforturile statelor membre, ale instituțiilor UE și ale partenerilor sociali de a îmbunătăți performanța politicilor sociale și de ocupare a forței de muncă.

Tabloul de bord social ar trebui să monitorizeze periodic progresele înregistrate în punerea în aplicare a pilonului, atât în cadrul raportului comun privind ocuparea forței de muncă, cât și în cadrul rapoartelor de țară. Acest tablou ar trebui să funcționeze în mod integrat cu Monitorul rezultatelor privind ocuparea forței de muncă deja existent (EPM) și cu Monitorul performanței în materie de protecție socială (SPPM), astfel cum au fost elaborate de statele membre. El poate fi îmbunătățit, având în vedere faptul că tehnica pe care o utilizează pentru analiza comparativă (bazată pe depărtarea față de mediile aritmetice din UE) poate oferi o reprezentare prea optimistă a performanței sociale a statelor membre. Cei 14 indicatori ai tabloului de bord și subindicatorii (35 în total) ar trebui să facă obiectul unei revizuiri permanente, la care să participe partenerii sociali și organizațiile societății civile, pentru a-i adapta la obiectivele politice și la schimbările socioeconomice din Europa.

2.8.3.

Un nou semestru european ar trebui să își propună obiective sociale în cadrul unei monitorizări a dezechilibrelor sociale, pentru a reechilibra predominanța cerințelor fiscale și macroeconomice. Tabloul de bord social ar trebui să monitorizeze și să vizeze toate drepturile și principiile incluse în pilon și să cuprindă indicatori măsurabili noi și îmbunătățiți. Astfel de indicatori ar putea include, pe lângă statistici, evaluări referitoare la: accesul real la servicii sociale de calitate, drepturile sociale executorii, integrarea migranților în societate și pe piața muncii, acoperirea negocierilor colective, participarea părților interesate din domeniul social la procesul semestrului european și accesul la programe de ucenicie la locul de muncă și la învățământ superior de calitate. Comisia ar trebui să monitorizeze punerea în aplicare a planurilor naționale de reformă în strânsă cooperare cu partenerii sociali și cu organizațiile relevante ale societății civile, promovând astfel recomandările sociale specifice fiecărei țări. Numărul și structura recomandărilor ar trebui să fie adecvate și să monitorizeze progresele înregistrate în ceea ce privește prioritățile din foaia de parcurs.

2.8.4.

În conformitate cu dispozițiile prevăzute în TFUE, ar trebui să se consolideze implicarea partenerilor sociali, asigurându-li-se posibilitatea de a participa la consultările cu privire la elaborarea și punerea în aplicare a politicilor economice, de ocupare a forței de muncă și sociale, în conformitate cu practicile naționale. Implicarea în timp util și semnificativă a partenerilor sociali este esențială pentru ca ei să își asume politicile, ceea ce ar facilita punerea în aplicare cu succes, într-un mod care să echilibreze interesele lucrătorilor și angajatorilor. Colaborarea dintre partenerii sociali poate constitui forța motrice a unor politici reușite, durabile și incluzive în domeniul economic, al ocupării forței de muncă și al incluziunii sociale (27). Consultarea partenerilor sociali ar trebui să fie obligatorie (28).

2.8.5.

Participarea organizațiilor societății civile, a asociațiilor de furnizori de servicii și a societăților publice de asigurări s-a dovedit, de asemenea, eficace în ce privește elaborarea politicilor de punere în aplicare a PEDS prin semestrul european.

2.8.6.

Având în vedere că semestrul european are un rol tot mai important în orientarea cheltuielilor din cadrul bugetului UE, acest lucru nu ar trebui să afecteze clauzele actuale sau viitoare care asigură transparența, deschiderea și răspunderea în cadrul procesului de planificare și de executare a bugetului UE.

2.8.7.

O serie de criterii de referință bine concepute pot servi la orientarea necesarelor reforme naționale, ce urmăresc creșterea performanței piețelor muncii și a sistemelor sociale. Ar trebui ca prioritățile în ceea ce privește aspectele vizate să fie clar definite și să se pună accent pe cele care vor avea un impact pozitiv asupra competitivității și ocupării forței de muncă, precum și asupra sustenabilității, eficacității, capacității de incluziune și eficienței sistemelor sociale. Acest exercițiu ar trebui să reprezinte un efort comun al Consiliului, al Comisiei, al statelor membre și al partenerilor sociali. Tot astfel, guvernele naționale ar trebui să implice pe deplin partenerii sociali naționali atunci când pun în aplicare principiile și drepturile pilonului.

3. Stadiul punerii în aplicare și propuneri pentru etapele următoare

3.1.

Pe baza contextului și a orientărilor pentru punerea în aplicare și cu trimitere la punctele 2.6.1, 2.6.2 și 2.6.3 privind repartizarea competențelor între instituțiile UE și statele membre și implicarea tuturor părților interesate, această secțiune identifică anumite priorități, care ar trebui abordate în lunile următoare. În orice caz, lista acțiunilor care ar fi necesare pentru punerea în aplicare a pilonului nu este exhaustivă.

3.2. Egalitatea de șanse și accesul pe piața muncii

3.2.1.

În 2019 a fost adoptată o directivă privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată, care ar trebui să aducă beneficii concrete familiilor, în special femeilor și copiilor, introducând un standard minim pentru părinți și îngrijitori. În conformitate cu articolul 153 din TFUE, partenerii sociali naționali joacă un rol esențial în asigurarea transpunerii rapide a directivei prin convenții colective, adaptând legislația Uniunii la nevoile reale ale unei țări și respectând în același timp acordurile și actele legislative care sunt deja în concordanță cu standardele directivei.

3.2.2.

La punerea în aplicare a Directivei privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată ar trebui să se acorde o atenție deosebită identificării unor soluții viabile și echitabile de compensare adecvată a angajaților care utilizează concediul pentru creșterea copilului, precum și asigurării unor condiții flexibile de lucru, prevăzând o eventuală revizuire a obiectivelor de la Barcelona. De asemenea, ar trebui avute în vedere servicii accesibile de îngrijire a copiilor și alte servicii de îngrijire, în vederea sprijinirii familiilor.

3.2.3.

CESE a solicitat o strategie integrată privind egalitatea de gen (29). Având în vedere declarația comună a miniștrilor europeni privind egalitatea de gen (30), CESE solicită eliminarea diferențelor de remunerare între femei și bărbați (31). Trebuie abordate în special nevoile IMM-urilor, pentru a se asigura evitarea sarcinilor administrative excesive.

3.2.4.

Este esențial să recunoaștem necesitatea de a lua în considerare și de a aborda implicațiile diferențelor de remunerare asupra viitoarelor pensii ale femeilor, a decalajelor de pensii și a riscului mai ridicat de sărăcie cu care se confruntă acestea.

3.2.5.

CESE subliniază încă o dată că participarea la piața muncii și calitatea muncii se pot îmbunătăți datorită creșterii investițiilor în politicile active din domeniul pieței muncii și prin stabilirea de standarde comune pentru funcționarea eficientă a serviciilor publice de ocupare a forței de muncă (SPOFM) (32). Acest lucru este valabil și în cazul serviciilor de ocupare a forței de muncă fără scop lucrativ, pentru a reduce perioadele de tranziție de la un loc de muncă la altul, pentru a asigura utilizarea competențelor dobândite, pentru a sprijini parcursuri profesionale diversificate și pentru a tinde către un loc de muncă stabil (33). Combaterea șomajului de lungă durată, integrarea migranților pe piața muncii și reintegrarea persoanelor care și-au pierdut motivația constituie un alt domeniu de politică esențial, care necesită măsuri specifice cu caracter urgent, ce pot include dreptul lucrătorilor de a primi sprijin pentru căutarea unui loc de muncă, formare și recalificare.

3.2.6.

Garantarea dreptului la învățare pe tot parcursul vieții pentru toate persoanele ar trebui să fie înscris pe agenda UE (34). Sistemele naționale de educație, formare și ucenicie ar trebui dezvoltate în continuare, cu accent pe domeniile STIM (știință, tehnologie, inginerie și matematică) și pe dezvoltarea sistemelor duale, ceea ce va duce la o mai bună adaptare la cerințele de pe piața muncii.

3.3. Condiții de muncă echitabile

3.3.1.

Pe termen scurt, ar trebui să se pună accentul pe monitorizarea punerii în aplicare a Directivei revizuite privind detașarea lucrătorilor, care afirmă principiul egalității de tratament, și a Directivei privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă, care stabilește drepturile minime din toate raporturile de muncă, dar și pe instituirea unei Autorități Europene a Muncii, care să vizeze îmbunătățirea aplicării acquis-ului UE și a eficacității inspecției muncii.

3.3.2.

CESE recomandă consolidarea implicării personalului din societățile comerciale, în special în vederea creșterii productivității, a gestionării introducerii de noi tehnologii și a valorificării impactului asupra organizării muncii și a competențelor forței de muncă. În acest context, CESE așteaptă cu interes rezultatele negocierilor dintre partenerii sociali europeni pe tema acordului-cadru privind digitalizarea.

3.3.3.

CESE sprijină elaborarea, în cadrul dialogului social la nivelul național și european corespunzător, a unor măsuri privind „tranzițiile echitabile”, care să introducă măsuri și acțiuni concrete de gestionare, modificare și garantare a unei minime protecții în cazul restructurării locurilor de muncă sau al concedierilor colective care au loc ca urmare a tranziției (în domeniile tehnologiei, demografiei, globalizării, schimbărilor climatice, economiei circulare), inclusiv dreptul de a se angaja în negocieri colective pentru a anticipa schimbarea și pentru a oferi sprijin lucrătorilor afectați [evoluția Directivei privind concedierile colective (35)]. De asemenea, CESE așteaptă cu interes adoptarea Fondului european de ajustare la globalizare de către colegiuitori.

3.3.4.

Implicarea angajaților în guvernanța corporativă, ca parte a drepturilor lor la informare și consultare, ar trebui adaptată la noul cadru juridic privind informațiile nefinanciare (36), în vederea abordării, cu diligența necesară, a cerințelor privind asumarea răspunderii de către întreprinderi.

3.3.5.

CESE consideră că este util să se stabilească criterii care să permită evaluarea adecvării salariilor scăzute, pentru a preveni sărăcia în rândul salariaților, inclusiv prin promovarea analizei și a schimbului de bune practici prin intermediul proceselor de învățare reciprocă disponibile și prin introducerea de standarde comune în vederea stabilirii unor salarii minime transparente și previzibile, în cazul în care acestea există și în care partenerii sociali doresc acest lucru.

3.3.6.

De asemenea, ținând seama de importanța pe care o acordă securității și sănătății declarația formulată cu ocazia centenarului OIM, CESE recomandă să se ia măsuri pentru a avea certitudinea faptului că lucrătorii pot benefica de cele mai bune tehnologii de prevenire a accidentelor și de îmbunătățire a securității și sănătății la locul de muncă, luând în considerare în mod corespunzător impactul pe care îl poate avea acest lucru asupra confidențialității și controlului performanței.

3.3.7.

Toate statele membre ar trebui să aibă șanse egale de a beneficia de sisteme eficace de negociere colectivă. Atunci când este necesar, ar trebui să se instituie sau să se îmbunătățească cadrele juridice și operaționale pentru a realiza negocieri colective libere, autonome și eficace. Cadrele juridice și operaționale ar trebui sprijinite prin resurse adecvate, pentru consolidarea capacităților partenerilor sociali în cadrul FSE+, și prin promovarea dialogului social și a implicării partenerilor sociali, în special în cadrul semestrului european.

3.4. Protecție și incluziune socială

3.4.1.

PEDS prevede măsuri de garantare a protecției sociale a tuturor persoanelor care trăiesc în UE. Politicile sociale de la nivelul UE și al statelor membre au contribuit la îmbunătățirea modelului social european, care trebuie să fie actualizat pe baza obiectivelor PEDS. Trebuie să fie asigurat echilibrul dintre responsabilitatea individuală – a lucrătorilor și a întreprinderilor cu contribuții sociale – și solidaritate, pentru a face față noilor provocări generate de impactul globalizării, al digitalizării, al schimbărilor climatice și al mobilității forței de muncă.

3.4.2.

Deosebit de importante sunt principiile și drepturile legate de nevoile fundamentale ale grupurilor vulnerabile, abordate în capitolul 3 al pilonului, cum ar fi copiii și tinerii defavorizați, precum și persoanele fără resurse suficiente. Un obiectiv esențial al CESE îl constituie o agendă eficace pentru persoanele cu handicap (37). Drepturile și principiile fundamentale nu sunt puse în aplicare în toate statele membre. Venitul minim adecvat (14) combinat cu sprijinul activ pentru ocuparea forței de muncă (4), prestațiile de bătrânețe adecvate (15), accesul la educație și formare (1), locuințele și asistența pentru persoanele fără adăpost (19) nu sunt garantate în întreaga UE, și nici o serie de prestații și servicii fiabile și eficace.

3.4.3.

Potențialul inovării prin intermediul noilor tehnologii și al digitalizării ar trebui să fie utilizat pentru serviciile publice și economia socială, respectând totodată drepturile cetățenilor (38). În același timp, provocările sociale și culturale care ar putea fi create de platformele digitale comerciale (39) și denaturarea concurenței ar trebui abordate pentru a recrea o bază echitabilă pentru IMM-uri și a oferi bunăstare la nivel local și incluziune socială în regiunile defavorizate.

3.4.4.

În unele state membre, prestațiile și serviciile bazate pe solidaritate nu se acordă tuturor și nu pot face obiectul unor acțiuni în justiție. Pe lângă bunele practici și progresele înregistrate, rapoartele de țară evidențiază, de asemenea, politicile sociale coordonate și integrate în mod necorespunzător, inadecvarea sistemelor, riscul ridicat de sărăcie, lipsa incluziunii active, diferențele regionale substanțiale și lipsa investițiilor și a accesului la asistență medicală și la alte servicii de interes general. Pentru a soluționa această problemă, autoritățile publice și asociațiile fără scop lucrativ recunoscute ca atare ar trebui să beneficieze de condiții adecvate pentru a garanta furnizarea unor servicii publice de bună calitate.

3.4.5.

CESE salută Recomandarea Consiliului privind accesul la protecție socială pentru lucrători și pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă, care abordează lacunele în materie de acces la protecția socială cu care se confruntă persoanele care desfășoară o formă de muncă atipică și cele care desfășoară diverse forme de activitate independentă. Recomandarea ar trebui combinată cu măsuri suplimentare de punere în aplicare, cum ar fi o evaluare în conformitate cu cadrul de monitorizare convenit în recomandare și bazată pe planurile de acțiune prezentate de statele membre și pe contribuțiile partenerilor sociali și ale organizațiilor societății civile.

3.4.6.

De asemenea, este necesar să se consolideze de urgență capacitatea statelor membre de a activa transferurile sociale, pentru a răspunde nevoilor de bază ale persoanelor începând de la naștere și până la vârste înaintate. Aceasta implică:

—	adoptarea unei directive-cadru europene privind venitul minim, pentru a eradica sărăcia și a promova o piață a muncii incluzivă (40);

—	examinarea posibilității de a stabili standarde comune minime în ceea ce privește ajutorul de șomaj în statele membre ale UE (41);

—	asigurarea accesului la funcții sociale și politice pentru persoanele cu handicap;

—

revizuirea formulei „costului îmbătrânirii” și transformarea acesteia în conceptul de „îmbătrânire cu demnitate”, care plasează gradul de adecvare a pensiilor, a serviciilor de sănătate și a îngrijirii pe termen lung în centrul guvernanței economice, fără a neglija aspectul sustenabilității sistemelor de pensii;

—	crearea de programe specifice privind locuințele publice și accesibilitatea locuințelor pentru gospodăriile cu venituri reduse;

—	investițiile în creșe, în interesul direct al copiilor și al tinerilor dezavantajați; CESE salută propunerea Comisiei și a PE de a se introduce o garanție pentru copii; și

—	asigurarea accesului la educație de calitate pentru toți și extinderea garanției pentru tineret.

3.4.7.

CESE solicită colegiuitorilor UE să reia negocierile cu privire la revizuirea Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și solicită statelor membre să accelereze punerea în aplicare a Actului european privind accesibilitatea.

3.4.8.

Rolul serviciilor sociale, al întreprinderilor din economia socială și al organizațiilor non-profit ar trebui promovat prin măsuri specifice.

3.5. Măsuri transversale

3.5.1.

PEDS ar trebui să reformuleze caracteristicile și cerințele pentru o mai bună legiferare la nivelul UE și la nivel național, astfel încât toate criteriile, inclusiv analiza cost-beneficiu, să reflecte pe deplin impactul economic, social și de mediu în domeniile care fac obiectul legiferării, abordând totodată și impactul asupra IMM-urilor.

3.5.2.

Ar trebui puse la dispoziția autorităților locale, a partenerilor sociali și a altor organizații ale societății civile resurse specifice, inclusiv linii bugetare specifice, pentru a încuraja și a sprijini acțiunile pe care trebuie să le întreprindă acestea pentru a pune în aplicare PEDS (conferințe, studii, cursuri de formare, informare, schimb de experți etc.).

Bruxelles, 25 septembrie 2019.

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER

(1) JO C 81, 2.3.2018, p. 145, punctele 1.2 și 2.2.

(2) De exemplu, în avizele sale publicate în: JO C 13, 15.1.2016, p. 40; JO C 81, 2.3.2018, p. 145 și JO C 440, 6.12.2018, p. 135.

(3) Articolul 9 din TFUE.

(4) JO C 13, 15.1.2016, p. 40.

(5) Astfel cum sunt enumerate la punctul 2.6.3.

(6) JO C 262, 25.7.2018, p. 1, punctele 1.5 și 1.6.

(7) JO C 125, 21.4.2017, p. 10, punctul 6.3.1.

(8) JO C 81, 2.3.2018, p. 145, punctul 2.2.

(9) https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2019/05/09/the-sibiu-declaration/

(10) JO C 440, 6.12.2018, p. 28, punctul 3.3.

(11) JO C 13, 15.1.2016, p. 40.

(12) Dialogul social european, programul de lucru 2019-2021.

(13) Importanța implicării tinerilor în dialog a fost abordată în mai multe dezbateri la nivel național, de exemplu, în Slovenia.

(14) JO C 125, 21.4.2017, p. 10.

(15) JO C 125, 21.4.2017, p. 10.

(16) https://ec.europa.eu/commission/sites/beta-political/files/european_pillar_one_year_on.pdf

(17) JO C 81, 2.3.2018, p. 145, punctul 1.3.

(18) Este vorba despre setul de instrumente pentru o mai bună legiferare, cuprinzând măsuri complementare sau alternative la legislația cu caracter obligatoriu.

(19) https://www.etuc.org/en/pressrelease/stand-social-pillar-alliance-social-economy-enterprises-trade-unions-and-civil-society

(20) JO C 271, 19.9.2013, p. 91, punctul 2.3.

(21) JO C 177, 18.5.2016, p. 35.

(22) JO C 227, 28.6.2018, p. 1 punctele 1.8 și 3.6; JO C 327, 12.11.2013, p. 11; JO C 227, 28.6.2018, p. 95, punctul 1.4; JO C 226, 16.7.2014, p. 21; JO C 262, 25.7.2018, p. 1, punctul 3.14 și JO C 190, 5.6.2019, p. 24, punctul 1.8.

(23) JO C 262, 25.7.2018, p. 1, punctul 1.5.

(24) JO C 262, 25.7.2018, p. 1, punctul 1.6.

(25) https://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-6167-2019-INIT/ro/pdf

(26) JO C 125, 21.4.2017, p. 10, punctul 6.3.1.

(27) JO C 282, 20.8.2019, p. 32, punctul 3.3.2.

(28) JO C 282, 20.8.2019, p. 32, punctul 3.3.5.

(29) JO C 240, 16.7.2019, p. 3, punctul 1.3.

(30) Declarația comună intitulată „Egalitatea de gen ca prioritate a Uniunii Europene în prezent și în viitor”, semnată cu ocazia reuniunii informale a miniștrilor pentru egalitatea de gen, la 12 octombrie 2018, la Viena.

(31) JO C 110, 22.3.2015, p. 26, punctele 3.1.1 și 3.1.3.

(32) CESE a adoptat un aviz specific privind SPOFM (JO C 353, 18.10.2019, p. 46).

(33) JO C 353, 18.10.2019, p. 46.

(34) JO C 237, 6.7.2018, p. 8, punctul 4.10.

(35) Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective (JO L 225, 12.8.1998, p. 16).

(36) Directiva 2014/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2014 de modificare a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește prezentarea de informații nefinanciare și de informații privind diversitatea de către anumite întreprinderi și grupuri mari (JO L 330, 15.11.2014, p. 1).

(37) SOC/616 – Definirea Agendei UE privind drepturile persoanelor cu handicap 2020-2030 (în curs).

(38) JO C 353, 18.10.2019, p. 1.

(39) JO C 353, 18.10.2019, p. 17.

(40) JO C 190, 5.6.2019, p. 1.

(41) CESE pregătește avizul SOC/583 – „Standardele minime comune în domeniul asigurărilor pentru șomaj în statele membre ale UE” (în curs).

ANEXĂ

Următoarele amendamente, care au întrunit cel puțin o pătrime din voturile exprimate, au fost respinse în cursul dezbaterilor [articolul 59 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]:

Punctul 2.3

Se modifică după cum urmează:

2.3

Recenta declarație a OIM privind viitorul muncii, adoptată în cadrul Conferinței Internaționale a Muncii (CIM) care a marcat un secol de la înființarea organizației, identifică câteva direcții de acțiune importante pentru ILO. În declarație, CIM solicită tuturor membrilor ca, ținând seama de circumstanțele naționale, să acționeze individual și colectiv, pe baza guvernanței tripartite și a dialogului social și cu sprijinul OIM, pentru a aborda în continuare chestiunea viitorului muncii dintr-o perspectivă axată pe oameni. Declarația se referă la aspecte precum consolidarea , stabilește măsuri care ar urma să modernizeze legislația muncii și să prevină excluziunea și prevede un set de investiții (în capacitățile or indivizilor, în și a instituțiile or legate de muncă și promovarea unei creșteri economice susținute, incluzive și durabile, a unei ocupări integrale și productive a locurilor de muncă și a muncii decente pentru toți în munca decentă și durabilă) care ar modela cel mai bun mediu socioeconomic, în care întreprinderile să prospere și indivizii să progreseze în direcția unor condiții de muncă și de viață mai echitabile, cu respectarea contextelor naționale și a rolului specific al partenerilor sociali.

Expunere de motive

Modificările propuse urmăresc să asigure corespondența între textul alineatului și conținutul Declarației adoptate cu ocazia Centenarului OIM. În plus, în sensul prezentului aviz, a se vedea afirmația generală privind modul în care membrii OIM ar trebui să acționeze – individual și colectiv – pentru a sprijini abordarea lor în ceea ce privește viitorul muncii.

Rezultatul votului

Voturi pentru	56
Voturi împotrivă	121
Abțineri	3

Punctul 2.5

Se modifică după cum urmează:

2.5

La nivelul UE, PEDS este acum pus în aplicare prin:

a)	măsuri legislative și nelegislative, cu accent pe aplicarea și examinarea acquis-ului social existent, care urmează să fie actualizate acolo unde este necesar,

b)	finanțare specifică și

c)	câteva modificări inițiale în cadrul procesului semestrului european.

Expunere de motive

Acest punct menționează ce fel de măsuri au fost luate la nivelul UE până în prezent, pentru punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale. Prin urmare, nu este logic să se facă referire la actualizarea acquis-ului în vigoare.

Rezultatul votului

Voturi pentru	56
Voturi împotrivă	124
Abțineri	2

Punctul 2.6

Se modifică după cum urmează:

2.6

Observații generale privind măsurile de Măsuri legislative și nelegislative la nivel european și național

Expunere de motive

Se propune modificarea titlului și a subtitlului acestei secțiuni, astfel încât să reflecte textul propus să fie adăugat la noile puncte propuse mai jos.

Rezultatul votului

Voturi pentru	49
Voturi împotrivă	126
Abțineri	8

Primul punct nou după actualul punct 2.6.1

Se adaugă un prim punct nou după actualul punct 2.6.1:

Premisa fundamentală pentru punerea în aplicare – abordare generală

Expunere de motive

Se propune modificarea titlului și a subtitlului acestei secțiuni, astfel încât să reflecte textul propus să fie adăugat la noile puncte propuse mai jos.

Rezultatul votului

Voturi pentru	55
Voturi împotrivă	119
Abțineri	5

Punct nou după punctul 2.6.1

Se introduce un punct nou după actualul punct 2.6.1:

Premisa fundamentală trebuie să fie cea potrivit căreia aspectele dreptului muncii care nu au o dimensiune transnațională clară sunt tratate mai adecvat la nivel național. Trebuie evitată o legislație a UE care să se bazeze pe un model universal și să nu ia în considerare diferențele de natură și dimensiune dintre întreprinderi și sectoare sau tradiții și sisteme, din statele membre. O astfel de legislație subminează și posibilitatea ca sindicatele și asociațiile patronale să negocieze acorduri specifice diferitelor industrii, ceea ce este deosebit de important în țările în care partenerii sociali dispun de un grad ridicat de libertate în reglementarea condițiilor de muncă și de încadrare în muncă, atât în mod independent, cât și în completarea legislației naționale.

Expunere de motive

Motivele vor fi prezentate oral.

Rezultatul votului

Voturi pentru	51
Voturi împotrivă	116
Abțineri	6

Punctul 2.6.4

Se modifică după cum urmează:

2.6.4

Statele membre, și instituțiile UE, partenerii sociali și organizațiile societății civile ar trebui să monitorizeze punerea în aplicare a PEDS și eficacitatea măsurilor existente în cadrul semestrului european, asigurând totodată implicarea partenerilor sociali și a organizațiilor societății civile. Instituțiile UE ar trebui să sprijine statele membre și părțile interesate din domeniul social la nivel național atunci când acestea pun în aplicare PEDS.

Expunere de motive

Se introduce această modificare pentru a reflecta faptul că, în monitorizarea punerii în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale, UE și statele membre, pe de o parte, și partenerii sociali și societatea civilă, pe de altă parte, au roluri diferite.

Rezultatul votului

Voturi pentru	54
Voturi împotrivă	120
Abțineri	1

Punctul 2.6.5

Se elimină punctul.

2.6.5

Legislația europeană din domeniile corespunzătoare ar trebui să stabilească un cadru cu standarde comune clare și generale, care să respecte situațiile naționale specifice, să fie în măsură să se adapteze la diversitatea sistemelor sociale și la rolul părților interesate, să recunoască drepturi sociale efective și executorii pentru cetățeni la nivel național și la nivelul UE și să includă o valoare adăugată europeană (1). Obiectivele pilonului ar trebui respectate în toate domeniile politicii UE, inclusiv prin utilizarea clauzei orizontale (articolul 9 din TFUE).

Expunere de motive

Motivele vor fi prezentate oral.

Rezultatul votului

Voturi pentru	48
Voturi împotrivă	123
Abțineri	5

Punctul 2.6.5

Se modifică după cum urmează:

2.6.5

Legislația europeană din domeniile corespunzătoare ar trebui să stabilească un cadru care urmărească stabilirea unor cu standarde fezabile comune clare și generale, care să respecte situațiile naționale specifice, să fie în măsură să se adapteze la diversitatea sistemelor sociale și la rolul părților interesate, să recunoască drepturi sociale efective și executorii pentru cetățeni la nivel național și la nivelul UE și să includă o valoare adăugată europeană (2). Obiectivele pilonului ar trebui respectate în toate domeniile politicii UE, inclusiv prin utilizarea clauzei orizontale (articolul 9 din TFUE).

Expunere de motive

Dacă se urmărește respectarea diferențelor dintre statele membre sub aspectul sistemului social, nu se poate solicita stabilirea de standarde generale sau comune.

Rezultatul votului

Voturi pentru	48
Voturi împotrivă	120
Abțineri	4

Punctul 2.6.6

Se modifică după cum urmează:

2.6.6

Punerea în aplicare a PEDS vizează crearea unei convergențe ascendente sub aspectul rezultatelor în domeniul social și în cel al ocupării forței de muncă, îmbunătățirea și adaptarea condițiilor sociale și de pe piața muncii pentru lucrătorii și cetățenii europeni, îmbunătățirea și crearea unor sisteme eficiente, sustenabile și fiabile de securitate socială (3) și a unor servicii sociale și de sănătate moderne, pe baze științifice și verificate din punctul de vedere al calității – mai ales în cazul serviciilor publice și al celor non-profit –, pentru crearea unor condiții de lucru stabilirea unor minime standarde sociale pentru combaterea dumpingului social și, în același timp, crearea unor condiții de concurență echitabile, în vederea unor economii performante, a ocupării forței de muncă și a unor întreprinderi sustenabile, sporind în același timp și încrederea cetățenilor în UE. Strategiile de politică socială ar trebui să includă interesele IMM-urilor și condiții de piață echitabile pentru acestea. Este important să se stabilească și să se aprobe standarde de bază pentru serviciile de interes general, cum ar fi locuințele, apa și serviciile sociale; acestea ar trebui evaluate periodic, inclusiv de evaluatori independenți (institute de cercetare, mediul universitar etc.), care să aibă posibilitatea de a primi sprijin financiar și de a-și publica rapoartele. Nevoile fundamentale ale cetățenilor și ale grupurilor vulnerabile și disparitățile periculoase în ceea ce privește egalitatea de șanse, veniturile și bogăția din interiorul statelor membre și dintre acestea trebuie să fie abordate cu prioritate. Incluziunea socială bazată pe oportunități egale și condiții de trai echitabile ar trebui promovată de toate statele membre.

Expunere de motive

Punerea în aplicare a PEDS ar trebui să conducă la o convergență ascendentă sub aspectul rezultatelor în domeniul social și în cel al ocupării forței de muncă, deoarece rezultatele sunt cele care arată dacă opțiunile de politică au fost încununate de succes. În preambulul textului referitor la PEDS (punctul 12) se afirmă: „Scopul Pilonului european al drepturilor sociale este de a servi drept ghid pentru obținerea unor rezultate eficiente în plan social și al ocupării forței de muncă atunci când sunt abordate provocările curente și viitoare […]”. Textul ar trebui să menționeze și adaptarea (nu doar îmbunătățirea) condițiilor sociale și de lucru, deoarece schimbările din societate și ale vieții profesionale ar putea impune o serie de adaptări. Sistemele de securitate socială trebuie să fie fiabile și eficiente, dar și sustenabile.

PEDS nu urmărește stabilirea unor standarde minime pentru combaterea dumpingului social, ca atare această parte ar trebui eliminată.

Lista chestiunilor care ar trebui abordate cu prioritate nu ar trebui să cuprindă aspecte care nu sunt incluse în principiile PEDS (de exemplu, disparitățile dintre avere și venit din interiorul statelor membre sau între acestea).

Rezultatul votului

Voturi pentru	53
Voturi împotrivă	115
Abțineri	3

Punctul 2.6.7

Se modifică după cum urmează:

2.6.7

O atenție deosebită ar trebui acordată diferitelor roluri ale negocierilor colective la nivel național și ale acordurilor colective, care pot anticipa legislația sau pot reprezenta o alternativă la aceasta prin reglementarea anumitor domenii specifice legate de piața muncii și de raporturile de muncă. Astfel, partenerii sociali pot juca un rol în procesul de punere în aplicare, cu condiția de a putea obține același efect juridic. În unele state membre, procesele de negociere colectivă nu sunt structurate, iar negocierea colectivă este foarte slabă și, prin urmare, persistă disparități în ceea ce privește acordarea drepturilor sociale înscrise în PEDS. În astfel de cazuri, legislația ar trebui să intervină. Prin urmare, CESE încurajează statele membre să consolideze capacitățile partenerilor sociali naționali.

Expunere de motive

Propunem eliminarea sfârșitului celei de-a doua fraze, întrucât nu este deloc clar ce se înțelege prin „a obține același efect juridic”. Sistemele naționale diferă în ceea ce privește rolurile ce revin negocierii colective și legislației în reglementarea pieței muncii, nivelul la care se desfășoară negocierile (transsectorial, sectorial, al întreprinderii și al locului de muncă, regional, ocupațional) și modul în care negocierile de la diferite niveluri pot fi corelate (articulare) [sursa: Eurofound].

Rezultatul votului:

Voturi pentru	59
Voturi împotrivă	114
Abțineri	2

Punctul 2.6.8

Se modifică după cum urmează:

2.6.8

Declarația cvadripartită pe tema „Un nou început pentru dialogul social” încurajează desfășurarea unor negocieri colective eficace. Angajamentul comun al partenerilor sociali privind punerea în aplicare a PEDS se reflectă în programul de lucru comun al partenerilor sociali europeni pentru perioada 2019-2021, care va fi pus în aplicare și la nivel național, contribuind la procesul național de reformă. Programul de lucru pentru perioada 2019-2021 abordează următoarele șase priorități: digitalizarea; îmbunătățirea funcționării piețelor muncii și a sistemelor de protecție socială; competențele; aspectele psihosociale și riscurile de la locul de muncă; consolidarea capacităților în vederea unui dialog social mai puternic; economia circulară va prezenta propuneri specifice, pe teme legate de punerea în aplicare a PEDS, cum ar fi negocierile pentru un acord-cadru autonom privind digitalizarea, inclusiv posibilitățile și modalitățile de conectare și de deconectare, de îmbunătățire a performanțelor piețelor muncii și ale sistemelor sociale și de dezvoltare a competențelor (4).

Expunere de motive

Este important să se garanteze că textul avizului urmează formulările utilizate în programul de lucru al partenerilor sociali europeni. (De exemplu, conectarea și deconectarea sunt menționate în programul de lucru în contextul declarației privind organizarea unui seminar comun de informare, care va trece în revistă diverse experiențe).

Rezultatul votului:

Voturi pentru	53
Voturi împotrivă	115
Abțineri	6

Punctul 2.6.10

Se modifică după cum urmează:

2.6.10

Comisia a luat măsuri concrete pentru a pune în practică pilonul la nivel european și a publicat recent o fișă informativă actualizată, care conține inițiativele legislative și nelegislative adoptate până în prezent (5). CESE a afirmat dejà că consideră că o foaie de parcurs clară legată de punerea în aplicare a PEDS ar contribui la stimularea convergenței și la atingerea obiectivelor sale. solicitat deja o foaie de parcurs clară și coordonată (6) , care să stabilească prioritățile pentru punerea în aplicare a pilonului.

Expunere de motive

Propunem să se preia întocmai formularea din avizul SOC/564.

Rezultatul votului:

Voturi pentru	50
Voturi împotrivă	113
Abțineri	4

Punctul 2.6.11

Se modifică după cum urmează:

2.6.11

Măsurile de punere în aplicare a PEDS ar trebui să se bazeze pe o analiză științifică a situației juridice și practice actuale a politicilor sociale și de sănătate în statele membre și la nivelul UE și ar trebui să implice părțile interesate din domeniul social. CESE ar putea acționa ca mediator. CESE propune înființarea unui forum al politicii sociale a UE: Uniunea UE are nevoie de un forum permanent pentru să promoveze căi de comunicare, schimburi de bune practici, evaluări, seminare la nivel de experți, programe sociale, conformarea la normele UE și ale statelor membre și proiecte de reformă pentru politicile acestora. Întrucât punerea în aplicare a drepturilor sociale rămâne un motiv de îngrijorare, Comisia și statele membre trebuie să asigure creșterea gradului de conformare la normele UE. Noul forum ar trebui să fie strâns legat de CESE și de procesul semestrului european.

Expunere de motive

Nu este deloc clar la ce se referă crearea unui „forum al politicii sociale a UE”. Nu este nevoie să se înființeze noi instrumente/platforme, iar trimiterea la forum ar trebui eliminată. Importante sunt consultarea și implicarea părților interesate relevante în punerea în aplicare a PEDS.

Rezultatul votului:

Voturi pentru	52
Voturi împotrivă	114
Abțineri	3

Punctul 2.7.2

Se modifică după cum urmează:

2.7.2

Negocierile pentru următorul CFM ar trebui să urmărească asigurarea unei finanțări adecvate pentru politicile sociale și de ocupare a forței de muncă. Bugetul UE și normele privind datoria (7) ar trebui să fie revizuite în sensul respectării drepturilor fundamentale și a obiectivelor tratatelor și ale PEDS. Economiile performante, controlul datoriilor și obiectivele sociale ar trebui să coexiste într-un echilibru adecvat. După cum a afirmat deja CESE în repetate rânduri (8) , finanțarea implementării pilonului social va depinde într-o mare măsură și de resursele disponibile la nivelul statelor membre. Acest lucru va necesita finanțare de la bugetul de stat pentru investiții, precum și pentru costurile de funcționare ale activităților în următorii câțiva ani. Astfel de finanțări ar putea fi limitate de normele UE în materie de buget și de îndatorare ( (9)). Așa cum CESE a subliniat în mod repetat (10), trebuie să se aibă în vedere modalitățile de a crește flexibilitatea autorizată în cazul acestor finanțări, de exemplu prin intermediul unei „reguli de aur”, care ar permite realizarea de investiții publice cu obiective sociale pentru a îndeplini obiectivele pilonului social – în special prin creșterea nivelurilor veniturilor, o mai mare coeziune socială și prevenirea excluziunii sociale a grupurilor dezavantajate care, în lipsa acestor intervenții, nu ar putea participa activ în societate – generându-se, totodată, o creștere economică durabilă. creșterea investițiilor publice în statele membre ar putea fi facilitată recurgând la o „regulă de aur” privind investițiile publice cu obiectiv social, care să permită o mai mare flexibilitate în aplicarea normelor bugetare. Creșterea nivelului veniturilor, creșterea durabilă, consolidarea coeziunii sociale și prevenirea excluziunii sunt obiective comune de luat în considerare. Creșterea investițiilor publice poate fi sprijinită în special prin fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI), care pot fi orientate mai riguros către atingerea obiectivelor evidențiate în cadrul PEDS (11). Politicile fiscale adecvate, orientate, printre altele, spre combaterea eficientă a fraudei fiscale, a evitării obligațiilor fiscale și a planificării fiscale agresive, ar trebui să permită mobilizarea de fonduri suplimentare pentru a contribui la finanțarea PEDS. Garantarea unei utilizări eficiente a fondurilor suplimentare necesită punerea în aplicare a programelor de acțiune și a foilor de parcurs pentru implementarea pilonului social, ca parte integrantă a semestrului european și, în special, în contextul dezvoltării de programe naționale de reformă și de programe de convergență (12).

Expunere de motive

Este important să se utilizeze chiar formularea din avizul menționat pentru a asigura un echilibru mai bun în text și, de asemenea, să se facă referire la declarațiile făcute în avizele anterioare cu privire la punerea în aplicare a pilonului, ca parte a semestrului european.

Rezultatul votului:

Voturi pentru	55
Voturi împotrivă	112
Abțineri	4

Punctul 2.8.4

Se modifică după cum urmează:

2.8.4

Un nou ciclu al semestrului european ar trebui să își propună obiective sociale în cadrul unei monitorizări a dezechilibrelor sociale, pentru a reechilibra predominanța cerințelor fiscale și macroeconomice cuprinzătoare. Tabloul de bord social ar trebui să monitorizeze și să vizeze toate drepturile și principiile incluse în pilon și să cuprindă indicatori măsurabili noi și îmbunătățiți. Astfel de indicatori ar putea include, pe lângă statistici, evaluări referitoare la: accesul real la servicii sociale de calitate, drepturile sociale executorii, integrarea migranților în societate și pe piața muncii, acoperirea negocierilor colective, participarea părților interesate din domeniul social la procesul semestrului european și accesul la programe de ucenicie la locul de muncă și la învățământ superior de calitate. Comisia ar trebui să monitorizeze punerea în aplicare a planurilor naționale de reformă în strânsă cooperare cu partenerii sociali și cu organizațiile relevante ale societății civile, promovând, astfel, recomandările sociale specifice fiecărei țări. Numărul și structura recomandărilor ar trebui să fie adecvate și să monitorizeze progresele înregistrate în ceea ce privește prioritățile din foaia de parcurs.

Expunere de motive

Nu este necesar să se discute despre un „nou” semestru european, dat fiind că semestrul european a fost introdus încă din 2010. În plus, nu se impune configurarea unui „nou” semestru european, atâta vreme cât toate eforturile ar trebui să se axeze pe asigurarea unei funcționări eficiente și orientate spre rezultate a semestrului european existent. Ar trebui să se facă referire mai degrabă la noul ciclu al semestrului european. PEDS este însoțit de un „tablou de bord social”, care urmărește tendințele și performanțele din țările UE în trei domenii legate de principiile pilonului. Tabloul de bord contribuie la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice și servește la evaluarea progreselor înregistrate în direcția unui „rating social AAA” pentru UE, în ansamblu. Aceasta înseamnă că este în curs de desfășurare o monitorizare cuprinzătoare.

Rezultatul votului:

Voturi pentru	49
Voturi împotrivă	117
Abțineri	4

Punct nou înainte de actualul punct 3.1.

Se adaugă un punct nou înainte de actualul punct 3.1:

CESE a subliniat deja, într-un aviz pe o temă conexă (13), că pilonul ar putea oferi o bună ocazie de a demonstra că nivelul european este încă în măsură să ofere un răspuns adecvat, acolo unde este cazul, la provocările cu care se confruntă oamenii obișnuiți, respectând, în același timp, pe deplin, repartizarea competențelor și principiul subsidiarității.

Expunere de motive

Această frază subliniază ce trebuie reținut cu privire la punerea în aplicare a pilonului european al drepturilor sociale și următoarele etape: faptul că pilonul european al drepturilor sociale ar putea fi o bună ocazie pentru a demonstra că UE este în măsură să ofere un răspuns adecvat atunci când trebuie luate măsuri. În același timp, subliniază importanța respectării depline a repartizării competențelor și a principiului subsidiarității.

Rezultatul votului:

Voturi pentru	50
Voturi împotrivă	114
Abțineri	4

Primul punct nou după actualul punct 3.1.

Se adaugă un prim punct nou după actualul punct 3.1:

Sinergia dintre politicile și acțiunile sociale de la nivelul UE și cele de la nivelul național este esențială. Deoarece modelul social al UE este construit pe modele naționale diferite, care trebuie menținute, UE trebuie să respecte competențele naționale și diversitatea sistemelor sociale ale statelor membre, care se bazează pe opțiuni politice și pe modele societale adânc înrădăcinate. Principala sarcină a UE ar trebui, prin urmare, să constea în a oferi cele mai bune condiții posibile statelor sale membre și partenerilor sociali și în a-i sprijini în eforturile lor de a institui reformele identificate ca necesare.

Expunere de motive

Se impune ca importanța sinergiei dintre politicile și acțiunile sociale de la nivelul UE și cele de la nivelul național să fie scoasă în evidență și în textul concluziilor și recomandărilor. În preambulul Pilonului european al drepturilor sociale se menționează în mod clar că „Obținerea de rezultate în ceea ce privește Pilonul european al drepturilor sociale reprezintă un angajament politic comun și o responsabilitate comună (…).” În plus, preambulul se referă în mod explicit la respectarea repartizării competențelor și la luarea în considerare în mod corespunzător a diferitelor medii socioeconomice și a diversității sistemelor naționale, inclusiv a rolului partenerilor sociali, precum și a principiilor subsidiarității și proporționalității.

Rezultatul votului:

Voturi pentru	45
Voturi împotrivă	116
Abțineri	4

Punctul 3.2.2

Se modifică după cum urmează:

3.2.2

La punerea în aplicare a Directivei privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată ar trebui să se acorde o atenție deosebită identificării unor soluții viabile, accesibile și echitabile de compensare adecvată a angajaților care utilizează concediul pentru creșterea copilului, precum și asigurării unor condiții flexibile de lucru, prevăzând o eventuală revizuire a obiectivelor de la Barcelona adaptate la cerințele locului de muncă. De asemenea, ar trebui avute în vedere servicii accesibile de îngrijire a copiilor și alte servicii de îngrijire, în vederea sprijinirii familiilor.

Expunere de motive

Soluțiile adoptate în statele membre în vederea punerii în aplicare a Directivei privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată în ceea ce privește compensarea adecvată a angajaților care utilizează concediul pentru creșterea copilului trebuie, de asemenea, să fie și accesibile. Orice soluții în ceea ce privește condițiile de lucru flexibile trebuie să ia în considerare, de asemenea, necesitățile locului de muncă.

Întrucât obiectivele de la Barcelona au fost stabilite de Consiliul European (în 2002), eventuala revizuire a acestora nu este legată de punerea în aplicare a Directivei privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată; prin urmare, această parte ar trebui eliminată.

Rezultatul votului:

Voturi pentru	49
Voturi împotrivă	109
Abțineri	5

Punctul 3.2.3

Se modifică după cum urmează:

3.2.3

CESE a solicitat o strategie integrată privind egalitatea de gen (14). Având în vedere declarația comună a miniștrilor europeni privind egalitatea de gen (15), CESE solicită eliminarea diferențelor nejustificate de remunerare între femei și bărbați (16). Trebuie abordate în special nevoile IMM-urilor, pentru a se asigura evitarea sarcinilor administrative excesive.

Expunere de motive

Prin această adăugire, textul devine mai precis. Măsurile de combatere a diferenței de remunerare trebuie să vizeze combaterea diferențelor de remunerare nejustificate.

Rezultatul votului:

Voturi pentru	45
Voturi împotrivă	114
Abțineri	5

Punctul 3.2.5

Se modifică după cum urmează:

3.2.5

CESE subliniază încă o dată că participarea la piața muncii și calitatea muncii se pot îmbunătăți datorită creșterii investițiilor în politicile active din domeniul pieței muncii și prin stabilirea de standarde comune pentru funcționarea eficientă a serviciilor publice de ocupare a forței de muncă (SPOFM) (17). Acest lucru este valabil și în cazul serviciilor de ocupare a forței de muncă fără scop lucrativ, pentru a reduce perioadele de tranziție de la un loc de muncă la altul, pentru a asigura utilizarea competențelor dobândite, pentru a sprijini parcursuri profesionale diversificate și pentru a tinde către un locuri de muncă stabil durabile (18) . Combaterea șomajului de lungă durată, integrarea migranților pe piața muncii și reintegrarea persoanelor care și-au pierdut motivația constituie un alt domeniu de politică esențial, care necesită măsuri specifice cu caracter urgent, care pot include dreptul lucrătorilor de a primi sprijin pentru lucrători în ceea ce privește căutarea unui loc de muncă, formarea și recalificarea.

Expunere de motive

Prima modificare urmează textul avizului citat. În ceea ce privește măsurile specifice cu caracter urgent, este de dorit ca acestea să fie formulate într-un mod „activ”. Este vorba despre acordarea de sprijin lucrătorilor pentru căutarea unui loc de muncă, formare și recalificare, nu despre prezentarea acestui sprijin ca pe un „drept” al lucrătorilor.

Rezultatul votului:

Voturi pentru	47
Voturi împotrivă	110
Abțineri	2

Punctul 3.2.6

Se modifică după cum urmează:

3.2.6

Garantarea dreptului accesului la învățare pe tot parcursul vieții pentru toate persoanele ar trebui să fie înscris pe agenda UE (19). Sistemele naționale de educație, formare și ucenicie ar trebui dezvoltate în continuare, cu accent pe domeniile STIM (știință, tehnologie, inginerie și matematică) și pe dezvoltarea sistemelor duale, ceea ce va duce la o mai bună adaptare la cerințele de pe piața muncii.

Expunere de motive

Ar trebui să ne concentrăm pe promovarea unor politici care să asigure accesul tuturor la învățarea pe tot parcursul vieții. În plus, deși avizul citat se referă la importanța învățării pe tot parcursul vieții și la promovarea participării la acest tip de învățare, nu pare să afirme că dreptul la învățare pe tot parcursul vieții ar trebui să se afle pe agenda UE.

Rezultatul votului:

Voturi pentru	48
Voturi împotrivă	116
Abțineri	2

Punctul 3.3.1

Se modifică după cum urmează:

3.3.1

Pe termen scurt, ar trebui să se pună accentul pe monitorizarea punerii în aplicare a Directivei revizuite privind detașarea lucrătorilor, care afirmă principiul egalității de tratament asigură protecția lucrătorilor detașați pe durata detașării, în legătură cu furnizarea de servicii, și a Directivei privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă, care stabilește drepturile minime din toate raporturile de muncă, dar și pe instituirea unei Autorități Europene a Muncii, care să vizeze îmbunătățirea aplicării acquis-ului UE și a eficacității inspecției muncii.

Expunere de motive

Formularea modificată descrie scopul Directivei privind detașarea lucrătorilor.

Rezultatul votului:

Voturi pentru	43
Voturi împotrivă	18
Abțineri	2

Punctul 3.3.2

Se modifică după cum urmează:

3.3.2

CESE recomandă încurajează consolidarea implicăriiarea personalului din societățile comerciale, în special în vedereaideea generală a creșterii productivității, a gestionării sprijinirii introducerii de noi tehnologii și a valorificării impactului asupra organizării muncii și a competențelor forței de muncă. În acest context, CESE așteaptă cu interes rezultatele negocierilor dintre partenerii sociali europeni pe tema acordului-cadru privind digitalizarea.

Expunere de motive

Modificările propuse urmăresc să sublinieze importanța implicării angajaților în sprijinirea introducerii de noi tehnologii.

Rezultatul votului:

Voturi pentru	46
Voturi împotrivă	118
Abțineri	4

Punctul 3.3.3

Se modifică după cum urmează:

3.3.3

CESE sprijină elaborarea, în cadrul dialogului social la nivelul național și european corespunzător, a unor măsuri privind „tranzițiile echitabile”, care să introducă, pe de o parte, măsuri și acțiuni concrete de gestionare, modificare care să faciliteze schimbarea și, pe de altă parte, garantare a unei minimeo protecție adecvată în cazul restructurării locurilor de muncă sau al concedierilor colective care au loc ca urmare a tranziției (în domeniile tehnologiei, demografiei, globalizării, schimbărilor climatice, economiei circulare), inclusiv dreptul de a se angaja în susținere pentru negocieri colective pentru a, anticiparea schimbarea ării și pentru a oferi furnizarea de sprijin lucrătorilor afectați (evoluția Directivei privind concedierile colective) (20). De asemenea, CESE așteaptă cu interes adoptarea Fondului european de ajustare la globalizare de către colegiuitori.

Expunere de motive

Ar trebui eliminate trimiterile la „dreptul de a se angaja în negocieri colective” și la „evoluția Directivei privind concedierile colective”, deoarece orice text referitor la punctele de vedere ale CESE referitoare la punerea în aplicare a PEDS ar trebui să implice evidențierea unor aspecte de care statele membre ar trebui să țină seama în eforturile lor de a-și dezvolta propriile piețe ale forței de muncă și/sau sisteme de protecție socială.

Rezultatul votului:

Voturi pentru	49
Voturi împotrivă	109
Abțineri	1

Punctul 3.3.4

Se modifică după cum urmează:

3.3.4

Implicarea angajaților în guvernanța corporativă, ca parte a drepturilor lor la informare și consultare, ar trebui adaptată la evaluată prin prisma noului cadru juridic privind informațiile nefinanciare (21) , în vederea abordării, cu diligența necesară, a cerințelor privind asumarea răspunderii de către întreprinderi.

Expunere de motive

Modificare propusă pentru a menține textul la un nivel mai general. Este prea devreme pentru a discuta despre adaptarea noului cadru juridic privind informațiile nefinanciare.

Rezultatul votului:

Voturi pentru	49
Voturi împotrivă	114
Abțineri	1

Punctul 3.3.5

Se modifică după cum urmează:

3.3.5

Expunere de motive

Introducerea unor standarde comune pentru stabilirea unor salarii minime nu este de dorit și nici acceptabilă, întrucât salariile reprezintă o chestiune care trebuie să facă obiectul unor discuții la nivel național.

Rezultatul votului:

Voturi pentru	51
Voturi împotrivă	114
Abțineri	2

Punctul 3.4.6

Se modifică după cum urmează:

3.4.6

De asemenea, este necesar să se consolideze de urgență capacitatea statelor membre de a activa transferurile sociale sau de a adopta alte măsuri, pentru a răspunde nevoilor de bază ale persoanelor începând de la naștere și până la vârste înaintate. Aceasta implică:

—	adoptarea unei directive-cadru europene sprijinirea și consolidarea și la nivel european a eforturilor statelor membre de a elabora și a actualiza sisteme privind venitul minim, pentru a eradica sărăcia și a promova o piață a muncii incluzivă (22);

—	examinarea posibilității de a stabili pune la punct standarde principii comune minime în ceea ce privește ajutorul de șomaj în statele membre ale UE (23) ;

—	asigurarea accesului la funcții sociale și politice pentru persoanele cu handicap;

—

revizuirea formulei „costul îmbătrânirii” și transformarea acesteia în conceptul de „îmbătrânire cu demnitate”, care plasează gradul de adecvare a pensiilor, a serviciilor de sănătate și a îngrijirii pe termen lung în centrul guvernanței economice, fără a neglija aspectul sustenabilității sistemelor de pensii;

—	crearea de programe specifice privind locuințele publice și accesibilitatea locuințelor pentru gospodăriile cu venituri reduse;

—	investițiile în creșe, în interesul direct al copiilor și al tinerilor dezavantajați; CESE salută propunerea Comisiei și a PE de a se introduce o garanție pentru copii; și

—	asigurarea crearea unui veritabil spațiu european de învățare, care să faciliteze accesului la educație de calitate pentru toți și extinderea garanției pentru tineret.

Expunere de motive

Dat fiind că obiectivul PEDS vizează îndrumarea statelor membre în procesul de dezvoltare a sistemelor lor sociale, acest aspect ar trebui subliniat la liniuța referitoare la venitul minim. În plus, avizul menționat are ca anexă un contraaviz, care exprimă o opinie diferită.

Întrucât nu există o propunere concretă a Comisiei pentru garanția pentru copii, este prematur să-și exprime sprijinul pentru aceasta.

Ar trebui să se facă referire și la nevoia de a crea un veritabil spațiu european de învățare.

Rezultatul votului:

Voturi pentru	51
Voturi împotrivă	112
Abțineri	2

Punctul 1.1

Se modifică după cum urmează:

1.1

Întrucât consideră că un viitor realist al Uniunii Europene se poate baza doar pe îmbinarea unei baze economice solide cu o dimensiune socială puternică (24), CESE a pledat în mod constant pentru o convergență ascendentă a rezultatelor în plan social și în materie de ocupare a forței de muncă și o politică socială mai eficace atât la nivelul UE, cât și la nivelul statelor membre (25). Și modelul social european ar trebui consolidat și actualizat ca referință internațională. Punerea efectivă în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale (PEDS) din 2017 reafirmă angajamentul comun față de modelul social european în cadrul unei noi strategii incluzive din punct de vedere social.

Expunere de motive

Ceea ce contează în cazul unei dimensiuni sociale puternice este convergența ascendentă a rezultatelor în plan social și în cel al ocupării forței de muncă, deoarece ele sunt cele care arată dacă opțiunile de politică au fost încununate de succes. Acest lucru a fost explicat, de asemenea, în preambulul la PEDS, care prevede la punctul 12 că „Scopul Pilonului european al drepturilor sociale este de a servi drept ghid pentru obținerea unor rezultate eficiente în plan social și al ocupării forței de muncă atunci când sunt abordate provocările curente și viitoare (…).”

Rezultatul votului:

Voturi pentru	47
Voturi împotrivă	116
Abțineri	1

Punctul 1.3

Se elimină punctul.

1.3

Expunere de motive

Motivele vor fi prezentate oral.

Rezultatul votului:

Voturi pentru	48
Voturi împotrivă	123
Abțineri	5

Punctul 1.3

Se modifică după cum urmează:

1.3

Legislația europeană din domeniile relevante, ar trebui să stabilească un cadru cu care să vizeze standarde comune generale ce pot fi atinse, respectând circumstanțele și sistemele sociale naționale specifice și recunoscând drepturi sociale efective și executorii pentru cetățeni la nivelul UE și la nivel național. Obiectivele pilonului ar trebui respectate în toate domeniile politicilor UE prin utilizarea clauzei orizontale (27).

Expunere de motive

Dacă se urmărește respectarea diferențelor dintre statele membre sub aspectul sistemului social, nu se poate solicita stabilirea de standarde generale sau comune.

Rezultatul votului:

Voturi pentru	48
Voturi împotrivă	120
Abțineri	4

Punctul 1.4

Se modifică după cum urmează:

1.4

În prezent, Pilonul european al drepturilor sociale este pus în aplicare prin măsuri legislative și nelegislative, prin finanțări specifice și prin schimbări în cadrul procesului semestrului european, care ar trebui să vizeze inițierea unei convergențe ascendente în ceea ce privește rezultatele în plan social și al ocupării forței de muncă, urmărind, totodată, și instituirea unor standarde sociale minime care să poată fi atinse, pentru crearea unor prin care să se creeze condiții de concurență echitabile.

Expunere de motive

Rezultatul votului:

Voturi pentru	47
Voturi împotrivă	116
Abțineri	1

Punct nou după actualul punct 1.4

Se adaugă un nou punct după actualul punct 1.4:

Premisa de bază trebuie să fie că aspectele care nu au o dimensiune transnațională clară trebuie abordate la nivel național. Rolul principal al UE ar trebui să fie acela de a oferi stimulente, informații și expertiză, permițând statelor membre și partenerilor sociali să conceapă, să pună în aplicare și să evalueze politici care abordează provocările structurale cu care se confruntă piața muncii.

Expunere de motive

Motivele vor fi prezentate oral.

Rezultatul votului:

Voturi pentru	49
Voturi împotrivă	113
Abțineri	3

Punct nou după actualul punct 1.4

Se adaugă un nou punct după actualul punct 1.4:

Expunere de motive

Se impune ca importanța sinergiei dintre politicile și acțiunile sociale de la nivelul UE și cele de la nivelul național să fie scoasă în evidență și în textul concluziilor și recomandărilor. În preambulul Pilonului european al drepturilor sociale se menționează în mod clar că „Obținerea de rezultate în ceea ce privește Pilonul european al drepturilor sociale reprezintă un angajament politic comun și o responsabilitate comună. (…).” În plus, preambulul se referă în mod explicit la respectarea repartizării competențelor și la luarea în considerare în mod corespunzător a diferitelor medii socioeconomice și a diversității sistemelor naționale, inclusiv a rolului partenerilor sociali, precum și a principiilor subsidiarității și proporționalității.

Rezultatul votului:

Voturi pentru	45
Voturi împotrivă	116
Abțineri	4

Punctul 1.7

Se modifică după cum urmează:

1.7

Punerea în aplicare a PEDS necesită o bază bugetară temeinică și investiții solide la nivelul UE și al statelor membre, printr-o intermediul uneifinanț are ări adecvată e în CFM, prin intermediul unei „reguli de aur” pentru investițiile publice cu obiectiv social și al fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI), care pot fi orientate mai riguros către PEDS și către politici fiscale corespunzătoare (28). După cum a afirmat anterior CESE, finanțarea punerii în aplicare a pilonului social va depinde, de asemenea, în mare măsură de resursele disponibile la nivelul statelor membre. Acest lucru va necesita finanțare de la bugetul de stat pentru investiții, precum și pentru costurile de funcționare ale activităților în următorii câțiva ani. Astfel de finanțări ar putea fi limitate de normele UE în materie de buget și de îndatorare. După cum CESE a subliniat deja în repetate rânduri, ar trebui să se aibă în vedere modalități de sporire a flexibilității permise de aceste norme, de exemplu prin intermediul unei „reguli de aur”, care ar permite investiții publice cu scop social, pentru a îndeplini obiectivele pilonului social (29).

Expunere de motive

Este important să se utilizeze întocmai formularea din avizul menționat, pentru un mai bun echilibru al textului.

Rezultatul votului:

Voturi pentru	55
Voturi împotrivă	112
Abțineri	4

Punctul 1.9

Se modifică după cum urmează:

1.9

Un nou proces ciclu al semestrului european ar trebui să realizeze obiectivele sociale în contextul unei monitorizări a dezechilibrelor sociale cuprinzătoare, care să facă parte integrantă din proces, și ar trebui introduși indicatori noi și măsurabili, împreună cu recomandări de țară specifice domeniului social.

Expunere de motive

Nu este necesar să se discute despre un „nou” semestru european, căci semestrul european a fost introdus încă din 2010. Ar trebui să se vorbească mai curând de noul ciclu al semestrului european. În plus, nu este necesar să aibă în vedere un „nou” semestru european, toate eforturile trebuind să se axeze pe funcționarea eficientă și orientată spre rezultate a actualului semestru european. PEDS este însoțit de un „tablou de bord social”, care urmărește tendințele și performanțele țărilor din UE în trei domenii legate de principiile pilonului. Tabloul de bord contribuie la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice și servește la evaluarea progreselor înregistrate în direcția unui „rating social AAA” pentru întreaga UE. Aceasta presupune o monitorizare cuprinzătoare, în curs de desfășurare.

Rezultatul votului:

Voturi pentru	49
Voturi împotrivă	117
Abțineri	4

Punctul 1.10

Se modifică după cum urmează:

1.10

Ar trebui promovată monitorizarea periodică a punerii în aplicare a PEDS, cu consultarea obligatorie periodică a părților interesate din domeniul social, care ar putea fi facilitată de CESE ; CESE propune înființarea unui forum al politicii sociale a UE, legat de semestrul european.

Expunere de motive

În acest context, nu este clară semnificația cuvântului „obligatorie”, care ar trebui înlocuit cu cuvântul „periodică”. Nu este deloc clar nici ce se înțelege prin înființarea unui „forum al politicii sociale a UE”. Nu este nevoie să se înființeze noi instrumente/platforme, iar trimiterea la forum ar trebui eliminată. Importante sunt consultarea și implicarea părților interesate relevante în punerea în aplicare a PEDS.

Rezultatul votului:

Voturi pentru	52
Voturi împotrivă	114
Abțineri	3

Punctul 1.11

Se modifică după cum urmează:

1.11

CESE a solicitat afirmat deja că consideră că o foaie de parcurs clară și coordonată, care să stabilească prioritățile pentru legată de punerea în aplicare a PEDS ar contribui la stimularea convergenței și atingerea obiectivelor sale (30). De asemenea, CESE a făcut apel la o foaie de parcurs clară și coordonată, care să stabilească prioritățile pentru punerea în aplicare a pilonului și asigurarea respectării drepturilor și standardelor principiilor sociale existente. În mod prioritar, ar trebui abordate nevoile și drepturile fundamentale, în special ale grupurilor vulnerabile, inegalitățile în materie de oportunități, venituri și bunăstare în interiorul statelor membre și între acestea, politicile de incluziune și condițiile adecvate pentru serviciile publice, serviciile fără scop lucrativ și întreprinderile sociale.

Expunere de motive

Propunem să se preia întocmai formularea din avizul SOC/564. Lista chestiunilor care ar trebui abordate cu prioritate nu ar trebui să cuprindă aspecte care nu sunt incluse în principiile PEDS (de exemplu, disparitățile dintre avere și venit din interiorul statelor membre sau între acestea).

Rezultatul votului:

Voturi pentru	50
Voturi împotrivă	113
Abțineri	4

(1) JO C 440, 6.12.2018, p. 28, punctul 3.3.

(2) JO C 440, 6.12.2018, p. 28, punctul 3.3.

(3) JO C 13, 15.1.2016, p. 40.

(4) Dialogul social european, programul de lucru 2019-2021.

(5) https://ec.europa.eu/commission/sites/beta-political/files/european_pillar_one_year_on.pdf

(6) JO C 81, 2.3.2018, p. 145, punctele 8.3 și 1.3.

(7) JO C 177, 18.5.2016, p. 35.

(8) JO C 227, 6.12.2018, p. 1, punctele 1.8 și 3.6; JO C 327, 12.11.2013, p. 11; Analiza anuală a creșterii pentru 2018, punctul 1.4, încă nepublicat; JO C 226, 16.7.2014, p. 21; JO C 262, 25.7.2018, p. 1, punctul 3.14, și JO C 190, 5.6.2019, p. 24, punctul 1.8.

(9) JO C 177, 18.5.2016, p. 35 .

(10) JO C 227, 28.6.2018, p. 1, punctul 1.6; Politica economică a zonei euro 2018, punctele 1.8 și 3.6; JO C 327, 12.11.2013, p. 11, punctul 1.4, JO C 226, 16.7.2014, p. 21.

(11) JO C 262, 25.7.2018, p. 1, punctul 1.5.

(12) JO C 262, 25.7.2018, p. 1, punctul 1.6.

(13) JO C 125, 21.4.2017, p. 10.

(14) JO C 240, 16.7.2019, p. 3, punctul 1.3.

(15) Declarația comună intitulată „Egalitatea de gen ca prioritate a Uniunii Europene în prezent și în viitor”, semnată cu ocazia reuniunii informale a miniștrilor pentru egalitatea de gen, la 12 octombrie 2018, la Viena.

(16) JO C 110, 22.3.2015, p. 26, punctele 3.1.1 și 3.1.3.

(17) CESE a adoptat un aviz specific privind SPOFM, (JO C 353, 18.10.2019, p. 46).

(18) JO C 353, 18.10.2019, p. 46.

(19) JO C 237, 6.7.2018, p. 8, punctul 4.10.

(20) Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective.

(21) Directiva 2014/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2014 de modificare a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește prezentarea de informații nefinanciare și de informații privind diversitatea de către anumite întreprinderi și grupuri mari.

(22) JO C 190, 5.6.2019, p. 1 .

(23) CESE pregătește avizul SOC/583 – „Standardele minime comune în domeniul asigurărilor pentru șomaj în statele membre ale UE”.

(24) JO C 81, 2.3.2018, p. 145, punctele 1.2 și 2.2.

(25) De exemplu, în avizele sale publicate în: JO C 13, 15.1.2016, p. 40; JO C 81, 2.3.2018, p. 145, și JO C 440, 6.12.2018, p. 135 .

(26) Articolul 9 din TFUE.

(27) Articolul 9 din TFUE.

(28) JO C 262, 25.7.2018, p. 1, punctele 1.5 și 1.6.

(29) JO C 262, 25.7.2018, p. 1, punctul 3.1.4 (și trimiterile de la acest punct).

(30) JO C 81, 2.3.2018, p. 145, punctul 8.3.

15.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 14/24

Avizul Comitetului Economic și Social European privind punerea în aplicare a Pactului mondial pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine, pe baza valorilor europene

(aviz din proprie inițiativă)

(2020/C 14/02)

Raportor: José Antonio MORENO DÍAZ

Decizia Adunării Plenare	24.1.2019
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2)
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	8.7.2019
Data adoptării în sesiunea plenară	25.9.2019
Sesiunea plenară nr.	546
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	138/3/8

1. Concluzii și recomandări

1.1.

CESE constată lipsa progreselor în realizarea unei politici comune a UE în domeniul migrației: acest lucru slăbește solidaritatea dintre statele membre, afectând totodată respectarea corespunzătoare a obligațiilor care decurg din dreptul internațional.

1.2.

Organizația Națiunilor Unite consideră că gestionarea migrațiilor trebuie să fie abordată în mod multilateral: Pactul mondial al Națiunilor Unite (1) pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine este un acord care cuprinde câteva direcții prioritare pentru dezbaterea și gestionarea la nivel mondial a problemelor legate de migrație.

1.3.

Conținutul pactului intră pe deplin sub incidența articolului 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, care cuprinde – ca valori principale – respectarea demnității umane, a libertății, a democrației, a egalității, a statului de drept și respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților.

1.4.

CESE subliniază că pactul plasează problema migrației și a azilului într-un context cu caracter internațional și multilateral, cu scopul de a promova o mai bună colaborare și dialogul între țările de origine, de destinație și de tranzit ale fluxurilor de migrație, în vederea promovării unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine.

1.5.

CESE reamintește că Pactul mondial este un instrument fără caracter obligatoriu, care nu creează noi obligații pentru statele membre ale UE și al cărui conținut dezvoltă pe deplin principiile și valorile Uniunii Europene.

1.6.

CESE regretă că pactul nu a fost adoptat de toate statele membre și consideră că ar fi fost o ocazie excelentă de a face progrese pe calea către o voce unică a UE privind migrația pe scena mondială. Prin urmare, CESE consideră că este necesar ca toate statele membre ale UE să ratifice pactul și recomandă totodată ca UE să explice și să își dezvolte obiectivele stabilite de acesta prin intermediul unor mecanisme adecvate. În opinia CESE, este de interes să fie luată în considerare posibilitatea de a participa la procesul de consultare și la negocierile interguvernamentale vizând instituirea Forumului internațional de revizuire a migrației (IMRF), precum și la forum ca atare, dat fiind că va deveni instrumentul ONU de monitorizare a Pactului mondial.

1.7.

CESE recunoaște eforturile depuse de cetățeni, partenerii sociali și organizațiile societății civile din UE, care – prin angajamentul și activitatea lor – au demonstrat că respectă valorile UE și, prin urmare, îndeplinesc în mod efectiv obiectivele pactului.

1.8.

CESE își reiterează îngrijorarea cu privire la faptul că forțele politice de extremă dreaptă încearcă să transforme fenomenul migrației într-o problemă care generează tensiuni și încurajează discursurile de incitare la ură, ducând la o Uniune Europeană mai dezbinată și mai problematică, care să nu fie în măsură să ofere propuneri adecvate.

2. Context

2.1.

În decembrie 2018, a fost adoptat la Marrakech (Maroc) Pactul mondial pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine (denumit în continuare „Pactul mondial”).

2.2.

Pactul mondial este un acord fără caracter obligatoriu, care urmărește identificarea aspectelor-cheie în gestionarea fenomenului migrației, atât pentru țările de origine, cât și pentru cele de tranzit și de destinație, cu scopul de a construi un cadru de dezbatere constructivă și realistă la nivel mondial privind guvernanța multilaterală a migrației.

2.3.

Pactul mondial a apărut ca urmare a două inițiative anterioare: pe de o parte, Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, care a fost acceptată de statele membre și care vizează o abordare strategică comună (2). Pe de altă parte, „Declarația de la New York pentru refugiați și migranți”, care a fost aprobată de toate statele membre și care reflectă voința politică a liderilor mondiali de a salva vieți, de a proteja drepturile omului și de a-și împărți responsabilitatea gestionării migrației la nivel mondial.

2.4.

Pactul a fost adoptat la Marrakech, la 10 decembrie 2018, de 164 de țări și a fost aprobat de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 19 decembrie, în același an, cu 152 de voturi pentru, 12 abțineri și 5 voturi împotrivă (Republica Cehă, Ungaria, Israel, Polonia și Statele Unite ale Americii).

2.5.

Activitatea de dezvoltare a pactului de către ONU continuă prin crearea unei Rețele mondiale privind migrația (UN Network on Migration) și organizarea, la fiecare patru ani, a Forumului internațional de revizuire a migrației (IMRF), prima sesiune urmând să aibă loc în 2022.

3. Cadrul juridic al UE și activitatea CESE în domeniul migrației

3.1.

Articolul 2 din TUE prevede că „Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați”.

3.2.

În martie 2018, Comisia Europeană a prezentat Consiliului o propunere de decizie pentru aprobarea pactului (3), considerând că acesta corespunde progreselor înregistrate de Uniunea Europeană în domeniul imigrației și azilului.

3.3.

În propunerea de decizie, Comisia reamintește că pactul stabilește o listă de obiective comune pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine și că nu creează și nici nu intenționează să creeze obligații juridice în temeiul dreptului intern sau internațional.

3.4.

CESE a exprimat întotdeauna „idei ferme” în privința migrației, pe care o consideră drept un fenomen normal de-a lungul istoriei și al dezvoltării umane, precum și a necesității de a gestiona în mod legal, eficient, în condiții de siguranță și de ordine, fluxurile de migrație cu destinația UE, indiferent dacă motivele sunt de ordin economic sau sunt legate de protecția internațională.

3.5.

Pe această linie, a promovării unei dezbateri deschise, constructive și multidisciplinare, CESE a dezvoltat, începând din 2015, Forumul european privind migrația, în cadrul căruia atât organizațiile societății civile, cât și instituțiile UE și actorii politici ai statelor membre ale UE, de la diferite niveluri, au purtat discuții cu privire la migrație (4).

3.6.

În plus, CESE a jucat un rol esențial în elaborarea avizelor privind problema migrației, desfășurând o activitate deosebită în ultimii ani (5).

3.7.

La rândul său, de la adoptarea Agendei europene privind migrația, în 2015, Comisia Europeană a încercat să îmbunătățească cadrul de reglementare atât pentru migrația economică, cât și pentru protecția internațională, confruntându-se, în acest sens, cu opoziția severă a Consiliului – care a împiedicat dezvoltarea de noi instrumente – și, mai ales, cu obstacole din partea unor state membre.

3.8.

În orice caz, bilanțul realizărilor de după 2015 este frustrant și trebuie să îndemne la realizarea unui exercițiu de reflecție constructiv, întrucât s-au înregistrat progrese numai în direcția obișnuită a reprimării imigrației neregulamentare, a urmăririi penale a rețelelor de trafic și a închiderii frontierelor.

4. Poziția CESE cu privire la conținutul Pactului mondial

4.1.

În preambulul pactului se afirmă că „refugiații și migranții beneficiază de aceleași drepturi universale ale omului și de aceleași libertăți fundamentale, care trebuie să fie respectate, protejate și îndeplinite în orice moment”.

4.2.

Pactul recunoaște că „respectarea statului de drept, garanțiile procedurale și accesul la justiție sunt fundamentale pentru toate aspectele legate de guvernanța în domeniul migrației. Acest lucru înseamnă că statul și instituțiile și entitățile publice și private, precum și persoanele în sine intră sub incidența unor legi care sunt promulgate în mod public, sunt aplicate în mod egal și independent și sunt în concordanță cu dreptul internațional”.

4.3.

Pactul mondial cuprinde 23 de obiective pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine și subliniază în numeroase rânduri că toate aceste obiective trebuie îndeplinite în funcție de competențele și de voința statelor.

4.4.

Obiectivul nr. 1 este „Colectarea și utilizarea de date exacte și defalcate pentru a elabora politici bazate pe date empirice”. CESE observă că și Eurostat are ca obiectiv colectarea datelor, pentru a facilita înțelegerea realității europene și comparația dintre statele membre, în vederea îmbunătățirii calității acțiunilor publice (6).

4.5.

Obiectivul nr. 2 este „Minimizarea factorilor adverși și structurali care îi obligă pe oameni să își abandoneze țara de origine”, care este legat de obiectivele stabilite începând cu Programul de la Haga, în 2004 până la Fondul fiduciar al UE pentru Africa, în 2015, în care Uniunea Europeană a subliniat nevoia de a elabora o politică globală în materie de imigrație, care să acopere toate etapele sale și care, printre alte aspecte, să „abordeze cauzele profunde ale migrației” (7).

4.6.

Obiectivul nr. 3 este „Furnizarea în timp util de informații exacte în toate etapele migrării”. CESE reamintește activitatea Comisiei Europene în vederea dezvoltării canalelor legale de migrație, prin proiecte-pilot (8), și în vederea informării și a sensibilizării publicului cu privire la riscurile rutelor neregulamentare (9), în special pentru migranții cei mai vulnerabili.

4.7.

Obiectivul nr. 4 este „Asigurarea unor dovezi ale identității lor juridice și documente adecvate pentru toți migranții”. CESE subliniază că articolul 79 alineatul (2) litera (a) din TFUE prevede adoptarea unor instrumente pentru a stabili „normele privind acordarea de către statele membre a vizelor și a permiselor de ședere pe termen lung” și că accesul la spațiul Schengen implică deținerea documentelor necesare.

4.8.

Obiectivul nr. 5 este „Creșterea disponibilității și a flexibilității rutelor legale de migrație”. În acest sens, CESE încurajează Comisia să înregistreze în continuare mai multe progrese în dezvoltarea unor căi legale, unele dintre acestea fiind subliniate în cadrul ultimei dezbateri cu privire la starea Uniunii Europene (10).

4.9.

Obiectivul nr. 6 este „Facilitarea recrutării etice și echitabile și protejarea condițiilor care garantează o muncă decentă”. CESE a insistat în numeroase ocazii, în conformitate cu convențiile fundamentale ale Organizației Internaționale a Muncii și cu obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), asupra importanței muncii decente și a accesului populației de lucrători străini la aceasta (11).

4.10.

Obiectivul nr. 7 este „Abordarea și reducerea vulnerabilităților în domeniul migrației”. Din nou, CESE subliniază principiile directoare prevăzute la articolul 2 din TUE și obiectivul politicii comune în materie de imigrație și azil pentru a reduce vulnerabilitățile migranților, ale minorilor sau ale celor care solicită protecție internațională (12).

4.11.

Obiectivul nr. 8 este „Salvarea de vieți și lansarea de inițiative coordonate la nivel internațional cu privire la migranții dispăruți”. CESE regretă atitudinea unor state membre în ceea ce privește salvarea naufragiaților și reamintește angajamentul statelor membre în raport cu dreptul internațional al mării cu privire la salvarea pe mare și asistența acordată persoanelor naufragiate și la operațiunile efectuate de UE în acest scop. De asemenea, CESE dorește să scoată în evidență activitatea persoanelor și a organizațiilor care ajută și salvează vieți, uneori chiar în ciuda amenințărilor și a incriminării generate de anumite guverne din UE (13).

4.12.

Obiectivul nr. 9 este „Consolidarea combaterii introducerii ilegale de migranți, la nivel transnațional”. CESE reamintește că acesta este un obiectiv al Directivei de definire a facilitării intrării, tranzitului și șederii neautorizate (14) (deși regretă că excepția pentru ajutorul umanitar prevăzută de directivă nu a fost transpusă în mod suficient) și al Planului de acțiune al UE împotriva introducerii ilegale de migranți.

4.13.

Obiectivul nr. 10 este „Prevenirea, combaterea și eradicarea traficului de persoane în contextul migrației internaționale”. CESE subliniază că acesta este un obiectiv prioritar (15), în care se implică și EUROPOL, pe baza căruia au fost realizate operațiuni (care pot fi îmbunătățite), cum ar fi EU NAVFOR MED, Operațiunea SOPHIA.

4.14.

Obiectivul nr. 11 este „Gestionarea frontierelor într-un mod integrat, sigur și coordonat”. CESE observă că acesta este unul dintre principalele obiective ale Uniunii Europene, astfel cum prevede articolul 67 din TFUE.

4.15.

Obiectivul nr. 12 este „Sporirea certitudinii și a previzibilității procedurilor care vizează migrația pentru verificarea, evaluarea și transmiterea adecvată a antecedentelor”. CESE reamintește că aceasta este una dintre misiunile FRONTEX, deși subliniază că anticiparea nu s-a reflectat întotdeauna într-o capacitate mai bună de reacție politică.

4.16.

Obiectivul nr. 13 este „Recurgerea la detenția migranților doar ca o ultimă soluție și căutarea unor soluții alternative”. CESE observă că Directiva privind returnarea (16) prevede deja că detenția trebuie să fie legată de un proces de returnare, să fie limitată la anumite circumstanțe și să țină seama de garanții precum controlul judiciar, fără ca perioada de luare în custodie să depășească un prag maxim de șase luni (17).

4.17.

Obiectivul nr. 14 este „Îmbunătățirea protecției, a asistenței și a cooperării consulare pe parcursul întregului ciclu de migrație”. CESE consideră că este necesar să se analizeze posibilitățile deschise de inițiativa legislativă a Parlamentului European privind vizele umanitare (18), care ar oferi persoanelor ce solicită protecție internațională posibilitatea de a solicita o viză la ambasadele sau la consulatele UE din străinătate.

4.18.

Obiectivul nr. 15 este „Asigurarea accesului migranților la servicii de bază”. CESE reamintește că, încă din 1999, Uniunea Europeană lucrează pentru a garanta un tratament echitabil resortisanților din țări terțe cu ședere legală pe teritoriul statelor sale membre. De asemenea, CESE reamintește că un raport al OMS-Europa (19) arată că nu se poate vorbi despre sănătate publică în lipsa asistenței medicale pentru refugiați și migranți.

4.19.

Obiectivul nr. 16 este „Capacitarea migranților și a societăților pentru a realiza integrarea deplină și coeziunea socială”. CESE subliniază importanța incluziunii sociale a migranților în societățile europene, care, după reuniunea de la Tampere, a reprezentat o prioritate a Uniunii Europene și care a stat la baza a numeroase inițiative-cheie, printre care se numără și Planul de acțiune privind integrarea resortisanților din țările terțe, din 2016 (20).

4.20.

Obiectivul nr. 17 este „Eliminarea tuturor formelor de discriminare și promovarea unui discurs public bazat pe analiza datelor pentru a modifica percepțiile asupra migrației”. CESE a reiterat în numeroase rânduri importanța combaterii discriminării în toate domeniile și promovarea acțiunilor împotriva xenofobiei și a rasismului. Activitatea Agenției pentru Drepturi Fundamentale este esențială în acest sens. În acest scop (21), CESE insistă asupra necesității de a dezvolta o nouă abordare a migrației, care să faciliteze identificarea corectă a acesteia de către societatea europeană, prin utilizarea discursurilor pedagogice și didactice care să elimine informațiile false și discursurile de incitare la ură cu privire la migrație și care să faciliteze o nouă abordare în acest sens.

4.21.

Obiectivul nr. 18 este „Realizarea de investiții în dezvoltarea competențelor și facilitarea recunoașterii reciproce a aptitudinilor, a calificărilor și a competențelor”. La adoptarea Principiilor fundamentale comune privind integrarea migranților, în 2004, s-a evidențiat deja importanța ocupării forței de muncă și a educației pentru a favoriza integrarea persoanelor străine în Uniunea Europeană. Recunoașterea experienței, a diplomelor și a competențelor este esențială în acest sens și CESE consideră că este absolut necesar să se realizeze progrese în includerea persoanelor străine în procedurile de recunoaștere și de aprobare ale Uniunii Europene, în conformitate cu propunerile prezentate de Consiliul European pentru refugiați și exilați în raportul său din 2007 (22).

4.22.

Obiectivul nr. 19 este „Crearea condițiilor necesare pentru ca migranții și diaspora să poată contribui pe deplin la dezvoltarea durabilă în toate țările”. În ultimii ani, Comisia Europeană a recunoscut rolul diasporei, ca element de legătură între realitatea europeană și cea din țările de origine ale comunităților respective. Acest aspect a fost inclus în ultima invitație la prezentarea de propuneri a Fondului pentru azil, migrație și integrare (FAMI), în special în calitatea sa de interlocutor credibil pentru a vorbi despre rutele de migrație în țările de origine. CESE consideră că potențialul diasporei poate fi explorat în continuare, valorificând oportunitățile comune pe care le generează (23).

4.23.

Obiectivul nr. 20 este „Promovarea unor transmiteri de fonduri mai rapide, mai sigure și mai economice și promovarea incluziunii financiare a migranților”. UE acționează pentru incluziunea financiară, atât din perspectiva integrării financiare a persoanelor străine care locuiesc în statele UE, cât și din perspectiva consolidării financiare a țărilor învecinate (24). CESE consideră că este esențial să se garanteze în continuare egalitatea în acest domeniu pentru populația străină rezidentă și să se faciliteze rolul transmiterilor de fonduri pentru a garanta impactul lor pozitiv atât în țările de destinație, cât și în cele de origine, astfel cum a subliniat și Banca Europeană de Investiții (25).

4.24.

Obiectivul nr. 21 este „Colaborarea în vederea facilitării returnării și a readmisiei în condiții de siguranță și cu demnitate, precum și a reintegrării durabile”. Politicile de returnare și de readmisie sunt esențiale în elaborarea politicii comune în materie de imigrație. CESE dorește să reamintească necesitatea de a garanta întotdeauna dezvoltarea acestor instrumente, astfel cum se prevede în legislația europeană, cu respectarea deplină a garanțiilor individuale și procedurale. La rândul său, CESE reiterează că este necesar să se faciliteze o reintegrare sigură și demnă, astfel cum prevede Inițiativa comună UE-OIM pentru protecția și reintegrarea migranților (26).

4.25.

Obiectivul nr. 22 este „Stabilirea mecanismelor de portabilitate a securității sociale și a beneficiilor dobândite”, un domeniu în care s-a lucrat intens din perspectiva intracomunitară. CESE consideră că este esențial să se continue progresele în aceste domenii ale portabilității drepturilor, care garantează o mobilitate mai sigură, și să se exploreze inițiative precum cea a Convenției multilaterale ibero-americane privind securitatea socială (27), la care participă state membre precum Spania și Portugalia.

4.26.

Obiectivul nr. 23 este „Consolidarea cooperării internaționale și a alianțelor la nivel mondial, pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine”, care a fost încă de la început un pilon important al politicii europene în domeniul imigrației și azilului.

Bruxelles, 25 septembrie 2019.

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER

(1) Rezoluția ONU 73/195.

(2) COM(2016) 0739 final.

(3) COM(2018) 167 final.

(4) În 2015, Forumul european privind migrația a abordat problema gestionării fluxurilor mixte cu sosire în Marea Mediterană, în 2016 a abordat problema migrației forței de muncă și a integrării, în 2017, pe cea a accesului migranților la drepturi și la servicii în UE, iar în 2018, pe cea a integrării migranților pe piața muncii. În aprilie 2019, a fost abordată problema referitoare la modalitățile de a asigura căi legale și sigure de migrație către UE.

(5) JO C 62, 15.2.2019, p. 184; JO C 125, 21.4.2017, p. 40; JO C 75, 10.3.2017, p. 97; JO C 34, 2.2.2017, p. 144; JO C 75, 10.3.2017, p. 75; JO C 264, 20.7.2016, p. 19; JO C 71, 24.2.2016, p 46.

(6) Eurostat – Statistici privind migrația și populația migrantă.

(7) JO C 53, 3.3.2005, p. 1.

(8) COM(2017) 558 final.

(9) COM(2017) 558 final.

(10) CE – Starea Uniunii 2018 – Îmbunătățirea căilor sigure și legale către Europa.

(11) De exemplu, Avizul Comitetului Economic și Social European privind obiectivele post-2015 în regiunea euro-mediteraneeană (JO C 383, 17.11.2015, p. 44).

(12) COM(2015) 240 final.

(13) A se vedea http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2016/536490/IPOL_STU(2016)536490_EN.pdf și http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2018/608838/IPOL_STU(2018)608838_EN.pdf.

(14) Directiva 2002/90/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2002.

(15) „The EU’s global engagement to counter human smuggling and trafficking networks” [Eforturile globale ale UE de combatere a contrabandei și a traficului de persoane], martie 2019.

(16) JO L 348, 24.12.2008, p. 98.

(17) JO C 159, 10.5.2019, p. 53.

(18) 2018/2271 (INL) „Vizele umanitare”.

(19) Organizația Mondială a Sănătății – Report on the health of refugees and migrants in the WHO European Region (Raport cu privire la sănătatea refugiaților și a migranților în regiunea Europa a OMS).

(20) COM(2016) 377 final.

(21) JO C 110, 22.3.2019, p. 1.

(22) A se vedea https://www.ecre.org/wp-content/uploads/2016/07/ECRE-Submission-in-response-to-the-European-Commission-s-Green-Paper-on-the-Future-of-the-CEAS_September-2007.pdf, COM(2007) 301 final. Subiectul a fost deja semnalat în COM(2016) 377 final.

(23) Publicațiile UE „How West African migrants engage with migration information en-route to Europe” (Modul în care migranții din Africa de Vest obțin informații referitoare la emigrarea spre Europa).

(24) EU initiative on financial inclusion (Inițiativa UE pentru incluziunea financiară).

(25) FEMIP – Study on improving the efficiency of workers' remittances in Mediterranean countries (Studiu privind îmbunătățirea eficienței transmiterilor de fonduri ale lucrătorilor din țările mediteraneene).

(26) EU – IOM joint initiative for migrant protection and reintegration (Inițiativa comună UE-OIM pentru protecția și reintegrarea migranților).

(27) OISS – Convenio Multilateral Iberoamericano de Seguridad Social [Convenția multilaterală ibero-americană privind securitatea socială] (disponibil doar în limba spaniolă și portugheză).

15.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 14/34

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „10 ani de Parteneriat estic: reflecții asupra realizărilor și conturarea viitoarei politici a Parteneriatului estic”

(aviz din proprie inițiativă)

(2020/C 14/04)

Rapporteur: doamna Indrė VAREIKYTĖ

Decizia Adunării Plenare	20.2.2019
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru relații externe
Data adoptării în secțiune	5.9.2019
Data adoptării în sesiunea plenară	26.9.2019
Sesiunea plenară nr.	546
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	155/3/6

1. Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) consideră că Parteneriatul estic este o inițiativă foarte necesară și care se prefigurează ca un mare succes al UE, solicitând Parlamentului European nou ales și Comisiei Europene să se angajeze pe deplin în sprijinirea acestuia. CESE se angajează să rămână foarte implicat în construirea unor societăți mai puternice și mai democratice în țările învecinate (1).

1.2.

Realizările principale ale Parteneriatului estic sunt acordurile de asociere (AA), dar și zona de liber schimb aprofundată și cuprinzătoare (DCFTA) și acordurile de călătorie fără viză pentru Georgia, Republica Moldova și Ucraina („trio-ul asociat”); este de dorit, însă, ca, în următorul deceniu, parteneriatul să se dezvolte în continuare prin acțiuni mai bine orientate.

1.3.

Comitetul subliniază că, deși țările din trio-ul asociat – precum și Armenia, care le-a urmat exemplul – au dovedit că au progresat și că sunt dispuse să introducă reforme, Belarus și Azerbaidjan practic au stagnat și, uneori, chiar s-au îndepărtat și mai mult de noțiunea de democrație.

1.4.

CESE consideră că UE este, în primul rând, o uniune de valori; prin urmare, și relațiile cu vecinii săi ar trebui să se bazeze pe aceleași principii și să fie însoțite, pe viitor, de anumite condiții.

1.5.

Comitetul identifică următoarele viitoare provocări majore în cadrul Parteneriatului estic: punerea efectivă în aplicare a AA/DCFTA și a altor angajamente conexe, consolidarea statului de drept, punerea în aplicare a reformelor judiciare și lupta împotriva corupției; mai buna protejare a mediului și combaterea activă a schimbărilor climatice; creșterea rezilienței societății prin contracararea amenințărilor hibride și a dezinformării; consolidarea unor condiții propice pentru societatea civilă și pentru o mass-media liberă și independentă; intensificarea angajamentului UE de a contribui la îmbunătățirea vieții cetățenilor afectați de conflictele din regiune.

1.6.

CESE recomandă Comisiei să stabilească, pentru următoarea etapă a Parteneriatului estic, obiective și rezultate concrete adaptate fiecărei țări partenere. Participarea societății civile la acest proces va fi esențială pentru asigurarea unui instrument suplimentar de monitorizare activă a progreselor realizate.

1.7.

CESE sugerează stabilirea unui calendar de evaluări consecutive și obligatorii ale progreselor înregistrate, cu scopul de a încuraja guvernele din cadrul Parteneriatului estic să își creeze propriile planuri, pe lângă foile de parcurs bilaterale, și să planifice și monitorizeze atingerea rezultatelor concrete și a obiectivelor.

1.8.

Comitetul recomandă, de asemenea, creșterea progresivă a numărului de indicatori și a volumului de date pe care țările Parteneriatului estic le transmit către Eurostat.

1.9.

Având în vedere campaniile de dezinformare promovate de Guvernul Rusiei, campaniile de imagine agresive pentru proiectele de investiții ale Chinei și Rusiei și alte amenințări din regiune, instituțiile UE trebuie să regândească strategia de comunicare pentru regiunea Parteneriatului estic, pentru a sensibiliza cetățenii.

1.10.

CESE consideră că este necesar să se acorde mai multă atenție și să existe mai multe instrumente pentru a îmbunătăți competențele organizațiilor societății civile (OSC), ale funcționarilor publici și ale liderilor politici din țările Parteneriatului estic, precum și pentru a consolida capacitățile sindicatelor și ale asociațiilor de întreprinderi.

1.11.

Comitetul este de părere că ar trebui să se acorde o mai mare prioritate remedierii lacunelor și neconcordanțelor în materie de competențe din țările Parteneriatului estic, îmbunătățirii eficacității de ansamblu a educației și strângerii legăturilor dintre educație, cercetare și inovare, în vederea consolidării cooperării dintre sectorul public și cel privat.

1.12.

Deși schimburile comerciale dintre țările Parteneriatului estic și UE se intensifică, ar trebui consolidat comerțul intraregional pentru a asigura diversificarea și durabilitatea veniturilor realizate pe această cale.

1.13.

CESE este ferm convins că trebuie să existe un cadru juridic obligatoriu, care să permită societății civile să acceseze informații, să tragă la răspundere guvernul și să ia parte la procesele de elaborare a politicilor în fiecare dintre țările Parteneriatului estic.

1.14.

Comitetul sprijină cu fermitate propunerea de instaurare a unui dialog consolidat între UE și trio-ul asociat cu privire la reformele legate de acordurile de asociere (AA) și zona de liber schimb aprofundată și cuprinzătoare, pentru a include elemente comparative în recomandările specifice fiecărei țări din AA și pentru a sincroniza difuzarea acestora, în scopul încurajării unei concurențe benefice.

2. Observații generale

2.1.

Lansat în 2009 ca inițiativă comună de politică, Parteneriatul estic vizează aprofundarea și consolidarea relațiilor dintre Uniunea Europeană, statele sale membre și cei șase vecini estici ai ei: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova și Ucraina.

2.2.

În acest cadru, toți partenerii au fost de acord să asigure beneficii concrete în viața de zi cu zi a cetățenilor lor, prin: consolidarea instituțiilor și a bunei guvernanțe, garantând existența statului de drept și caracterul său executoriu, punând în aplicare principalele reforme judiciare, luptând împotriva corupției; creșterea interacțiunii cu societatea civilă, capacitarea femeilor și asigurarea echilibrului de gen, consolidarea comunicării strategice și sprijinirea pluralismului și a independenței mijloacelor de comunicare în masă; sprijinirea creșterii întreprinderilor mici și mijlocii, atragerea de investiții, crearea de locuri de muncă de calitate în noi sectoare, creșterea oportunităților comerciale prin sprijinirea accesului la piețe noi; îmbunătățirea legăturilor de transport și a infrastructurii, creșterea rezilienței și a eficienței energetice, precum și utilizarea surselor regenerabile de energie; investiții în abilitățile tinerilor, în spiritul lor antreprenorial și în capacitatea lor de inserție profesională.

2.3.

Deși cele trei AA/DCFTA și acordurile de călătorie fără viză încheiate cu statele semnatare sunt realizări remarcabile, progresele generale observate în cele mai multe dintre domeniile menționate anterior sunt, din păcate, modeste, fără să se atingă, deocamdată, pe deplin rezultatele scontate.

2.4.

CESE consideră că UE este, în primul rând, o uniune de valori (2); prin urmare, și relațiile cu vecinii săi ar trebui să se bazeze pe aceleași principii. Ar trebui să existe o condiționalitate sporită în cadrul Parteneriatului estic și căi clare și convenite de comun acord cu țările Parteneriatului estic pentru a se asigura respectarea drepturilor omului, a libertăților civile, a libertății mass-mediei și a presei, statul de drept, transparența guvernanței, egalitatea de gen, dialogul social, protecția mediului și alte valori de bază, fără de care Europa de astăzi ar fi de neimaginat. Întreaga regiune va avea cel mai mult de câștigat atunci când democrațiile europene învecinate cu UE vor fi pe picior de egalitate cu aceasta. De asemenea, țările partenere ar trebui să prezinte un calendar privind ratificarea tuturor celor 18 tratate internaționale privind drepturile omului (3) și dobândirea (sau păstrarea) categoriei „A” de acreditare din partea Alianței mondiale a instituțiilor naționale pentru drepturile omului (4).

2.5.

Comitetul afirmă necesitatea unor rezultate clare și măsurabile și recomandă Comisiei să stabilească obiective și rezultate adaptate fiecărei țari partenere pentru următoarea etapă a Parteneriatului estic. Este esențial să se asigure faptul că obiectivele și rezultatele viitoare se concentrează nu numai pe indicatorii economici, ci și pe prosperitatea și bunăstarea socială. S-a dovedit că rezultatele preconizate nu pot fi atinse printr-o abordare concentrată numai pe dezvoltare economică. De exemplu, deși valoarea totală a subvențiilor pe care i le acordă UE va ajunge la 4,8 miliarde EUR până în 2020 (5), Ucraina rămâne cea mai săracă țară din regiune.

2.6.

Participarea societății civile la acest proces va fi esențială pentru ca reformele prevăzute să fie mai puțin vulnerabile la ciclurile electorale și la schimbările politice. Procesul de transformare și punerea în aplicare a reformelor necesare pot fi realizate numai prin implicarea partenerilor sociali și a organizațiilor societății civile în procesul legislativ, în conceperea reformelor și în punerea lor în aplicare. În acest scop, asociațiile de întreprinderi și organizațiile de sprijin ar trebui implicate în procesele de elaborare și de punere în aplicare a strategiilor de dezvoltare economică și de cooperare regională.

2.7.

Pentru a fi fructificate pe deplin și durabil, este necesar ca rezultatele concrete să fie pe deplin asumate la nivel local. Dacă nu sunt identificate, discutate, sprijinite și valorificate în cooperare cu societatea civilă, rezultatele obținute ar putea să își piardă repede efectul. În plus, până în prezent, actorii principali responsabili pentru punerea în aplicare au fost Comisia Europeană și ministerele relevante din cadrul Parteneriatului estic, în timp ce guvernele, care trebuie să asigure voința politică continuă pentru reforme, nu se află încă pe lista actorilor principali implicați în atingerea obiectivelor (6).

2.8.

Atunci când se va planifica următorul set de obiective pe termen lung, ar trebui să se acorde o atenție mai mare monitorizării progreselor înregistrate pe parcursul punerii lor în aplicare. Până în prezent, evaluarea a fost realizată în principal de Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și de societatea civilă din țările Parteneriatului estic. CESE sugerează stabilirea unui calendar de evaluări consecutive și obligatorii ale progreselor înregistrate, cu scopul de a încuraja guvernele din cadrul Parteneriatului estic să își creeze propriile planuri, pe lângă foile de parcurs bilaterale, și să planifice și monitorizeze atingerea rezultatelor concrete și a obiectivelor.

2.9.

CESE recomandă să se ia în considerare creșterea progresivă a numărului de indicatori și a volumului de date care trebuie prezentate Eurostat de către țările din cadrul Parteneriatului estic, pentru a asigura o monitorizare mai atentă a progreselor înregistrate în cadrul reformelor esențiale, precum și o evaluare mai transparentă și mai obiectivă. Țările care au încheiat acorduri de asociere/acorduri de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare ar trebui să aibă un calendar clar, pentru ca, în cele din urmă, să atingă același nivel de livrare a datelor către Eurostat cu statele membre ale UE.

2.10.

Pentru a măsura impactul implicării societății civile în reformele din cadrul Parteneriatului estic, Comitetul propune elaborarea unei analize comparative care să măsoare, în ceea ce privește realizările și impactul societății civile, diferențele dintre țările care au grupuri consultative interne (GCI) și restul partenerilor din cadrul Parteneriatului estic.

2.11.

Comitetul este ferm convins că, în prezent, prioritatea Parlamentului European nou ales și a Comisiei Europene este obținerea unui consens cu privire la perspectivele de asociere și, eventual, de aderare ale statelor din cadrul Parteneriatului estic care sunt dispuse și în măsură să adere la UE în viitorul apropiat. Atât progresele înregistrate pe această cale, cât și planificarea aferentă sunt împiedicate în mod semnificativ de lipsa unui răspuns clar cu privire la obiectivul final și la recompensa pentru toate eforturile în cazul fiecărei țări partenere preconizate pentru îndeplinirea în totalitate a obiectivelor și obținerea rezultatelor concrete stabilite.

2.12.

Pe termen mai lung, strategia Parteneriatului estic după 2020 ar putea implica liberalizarea unor servicii (inclusiv financiare), aderarea țărilor asociate la zona unică de plăți în euro (SEPA) și, prin intermediul acordurilor de asociere/acordurilor de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare, la SEE, aprofundarea integrării în domeniul pieței digitale, de exemplu, în ceea ce privește transmisia datelor, și extinderea libertății de circulație a profesioniștilor prin încheierea cu UE a unor acorduri privind recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale.

2.13.

Promovarea valorilor UE a fost și rămâne ideea esențială a politicii Parteneriatului estic. Sprijinul pentru relații mai strânse și, în cele din urmă, pentru aderarea la UE se menține la un nivel ridicat în rândul cetățenilor din cadrul Parteneriatului estic; totuși, schimbarea mentalității oamenilor reclamă eforturi pe termen lung. Deși importanța respectării statului de drept, a plății impozitelor și a descurajării economiei subterane este recunoscută de majoritatea cetățenilor UE, în țările din cadrul Parteneriatului estic, din cauza situației economice, oamenii se zbat zilnic să supraviețuiască și, prin urmare, anumite valori ale UE nu se numără printre prioritățile lor.

2.14.

Pentru a îmbunătăți gestionarea și a spori eficacitatea sistemelor și a instrumentelor de sprijin menite să asigure participarea incluzivă a societății civile la procesele cuprinzătoare ale Parteneriatului estic, ar trebui să se ia în considerare concentrarea acestor instrumente în cadrul CESE, având în vedere capacitățile sale inegalabile și experiența în domeniu, istoria instituțională și permeabilitatea societală.

2.15.

Dat fiind că campaniile de dezinformare promovate de Guvernul Rusiei, campaniile de informare agresive privind proiectele de investiții din China și Rusia și alte amenințări din zonă au un impact uriaș asupra societății, instituțiile UE trebuie să regândească strategia de comunicare pentru regiunea Parteneriatului estic. Una dintre modalitățile de difuzare a informațiilor privind valorile, obiectivele, impactul și bunele exemple de cooperare cu UE este de a capacita organizațiile locale ale societății civile, ajutându-le pentru ca activitatea lor de zi cu zi să aibă efecte sporite.

2.16.

UE ar trebui să contribuie în continuare la soluționarea pașnică a conflictelor din regiunea Parteneriatului estic. Ar trebui multiplicate abordările de tipul Parteneriatului european pentru rezolvarea pașnică a conflictului privind Nagorno-Karabah, în cadrul căruia organizațiile societății civile din statele membre ale UE și din cadrul Parteneriatului estic se reunesc într-un efort comun de a stabili o relație de înțelegere și încredere reciprocă în procesul de rezolvare.

3. Societatea

3.1.

Majoritatea schemelor de finanțare recent introduse pentru organizațiile societății civile din cadrul Parteneriatului estic au o condiție: pentru ca societatea civilă să contribuie la reforme și la punerea în aplicare a unor acorduri de asociere, organizațiile acesteia trebuie să devină agenți ai UE și să abordeze uneori subiecte care nu le sunt familiare. Din cauza acestei condiții, în loc să se concentreze asupra obiectivelor lor și nevoilor societății, organizațiile societății civile nu fac decât să solicite finanțări care sunt disponibile, transformându-se astfel într-un alt furnizor de servicii.

3.2.

Raportul organizațiilor societății civile din UE și datele comparative confirmă (7) faptul că majorității organizațiilor omoloage din cadrul Parteneriatului estic le lipsesc chiar și competențele de bază în gestionarea proiectelor, inclusiv cele privind elaborarea propunerilor de proiecte și a bugetelor. Prin urmare, organizațiilor UE le revine în continuare un rol foarte important în obținerea de rezultate legate de monitorizarea reformelor, de elaborarea rapoartelor alternative, a analizelor privind diferite aspecte și a recomandărilor. CESE consideră că organizațiile societății civile din țările Parteneriatului estic care sunt mai puțin calificate nu ar trebui să fie ignorate sau subestimate, dar așteptările în ceea ce le privește ar trebui să fie realiste: deși sunt actori importanți în comunitățile lor, nu este de așteptat să aibă rezultatele pe care le pot obține organizațiile europene experimentate.

3.3.

Prin urmare, CESE recomandă Comisiei ca, în parteneriat cu statele membre ale UE, să instituie un program educațional accesibil, axat pe îmbunătățirea competențelor reprezentanților organizațiilor societății civile, ale funcționarilor publici și ale liderilor țărilor din Parteneriatul estic. Un astfel de program ar putea, de asemenea, să abordeze lipsa de competențe cu care se confruntă reprezentanții organizațiilor societății civile atunci când intră în serviciul public, așa cum a fost cazul după Revoluția Demnității din Ucraina și Revoluția de Catifea din Armenia.

3.4.

În plus, Comitetul consideră că ar trebui să se acorde în mod clar prioritate schemelor de sprijin, integrării în parteneriate a organizațiilor de tineret din statele Parteneriatului estic și sprijinirii în continuare a participării acestora la programele internaționale de cooperare și mobilitate (de exemplu, Tineretul în acțiune și Erasmus+). Înființarea de școli europene, cum ar fi cea din Tbilisi, Georgia, și în celelalte țări ale Parteneriatului estic ar putea fi un bun început pentru ridicarea nivelului de educație, pe modelul celor mai bune exemple din statele membre ale UE.

3.5.

CESE consideră că agenda coeziunii sociale trebuie să remedieze lacunele și necorelările în materie de competențe din țările Parteneriatului estic, pentru a îmbunătăți eficiența pe plan general a educației, prin adaptarea celor mai bune exemple și sisteme preluate de la omologii lor din UE. Calitatea educației care permite inovarea este încă scăzută în regiune și, prin urmare, este necesar să se reformeze sistemele de învățământ și să fie implicate organizațiile și actorii relevanți ai societății civile în elaborarea programelor de învățământ. Este necesar să se îmbunătățească legăturile dintre educație, cercetare și inovare, pentru consolidarea cooperării dintre sectorul public și cel privat (8).

3.6.

Comitetul salută implicarea Confederației Internaționale a Sindicatelor (ITUC), a Consiliului său regional paneuropean (PERC) și a Confederației Europene a Sindicatelor (CES) în consolidarea capacității sindicatelor independente din țările Parteneriatului estic. Astfel de proiecte și inițiative sunt importante pentru promovarea modelului social european, inclusiv a dialogului social, a securității sociale și a negocierii colective. Existența unor organizații sindicale independente puternice este esențială pentru o creștere durabilă de succes și pentru progresul social rezultat din procesele de transformare legate de punerea în aplicare a acordurilor de asociere sau de parteneriat. Existența unor sindicate puternice este, de asemenea, o condiție prealabilă pentru o societate civilă dinamică și de succes.

4. Economia

4.1.

Consolidarea rezilienței economice și îmbunătățirea competitivității se află în centrul cooperării UE cu țările Parteneriatului estic, care se concentrează asupra colaborării pentru a crea locuri de muncă și pentru a dezvolta economii mai puternice, mai diversificate, dinamice și durabile. În acest domeniu s-au înregistrat progrese semnificative, printre care intensificarea comerțului dintre toate cele șase țări partenere și UE.

4.2.

CESE constată că angajamentele de a armoniza piețele digitale din cadrul regiunii Parteneriatului estic nu sunt încă puse efectiv în aplicare, ceea ce împiedică progresul și dezvoltarea serviciilor digitale. În același timp, CESE salută consensul la care s-a ajuns cu privire la perspectiva unui acord de roaming pentru regiune până în 2020, care nu numai că ar crește accesul oamenilor la comunicații, ci ar avea și avantajul suplimentar de a stimula turismul și de a furniza avantaje economice mai ample.

4.3.

Deși comerțul dintre țările Parteneriatului estic și UE se intensifică, ar trebui să se depună mai multe eforturi pentru consolidarea comerțului intraregional, cu scopul de a asigura diversificarea și durabilitatea veniturilor din comerț.

4.4.

CESE consideră că o integrare comercială regională, care să conducă la un spațiu economic comun, la roaming gratuit, la o zonă de migrație comună, la sincronizarea rețelelor de energie electrică, la dezvoltarea de surse de energie curată independente și la alinierea standardelor în materie de agricultură la standardele UE, ar trebui să fie luată în considerare și dezvoltată ca fiind cel mai important proiect economic comun, atât pentru partenerii din cadrul Parteneriatului estic, cât și pentru UE în ansamblu.

4.5.

Comitetul subliniază necesitatea de a se dezvolta în regiune asociații independente de întreprinderi și organizații de sprijin pentru întreprinderi. Astfel de organizații trebuie să fie implicate mai mult și mai bine în dezvoltarea întreprinderilor și în punerea în aplicare a acordurilor de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare. În același timp, este necesar ca IMM-urile din țările Parteneriatului estic să înființeze asociații și/sau organizații-umbrelă care să le reprezinte interesele și să le consolideze poziția atunci când trebuie să își apere interesele în cadrul procesului legislativ și să își asigure o cotă de piață pe piețele locale și ale UE.

5. Guvernanța

5.1.

Intensificarea eforturilor în domeniul consolidării instituțiilor și al bunei guvernanțe este o prioritate principală pentru UE în țările Parteneriatului estic în care mai există provocări. În special, este necesar să se depună mai multe eforturi pentru asigurarea statului de drept, pentru punerea în aplicare a unor reforme judiciare esențiale și pentru combaterea corupției. Acestea sunt condițiile prealabile pe care se bazează încrederea cetățenilor în stat, stabilitatea pe termen lung și un climat sigur pentru investiții.

5.2.

Comitetul atrage atenția asupra faptului că numai în Republica Moldova și în Ucraina există legislație privind consultările obligatorii ale guvernelor cu publicul. Trebuie să existe un cadru juridic obligatoriu, care să permită societății civile să aibă acces la informații, să tragă la răspundere guvernul și să ia parte la elaborarea politicilor. În plus, în vederea consolidării organizațiilor societății civile, guvernele țărilor din Parteneriatul estic trebuie să se angajeze să le acorde un sprijin mai consistent și mai direct.

5.3.

În ceea ce privește consolidarea capacităților, în țările Parteneriatului estic sunt mai importante decât oricând instituțiile care funcționează bine și sunt capabile să realizeze reformele necesare; prin urmare, UE ar trebui să formalizeze și, eventual, să sprijine acorduri de înfrățire între acestea (de exemplu, o rețea a agențiilor pentru siguranță alimentară, a organismelor de standardizare, a agențiilor anticorupție etc.).

5.4.

Consolidarea în comun a capacităților, acordurile de înfrățire și de colaborare în rețea, schimbul de practici și dezvoltarea de abordări și de instrumente comune ar putea fi sprijinite prin intermediul unei infrastructuri asociate comune. De asemenea, ar putea fi luată în considerare finanțarea echipelor de reformă în conformitate cu orientările elaborate pentru Ucraina.

5.5.

CESE evidențiază și necesitatea de a asista guvernele și societatea civilă din țările Parteneriatului estic în dezvoltarea instrumentelor necesare pentru a evalua și a aborda inegalitățile de gen. Este esențial să se garanteze că sprijinul acordat institutelor naționale de statistică acoperă colectarea de statistici privind comerțul și genul, inclusiv prin întrebări specifice adresate în cadrul sondajelor efectuate în rândul întreprinderilor și al gospodăriilor, precum și prin indicatori specifici pentru monitorizarea în timp a efectelor asupra comerțului.

6. Conectivitatea

6.1.

Progrese semnificative s-au realizat în urma colaborării UE cu țările partenere pentru a îmbunătăți legăturile și infrastructura de transport, pentru a stimula reziliența și eficiența energetică și pentru a utiliza energia din surse regenerabile cu scopul de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră. Investind în continuare în aceste domenii, se va ajunge la o mai mare dezvoltare economică durabilă și la beneficii concrete pentru viața cetățenilor, prin crearea de surse alternative de energie și prin reducerea dependenței energetice de un furnizor principal și a consumului.

6.2.

Prin urmare, Comitetul evidențiază că este important să fie sporită diversificarea energetică, reducându-se în continuare emisiile de CO2, și instituindu-se mecanisme naționale eficace de monitorizare a emisiilor, precum și să se intensifice acțiunile de protejare a biodiversității și de management forestier durabil.

7. Acordurile de asociere/acordurile de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare

7.1.

Comitetul sprijină cu hotărâre moțiunea de introducere a dialogului consolidat cu privire la reformele legate de acordurile de asociere/acordurile de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare între statele UE și trio-ul asociat, precum și includerea de elemente comparative în recomandările specifice fiecărei țări privind acordurile de asociere și sincronizarea publicării lor pentru a promova o concurență benefică, abordare care și-a dovedit deja eficiența în accelerarea progreselor în Europa Centrală și de Est.

7.2.

Se recomandă instituționalizarea în continuare a cooperării dintre trio-ul asociat și UE, în special la nivel executiv. Un bun punct de plecare ar putea fi crearea unui grup executiv comun și a unor subgrupuri care să reflecte procesul de instituționalizare de la nivelul parlamentelor. Acestea pot fi urmate de înființarea de grupări similare ale societății civile organizate, în cadrul platformelor societății civile din Parteneriatul estic, de asociații de întreprinderi și organizații de sprijin, de sindicate și de alte organisme. Experiența și rețelele create prin intermediul cooperării cu Organizația pentru Democrație și Dezvoltare Economică (GUAM) ar putea fi utilizate ca exemplu. Sprijinul din partea UE și a statelor sale membre ar ajuta foarte mult o astfel de instituționalizare.

7.3.

Ca urmare a complexității sale, un acord de asociere/acord de liber schimb aprofundat și cuprinzător este dificil de pus în aplicare, întrucât necesită resurse politice, financiare și umane considerabile și este însoțit de multe provocări, în special pentru că vizează reforme ale piețelor, în timp ce așteptările principale reale de la reformele UE vizează statul de drept și buna guvernanță. Comitetul consideră că este esențial ca astfel de așteptări să fie luate în considerare, iar punerea în aplicare a unui acord de asociere/acord de liber schimb aprofundat și cuprinzător să fie sprijinită prin inițiative paralele de consolidare a democrațiilor asociate. Ar putea fi avute în vedere mecanisme de sprijin suplimentare, care să fie furnizate numai în momentul punerii în aplicare pe deplin a obiectivelor convenite reciproc în cadrul unor astfel de inițiative paralele și care ar servi, de asemenea, ca factor motivațional suplimentar.

7.4.

Totodată, CESE recomandă cu tărie să fie abordate drepturile femeilor lucrătoare și aspectele legate de salarizarea lor, în special în sectoarele industriale și de servicii, unde se pare că există decalajele cele mai mari și cele mai variate. Agenda de apropiere legislativă din cadrul acordurilor de asociere/acordurilor de liber schimb aprofundat și cuprinzător oferă o abordare globală în ceea ce privește acțiunile legislative și asigurarea respectării convențiilor internaționale, inclusiv în materie de gen și de combatere a discriminării. Este esențial ca acest proces să fie monitorizat, colectarea de date statistice privind ocuparea forței de muncă și salariile, dezagregate în funcție de gen, să fie îmbunătățită, iar grupurile de femei să fie sprijinite să își apere interesele.

Bruxelles, 26 septembrie 2019.

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER

(1) În ultimul deceniu, CESE a adoptat peste 12 avize privind diferite aspecte ale Parteneriatului estic, a instituit un Comitet de monitorizare pentru vecinii UE din est, a creat platforme bilaterale ale societății civile din țările Parteneriatului estic și grupuri consultative interne (GCI) și a organizat Forumurile de afaceri ale Parteneriatului estic, în paralel cu summiturile Parteneriatului estic.

(2) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2016/C 202/02).

(3) https://indicators.ohchr.org

(4) https://nhri.ohchr.org/

(5) Rebuilding Ukraine: An assessment of EU assistance (Reconstrucția Ucrainei: o evaluare a sprijinului din partea UE), Chatham House, the Royal Institute of International Affairs, 2018.

(6) EaP CSF Policy brief, Joint Staff Working Document „EaP – Focusing on key priorities and deliverables – Assessment and recommendations by the civil society” [Sinteză politică a Forumului societății civile al Parteneriatului estic, documentul de lucru comun al serviciilor Comisiei intitulat „Parteneriatul estic – axarea pe prioritățile esențiale și pe rezultate – Evaluare efectuată de societatea civilă și recomandări formulate de aceasta”], 2017.

(7) Ukraine Analytica, ediția a 3-a (13), 2018.

(8) http://eu4business.eu/files/medias/regional-position-paper_final_kyiv-21-june-2017-2_0.pdf

15.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 14/40

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Comerțul internațional și turismul – o agendă globală privind dezvoltarea durabilă”

(aviz din proprie inițiativă)

(2020/C 14/05)

Raportor: Alfred GAJDOSIK

Decizia Adunării Plenare	24.1.2019
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru relații externe
Data adoptării în secțiune	5.9.2019
Data adoptării în sesiunea plenară	26.9.2019
Sesiunea plenară nr.	546
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	134/0/4

1. Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) subliniază îndeosebi că există legături complexe între turism și comerțul internațional în general. Întrucât viteza de creștere a turismului depășește viteza de creștere a comerțului în general, turismul poate fi considerat un factor important de stimulare a ocupării forței de muncă și a creșterii economice. Ca atare, turismul și comerțul internațional sunt factori determinanți pentru realizarea obiectivelor Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă (ODD) (1). Prin urmare, CESE propune ca actorii responsabili din sectoarele economice vizate să fie implicați în mod explicit în realizarea ODD prin asumarea unor angajamente în acest sens, ca, de exemplu, crearea unor locuri de muncă decente și durabile, în conformitate cu obiectivul de dezvoltare durabilă nr. 8.

1.2.

CESE atrage atenția asupra importanței planificării financiare pentru punerea în aplicare a priorităților politice și subliniază importanța bugetelor, care sunt mijloacele cele mai eficiente de punere în aplicare a politicilor. CESE solicită, prin urmare, să se țină seama de importanța turismului, nu în ultimul rând prin revizuirea celei mai recente propuneri privind cadrul financiar multianual (CFM) 2021-2027 în sensul instituirii unei linii bugetare separate pentru turism.

1.3.

CESE regretă că turismul nu a fost încă inclus ca obiectiv separat în regulamentele privind fondurile structurale și de investiții europene, ci doar ca resursă și sector. Deși salută oportunitățile prevăzute de reglementări privind investițiile în turismul inteligent, CESE consideră totuși că acestea nu răspund pe deplin importanței macroeconomice, sociale și culturale a turismului, inclusiv în ceea ce privește proiecția sa externă. Comitetul solicită prin urmare includerea turismului ca obiectiv tematic în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene.

1.4.

Barierele relativ reduse la intrarea pe piață în sectorul turistic nu ar trebui să îi dezavantajeze din punct de vedere economic sau social pe lucrătorii din acest sector.

1.5.

CESE recomandă să se adopte măsuri pentru armonizarea și recunoașterea formării, standardelor profesionale și calificărilor profesionale în sectorul turismului, să se intensifice eforturile de introducere a unui pașaport european al calificărilor profesionale și să fie promovată învățarea pe tot parcursul vieții în domeniul turismului.

1.6.

Întrucât este recunoscut faptul că turismul internațional este important nu doar din punct de vedere economic, ci și datorită contribuției sale substanțiale la înțelegerea dintre popoare și la combaterea prejudecăților, susținând astfel cu fermitate acțiunea externă a Uniunii Europene, anumite forme de turism, cum ar fi turismul cultural și turismul social, ar trebui să fie sprijinite prin măsuri speciale. În plus, Comitetul subliniază necesitatea promovării turismului medical, sportiv, rural, și a ecoturismului și a altor forme de turism.

1.7.

Este extrem de important și de urgent să se garanteze locuri de muncă decente și sustenabile în acest sector, prin acorduri colective și în conformitate cu ODD 8. CESE solicită eradicarea tuturor formelor de muncă ilegală sau precară în sectorul turismului.

1.8.

Durabilitatea turismului depinde în mare parte și de alegerea unor moduri de transport cât mai respectuoase față de mediu; de aceea, trebuie să se acorde o atenție deosebită utilizării prudente și responsabile a mijloacelor de transport.

2. Introducere

2.1.

Prin acest aviz, CESE dorește să sublinieze legătura strânsă dintre turism și comerțul internațional și importanța lor comună în realizarea obiectivelor Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă (ODD).

2.2.

Comerțul internațional are o lungă tradiție, dar rolul său social și politic deosebit a crescut substanțial de-a lungul istoriei. În mod tradițional, comerțul internațional a fost reglementat prin intermediul unor tratate bilaterale; începând cu Al Doilea Război Mondial, el stă într-o măsură din ce în ce mai mare sub semnul unor tratate multilaterale. De la instituirea Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) există o structură comercială care reglementează comerțul internațional. În cadrul acesteia, începând din 2011, Comisia Europeană sprijină comerțul exterior al UE printr-o nouă generație de acorduri comerciale care vizează consolidarea relațiilor economice și comerciale cu anumiți parteneri comerciali.

2.3.

În câmpul de tensiune dintre comerțul liber și protecționism este evident că comerțul internațional poate fi folosit și ca element de influență politică.

2.4.

Sectorul turismului se situează pe locul al treilea ca importanță în ceea ce privește balanța comercială internațională; are o contribuție de 10,4 % la PIB-ul global (UE: 10,3 %) și creează 313 milioane de locuri de muncă la nivel mondial. Unul din unsprezece locuri de muncă din întreaga lume este legat de turism. Pentru o treime din țările în curs de dezvoltare, turismul este principalul vector de export, având așadar o influență considerabilă asupra situației economice din țările respective.

2.5.

Prin urmare, turismul joacă un rol relevant în realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă, deși trebuie să se țină seama de faptul că 8 % din emisiile de gaze cu efect de seră sunt generate de turismul global.

2.6.

Turismul contribuie la integrarea economică și socială în zonele rurale și în regiunile ultraperiferice, în întreaga lume. Cu toate acestea, trebuie să fie luate în considerare – și, pe cât posibil, evitate – efectele colaterale nedorite, cum ar fi pierderea suprafețelor agricole utilizate, riscurile pentru protecția naturii, poluarea atmosferică etc.

2.7.

În 2017, turismul internațional a înregistrat 1,32 miliarde de sosiri la nivel mondial (+ 7 %) și 671 de milioane de sosiri la nivel european, ceea ce reprezintă o cotă de piață de 51 % (+ 8 %) pentru Europa. Cu toate acestea, conform unui studiu prospectiv pe termen lung al Organizației Mondiale a Turismului (OMT), turismul în Europa va cunoaște o creștere mai puțin pronunțată până în 2030, când se estimează că se va ajunge la 744 de milioane de turiști (+ 1,8 %) și la o cotă de piață de 41,1 %.

2.8.

Tratatul de la Lisabona (1 decembrie 2009) a creat un temei juridic separat pentru turism în cadrul Uniunii Europene (2). Prin urmare, Comisia Europeană a publicat în 2010 o comunicare intitulată „Europa, destinația turistică favorită la nivel mondial – un nou cadru politic pentru turismul european” (3). Totuși, nici actualul cadru financiar multianual (CFM) pentru perioada 2014-2020, nici cea mai recentă propunere pentru perioada 2021-2027 nu prevăd o linie bugetară separată pentru turism.

2.9.

Cu toate acestea, dat fiind că la nivelul Uniunii, creșterea ocupării forței de muncă și, prin urmare, creșterea economică au fost în ultimii ani permanent mai pronunțate în turism decât în alte sectoare, în baza datelor disponibile reiese că atât aprofundarea în continuare a dimensiunii externe a politicii în domeniul turismului, cât și măsurile bugetare specifice la nivel european sunt nu doar justificate, ci și imperios necesare.

2.10.

Comitetul salută călduros Concluziile Consiliului din 27 mai 2019 (4), în care acesta formulează propuneri concrete cu privire la Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, având în vedere provocările cu care se confruntă sectorul turismului (digitalizarea, durabilitatea și cunoștințele și competențele specifice fiecărui sector) și solicită adoptarea unor măsuri adecvate de sprijinire a turismului pentru a menține rolul UE ca lider mondial în domeniul turistic.

2.11.

Turismul are un potențial important în ceea ce privește crearea de locuri de muncă. Faptul că, în medie, în sectorul turismului lucrează la nivel global mai multe femei și mai mulți tineri decât în alte sectoare este un aspect important, inclusiv pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă, îndeosebi obiectivele 5 și 10.

2.12.

Întrucât salariile și celelalte drepturi de natură salarială din turism și din sectorul hotelier și al restaurantelor sunt, în majoritatea țărilor, mult sub nivelul salariului minim, ar trebui să se adopte măsuri specifice pentru a asigura o remunerație adecvată pentru toate categoriile profesionale din sector. Acest lucru este cu atât mai important cu cât condițiile de muncă sunt adesea extrem de grele în sectorul turismului, iar acordurile partenerilor sociali privind salariul minim și durata maximă a timpului de muncă, precum și dispozițiile privind securitatea și sănătatea în muncă sunt frecvent încălcate în practică. Prin urmare, este necesar să se creeze de urgență locuri de muncă decente și durabile în acest sector, în conformitate cu obiectivul de dezvoltare durabilă nr. 8. În acest scop, Comitetul consideră că ar trebui să se consolideze condițiile-cadru, să se încheie contracte colective de muncă clare și să se sprijine digitalizarea sectorului.

3. Turismul și economia

3.1.

Prin urmare, importanța turismului ca factor esențial de stimulare a creșterii economice depășește cu mult sectorul specific în sine, turismul având impact inclusiv asupra comerțului și distribuției internaționale, precum și asupra tuturor sectoarelor publice și private, cum ar fi agricultura și transporturile.

3.2.

În plus, pentru multe regiuni, cum ar fi insulele mici sau zonele montane izolate, turismul este una dintre puținele și chiar, în unele cazuri, singura activitate economică, în cadrul actualei diviziuni internaționale a muncii.

3.3.

De asemenea, turismul a ajutat multe regiuni să revitalizeze zone aflate în declin.

4. Turismul și durabilitatea

4.1.

Competitivitatea turismului este strâns legată de caracterul său durabil, întrucât atractivitatea și calitatea destinațiilor turistice depind în mare măsură de mediul lor natural și cultural și de integrarea lor în infrastructura locală.

4.2.

Caracterul durabil al turismului se bazează pe o gamă largă de factori, precum:

—	utilizarea responsabilă a resurselor naturale (în special a apei);

—	utilizarea surselor de energie curată;

—	luarea în considerare a impactului activităților turistice asupra mediului; (de exemplu, eliminarea deșeurilor, creșterea presiunii asupra solului și a apei);

—	conservarea biodiversității;

—	protecția patrimoniului cultural;

—	păstrarea locurilor de muncă de calitate și durabile generate de turism;

—	luarea în considerare a impactului asupra populației locale;

—	dezvoltarea resurselor umane;

—	transporturi.

4.3.

Turismul durabil a fost identificat ca un sector-cheie al Cadrului pe 10 ani de programe privind consumul și producția durabile. Considerat un sector al viitorului, turismul durabil are prin urmare potențialul de a deveni nu doar standardul pentru industrie în ansamblul său, ci și de a integra economiile naționale la nivel mondial (5).

În opinia Comitetului, acest potențial ar trebui să fie folosit de factorii responsabili pentru comerțul internațional și turism, pentru a găsi căi și mijloace de a contribui în mod eficient la realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă (în acest context, în special obiectivele 3, 6, 7, 12, 14 și 15), depunând, în același timp, eforturi pentru realizarea de parteneriate în sensul obiectivului 17.

4.4.

Importanța economică a turismului, în cadrul căruia se înregistrează la nivel mondial o cotă de ocupare a forței de muncă de 17 % (din care 44 % o reprezintă mâna de lucru feminină), are un impact determinant în multe domenii ale acțiunii în materie de durabilitate.

4.5.

Ca activitate economică transversală, turismul are, pe lângă dimensiunea sa economică, și o dimensiune ecologică, socială și culturală, fiind prin urmare un factor-cheie pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă. În acest context, veniturile generate de acest sector pot avea un rol esențial în sprijinirea gestionării durabile a zonelor turistice.

1.1

4.6. Abordarea care ar trebui adoptată constă nu doar în analizarea impactului negativ al turismului, ci și în evaluarea influenței sale pozitive în diferite domenii (în domeniul mediului, cel social etc.). Această formă de „turism cu impact”, care a fost dezvoltată în Slovenia și se bazează pe 10 + 1 „indicatori de impact”, ține seama și de influența pozitivă a turismului asupra tuturor domeniilor esențiale ale vieții (6).

4.7.

Noile tehnologii au dus la schimbări structurale inclusiv în economie, cu implicații majore mai ales asupra organizațiilor de dimensiuni mici. În ceea ce privește turismul, aceste schimbări afectează nu doar serviciile oferite, ci și activitățile de comercializare și comportamentul în privința rezervărilor.

4.8.

O problemă deosebită o reprezintă, pentru întregul sector al turismului, creșterea la nivel mondial a rezervărilor pe diferitele platforme private. Este recunoscut faptul că această nouă formă de comercializare prezintă avantaje pentru operatorii neprofesioniști și pentru zonele cu un nivel redus sau foarte redus de dezvoltare turistică. Cu toate acestea, din punct de vedere macroeconomic, nu este acceptabil ca operatorii privați să beneficieze de avantaje competitive deoarece nu sunt supuși unor sarcini fiscale sau sunt supuși unor sarcini fiscale minime și nici nu sunt obligați să respecte cerințele stricte de igienă și siguranță care se aplică în sectorul turismului. Acest lucru ar necesita, de exemplu, ca obligațiile de înregistrare și criteriile de evaluare aplicabile furnizorilor de servicii de cazare comercială să se aplice și acestor furnizori de cazare.

5. Turismul și mediul

5.1.

În principiu, succesul durabil al politicii în domeniul turismului nu este în contradicție cu protecția eficientă a mediului; cele două elemente ar trebui înțelese și puse în aplicare ca măsuri complementare și care se susțin reciproc.

5.2.

O problemă evidentă asociată cu dezvoltarea turismului internațional este indubitabil legată de utilizarea mijloacelor de transport (nave, avioane, autobuze și autoturisme) și de impactul lor asupra mediului.

5.3.

Ar trebui să li se reamintească operatorilor principali de turism rolul care le revine în cadrul acțiunilor responsabile în materie de durabilitate și să fie încurajați să își exercite acest rol; ei ar trebui să angajeze lucrători cu competențe în materie de mediu, care să ia în considerare, în cadrul activității lor de consiliere și planificare, obiectivele de dezvoltare durabilă.

5.4.

Pentru unele regiuni, turismul excesiv a devenit deja o problemă nu numai pentru calitatea vieții populației rezidente, dar și pentru mediu. Întrucât nu există o definiție unanim acceptată pentru turismul excesiv, termenul rămâne vag și nu poate fi aplicat în mod clar. Problema nu este totuși nouă. Denumirea de „efect Mallorca”a fost utilizată încă din perioada 1980-1990 pentru găsirea unor soluții prin care să poată fi primiți într-o zonă de plajă cât mai mulți turiști, fără efecte secundare excesive. Organizațiile internaționale din domeniul turismului lucrează în principal la prezentarea unor exemple de bune practici, prin intermediul cărora să se ofere puncte de reper și orientări regiunilor afectate.

5.5.

Comitetul sugerează, de asemenea, ca principalele asociații internaționale de turism să convină, la rândul lor, asupra unui cod de conduită privind comercializarea destinațiilor turistice. Acest cod de conduită ar trebui să țină seama de mediu și de durabilitate și, în același timp, să combată turismul excesiv, întrucât acesta are impact, printre altele, și asupra mediului și a durabilității.

6. Turismul și etica

6.1.

Turismul se referă atât la circulația națională, cât și la cea transnațională și internațională a persoanelor și a serviciilor și are nu doar o importanță economică, ci și un impact asupra mediului social și cultural din țările de origine și de destinație turistică, inclusiv pentru persoanele care nu sunt implicate în sectorul turismului.

6.2.

Organizația Mondială a Turismului (OMT), în calitate de forum internațional pentru politica în domeniul turismului și de interfață pentru comunicarea internațională între organismele responsabile din sectorul public, a recunoscut acest fapt și, prin urmare, a publicat în 1999 un „Cod global de etică în turism” (7) care, în cadrul a 10 principii și 49 de puncte, tratează în detaliu aspectele foarte diverse ale turismului global (8). Din acest motiv, codul de etică mai este denumit și „reguli pentru un comportament etic în turism”.

6.3.

Codul de etică și cerințele sale reflectă complexitatea acestui sector, abordând nu doar aspecte economice, sociale și culturale, ci și respectarea drepturilor omului și a drepturilor fundamentale (a se vedea măsurile împotriva maltratării copiilor, a muncii copiilor și a exploatării sexuale a copiilor în cadrul turismului).

6.4.

Întrucât acest cod de etică reprezintă doar o recomandare, iar respectarea lui nu are un caracter obligatoriu pentru semnatari, Organizația Mondială a Turismului (OMT) a prezentat, în septembrie 2017, o convenție-cadru la nivel internațional privind etica în turism (9) (International Framework Convention on Tourism Ethics), care a fost adoptată de mai mult de jumătate dintre membrii OMT. Conținutul acestei convenții este inspirat din Codul de etică și, deși nu conține modificări substanțiale, prezintă totuși avantajul că semnatarii săi sunt obligați să o respecte.

7. Turismul și cultura

7.1.

Bunurile culturale ale țării de destinație reprezintă unul dintre cei mai importanți factori de stimulare a turismului.

7.2.

Turismul cultural sporește interesul față de culturile străine, promovează înțelegerea între popoare și contribuie, de asemenea, la combaterea prejudecăților.

8. Turismul și demografia

8.1.

Și tendințele demografice au impact asupra turismului. Persoanele în vârstă, cu o pondere semnificativă în cadrul piramidei vârstelor, au o mobilitate tot mai bună și dispun, în mare parte, de venituri sigure, ceea ce a dus la dezvoltarea turismului pentru seniori. Turismul pentru seniori a ajuns să dețină o pondere importantă în acest sector, în special în domeniul turismului de grup, ceea ce a condus, în anumite domenii, și la schimbări ale modului în care societățile din sectorul turismului își structurează ofertele. Acest lucru se datorează și faptului că persoanele în vârstă rezervă adesea concedii cu o durată mai mare, fiind influențate doar parțial de aspectele sezoniere. Aceste elemente au fost luate în considerare și în cadrul reuniunii la nivel înalt a Organizației Mondiale a Turismului, care a acordat o atenție deosebită turismului pentru persoanele în vârstă.

8.2.

Prin inițiativa sa „Calypso – Turism pentru toți”, Comisia Europeană a contribuit la creșterea durabilă a turismului social prin sprijinirea acțiunilor de dezvoltare a turismului pentru persoanele în vârstă, precum și pentru categoriile de persoane defavorizate. Acest lucru a dus la diversificarea ofertei turistice, dar și la o mai bună utilizare a perioadelor din extrasezon. În acest context, ar fi util să se împărtășească experiențele cu parteneri din afara Uniunii Europene și să se promoveze în mod reciproc turismul.

8.3.

Pe lângă parametrii demografici actuali, s-au dezvoltat în continuare și alte forme specifice de turism, cum ar fi pelerinajele.

9. Turismul și formarea

9.1.

Turismul, în diversitatea sa, prezintă, în ceea ce privește evoluțiile pieței și creșterea așteptărilor consumatorilor, cerințe speciale de formare, de la competențe lingvistice și informatice corespunzătoare până la cunoștințe economice și gastronomice specifice.

9.2.

Sistemele și parcursurile de formare, precum și durata acestora diferă în multe dintre țările Uniunii Europene, ceea ce îngreunează recunoașterea lor reciprocă. Stabilirea unor standarde de formare ar putea contribui la îmbunătățirea oportunităților profesionale ale persoanelor din rândul diferitelor categorii profesionale, atât în cadrul Uniunii, cât și în afara acesteia. Deficitul de forță de muncă calificată care afectează acest sector va putea fi redus pe termen lung numai prin intermediul unor cerințe cu aplicare generală și obligatorie în domeniul formării, corelate cu consolidarea menționată a condițiilor-cadru sectoriale.

9.3.

O revalorizare a profesiilor din cadrul sectoarelor turistice în sensul unor cariere profesionale pe termen lung ar fi cu atât mai utilă, cu cât condițiile de muncă sunt adesea mai dificile în turism decât în alte domenii de activitate.

10. Turismul și digitalizarea

10.1.

Digitalizarea are un impact amplu asupra sectorului turismului, nu numai în ceea ce privește comportamentul turiștilor, ci și pentru operatorii din acest sector.

10.2.

Serviciile online de turism devin din ce în ce mai populare, la fel ca și recenziile online. Numai în Germania, în 2017, 40 % dintre călătorii au fost rezervate prin internet. Astfel se deschid noi piețe pentru IMM-uri, care ar trebui însă să beneficieze de sprijin financiar pentru acest tip de inovare.

10.3.

În același timp, crearea de rețele electronice și digitalizarea au avut, de asemenea, un impact important asupra proceselor interne ale întreprinderilor din domeniul turismului; astfel, în prezent, și întreprinderile mici sunt adesea obligate să le ofere vizitatorilor cel puțin acces la internet.

10.4.

Digitalizarea va juca, de asemenea, un rol important pentru noi forme inovatoare de cooperare în domeniul turismului, care, la rândul lor, pot avea un impact semnificativ asupra dezvoltării destinațiilor turistice. Multe dintre tehnologiile moderne (de exemplu, inteligența artificială – IA, realitatea virtuală – VR, realitatea augmentată – AR, blockchain etc.) pot ajuta destinații dintre cele mai îndepărtate să devină obiective turistice interesante. Pentru a profita de noile oportunități, sectorul turismului trebuie să se concentreze mai mult pe cercetare și dezvoltare.

10.5.

Și turismul cultural ar putea beneficia de digitalizare, întrucât realitățile virtuale ar putea crea, la rândul lor, stimulente de călătorie.

Bruxelles, 26 septembrie 2019.

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER

(1) Obiectivele de dezvoltare durabilă:

Obiectivul 1: Fără sărăcie

Obiectivul 2: Foamete „zero”

Obiectivul 3: Sănătate și bunăstare

Obiectivul 4: Educație de calitate

Obiectivul 5: Egalitate de gen

Obiectivul 6: Apă curată și salubrizare

Obiectivul 7: Energie curată și la prețuri accesibile

Obiectivul 8: Muncă decentă și creștere economică

Obiectivul 9: Industrie, inovație și infrastructură

Obiectivul 10: Reducerea inegalităților

Obiectivul 11: Orașe și comunități durabile

Obiectivul 12: Consum și producție responsabile

Obiectivul 13: Acțiune climatică

Obiectivul 14: Viața acvatică

Obiectivul 15: Viața terestră

Obiectivul 16: Pace, justiție și instituții eficiente

Obiectivul 17: Parteneriate pentru realizarea obiectivelor.

(2) Articolul 195 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(3) COM(2010) 352 final.

(4) Documentul 9707/19 al Consiliului din 27 mai 2019„Concluzii privind competitivitatea sectorului turismului ca motor al creșterii economice durabile, al creării de locuri de muncă și al coeziunii sociale în UE în următorul deceniu”.

(5) A se vedea Raportul Conferinței Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD) din 2017: „Turism pentru o creștere transformatoare și favorabilă incluziunii”.

(6) https://www.impact-tourism.net

(7) https://www.tourism-watch.de/en/node/4597

(8) Principiile Codului global de etică în turism:

Articolul 1: Contribuția turismului la înțelegerea reciprocă și respectul între țări și națiuni

Articolul 2: Turismul, ca mijloc de împlinire individuală și colectivă

Articolul 3: Turismul, factor al dezvoltării durabile

Articolul 4: Turismul, utilizator al patrimoniului cultural al omenirii și factor contributiv la îmbogățirea ei

Articolul 5: Turismul, activitate avantajoasă pentru comunitățile și țările-gazdă

Articolul 6: Obligațiile actorilor din sectorul turismului la actul de turism

Articolul 7: Dreptul la turism

Articolul 8: Libertatea de mișcare a turiștilor

Articolul 9: Drepturile lucrătorilor si antreprenorilor din industria turismului

Articolul 10: Implementarea principiilor Codului global de etică în turism.

(9) UNWTO Framework Convention on Tourism Ethics

15.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 14/46

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Digitalizare, inteligență artificială și echitate – Modalități de consolidare a UE în cursa mondială pentru viitoare competențe și educație, asigurând, în același timp, incluziunea socială”

(aviz exploratoriu la solicitarea Președinției finlandeze)

(2020/C 14/06)

Raportoare: Tellervo KYLÄ-HARAKKA-RUONALA

Coraportoare: Giulia BARBUCCI

Solicitarea Președinției finlandeze a Consiliului	Scrisoarea din 7.2.2019
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	10.9.2019
Data adoptării în sesiunea plenară	25.9.2019
Sesiunea plenară nr.	546
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	118/0/0

1. Concluzii și recomandări

1.1.

Din perspectiva digitalizării și a inteligenței artificiale, abilitățile și competențele joacă un rol esențial în asigurarea succesului UE în contextul concurenței la nivel mondial. Pe lângă asigurarea unor talente de nivel înalt, este necesar ca societatea, în ansamblul său, să dispună de înțelegerea, cunoștințele și competențele necesare pentru „era IA”, astfel încât să valorifice pe deplin potențialul general și să permită implicarea tuturor părților.

1.2.

CESE solicită UE să adopte o abordare cuprinzătoare a politicii din domeniul educației și formării, având în vedere legăturile bidirecționale ale acesteia cu alte politici, cum ar fi politicile industriale și în materie de date, cercetare și inovare, dar și politicile economice și sociale. Dat fiind că acest lucru necesită investiții publice și private, CESE își repetă recomandarea de a se elabora reforme în măsură să creeze un mediu favorabil pentru investițiile din mediul privat și de a se institui o „regulă de aur” care să permită finanțarea din bugetele statelor membre a investițiilor productive din punct de vedere social și economic, fără a pune însă în pericol sustenabilitatea bugetară viitoare (1).

1.3.

CESE consideră că cooperarea intensă între statele membre este esențială pentru a avea succes în cursa mondială. Ar trebui să se încurajeze stabilirea de relații între universitățile europene, pentru a îmbunătăți competențele legate de IA. Este necesară, de asemenea, consolidarea cooperării în domeniul formării profesionale. CESE solicită majorarea fondurilor UE alocate pentru sprijinirea reformelor necesare, schimburile transfrontaliere și cooperarea în domeniul educației și al formării, inclusiv recalificarea lucrătorilor pentru a face față cu succes tranziției digitale.

1.4.

Astfel cum se menționează în Pilonul european al drepturilor sociale, CESE subliniază că accesul la formarea continuă și la învățarea pe tot parcursul vieții trebuie să fie un drept individual al tuturor cetățenilor, astfel încât aceștia să facă față evoluțiilor digitale și ale IA, să canalizeze progresele și să mențină „controlul uman asupra IA” (2).

1.5.

Comitetul propune pregătirea unei strategii a UE de consolidare a învățării continue, axate pe cursanți și centrate pe digitalizare și pe implementarea unor tehnologii IA fiabile. Strategia ar trebui să conțină măsurile necesare pentru îndeplinirea obiectivului stabilit la punctul 1.4, ținând seama de diferențele dintre sistemele naționale.

1.6.

CESE consideră că era IA necesită o bază solidă de competențe transversale, cum ar fi raționamentul logic, gândirea critică, creativitatea și abilitățile de interacțiune, dar și competențe solide în științe, tehnologie, inginerie, matematică (STIM) și în arte și științe sociale. Gândirea etică și abordarea antreprenorială constituie un alt element esențial al abilităților și competențelor erei IA.

1.7.

Incluziunea presupune ca orice persoană să aibă acces la tehnologii digitale și de IA și la abilitățile necesare, indiferent de sex, vârstă sau mediu socioeconomic. Rolul educației publice este fundamental în acest sens, dar educația nonformală joacă și ea un rol semnificativ în consolidarea incluziunii și a cetățeniei active. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită asigurării competențelor femeilor și fetelor, precum și celor ale persoanelor în vârstă.

1.8.

Competitivitatea necesită atât talente de vârf, cât și o bază largă de persoane educate și calificate. Calificările profesionale trebuie adaptate în mod constant pentru a fi în pas cu noile evoluții și cu competențele necesare. CESE consideră că noile talente de talie mondială pot fi cel mai bine promovate prin proiecte de cercetare. Proiectele de cooperare cu sectorul reprezintă o modalitate de a păstra talentele în UE și de a atrage talente din afara Uniunii.

1.9.

CESE subliniază că este esențială o cooperare strânsă între factorii de decizie politică, actorii din domeniul educației, partenerii sociali și alte organizații ale societății civile în domenii precum digitalizarea și IA, precum și educația și dezvoltarea competențelor. Dat fiind că partenerii sociali au un rol specific, definit în tratat, în ceea ce privește aspectele legate de muncă, ei ar trebui implicați, în conformitate cu normele naționale relevante, în deciziile privind investițiile, tehnologiile și organizarea muncii.

2. Introducere

2.1.

Progresele rapide în domeniile digitalizării și IA obligă UE să fie bine înzestrată pentru a reuși în contextul concurenței la nivel mondial. Îmbunătățirea aptitudinilor și a competențelor joacă un rol esențial în acest sens și necesită dezvoltarea activă a educației și formării, care ar trebui, în plus, să-i ajute pe oameni să se adapteze la cererea în continuă schimbare și să canalizeze progresele, urmărind diferitele sale forme și implicații.

2.2.

Prezentul aviz exploratoriu reprezintă un răspuns la solicitarea Președinției finlandeze a UE legată de „modalitățile de consolidare a UE în cursa mondială pentru viitoare competențe și educație, asigurând, în același timp, incluziunea socială”, în contextul digitalizării și al IA. Pentru a ilustra o abordare orientată spre viitor, se utilizează conceptul de „eră a IA”.

2.3.

CESE a elaborat anterior mai multe avize care se referă la implicațiile digitalizării și ale IA pentru activitățile viitoare, cererea de competențe și nevoile de investiții, precum și la aspectele etice ale IA (3). Acest aviz se concentrează pe interconexiunea dintre competențele digitale și cele legate de IA, competitivitate și incluziune (fără a lua în considerare alte competențe care vor fi necesare în viitor, de exemplu pentru a răspunde schimbărilor climatice).

2.4.

Digitalizarea și IA sunt corelate în mai multe moduri cu educația și cu dezvoltarea competențelor. Ele generează cererea de aptitudini și de competențe noi și fac posibile noi modalități de învățare și predare. Tehnicile digitale și IA pot fi utilizate și pentru a anticipa schimbările în muncă și în viața de zi cu zi și, prin urmare, nevoile în materie de educație și formare. În plus, educația și formarea le permit oamenilor să canalizeze dezvoltarea digitală.

2.5.

Digitalizarea și IA sunt legate în mai multe moduri și de incluziune. De exemplu, ele ajută persoanele cu handicap să lucreze și să-și gestioneze mai bine viața. De asemenea, ele contribuie la reducerea izolării persoanelor. Pe de altă parte, incluziunea presupune ca orice persoană să aibă acces la aceste tehnologii și la abilitățile necesare, indiferent de gen, vârstă sau mediul socioeconomic.

2.6.

Ca domeniu general, educația ține de competența statelor membre, dar există diferite tipuri de cooperare, cum ar fi schimbul de bune practici. De asemenea, la ora actuală se depun eforturi în vederea realizării unui spațiu european al educației, bazat pe programul Erasmus+ și pe alte instrumente de finanțare ale UE. O altă formă esențială de cooperare constă în recunoașterea calificărilor profesionale.

2.7.

Pentru a răspunde la întrebarea privind educația și competențele digitale și în domeniul IA, atât din punctul de vedere al succesului în contextul concurenței de la nivel mondial, cât și al incluziunii sociale, CESE dorește să se răspundă la următoarele trei întrebări:

—	Care sunt cele mai relevante abilități și competențe în era IA?

—	Cum ar putea fi dobândite și îmbunătățite aceste abilități și competențe?

—	Ce fel de politici sunt necesare la nivel național și la nivelul UE pentru a promova acest progres?

3. Care sunt cele mai relevante abilități și competențe în era IA?

3.1.

Având în vedere că digitalizarea și, în special, IA au implicații considerabile asupra vieții de zi cu zi a oamenilor și a dezvoltării întreprinderilor, a locurilor de muncă și a tipurilor de muncă din viitor, dezvoltarea și progresul sunt necesare la mai multe niveluri cognitive. Pe de o parte, este vorba despre conștientizare, cunoaștere și înțelegere, iar pe de altă parte este vorba despre competențe și abilități. Sunt necesare competențe și talente de nivel înalt pentru a reuși în contextul concurenței de la nivel mondial, dar succesul necesită, de asemenea, o bază cuprinzătoare de persoane educate și calificate.

3.2.

Este evident că oamenii nu cunosc multe dintre oportunitățile pe care digitalizarea, IA și robotica le pun la dispoziția lor pentru a-i ajuta, în timp ce preocupările legate de locurile de muncă, siguranță și confidențialitate sunt mult mai clar evidențiate. De aceea, este nevoie de o mai bună conștientizare a oportunităților oferite de digitalizare și de IA pentru societate, în general.

3.3.

Sunt necesare mai multe informații cu privire la natura și funcționarea IA, inclusiv pentru a stimula capacitatea de înțelegere și de gândire critică a oamenilor în domeniile și modurile de utilizare a IA. Necesitatea unei mai bune înțelegeri se aplică deopotrivă angajatorilor și întreprinderilor, angajaților, consumatorilor și factorilor de decizie politică.

3.4.

Mai mult, era IA necesită capacitate de gândire etică, pentru a direcționa dezvoltarea și utilizarea soluțiilor digitale și ale IA în conformitate cu drepturile omului. Pe lângă aspectul uman, ar trebui să fie înțelese aspectele de mediu și climă legate de digitalizare și IA – atât în ceea ce privește oportunitățile oferite de aceste tehnologii, cât și riscurile pe care le implică. Reflecția asupra acestor aspecte etice și a altor considerente trebuie organizată prin guvernanță participativă, ceea ce înseamnă implicarea societății civile și a partenerilor sociali în diferite domenii și procese.

3.5.

Nevoile urgente, pe termen scurt, de dezvoltare a competențelor și abilităților sunt legate de reducerea decalajelor în materie de competențe și de corectarea neconcordanțelor dintre cererea și oferta de competențe pe piața forței de muncă.

3.6.

Întrucât pregătirea pentru anumite profesii pe termen lung este din ce în ce mai dificilă, calificările profesionale trebuie adaptate în mod constant pentru a fi pe măsura noilor evoluții și trebuie să se bazeze pe un set de abilități și competențe de care va fi nevoie, indiferent de evoluțiile specifice.

3.7.

Este important să se pună întrebarea care sunt competențele care generează valoare adăugată în raport cu mașinile și roboții și care sunt competențele pe care dorim să le păstrăm oricum. Se evidențiază astfel necesitatea unui fundament solid de competențe transversale, cum ar fi raționamentul logic, gândirea critică, creativitatea și abilitățile interpersonale și de interacțiune.

3.8.

De asemenea, este necesar, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, ca întreaga societate să aibă cel puțin competențe digitale de bază. Pe lângă competențele digitale și în domeniul IA, competențele generale ar trebui să includă capacitatea de a aplica IA în crearea și punerea în aplicare a unor soluții inovatoare în viața și munca de zi cu zi. Acest lucru este valabil pentru persoane de toate vârstele și din toate mediile sociale, precum și pentru persoanele cu handicap, având în vedere oportunitățile pe care IA li le oferă.

3.9.

Era IA pune accentul pe rolul științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM), dar și pe cel al artelor și științelor sociale. De asemenea, se subliniază necesitatea competențelor multidisciplinare și interdisciplinare pentru a înțelege fenomenele sistemice și problemele multidimensionale pe care digitalizarea și IA le pot rezolva.

3.10.

Schimbarea în domeniul muncii evidențiază, de asemenea, importanța competențelor antreprenoriale, care le sunt necesare nu numai antreprenorilor, ci tuturor cetățenilor, pentru a-și putea gestiona propria muncă și viață. Aceste schimbări rapide necesită adaptabilitate și reziliență la locul de muncă și în societate, în general. Întreprinderile trebuie să caute modalități de a garanta formarea lucrătorilor, pentru a facilita aceste tranziții pe piața forței de muncă.

3.11.

De asemenea, sunt necesare diferite competențe de cooperare, de comunicare și de predare în era IA: cooperarea și comunicarea între oameni și sistemele inteligente, cum ar fi IA și robotica, devin mai generale, atât la locul de muncă, cât și în viața de zi cu zi. În plus, IA și roboții sunt supuși din ce în ce mai mult unui proces de învățare, în loc să fie doar programați.

3.12.

În afară de cunoștințele, competențele și abilitățile sporite din întreaga societate, sunt necesare talente de nivel înalt pentru ca UE să aibă succes în contextul concurenței la nivel mondial și să se afle în fruntea inovării și a investițiilor în digitalizare și IA. Pe lângă dezvoltatorii de IA, este nevoie de un număr mai mare de persoane și profesioniști talentați care să aplice IA în sectoare specifice, de la producție până la servicii. Toate acestea necesită competențe științifice, matematice și tehnice avansate.

3.13.

Abilitățile solide de afaceri reprezintă de asemenea, o necesitate pentru a profita de oportunitățile de afaceri oferite de digitalizare și de IA, de exemplu în expansiunea întreprinderilor. Având în vedere că o IA fiabilă ar putea reprezenta un avantaj competitiv al UE, aspectele etice ar trebui să reprezinte o parte esențială a competențelor tuturor dezvoltatorilor și utilizatorilor IA.

3.14.

Pentru a reuși în cursa dezvoltării de noi competențe, este important să se utilizeze pe deplin întregul potențial al societății. O atenție deosebită ar trebui acordată competențelor digitale și interesului fetelor și femeilor pentru STIM, cu scopul de a le implica mai mult în progresul digitalizării și al IA. Acest lucru ar îmbunătăți condițiile în mai multe sectoare, în economie și în societate în ansamblul ei și ar contribui la depășirea prejudecăților de gen legate de date și tehnologie.

4. Cum ar putea fi dobândite și îmbunătățite abilitățile și competențele în era IA?

4.1.

Este evident că îmbunătățirea abilităților și competențelor în era IA necesită reformarea sistemelor actuale de educație și formare profesională și asigurarea fondurilor necesare. Pe de altă parte, digitalizarea și IA presupun schimbări atât de mari, încât întreaga idee de învățare și de predare trebuie regândită. Prin urmare, este esențial ca profesorii și toți educatorii să fie pregătiți pentru noul mod de gândire și noua cultură.

4.2.

Accesul la învățarea continuă trebuie să fie un drept al tuturor cetățenilor, pentru a face față evoluțiilor actuale și viitoare ale economiei și societății și pentru a putea canaliza progresele; acesta ar trebui să urmeze principiile „egalitate de șanse” și „a nu lăsa pe nimeni în urmă”. Învățarea continuă se referă la învățarea pentru muncă, dar contribuie și la împlinirea personală și profesională, la incluziunea socială și la cetățenia activă.

4.3.

Învățământul primar trebuie să le ofere elevilor competențe digitale de bază, dar, mai presus de toate, trebuie să pună bazele învățării continue. Astfel, ar trebui ca toți cetățenii să fie înzestrați cu competențe și abilități de „a învăța să înveți” și de a-și dezvolta competențe mai specializate pentru era IA, inclusiv înțelegerea aspectelor sociale și etice și a modului în care trebuie menținut controlul uman asupra IA.

4.4.

În loc să se considere învățarea drept un „bazin de colectare” a diferitelor eforturi educative, ținta ar trebui să fie „conceperea unui proces de învățare” individualizat. Conceperea procesului de învățare pentru era IA necesită metode adecvate de evaluare a nevoilor individuale de învățare și o ofertă adaptată de oportunități de învățare, protejând, în același timp, rolul specific al educației publice. În plus, este nevoie de noi tipuri de activități pentru ca oamenii să-și poată stabili ei înșiși obiectivele.

4.5.

IA în sine oferă oportunități pentru o învățare axată în mai mare măsură pe cursant. Conceptul de învățare asistată de IA poate analiza cererea de aptitudini și competențe, permite autoevaluarea, contribuie la crearea unor trasee de învățare individuale și combină opțiunile de învățare formale, nonformale și informale. De asemenea, IA poate fi utilizată în furnizarea de conținut pentru educația și formarea axate pe cursanți.

4.6.

Pentru a permite parcursuri de învățare mai personalizate și pentru a spori oportunitățile de studii interdisciplinare și interinstituționale, instituțiile de învățământ ar trebui să furnizeze elemente de învățare modulare, care să poată fi combinate într-un mod flexibil.

4.7.

Pe lângă educația de bază și formarea profesională, există o nevoie clară de perfecționare și de recalificare profesională. Acest tip de învățare are loc din ce în ce mai mult în contextul muncii. Cooperarea dintre instituțiile de învățământ și partenerii sociali, prin crearea unor rețele care să acopere atât întreprinderi mari, cât și IMM-uri, este vitală pentru a îmbunătăți formarea necesară la locul de muncă.

4.8.

Întrucât numărul persoanelor care participă la învățarea continuă crește permanent, sunt necesare metode ușor scalabile. Cursurile online deschise și în masă (MOOC) oferă o oportunitate promițătoare în acest sens. Ele pot fi utilizate, de exemplu, pentru a spori cunoștințele generale despre IA (cum ar fi cursul „Elemente de IA”, conceput în Finlanda) sau a îmbunătăți aptitudinile și competențele necesare la aplicarea IA și la utilizarea, de exemplu, a tehnicilor virtuale sau a realității augmentate.

4.9.

Educația nonformală este esențială pentru promovarea unor sisteme educative favorabile incluziunii și învățarea pe tot parcursul vieții și în toate sferele vieții. Prin urmare, ar trebui să se pună mai puternic accentul atât pe evaluarea și validarea rezultatelor educației nonformale și informale, într-un mod care să permită cel mai mare grad de comparabilitate posibil, cât și pe sprijinirea tuturor părților interesate în acest sens, astfel cum a propus CESE în avizul său anterior (4).

4.10.

Organizațiile de tineret joacă un rol important în responsabilizarea tinerilor în calitatea lor de lucrători și cetățeni. Ele oferă o educație care răspunde nevoilor individuale și, prin urmare, sunt în măsură să se adreseze tinerilor la care nu ajung furnizorii de educație formală și să le completeze educația formală prin furnizarea unui set diferit de aptitudini și competențe.

4.11.

Există o corelație pozitivă între competențele nontehnice cerute de angajatori și cele dezvoltate prin intermediul organizațiilor de tineret. Educația nonformală joacă un rol semnificativ și în recalificarea și perfecționarea competențelor, ca și în dezvoltarea competențelor digitale în rândul persoanelor în vârstă.

4.12.

Succesul în cursa mondială pentru talente va necesita cooperare atât în domeniul cercetării, cât și în cel al educației. Proiectele de cercetare sunt o formă eficientă de învățământ superior și o bună modalitate de promovare a noilor talente de nivel mondial. Rețelele care pun în legătură centre de excelență din domeniul cercetării și centre de inovare reprezintă mijloace importante de partajare a competențelor. În cazurile în care proiectele de cercetare se bazează pe cooperarea dintre universități și sectoare industriale, talentele ajung adesea să lucreze în cadrul unor întreprinderi. Astfel, proiectele de cercetare de nivel înalt pot contribui la menținerea talentelor în UE și la atragerea de talente străine.

5. Ce fel de politici sunt necesare pentru a îmbunătăți abilitățile și competențele în era IA?

5.1.

CESE consideră că investițiile în educație și formare trebuie să fie o componentă centrală a strategiilor privind digitalizarea și IA, iar acestea din urmă ar trebui să reprezinte o dimensiune esențială a politicii și a sistemelor de educație orientate spre viitor. În acest sens, UE ar trebui să se străduiască să fie în prima linie la nivel global.

5.2.

Digitalizarea și IA au dus importanța învățării continue la un nou nivel, care reprezintă una dintre modalitățile centrale de consolidare a poziției UE în cursa mondială pentru competențe și educație, într-un mod incluziv. CESE propune elaborarea unei strategii a UE care să conțină măsurile necesare pentru a îmbunătăți învățarea continuă, axată pe cursant și centrată pe digitalizare și pe implementarea unei IA fiabile, ținând seama de diferențele dintre sistemele naționale. Ambiția spațiului european al educației ar trebui sporită în consecință: nu este suficient ca doar un sfert dintre oameni să fie implicați în învățarea continuă; acesta trebuie să fie un drept al tuturor.

5.3.

CESE solicită o cooperare strânsă între statele membre în domeniile educației și formării profesionale. Ar trebui să se utilizeze pe deplin programe educative și de formare comune, inclusiv programe de masterat și de doctorat legate de IA. CESE consideră inițiativa rețelei universităților europene ca o bună modalitate de consolidare a competențelor de nivel înalt în domeniul IA. Este necesară și cooperarea internațională cu organizații de cercetare și educație de prim rang cu privire la o IA fiabilă, iar cooperarea în domeniul formării profesionale trebuie încurajată. Mai mult, recunoașterea calificărilor ar trebui promovată în continuare, pentru a permite o mobilitate flexibilă a lucrătorilor între statele membre.

5.4.

CESE solicită majorarea fondurilor UE alocate inițiativelor de educație și formare în domeniul IA. Ar trebui explorate în continuare posibilitățile oferite de programul Erasmus+ și de alte instrumente de finanțare pentru a consolida schimburile transfrontaliere și cooperarea. Creșterea finanțării programelor de cercetare, cum ar fi inițiativa pentru o rețea europeană de centre de excelență în domeniul IA, finanțată prin programul Orizont 2020, este esențială pentru generarea și atragerea de talente de nivel înalt.

5.5.

Și Fondul social european, și Fondul european de ajustare la globalizare ar trebui să fie utilizate pentru a sprijini dezvoltarea incluzivă a competențelor digitale și de IA, căreia să i se adauge un program – bine comunicat publicului – de sprijinire a lucrătorilor în dobândirea de noi competențe, pentru a face față tranziției digitale.

5.6.

Datele și infrastructura digitală joacă un rol esențial în facilitarea utilizării instrumentelor digitale și a IA în domeniul educației și al învățării. Disponibilitatea, calitatea, fiabilitatea, accesibilitatea, interoperabilitatea și fluxul liber de date sunt, deci, vitale pentru educație și învățare în era IA. Acest aspect trebuie luat în considerare în politica privind datele, împreună cu aspectele legate de protecția datelor și de confidențialitate. Investițiile în infrastructura digitală în toate domeniile sunt, de asemenea, vitale pentru a spori oportunitățile digitale de educație și învățare și pentru a evita decalajul digital.

5.7.

Investițiile în inovarea legată de IA reprezintă un alt domeniu strâns legat de educație. Trebuie să se aloce mai multe resurse pentru inovare, atât în sectorul public, cât și în sectorul privat. De asemenea, UE trebuie să acorde atenția cuvenită unei strategii industriale, să asigure un mediu favorabil industriilor europene și să încurajeze inovarea și investițiile orientate spre îndeplinirea obiectivelor de misiune, pentru a răspunde principalelor provocări economice, sociale și de mediu.

5.8.

Rezumând, UE are nevoie de o abordare cuprinzătoare a politicii din domeniul educației și formării, având în vedere rolul său strategic și legăturile bidirecționale cu alte politici, inclusiv cu politicile economice și sociale. În sprijinul acestei inițiative sunt necesare investiții publice și private și ele trebuie facilitate prin reforme care să creeze un mediu favorabil investițiilor din sectorul privat, un buget UE adecvat și un angajament în favoarea instituirii unei „reguli de aur” care să permită finanțarea din bugetele statelor membre a investițiilor productive din punct de vedere social și economic, fără a pune însă în pericol sustenabilitatea bugetară viitoare (5). În consecință, educația și competențele ar trebui să aibă un rol semnificativ în cadrul semestrului european. Prima reuniune comună a miniștrilor educației și ai finanțelor din UE în timpul Președinției finlandeze a UE ar trebui să devină impulsul potrivit în acest sens.

5.9.

În sfârșit, Comitetul subliniază importanța implicării îndeaproape a societății civile în elaborarea politicii în domeniul educației și formării și a celor conexe, precum și în conceperea și punerea în aplicare a unor noi programe de educație și formare. Este nevoie de cooperare între guverne, instituții de învățământ, parteneri sociali, organizații ale consumatorilor și alte organizații interesate ale societății civile.

5.10.

Partenerii sociali au un rol specific, definit în tratat. Întrucât au un rol specific în ceea ce privește aspectele legate de muncă, ei ar trebui implicați, în conformitate cu normele naționale relevante, în deciziile privind investițiile, tehnologiile și organizarea muncii. CESE menționează că digitalizarea este una dintre cele șase priorități abordate în cadrul programului de lucru privind dialogul social european pentru perioada 2019-2021.

Bruxelles, 25 septembrie 2019.

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER

(1) JO C 190, 5.6.2019, p. 24.

(2) Principiul 1 al Pilonului european al drepturilor sociale. Orice persoană are dreptul la educație, formare profesională și învățare pe tot parcursul vieții favorabile incluziunii și de înaltă calitate, pentru a dobândi și a menține competențe care îi permit să participe deplin în societate și să gestioneze cu succes tranzițiile pe piața forței de muncă.

(3) JO C 240, 16.7.2019, p. 51; JO C 228, 5.7.2019, p. 16; JO C 62, 15.2.2019, p. 292; JO C 440, 6.12.2018, p. 1; JO C 110, 22.3.2019, p. 41; JO C 367, 10.10.2018, p. 15; JO C 434, 15.12.2017, p. 36; JO C 288, 31.8.2017, p. 43.

(4) JO C 13, 15.1.2016, p. 49.

(5) JO C 190, 5.6.2019, p. 24.

15.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 14/52

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Sinteza costurilor și beneficiilor generate de investițiile în securitate și sănătate în muncă (SSM)”

(aviz exploratoriu la solicitarea președinției finlandeze)

(2020/C 14/07)

Raportor: domnul Adam ROGALEWSKI

Coraportor: doamna Ana BONTEA

Sesizare	Președinția finlandeză a UE, 7.2.2019
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	10.9.2019
Data adoptării în sesiunea plenară	26.9.2019
Sesiunea plenară nr.	546
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	149/14/3

1. Concluzii și recomandări

1.1.

Prezentul aviz identifică noi provocări în domeniul securității și sănătății în muncă (SSM), cum ar fi calitatea locurilor de muncă, egalitatea, digitalizarea și schimbările climatice, care ar trebui să joace un rol important nu numai în discuțiile privind beneficiile investițiilor în SSM, ci și, într-un sens mai general, în cadrul viitoarei politici a UE privind SSM.

1.2.

CESE subliniază rolul important jucat de partenerii sociali și de organizațiile societății civile în elaborarea și punerea în aplicare a unor politici durabile în domeniul SSM. Investițiile în SSM vor aduce beneficii doar dacă există un dialog social solid și o prezență pe scară largă a negocierilor colective. Este important să se promoveze rolul comitetelor pentru sănătate și securitate la locul de muncă, precum și rolul reprezentanților lucrătorilor.

1.3.

Numeroase studii și experiența dobândită de partenerii sociali și organizațiile societății civile au arătat că investițiile în SSM contribuie nu numai la creșterea stării de bine a lucrătorilor și antreprenorilor, ci și la randamente ridicate, în special în ceea ce privește reducerea costurilor, creșterea productivității și sustenabilitatea sistemelor de securitate socială.

1.4.

Există o justificare economică clară pentru investițiile sociale în SSM, având în vedere că, în fiecare an, cheltuielile antrenate de accidentele de muncă și bolile profesionale reprezintă 3,3 % din PIB-ul european. În plus, o parte semnificativă a costurilor cauzate de accidentele de muncă și de boli sunt suportate nu doar de sistemele de sănătate publică, ci și de către lucrători și familiile acestora (1).

1.5.

CESE solicită mai multe investiții publice și private în SSM și mai multe stimulente financiare pentru întreprinderile care investesc în SSM. Investițiile publice ar trebui adaptate la nevoile categoriilor specifice de actori de pe piața forței de muncă, cu un accent deosebit pe întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri). Întreprinderile mai mari și cu o capacitate financiară mai mare ar trebui să promoveze și să investească în SSM, inclusiv în rețeaua furnizorilor lor.

1.6.

CESE solicită o abordare globală privind investițiile în SSM. Ar trebui acordată o atenție deosebită unor chestiuni precum riscurile psihosociale, afecțiunile musculo-scheletice (AMS), afecțiunile circulatorii și cancerul, având în vedere conexiunea lor cu universul muncii, societatea și mediul.

1.7.

UE trebuie să investească în sănătatea mintală a populației europene. Din ce în ce mai multe locuri de muncă devin solicitante din punct de vedere emoțional, în special în sectorul în plină expansiune al serviciilor; toți actorii de pe piața forței de muncă, inclusiv întreprinzătorii din categoria IMM-urilor, se confruntă cu situații de stres.

1.8.

CESE solicită să se realizeze studii mai cuprinzătoare, pentru o mai bună înțelegere a beneficiilor aferente investițiilor în SSM. În acest scop, statele membre trebuie să demonstreze o mai mare transparență în ceea ce privește schimbul de informații statistice privind bolile profesionale și infecțiile, precum și armonizarea recunoașterii și înregistrării bolilor profesionale.

1.9.

CESE solicită UE, statelor membre și tuturor celorlalți actori relevanți să promoveze schimbul de bune practici în materie de SSM și, în special, acordarea de stimulente financiare pentru întreprinderile care investesc în SSM.

1.10.

CESE subliniază influența condițiilor de muncă, inclusiv a egalității de gen asupra sănătății și stării de bine a lucrătorilor. Investițiile în SSM ar trebui abordate din perspectiva calității locurilor de muncă. Condițiile de muncă standardizate care corespund normelor și egalitatea de gen reprezintă cea mai bună metodă de prevenire a riscurilor psihosociale, ducând la creșterea stării de bine și a productivității.

1.11.

CESE este preocupat de faptul că accesul la SSM și, prin urmare, beneficiile investițiilor în materie de SSM nu sunt distribuite în mod egal în toate statele membre ale UE. Inițiativele ar trebui să țină seama de dimensiunea de gen, de etnie, de vârstă și de handicap și să coreleze strategia SSM cu dezbaterea asupra egalității.

1.12.

Procesul de digitalizare ar putea fi sursa multor evoluții pozitive în materie de SSM. Cu toate acestea, CESE este foarte preocupat de faptul că unele tipuri noi de muncă, create prin digitalizare, ar putea să rămână în afara domeniului de aplicare al reglementărilor privind SSM. Toate persoanele care lucrează în UE ar trebui să fie protejate de legislația privind SSM.

1.13.

CESE subliniază că SSM nu numai că asigură beneficii pentru economia UE, ci reprezintă și un drept fundamental al lucrătorilor. Ar trebui ca promovarea standardelor privind SSM să nu se limiteze la statele membre, ci să vizeze toate țările din lume, în special cele cu care UE a încheiat acorduri comerciale sau cu care are alte forme de cooperare, cum ar fi țările din cadrul Parteneriatului estic sau din vecinătatea sudică. Investițiile europene ar trebui să favorizeze întreprinderile care dispun de politici solide în materie de SSM și să promoveze SSM în lanțurile lor de aprovizionare.

2. Context

2.1.

În fiecare an au loc în Uniunea Europeană peste 3,2 milioane de accidente neletale și aproape 4 000 de persoane mor în accidente. Potrivit unei estimări prudente, 100 000 de persoane mor ca urmare a unei boli canceroase provocate de condițiile de muncă. Numeroase accidente nu sunt raportate, numărul real fiind probabil mult mai mare. De exemplu, la stabilirea acestei cifre, nu au fost luate în considerare datele privind lucrătorii care au murit în drum spre locul de muncă și nici numărul de sinucideri legate de locul de muncă. Unii lucrători nici nu raportează accidentele de muncă neletale (2).

2.2.

24,2 % dintre lucrători consideră că la locul de muncă le este amenințată sănătatea, în timp ce 25 % declară că activitatea lor profesională are în principal un efect negativ asupra stării lor de bine (3). 7,9 % din forța de muncă a suferit de probleme de sănătate legate de locul de muncă și, din acest motiv, 36 % dintre cei afectați au absentat de la locul de muncă cel puțin patru zile pe an (4).

2.3.

Timp de 30 de ani, UE a avut un sistem legislativ menit să protejeze lucrătorii împotriva accidentelor și a altor forme de boli profesionale. Baza acquis-ului UE privind SSM este articolul 153 din Directiva-cadru europeană (89/391/CEE). Directiva a stabilit principii generale de gestionare a sănătății și securității și se aplică tuturor angajaților, din toate sectoarele de activitate, în întreaga UE. În plus, UE a adoptat 23 directive individuale privind SSM. Recent, pilonul european al drepturilor sociale a făcut referire la SSM în cel de-al zecelea principiu al său.

2.4.

Diverse sondaje din UE arată că au existat îmbunătățiri în materie de SSM, însă costurile totale ale accidentelor de muncă și ale bolilor profesionale rămân ridicate. Potrivit estimărilor Agenției Europene pentru Securitate și Sănătate în Muncă (EU-OSHA), cheltuielile aferente accidentelor de muncă și bolilor profesionale reprezintă 3,9 % din PIB-ul mondial și 3,3 % din PIB-ul european. Acest procent este diferit de la o țară la alta, în funcție de economia, de cadrul legislativ și de stimulentele în materie de prevenire ale fiecărei țări. Principalul factor de cost este cancerul legat de locul de muncă, urmat de afecțiunile musculo-scheletice (5).

2.5.

Studiile efectuate indică faptul că asigurarea unei bune gestionări a SSM în cadrul IMM-urilor și al fermelor familiale reprezintă în continuare o provocare importantă. De exemplu, cadrul UE privind sănătatea și securitatea la locul de muncă pentru perioada 2014-2020 relevă că unul dintre obiectivele strategice esențiale în materie de SSM constă în creșterea capacității IMM-urilor de a institui măsuri eficace și eficiente de prevenire a riscurilor.

2.6.

Cercetările privind contextele și mecanismele de asigurare a securității și sănătății în muncă în IMM-urile din UE indică o „lipsă generală și multidimensională de resurse” (6), obligând o mare parte dintre aceste întreprinderi să adopte strategii lipsite de anvergură. Principalele caracteristici ale unor astfel de întreprinderi sunt poziția economică fragilă, preocupările legate de supraviețuirea economică, lipsa de investiții în SSM, precum și cunoștințele, conștientizarea și competențele limitate în materie de SSM.

3. Observații generale

3.1.

Numeroase studii și experiența dobândită de partenerii sociali și organizațiile societății civile sugerează că investițiile în SSM contribuie nu numai la creșterea stării de bine a lucrătorilor, ci generează și o rată ridicată de rentabilitate, în special sub forma reducerii costurilor, a creșterii productivității și a sustenabilității sistemelor de protecție socială (7). O serie de studii finlandeze au arătat că pot exista efecte pozitive în materie de rentabilitate chiar și fără efecte imediate și măsurabile privind productivitatea, ceea ce indică faptul că mecanismele SSM de obținere a unor beneficii economice sunt mai subtile decât s-ar putea crede (8).

3.2.

Având în vedere faptul că lucrătorii și familiile lor acoperă o parte mai mare a costurilor legate de bolile sau de accidentele profesionale, există o justificare economică clară pentru investițiile societale în SSM (9).

3.3.

CESE salută faptul că, în unele state membre, au fost instituite sisteme de recompensare financiară a organizațiilor care se ocupă de asigurarea unor locuri de muncă sigure și sănătoase și invită și alte state membre să introducă sisteme similare. Printre aceste stimulente se numără reducerea primelor de asigurare, facilități fiscale sau subvenții de stat, ceea ce face ca sistemele să fie avantajoase din punct de vedere economic pentru asigurători, prin reducerea numărului, gravității și costurilor cererilor de despăgubire.

3.4.

CESE consideră că mecanismele de stimulare ar trebui să recompenseze nu doar rezultatele unei bune gestionări a SSM (cum ar fi numărul mic de accidente), ci și eforturile de prevenire specifice, care au ca scop reducerea pe viitor a accidentelor și a bolilor. Pe lângă sistemele financiare, ar trebui să se acorde o atenție deosebită inițiativelor voluntare existente la nivelul diferitelor sectoare dedicate gestionării produselor industriale și calității serviciilor (10).

3.5.

Având în vedere tendința generală de scădere a numărului de accidente la locul de muncă ce au ca rezultat vătămări și decese, CESE propune să se acorde mai multă atenție bolilor profesionale, cum ar fi cancerul, bolile circulatorii, AMS și cele legate de riscurile psihosociale, care sunt cele mai letale și reprezintă cele mai frecvente cauze ale concediilor medicale în UE.

3.6.

CESE solicită o abordare mai globală privind investițiile în SSM. Această abordare ar trebui să evite generalizarea; având în vedere resursele limitate, ar trebui ca, inițial, măsurile să se concentreze asupra celor mai eficiente modalități de îmbunătățire a politicilor SSM.

3.7.

Investițiile în SSM ar trebui analizate în contextul dezbaterilor privind calitatea locurilor de muncă. Datele Eurofound arată că lucrătorii ocazionali au cel mai restrâns acces la informații privind sănătatea și securitatea la locul de muncă (11). În plus, formele precare de ocupare a forței de muncă și șomajul favorizează apariția problemelor de sănătate mintală. Condițiile de muncă standardizate care corespund normelor și egalitatea de gen reprezintă cea mai bună metodă de prevenire a riscurilor psihosociale, ducând la creșterea stării de bine și a productivității. În acest context, CESE sprijină studiul realizat recent de Eurofound, care arată că: „atunci când se iau în considerare factori de la nivel de țară care pot fi importanți pentru relația dintre condițiile de muncă și sănătatea și starea de bine a lucrătorilor, analiza arată că un grad mai ridicat de implicare în sindicate, o mai bună protecție a ocupării forței de muncă și o egalitate de gen consolidată sunt asociate cu recompense mai mari, mai multe resurse de lucru și cu o mai mică intensitate a muncii. Prin urmare, statele membre ar trebui să fie încurajate să investească în inițiative care să stimuleze rata de sindicalizare, protecția ocupării forței de muncă și egalitatea de gen, contribuind astfel la o forță de muncă mai sănătoasă pe termen mediu și lung. (12)”

3.8.

Sunt necesare studii mai cuprinzătoare pentru ca beneficiile investițiilor în SSM să devină mai vizibile. Comitetul salută studiile recente și solicită efectuarea unor studii mai aprofundate, care să contribuie la creșterea gradului de conștientizare a importanței investițiilor în SSM și la o alocare mai eficientă a resurselor, concentrându-se asupra domeniilor în care investițiile pot aduce în cel mai scurt timp cele mai bune rezultate.

3.9.

Recunoașterea și înregistrarea bolilor profesionale în UE trebuie armonizate și trebuie inițiată colectarea de date în domeniu, pentru a urmări tendințele la nivelul Uniunii. În opinia CESE, lipsa de armonizare a recunoașterii bolilor profesionale poate duce la discriminarea anumitor întreprinderi și lucrători din UE, în funcție de nivelul de recunoaștere a bolilor profesionale dintr-o anumită țară, care poate fi mai ridicat sau mai scăzut.

3.10.

În plus, este nevoie de o mai mare transparență din partea statelor membre în ceea ce privește schimbul de informații statistice privind bolile și infecțiile legate de locul de muncă.

3.11.

CESE sugerează ca organismele relevante ale UE, împreună cu Eurostat și statele membre, să depună eforturi în vederea instituirii unui sistem solid de colectare de informații și date, pe baza proiectului-pilot dedicat statisticilor europene privind bolile profesionale.

3.12.

Dat fiind că educația și prevenirea sunt părți esențiale ale investițiilor în SSM, CESE atrage în mod deosebit atenția asupra reprezentanților sindicatelor din domeniile sănătății și securității sau a altor voluntari. Este important să se promoveze rolul jucat de comitetele pentru sănătate și securitate la locul de muncă și de reprezentanții lucrătorilor și, dacă este necesar, să se îmbunătățească protecția juridică a reprezentanților lucrătorilor.

3.13.

CESE a recomandat deja în trecut ca organismele relevante de prevenire, de punere în aplicare și de cercetare din domeniul SSM să dispună de resurse financiare și umane suficiente pentru a-și îndeplini sarcinile (13).

3.14.

CESE este preocupat de faptul că accesul la SSM nu este egal în toate statele membre ale UE, și că, implicit, nici beneficiile aferente investițiilor în SSM nu sunt aceleași. Diferitele inițiative ar trebui să țină seama de dimensiunile de gen, de etnie, de vârstă sau de handicap și să coreleze strategia SSM cu dezbaterea privind egalitatea.

3.15.

CESE subliniază că SSM nu numai că asigură beneficii pentru economia UE, ci reprezintă și un drept fundamental al lucrătorilor. Promovarea standardelor privind SSM nu ar trebui să se limiteze la statele membre, ci ar trebui să vizeze toate țările din lume, în special cele cu care UE a încheiat acorduri comerciale sau cu care are alte forme de cooperare, cum ar fi țările din cadrul Parteneriatului estic sau din vecinătatea sudică. Investițiile europene ar trebui să favorizeze întreprinderile care dispun de politici solide în materie de SSM și să promoveze SSM în lanțurile lor de aprovizionare.

4. Importanța investițiilor în SSM pentru IMM-uri

4.1.

IMM-urile se confruntă cu o serie de costuri de intervenție pentru SSM: investiții inițiale (achiziționarea de echipamente noi, instalarea, adaptarea, formarea), costuri recurente (întreținere, renovarea periodică a echipamentelor, costuri de formare de natură financiară sau de timp investit) și costurile serviciilor SSM. Majoritatea IMM-urilor dispun de resurse economice și manageriale limitate și, prin urmare, este necesar să se pună la dispoziție programe și instrumente gratuite sau la prețuri reduse în materie de SSM, pentru ca un număr mai mare de astfel de întreprinderi să poată profita de ele.

4.2.

Politicile trebuie adaptate în mod specific la nevoile, organizarea și contextul economic al IMM-urilor și al fermelor familiale, ținând seama de contextul sectorial, subsectorial și al proceselor de lucru specifice. Organizațiile de afaceri și partenerii sociali relevanți pot ajuta la adaptarea la nevoile și cerințele IMM-urilor.

4.3.

IMM-urile au nevoie de mai mult sprijin pentru a asigura securitatea și sănătatea în muncă. Aceasta implică:

4.3.1.

sprijin financiar (stimulente financiare), orientare personalizată și consiliere;

4.3.2.

sprijin din partea inspectorilor de muncă, care ar trebui să joace un rol mai important în sensibilizarea cu privire la legislația în materie de SSM și în acordarea de sprijin și consiliere;

4.3.3.

instrumente adaptate, practice și eficiente din punctul de vedere al costurilor;

4.3.4.

sensibilizarea angajatorilor și a lucrătorilor, schimbul de bune practici;

4.3.5.

principiul „a gândi mai întâi la scară mică”, dispozițiile Small Business Act și funcțiile reprezentanților IMM-urilor ar trebui să fie aplicate în mod consecvent, evitând sarcinile inutile/disproporționate, în vederea îmbunătățirii conformității;

4.3.6.

o mai bună cooperare și parteneriate pentru sprijinirea IMM-urilor, în special la nivel regional/local, cu toate părțile interesate relevante, cum ar fi partenerii sociali, organismele de asigurări și autoritățile publice.

4.4.

IMM-urile preferă adesea diverse tipuri de intermediari. În același timp, întâlnirile directe sunt costisitoare; este deci esențial să se găsească soluții eficiente din punctul de vedere al costurilor.

4.5.

EU-OSHA și Rețeaua întreprinderilor europene pot oferi sprijin practic – cum ar fi instrumente gratuite, ușor de utilizat, informații și consiliere – și ar trebui să își extindă în continuare programele speciale în acest domeniu.

5. Observații specifice

5.1.

Riscurile psihosociale se numără printre cele mai mari provocări legate de sănătate și securitate la locul de muncă; chiar și antreprenorii din IMM-uri se confruntă cu niveluri ridicate de stres (14). Deși abordarea stresului și a riscurilor psihosociale este costisitoare, cercetările arată că ignorarea lor este mai costisitoare pentru întreprinderi și pentru economie.

5.2.

CESE subliniază necesitatea continuării discuțiilor și a cercetării cu privire la epuizarea la locul de muncă, pentru a pune în practică strategii relevante de prevenire.

5.3.

În mod similar, UE trebuie să se concentreze asupra reducerii „prezenteismului”(necesitatea prezenței fizice la locul de muncă). „Prezenteismul”nu numai că poate crește probabilitatea unei deprecieri a stării de sănătate, ci poate reduce în același timp și productivitatea lucrătorilor (15).

5.4.

Deși lucrează în aceleași locuri de muncă, bărbații și femeile se pot confrunta cu riscuri diferite din cauza diferențelor sub aspect biologic, al cerințelor sau al expunerii. Prin urmare, CESE solicită o abordare privind investițiile în SSM care să ia în considerare într-o mai mare măsură dimensiunea de gen. În special, ar trebui acordată o atenție deosebită prevenirii afecțiunilor musculo-scheletice și cancerului în rândul femeilor.

5.5.

În conformitate cu Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap și cu avizele sale anterioare, CESE solicită să se acorde mai multă atenție persoanelor cu handicap, oricare ar fi acesta. CESE subliniază că legătura dintre handicap și piața forței de muncă nu se referă numai la măsurile de asigurare a dreptului de acces, cum ar fi cotele, stimulentele sau facilitățile fiscale, ci și la un angajament mai ferm în ceea ce privește prevenirea riscurilor pentru sănătatea persoanelor cu handicap, în toate mediile de lucru. Investițiile în SSM ar trebui adaptate la nevoile persoanelor cu handicap.

5.6.

Ar trebui să se acorde o atenție deosebită lucrătorilor mobili, migranți și sezonieri, deoarece, din cauza lipsei cunoștințelor de limbă și a altor obstacole, este mai probabil ca aceștia să sufere un accident la locul de muncă. Mulți dintre ei, în special migranții în situație neregulamentară, nu sunt acoperiți în mod adecvat de sistemele sociale și de raportare a datelor.

5.7.

CESE observă că, în contextul specific al îmbătrânirii rapide a populației europene, SSM este un aspect esențial, în care UE trebuie să joace un rol important. De exemplu, lucrătorii mai în vârstă se confruntă cu un risc mult mai mare de accidente de muncă letale decât lucrătorii mai tineri, deși se accidentează mai rar la locul de muncă. În plus, ei sunt expuși într-o măsură mult mai mare la boli de durată, cum ar fi cancerul sau bolile circulatorii legate de locul de muncă.

5.8.

Întreprinderile care dispun de o rețea de furnizori au o capacitate mai mare de a investi în SSM (16) și au responsabilitatea de a promova și de a investi în SSM, pentru a asigura un mediu sigur și sănătos pentru toți lucrătorii din lanțurile lor de aprovizionare.

5.9.

Organismele publice trebuie să ofere întreprinderilor instrumente informatice gratuite de înaltă calitate, pentru a contribui la evaluarea riscurilor profesionale. În același timp, aceste instrumente trebuie să fie simple și practice și să răspundă în mod punctual așteptărilor întreprinderilor. Ele ar trebui să fie integrate în inițiative mai ample de mobilizare a sectoarelor vizate și să fie însoțite de campanii de promovare a eforturilor de prevenire a riscurilor. Implicarea partenerilor sociali și a lucrătorilor este indispensabilă. Întreprinderile ar trebui să poată apela la părțile interesate, văzute ca experți în materie de SSM.

5.10.

CESE observă că inovațiile din domeniul combaterii cancerului ar putea aduce beneficii considerabile pacienților, însă pun și probleme în ceea ce privește standardele actuale în materie de SSM. Controlul respectării unor niveluri ridicate de SSM în domeniul medicinei nucleare și al medicamentelor citotoxice în spitale este esențial pentru a valorifica potențialul terapiilor cancerului, fără a pune în pericol personalul medico-sanitar.

5.11.

Dispunem de tot mai multe cunoștințe cu privire la anumite condiții genetice care predispun la tumori maligne, chiar dacă tipul și momentul apariției posibile sau reale ale unui cancer rămân necunoscute. Pe de altă parte, un număr tot mai mare de condiții de mediu sau de muncă sunt cunoscute ca fiind cancerigene. O combinație a acestor doi factori crește, foarte probabil, riscul de a face cancer. Este util ca lucrătorii să știe ce tip de structură ADN malignă ar putea avea, iar angajatorii responsabili ar trebui să-i informeze cu privire la eventualii factori de risc prezenți la locul lor de muncă.

5.12.

Trebuie promovate politici și practici solide de revenire la locurile de muncă, pentru a menține viabilitatea acestora. Pentru ca lucrătorii să dorească să își reia activitatea, trebuie instituite procese de reabilitare adecvate, inclusiv, de exemplu, adaptări corespunzătoare ale locului lor de muncă.

5.13.

CESE este ferm convins că schimbările climatice vor impune ajustarea strategiilor privind SSM. Creșterea temperaturilor sau dezastrele naturale neobișnuite vor reprezenta o amenințare reală la adresa condițiilor de muncă ale populației din UE.

6. Digitalizarea și SSM

6.1.

Procesul de digitalizare ar putea fi sursa multor evoluții pozitive în materie de SSM. De exemplu, roboții pot fi folosiți pentru activitățile cu grad ridicat de risc din minerit sau din construcții, tehnologiile IT urmând să îmbunătățească modul în care este organizată supravegherea SSM. Digitalizarea poate, de asemenea, să atenueze riscurile psihosociale cauzate de munca monotonă, iar persoanele în vârstă sau cu handicap ar putea beneficia de un sistem de asistență digitală.

6.2.

Pe de altă parte, CESE este preocupat de efectele negative ale digitalizării asupra SSM și a lucrătorilor. Au fost deja identificate riscuri importante la locurile de muncă digitalizate, ca, de exemplu, intensificarea muncii, stresul și violența psihosocială (17). Mai mult, ne putem aștepta ca, pe viitor, să asistăm la accidente cauzate de inteligența artificială, pe care trebuie să le prevenim.

6.3.

Digitalizarea a dus și la creșterea capacității de a fi conectat în mod constant la activitatea profesională prin e-mailuri și alte forme de comunicare, ceea ce poate estompa granițele dintre viața privată și viața profesională și îi poate face pe oameni și mai dependenți de tehnologia informatică. În special tinerii riscă să devină dependenți de tehnologia informatică și de platformele sociale, ceea ce poate avea consecințe negative asupra sănătății și securității lor. CESE solicită partenerilor sociali să elaboreze măsuri adecvate pentru a proteja sănătatea lucrătorilor în raport cu aceste riscuri, luând în considerare necesitatea de a asigura echilibrul dintre viața profesională și cea privată. Dialogul civil joacă, de asemenea, un rol important în acest sens. Un exemplu de astfel de măsuri este „dreptul de a se deconecta”, recent recunoscut în Franța și aplicat în unele acorduri sectoriale și la nivel de întreprindere în anumite țări ale UE.

6.4.

CESE este foarte preocupat de faptul că unele forme noi de muncă create ca urmare a digitalizării (cum ar fi lucrul pe platforme online sau economia muncii la cerere), ar putea să nu fie acoperite de domeniul de aplicare al reglementărilor privind SSM, care au fost concepute pentru a-i proteja pe lucrătorii cu contracte standard. Această evoluție ar putea duce la situația inacceptabilă în care unele dintre noile tipuri de lucrători, cum ar fi lucrătorii de pe platforme online din Europa, să nu beneficieze de protecție adecvată. Toți lucrătorii din UE ar trebui să beneficieze de protecția oferită de legislația în domeniul SSM. În acest sens, CESE este de acord cu Concluziile Consiliului (18), în care se afirmă că „noile forme de muncă nu ar trebui să reducă sau să aducă atingere responsabilității angajatorului de a asigura securitatea și sănătatea în muncă a lucrătorilor cu privire la fiecare aspect legat de activitatea respectivă”.

Bruxelles, 26 septembrie 2019.

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER

(1) https://osha.europa.eu/ro/tools-and-publications/publications/value-occupational-safety-and-health-and-societal-costs-work/view

(2) Comunicarea referitoare la un cadru strategic al UE privind sănătatea și siguranța la locul de muncă 2014-2020 [COM (2014) 332 final].

(3) Eurostat (2015), Statistici europene privind accidentele de muncă: http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=hsw_mi07&lang=en

(4) Anchetă asupra forței de muncă în UE, 2013.

(5) https://osha.europa.eu/ro/tools-and-publications/publications/international-comparison-cost-work-related-accidents-and.

(6) https://osha.europa.eu/en/tools-and-publications/publications/contexts-and-arrangements-occupational-safety-and-health-micro.

(7) https://osha.europa.eu/ro/tools-and-publications/publications/reports/the-business-case-for-safety-and-health-cost-benefit-analyses-of-interventions-in-small-and-medium-sized-enterprises, Raportul EU-OSHA din iulie 2019.

(8) Murphy, R., Cooper, C., Healthy and productive work, (O muncă sănătoasă și productivă).

(9) https://osha.europa.eu/ro/tools-and-publications/publications/value-occupational-safety-and-health-and-societal-costs-work/view

(10) Un astfel de exemplu este „Responsible Care®”, cadrul etic al industriei europene și mondiale a produselor chimice, care urmărește îmbunătățirea producției, gestionării și utilizării în condiții de siguranță a substanțelor chimice în cadrul lanțurilor de aprovizionare.

(11) Cf. anexa.

(12) Eurofound (2019), Working conditions and workers’ health, p. 51 (Condițiile de muncă și sănătatea lucrătorilor, p. 51), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg.

(13) JO C 288, 31.8.2017, p. 56.

(14) European Working Conditions Surveys (Ancheta europeană privind condițiile de muncă), 2015.

(15) Eurofound (2019), Working conditions and workers’ health (Condițiile de muncă și sănătatea lucrătorilor), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg.

(16) https://osha.europa.eu/ro/tools-and-publications/publications/literature_reviews/promoting-occupational-safety-and-health-through-the-supply-chain/view

(17) OIM (2019): The Threat of Physical and Psychosocial Violence and Harassment in Digitalized Work (Amenințările reprezentate de violența fizică și psihosocială și de hărțuire în mediul de lucru digital).

(18) EPSCO 9686/19, 13 iunie 2019.

ANEXĂ

Următoarele amendamente, care au întrunit cel puțin o pătrime din voturile exprimate, au fost respinse în cursul dezbaterilor [articolul 59 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]:

Punctul 3.12

Se modifică după cum urmează:

Dat fiind că educația și prevenirea sunt părți esențiale ale investițiilor în SSM, CESE atrage în mod deosebit atenția asupra reprezentanților sindicatelor din domeniile sănătății și securității sau a altor voluntari. Este important să se promoveze rolul jucat de comitetele pentru sănătate și securitate la locul de muncă și de reprezentanții lucrătorilor și, dacă este necesar la nivel național, să se îmbunătățească protecția juridică a reprezentanților lucrătorilor, la un nivel corespunzător.

Expunere de motive

Motivele vor fi prezentate oral.

Rezultatul votului

Voturi pentru	:	50
Voturi împotrivă	:	86
Abțineri	:	10

Punctul 5.12

Se modifică după cum urmează:

Prin urmare, optimizarea reabilitării și a revenirii la locul de muncă a lucrătorilor care suferă de cancer este importantă atât pentru îmbunătățirea stării de bine a acestui grup vulnerabil, cât și pentru reducerea impactului societal și financiar al cancerului asupra întreprinderilor europene și asupra societății, în general. Trebuie promovate politici, instrumente, intervenții și practici solide de revenire la locurile de muncă, pentru a menține viabilitatea acestora. Pentru ca lucrătorii să dorească să își reia activitatea, trebuie instituite procese de reabilitare adecvate, inclusiv, de exemplu, adaptări corespunzătoare ale locului lor de muncă. „Printre facilitatorii implementării programelor de succes [se numără] posibilitățile legale de a oferi muncă cu timp parțial și stimulente pentru ca angajatorul să sprijine” (1) reabilitarea și revenirea la locul de muncă a persoanelor diagnosticate cu cancer. IMM-urile ar trebui să beneficieze de ajutor pentru a flexibiliza cerințele profesionale, precum și de sprijin și informare în acest domeniu.

Expunere de motive

Impactul cancerului asupra vieții de zi cu zi a unei persoane este imediat și izbitor. Diagnosticul este urmat, în general, de perioade lungi de absență pe motiv de boală ca urmare a tratamentelor medicale și a restricțiilor funcționale. Cu toate că, în general, metodele de tratare a cancerului s-au îmbunătățit în ultimele trei decenii, iar numărul total al persoanelor care supraviețuiesc cancerului este în creștere, mulți supraviețuitori ai cancerului se confruntă în continuare, după terminarea tratamentului, cu simptome și afecțiuni pe termen lung, cum ar fi oboseala. Aceste simptome și afecțiuni pot afecta capacitatea de muncă a supraviețuitorilor cancerului, ceea ce îngreunează rămânerea sau reintrarea pe piața muncii. Cercetările arată că majoritatea supraviețuitorilor cancerului pot rămâne sau se pot întoarce la locul de muncă, dar că, în general, riscul de șomaj este de 1,4 ori mai mare în rândul supraviețuitorilor cancerului decât în cazul persoanelor care nu au fost niciodată diagnosticate cu cancer. Instrumentele, practicile, politicile și intervențiile care vizează promovarea reabilitării și a revenirii la locul de muncă au o importanță evidentă.

Întreprinderile cu mai puțin de 250 de lucrători (IMM-uri) nu dispun de informații și resurse pentru strategiile sau programele de reabilitare și de revenire la locul de muncă, motiv pentru care au nevoie de sprijin și educație. Gruparea IMM-urilor pentru informarea/asistența în materie de SSM este importantă, deoarece ar putea învăța una de la cealaltă, iar împreună pot avea mai ușor acces la acest tip de ajutor, oferit de serviciile de medicină a muncii. Cu toate acestea, părțile interesate consideră dimensiunea mică a IMM-urilor ca fiind un avantaj, deoarece aceste întreprinderi oferă o atmosferă mai familială, care poate crea un mediu mai favorabil pentru lucrătorii cu cancer care se reîntorc la muncă.

Rezultatul votului

Voturi pentru	:	49
Voturi împotrivă	:	106
Abțineri	:	10

(1) https://osha.europa.eu/ro/tools-and-publications/publications/executive-summary-rehabilitation-and-return-work-after-cancer-0

15.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 14/60

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Mediul profesional în schimbare și longevitatea/îmbătrânirea populației – Condiții prealabile pentru ca lucrătorii în vârstă să rămână activi pe noua piață a muncii”

(aviz exploratoriu la solicitarea Președinției finlandeze)

(2020/C 14/08)

Raportor: Irinel Eduard FLORIA

Coraportor: Vladimír BÁLEŠ

Solicitarea Președinției finlandeze a Consiliului	Scrisoarea din 7.2.2019
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene Aviz exploratoriu
Decizia Biroului	19.2.2019
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	10.9.2019
Data adoptării în sesiunea plenară	25.9.2019
Sesiunea plenară nr.	546
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	131/0/3

1. Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul salută atenția pe care Președinția finlandeză o acordă economiei bunăstării oamenilor, inclusiv a persoanelor în vârstă, și consideră că acesta este un pas pozitiv către obținerea unui echilibru mai bun între tendințele demografice, piața muncii și societate.

1.2.

Statele membre au conștientizat problema îmbătrânirii populației și au luat anumite măsuri în ultimii ani, însă acestea par să fie izolate, iar impactul lor nu a fost măsurat. În plus, impactul progreselor tehnologice și natura schimbătoare a mediului profesional sporesc complexitatea chestiunii.

1.3.

Partenerii sociali, în colaborare cu guvernele, sunt elemente-cheie pentru facilitarea punerii în aplicare a măsurilor la diferite niveluri. Societatea civilă și partenerii sociali europeni ar trebui să joace un rol important în încurajarea prelungirii vieții profesionale active.

1.4.

Măsurile de politică și finanțarea la nivelul UE ar putea contribui la depășirea acestor bariere, însă vor trebui să ia în considerare diferențele dintre țări în termeni de demografie, economie, ocuparea forței de muncă și condiții de muncă. Statele membre ar trebui să utilizeze fonduri europene pentru a finanța măsuri, în timp ce responsabilitatea pentru sprijinirea prelungirii vieții profesionale ar trebui să fie împărțită între guverne, întreprinderi și persoanele fizice.

1.5.

Comisia sprijină acțiunile statelor membre care vizează abordarea eficientă a provocării pe care o reprezintă fenomenul îmbătrânirii, printr-o varietate de inițiative și de programe (1).

1.6.

Sunt necesare strategii globale care să vizeze elaborarea de politici naționale pentru îmbătrânirea activă, pentru că provocările demografice și cele legate de ocuparea forței de muncă pot fi combătute numai printr-o abordare globală. Recomandările specifice propuse pentru combaterea provocărilor cu care se confruntă îmbătrânirea activă sunt următoarele:

1.6.1.

consolidarea dialogului social și includerea tuturor părților interesate în elaborarea de strategii integrate și de politici naționale pentru îmbătrânirea activă;

1.6.2.

dezvoltarea ocupării forței de muncă și a competențelor prin învățarea pe tot parcursul vieții;

1.6.3.

promovarea carierelor dinamice și a activității dinamice;

1.6.4.

stimularea antreprenoriatului în rândul persoanelor în vârstă;

1.6.5.

combaterea tuturor formelor de discriminare, în special a acelor legate de vârstă și gen;

1.6.6.

punerea în aplicare a unor inițiative privind transferul/schimbul de cunoștințe;

1.6.7.

punerea în aplicare a unor formule de lucru flexibile și a unor condiții de muncă mai bune;

1.6.8.

promovarea solidarității între generații și a schimbării de atitudine față de îmbătrânire.

1.7.

Toate măsurile ar trebui să fie monitorizate în mod constant, iar impactul asupra participării lucrătorilor în vârstă pe piața muncii ar trebui să fie evaluat în mod corespunzător. O imagine clară a impactului unor astfel de măsuri ar încuraja și mai mult statele membre să disemineze bunele practici în ceea ce privește îmbătrânirea activă și să facă schimb de astfel de practici.

2. Context

2.1.

Cea mai importantă contribuție a UE în domeniul încadrării în muncă a lucrătorilor în vârstă este Directiva privind egalitatea de tratament (2), care interzice discriminarea bazată pe vârstă în majoritatea domeniilor ocupării forței de muncă. Cu toate acestea, directiva nu a fost eficientă în eliminarea de pe piața muncii a discriminării ascunse bazate pe vârstă, acesta fiind un fenomen care descurajează multe persoane în vârstă să își caute un loc de muncă.

2.2.

La nivel european, Strategia Europa 2020 se concentrează în mod deosebit pe crearea de locuri de muncă și stabilește obiectivul de a se ajunge la ocuparea integrală a forței de muncă până în 2020. Strategia Europa 2020 se apropie de sfârșit fără să se fi ocupat în mod specific de lucrătorii în vârstă ca de o categorie aparte. Pilonul european al drepturilor sociale a schimbat abordarea îmbătrânirii active, menționând multe aspecte importante pentru încadrarea în muncă a lucrătorilor în vârstă. Cu toate acestea, pilonul drepturilor sociale nu dispune de un mecanism de punere în aplicare.

2.3.

Ca parte din următorul buget UE pe termen lung, Comisia a propus programul Europa digitală, un program al UE care vizează consolidarea capacităților digitale strategice ale UE și facilitarea introducerii la scară largă a tehnologiilor digitale. Acest program ar modela și ar sprijini transformarea digitală a societății și a economiei Europei și ar garanta că cetățenii europeni au competențele necesare pentru a face față transformării digitale.

2.4.

Structura populației UE este în schimbare, și va „deveni din ce în ce mai gri” în deceniile următoare. Populația totală a UE va crește de la 511 milioane în 2016 la 520 de milioane în 2070, dar populația în vârstă de muncă (15-64 de ani) (3) va scădea semnificativ de la 333 de milioane în 2016 la 292 de milioane în 2070 ca urmare a schimbărilor în ceea ce privește fertilitatea, speranța de viață și dinamica fluxurilor de migrație (4). Se preconizează că oferta totală de forță de muncă pentru persoanele cu vârsta între 20 și 64 de ani va scădea semnificativ după 2070, cu 9,6 % în UE. Creșterea proporției de persoane în vârstă la nivelul populației UE nu ar trebui asimilată automat cu o creștere echivalentă a sarcinii ce revine sistemelor de securitate socială, ducând, de exemplu, la concluzia că sistemele de pensii existente nu vor fi viabile în viitor.

2.5.

Factorul esențial în finanțarea sistemelor de securitate socială nu este raportul de dependență demografică, ci, mai curând, raportul de dependență economică. Creșterea productivității muncii în ansamblu este un alt factor esențial care face posibilă creșterea dimensiunii „tortului” care urmează să fie împărțit nu numai între lucrători, ci și între lucrători și persoanele care nu au acest statut (5).

2.6.

Provocarea demografică poate fi văzută și ca o oportunitate de a îmbunătăți competitivitatea economiei europene. Ca urmare a îmbătrânirii populației, vor apărea piețe noi pentru bunuri și servicii, iar întreprinderile ar trebui să integreze acest fenomen în strategiile lor de inovare pentru a furniza servicii și produse inovatoare (economia de argint).

2.7.

Pentru UE în ansamblu, se preconizează că speranța de viață la naștere va crește până în 2070 cu 7,8 ani în cazul bărbaților și cu 6,6 ani în cazul femeilor (6). Evoluția pozitivă care a permis prelungirea vieții și îmbunătățirea sănătății oamenilor nu este corelată însă cu durata vieții profesionale a acestora. Lipsa locurilor de muncă, precum și a politicilor și a măsurilor active adecvate în domeniul pieței forței de muncă, problemele de sănătate, lipsa competențelor relevante, precum și echilibrul nesatisfăcător între viața profesională și cea privată sunt motive importante care determină ieșirea prematură de pe piața muncii. În același timp, expunerea la discriminarea bazată pe vârstă sau la stereotipuri negative influențează deciziile de părăsire timpurie a pieței muncii.

2.8.

Ar trebui ca locurile de muncă ale lucrătorilor în vârstă și condițiile lor de muncă să țină cont de perspectiva de gen. În ultimul deceniu, tendința de „semipensionare” a devenit tot mai răspândită în rândul femeilor și al bărbaților (7).

2.9.

Din cauza presiunii puternice exercitate asupra persoanelor active, persoanele în vârstă ar putea fi stigmatizate, fiind percepute ca o povară. Totuși, această stigmatizare nu se limitează la grupuri sociale; ea se observă și la anumiți angajatori care ar putea să-i perceapă pe lucrătorii în vârstă și pe pensionari ca persoane lipsite de energie, greu de format și „imposibil de angajat”.

2.10.

Este esențial ca discriminarea și stereotipurile negative cu privire la lucrătorii în vârstă să fie combătute. Lucrătorii în vârstă nu sunt neapărat mai puțin productivi decât cei tineri, ci au abilități și competențe diferite, principalele lor puncte forte fiind cunoștințele profesionale și experiența profesională.

3. Observații generale privind utilizarea tehnologiei de către persoanele în vârstă

3.1.

A patra revoluție industrială, precum și dezvoltarea și integrarea rapide ale noilor tehnologii în societate și în industrie au în prezent un impact fără precedent asupra mediului profesional. Diverse sarcini manuale și cognitive sunt tot mai des efectuate de mașini și algoritmi sau, în unele cazuri, sunt chiar automatizate complet. În același timp, integrarea acestor noi tehnologii în modelele de întreprinderi din diferite sectoare creează numeroase noi locuri de muncă și impune redefinirea sarcinilor pentru un număr și mai mare de locuri de muncă. Aceste evoluții arată că, în următorii ani, piețele muncii globale și regionale vor trece, în mod inevitabil, printr-o transformare majoră.

3.2.

Progresele tehnologice au un impact semnificativ asupra economiei în general și exercită o presiune importantă asupra pieței muncii, din moment ce angajatorii vor putea să înlocuiască parțial (dacă este posibil) forța lor de muncă actuală cu tehnologie, recalificând o parte dintre angajați pentru posturi noi și căutând forță de muncă înalt calificată, care să poată pune în aplicare, utiliza și adapta tehnologiile. În acest context, vulnerabilitatea forței de muncă în vârstă va fi și mai mare.

3.3.

Adoptarea tehnologiei le permite persoanelor în vârstă să-și găsească locul în noua lume online, profitând de toate avantajele pe care le oferă. În UE, 87 % din persoanele care depășesc vârsta de 75 de ani nu au folosit niciodată internetul (8). S-ar putea ca cetățenii în vârstă să nu fie familiarizați cu termenii și cu conceptele mijloacelor de comunicare digitale și unii dintre ei se confruntă frecvent cu provocări fizice, precum tulburări de vedere sau de auz, plus că nu înțeleg sau nu sunt familiarizați cu tehnologia. E-excluziunea este unul dintre obstacolele majore în calea creșterii ratei de ocupare a forței de muncă în rândul persoanelor în vârstă și că ar trebui să se pună în aplicare inițiative specifice pentru a dezvolta competențele digitale ale acestor persoane (9).

4. Măsuri luate de statele membre pentru promovarea îmbătrânirii active

4.1.

Mai multe țări europene au elaborat strategii care includ măsuri de politică menite să încurajeze prelungirea vieții profesionale (10). Întrucât aceste inițiative naționale sunt, de obicei, dezvoltate prin consultare cu partenerii sociali și asigură cadre multianuale pentru anticiparea și gestionarea îmbătrânirii demografice, ele ar putea fi esențiale în dezvoltarea și punerea în aplicare a unei abordări integrate a îmbătrânirii active.

4.2.

Cercetările efectuate de Eurofound (11) arată că o serie de țări au strategii naționale privind îmbătrânirea activă, care au contribuit la creșterea sensibilizării cu privire la provocările demografice. O analiză a rapoartelor naționale sugerează că politicile active ale țărilor în domeniul pieței forței de muncă au contribuit la promovarea dezvoltării competențelor și la încadrarea în muncă a persoanelor în vârstă, deși informațiile cu privire la calitatea și durabilitatea acestor locuri de muncă sunt puține sau lipsesc cu desăvârșire. Până acum, majoritatea inițiativelor s-au axat pe măsuri de remediere, precum furnizarea de subvenții salariale pentru angajarea de lucrători în vârstă, ridicarea vârstei medii de pensionare și limitarea pensionării anticipate. Astfel de măsuri, luate ca atare, trebuie să facă obiectul unei examinări și al unei analize impactului economic și social; ele s-ar putea dovedi insuficiente pentru a le permite lucrătorilor în vârstă să își prelungească cu succes cariera profesională.

4.3.

În ceea ce privește eficacitatea, deși în general au fost considerate fructuoase, majoritatea măsurilor și programelor nu au făcut obiectul unei evaluări formale. În acest context, Comitetul subliniază importanța analizării și a evaluării impactului măsurilor privind participarea lucrătorilor în vârstă pe piața muncii.

5. Recomandări specifice pentru combaterea provocărilor pe care le reprezintă îmbătrânirea activă

5.1.

Mai jos, sunt enumerate o serie de măsuri care ar sprijini o agendă în materie de îmbătrânire activă în cadrul Uniunii Europene:

5.2.

Consolidarea dialogului social și implicarea tuturor părților interesate în elaborarea de strategii integrate și de politici naționale privind îmbătrânirea activă. Pentru a încuraja prelungirea vieții profesionale active, guvernele, angajatorii, ONG-urile, sindicatele și lucrătorii înșiși trebuie să își unească responsabilitățile și eforturile. Părțile interesate de la toate nivelurile trebuie să joace un rol esențial în dezvoltarea, negocierea, punerea în aplicare și evaluarea măsurilor pentru a adapta mediul profesional, cu scopul de a le permite persoanelor în vârstă să rămână active mai mult timp pe piața muncii. Totuși, această adaptare nu ar trebui să conducă nici la presiuni sporite asupra persoanelor în vârstă, nici la situații dificile pentru acele persoane care nu mai sunt capabile să muncească.

5.3.

Îmbunătățirea capacității de inserție profesională și dezvoltarea competențelor prin învățarea pe tot parcursul vieții reprezintă un instrument de politică esențial pentru menținerea lucrătorilor în vârstă pe piața muncii, având în vedere că participarea lucrătorilor la acțiuni de formare scade pe măsură ce aceștia avansează în vârstă și că este mai greu pentru lucrătorii în vârstă șomeri să-și găsească un nou loc de muncă. S-a dovedit că învățarea pe tot parcursul vieții și educația adulților au îmbunătățit nu doar participarea la activitatea economică, ci și calitatea vieții, sănătatea și adaptabilitatea. Învățarea pe tot parcursul vieții și îmbătrânirea activă nu ar trebui să se adreseze doar forței de muncă în vârstă din prezent; inițiativele vizate ar trebui să se adreseze și tinerilor, studenților și chiar copiilor, pentru a asigura sensibilizarea acestora cu privire la viitorul locului de muncă și la importanța unui mod de gândire care include învățarea pe tot parcursul vieții.

5.3.1.

Îmbunătățirea capacității de inserție profesională și dezvoltarea competențelor prin învățarea pe tot parcursul vieții ar putea fi realizate prin:

5.3.1.1.

protejarea finanțelor publice și alocarea resurselor necesare pentru o politică proactivă în domeniul pieței forței de muncă pentru a reintegra pe piața muncii persoanele în vârstă șomere, inclusiv consilierea și sprijinirea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, și reducerea riscului de șomaj pe termen lung;

5.3.1.2.

consolidarea rolului serviciilor publice de ocupare a forței de muncă pentru a asigura o gamă completă de servicii de consiliere și de sprijin pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, precum și sisteme de sprijin adaptat pentru încadrarea în muncă (de exemplu, ocuparea forței de muncă subvenționată de stat, sprijin și orientări în perioada de tranziție și proiecte sociale non-profit) și măsuri preventive și de reabilitare pentru a sprijini reintegrarea pe termen lung;

5.3.1.3.

sprijinirea introducerii de măsuri de către întreprinderi, prin contracte colective de muncă sau prin dispoziții legislative, care să ducă la o participare mai mare a persoanelor în vârstă la educația permanentă (de exemplu, stimulente pentru corectarea cotei scăzute de participare la acțiunile de formare la locul de muncă, mai ales a lucrătorilor cu calificare scăzută, punerea la dispoziție a fondurilor necesare pentru îmbunătățirea competențelor persoanelor cu vârsta peste 45 de ani, precum și îmbunătățirea cadrului juridic privind concediile pentru formare profesională);

5.3.1.4.

consolidarea rolului ONG-urilor în sprijinirea programelor de educație a adulților și crearea posibilității ca acestea să devină parteneri ai guvernelor în punerea în aplicare a unor inițiative educaționale la scară largă pentru persoanele în vârstă;

5.3.1.5.

creșterea accesului persoanelor în vârstă la tehnologia digitală, inclusiv prin adaptarea echipamentelor și a software-ului la nevoile lor specifice (de exemplu, software multilingv), precum și transformarea accesului la internet într-un drept la un serviciu universal, criteriul de bază fiind prețurile accesibile;

5.3.1.6.

oferirea mai multor oportunități de formare, utilizarea Fondului social european și axarea pe dezvoltarea competențelor transversale, abilitățile de „a învăța să înveți” și pe competențele digitale pentru persoanele cu vârsta peste 45 de ani;

5.3.1.7.

recunoașterea noilor competențe, dobândite în mod formal sau informal, prin intermediul unor certificate și calificări;

5.3.1.8.

desfășurarea de campanii de sensibilizare pentru tineri, studenți și copii, cu privire la importanța unui mod de gândire care include învățarea pe tot parcursul vieții în contextul viitorului muncii și al îmbătrânirii active;

5.3.1.9.

dezvoltarea capacității statelor membre ale UE de a colecta, a analiza și a interpreta datele statistice privind tendințele pieței muncii, rata de ocupare a forței de muncă în rândul lucrătorilor în vârstă, lipsa de personal calificat, precum și alte schimbări din societate.

5.4.

Promovarea unei abordări dinamice a carierei și a activității ar trebui să fie un alt domeniu de interes. Învățarea pe tot parcursul vieții și creșterea speranței de viață vor permite oamenilor ca, pe parcursul vieții, să se angajeze în mai multe cariere. Se preconizează ca activitatea profesională să se întindă pe tot parcursul vieții lor, cu perioade sabatice și de întrerupere a carierei pentru a studia, a urma cursuri de recalificare profesională și a călători.

5.4.1.

În acest sens, principalele inițiative de promovare a unei abordări dinamice a carierei și a activității ar trebui:

5.4.1.1.

să anticipe emergența unor locuri de muncă și cariere către care lucrătorii ar putea să se îndrepte pe parcursul vieții;

5.4.1.2.

să îmbunătățească serviciile publice de orientare profesională, pentru a-i ghida pe lucrători în procesul dificil al perfecționării și recalificării continue;

5.4.1.3.

să ofere stimulente fiscale pentru întreprinderi, pentru a investi în programe de formare permanentă și de dezvoltare continuă pentru angajați, precum și în atragerea și angajarea persoanelor în vârstă;

5.4.1.4.

să organizeze târguri de locuri de muncă și de cariere, „grupuri de discuții pentru persoanele cu vârsta peste 50 de ani” și centre de locuri de muncă destinate persoanelor în vârstă;

5.4.1.5.

să creeze grupuri de lucru formate din lucrători în vârstă pentru a elabora strategii de atragere și de păstrare pe piața muncii a persoanelor în vârstă cu experiență.

5.5.

Să promoveze antreprenoriatul în rândul persoanelor în vârstă, o modalitate eficientă de prelungire a vieții profesionale, de reducere a șomajului în rândul persoanelor în vârstă și de îmbunătățire a incluziunii lor sociale. Multe persoane în vârstă pot dori să rămână active pe plan economic și să aleagă o activitate independentă ca alternativă la activitatea profesională organizată. Antreprenoriatul în rândul persoanelor în vârstă este, de fapt, o preocupare constantă pentru Comisia Europeană, care are în acest domeniu mai multe inițiative (12).

5.5.1.

Un astfel de spirit antreprenorial ar putea fi încurajat prin politici vizând următoarele aspecte:

5.5.1.1.

asigurarea unor servicii de formare, mentorat și consiliere pentru a dezvolta competențe antreprenoriale, a încuraja persoanele în vârstă care doresc să înceapă o afacere și a le sprijini pe cele care sunt deja active în acest domeniu;

5.5.1.2.

sprijinirea creării unor rețele de afaceri prin asigurarea de spații atât fizice, cât și virtuale în care antreprenorii în vârstă, instituțiile și antreprenorii tineri să se întâlnească și să exploreze posibilități de a colabora și a sprijini schimburile intergeneraționale;

5.5.1.3.

asigurarea accesului la scheme de finanțare pentru începerea unei afaceri și garantarea de împrumuturi cu dobândă mai scăzută pentru înființarea unei întreprinderi;

5.5.1.4.

instituirea de programe europene de sprijin pentru a încuraja antreprenoriatul în rândul persoanelor în vârstă;

5.5.1.5.

desfășurarea de campanii de sensibilizare cu privire la avantajele antreprenoriatului în rândul persoanelor în vârstă pentru societate și economie în general, dar și pentru persoanele în vârstă.

5.6.

Lucrătorii în vârstă sunt percepuți tot mai mult de angajatori ca fiind loiali, experimentați, de nădejde și foarte dedicați activității lor. Totuși, există încă prejudecata potrivit căreia lucrătorii în vârstă nu sunt interesați să își dezvolte competențele și nu sunt deschiși la schimbare. Prejudecata că lucrătorii în vârstă au performanțe mai slabe decât cei tineri s-a dovedit a fi falsă, iar atunci când ei sunt mai puțin productivi, acest lucru este, în general, urmarea faptului că nu au beneficiat de formare. Chiar dacă capacitatea lor fizică sau cognitivă este mai scăzută, anii de experiență le permit lucrătorilor în vârstă să compenseze aceste deficiențe. Cercetări similare au arătat că femeile sunt într-o măsură sensibilă mai expuse discriminării bazate pe vârstă decât bărbații.

5.6.1.

Soluțiile de combatere a discriminării bazate pe vârstă și a celei de gen ar trebui să acopere următoarele aspecte:

5.6.1.1.

adoptarea unei legislații mai stricte privind combaterea tuturor formelor de discriminare;

5.6.1.2.

realizarea de cercetări pentru a stabili dacă rata scăzută de ocupare a forței de muncă în rândul persoanelor în vârstă este un efect al discriminării pe piața muncii;

5.6.1.3.

planificarea de inițiative și de campanii de perfecționare a femeilor pentru a facilita reîncadrarea lor în muncă după o întrerupere a activității;

5.6.1.4.

promovarea recrutării bazate pe competențele necesare și a selectării pe baza meritului;

5.6.1.5.

adoptarea deciziilor de concediere pe baza unor criterii obiective legate de locul de muncă, pentru a asigura menținerea competențelor necesare și aplicarea echitabilă a regimurilor de pensionare.

5.7.

Punerea în aplicare a inițiativelor privind transferul/schimbul de cunoștințe ar trebui să fie un alt domeniu de interes. În contextul schimbărilor demografice, identificarea unor modalități eficace de a transfera know-how-ul și experiența de la o generație la alta reprezintă o altă provocare. Pe de o parte, transferul de cunoștințe de la generațiile mai tinere către generațiile în vârstă joacă un rol esențial în promovarea înțelegerii între generații și recalificarea lucrătorilor în vârstă. Pe de altă parte, transferul de cunoștințe de la generațiile în vârstă către generațiile tinere contribuie la menținerea aptitudinilor lucrătorilor în vârstă, iar lucrătorii în vârstă și pensionarii sunt ajutați să își păstreze motivația și scopul, prevenindu-se excluderea lor socială.

5.7.1.

Inițiativele de transfer/schimb de cunoștințe ar trebui să vizeze următoarele aspecte:

5.7.1.1.

încurajarea relațiilor de mentorat continuu și de mentorat invers între lucrători în vârstă și lucrători tineri, care să se axeze, după caz, pe competențele digitale și informatice, pe competențele transversale și pe competențele legate de relațiile cu clienții;

5.7.1.2.

punerea în aplicare a unor programe de formare cu lucrători în vârstă în calitate de formatori, cum ar fi formarea la locul de muncă, învățarea în clasă, simulatoarele și e-learning și, în sprijinul acestora, activități de aplicare a abilităților pentru lucrătorii tineri și feedback;

5.7.1.3.

crearea de rețele de cunoștințe și de comunități de practică;

5.7.1.4.

utilizarea sistemelor de gestionare a cunoștințelor pentru a documenta și a păstra cunoștințele lucrătorilor în vârstă;

5.7.1.5.

punerea în aplicare de măsuri de sensibilizare, cu scopul de a recunoaște experiența lucrătorilor în vârstă și a promova transferul către lucrătorii tineri al competențelor profesionale dobândite pe parcursul vieții lor profesionale, printre care diferite posibilități de asigurare a echilibrului între vârstele în rândul echipelor;

5.7.1.6.

colaborarea cu instituțiile de învățământ sau cu serviciile publice de ocupare a forței de muncă pentru a facilita tranziția către piața muncii și în cadrul pieței muncii.

5.8.

Încurajarea lucrătorilor în vârstă să rămână activi pe piața muncii poate fi realizată și prin asigurarea unor formule de lucru flexibile și a unor condiții de muncă mai bune, care să sprijine echilibrul între viața profesională și cea privată. Cu toate acestea, formulele de lucru flexibile ar trebui să fie puse în aplicare cu atenție pentru a preveni un potențial abuz.

5.8.1.

Aceste aspecte ar trebui abordate prin dialog social și prin negociere colectivă la nivelul cel mai apropiat de situația în cauză. Dreptul de a reveni la regimul de lucru inițial ar trebui să fie garantat, iar aceste tipuri de formule ar trebui să țină seama atât de nevoile angajatorilor, cât și de cele ale angajaților (13).

5.8.2.

Pentru creșterea ratei de participare a persoanelor în vârstă, este necesar să se asigure posibilitatea acestora de a lucra mai mult timp. Pentru a crește rata de ocupare a forței de muncă în vârstă, nu este suficient doar ca persoanele în vârstă să-și păstreze sănătatea și capacitatea de muncă și să fie atractive pentru angajatori. Locurile de muncă disponibile efectiv pentru persoanele în vârstă trebuie să devină mai atractive. Prin urmare, calitatea locurilor de muncă joacă un rol esențial în rămânerea sau întoarcerea lucrătorilor în vârstă pe piața muncii.

5.8.3.

Punerea în aplicare a unor formule de lucru flexibile și a unor condiții de muncă mai bune ar putea fi realizată prin:

5.8.3.1.

promovarea dezvoltării unor modele de organizare a timpului de lucru care să aibă în vedere îmbunătățirea stării de sănătate, care să fie negociate între partenerii sociali la nivel de sector și de întreprindere și care să fie aplicate pe toată durata carierei (de exemplu, concedii sabatice, destinate formării profesionale), pentru a sprijini echilibrul între viața profesională și cea privată;

5.8.3.2.

introducerea de formule flexibile pentru lucrătorii în vârstă, cum ar fi programul de lucru flexibil, săptămâna de lucru mai scurtă, munca la distanță, munca cu timp parțial și un program de încheiere treptată a activității profesionale;

5.8.3.3.

stabilirea unui program european de sprijin pentru utilizarea formulelor de lucru flexibile pentru lucrătorii în vârstă;

5.8.3.4.

garanția că angajatorii care utilizează formule flexibile de lucru pentru lucrătorii în vârstă au un cuvânt de spus în elaborarea politicilor;

5.8.3.5.

adaptarea sistemelor actuale de sănătate și îngrijire pentru a răspunde cerințelor viitoare. Politicile naționale și inițiativele partenerilor sociali s-au axat pe promovarea conceptului de „capacitate de muncă”;

5.8.3.6.

adaptarea locurilor de muncă, a condițiilor de muncă și a mediului de lucru la nevoile unor lucrători cu vârste diferite (în special în cazul locurilor de muncă periculoase), ținând seama totodată de faptul că natura dificilă a activității poate impune limite, și garanția că aceste limitări sunt monitorizate și gestionate în mod corespunzător;

5.8.3.7.

introducerea unor strategii eficiente de prevenire și a unor evaluări ale riscurilor, care să țină seama de obligațiile legislative existente.

5.9.

Promovarea solidarității între generații și a schimbării de atitudine față de îmbătrânire ar putea fi realizată prin:

5.9.1.

elaborarea și punerea în aplicare a unor campanii de informare și sensibilizare cu privire la schimbările demografice și la practicile de combatere a discriminării, cu scopul de a promova schimbarea atitudinii față de forța de muncă în vârstă și importanța prelungirii vieții profesionale. Aceste campanii ar trebui să fie sprijinite de toate părțile interesate, inclusiv de întreprinderi, birouri guvernamentale, ONG-uri și alte părți interesate relevante;

5.9.2.

promovarea conceptului de „economie a vârstei a treia” și a oportunităților și avantajelor asociate.

Bruxelles, 25 septembrie 2019.

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER

(1) 2012 European Year for Active Ageing and Solidarity between Generations (evaluation report) [2012 Anul european al îmbătrânirii active și solidarității între generații (raport de evaluare)], Comisia Europeană, 2014.

(2) Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (JO L 204, 26.7.2006, p. 23).

(3) https://data.oecd.org/pop/working-age-population.htm.

(4) The 2018 Ageing Report Economic & Budgetary Projections for the 28 EU Member States (2016-2070) [Raportul din 2018 privind îmbătrânirea populației, care oferă proiecții economice și bugetare pentru cele 28 de state membre ale Uniunii Europene (2016-2070)], Comisia Europeană, 2018.

(5) Future of work: a lifecycle approach (Viitorul muncii: o abordare bazată pe ciclul de viață), Comisia Europeană, 2018.

(6) The 2018 Ageing Report Economic & Budgetary Projections for the 28 EU Member States (2016-2070) [Raportul din 2018 privind îmbătrânirea populației, care oferă proiecții economice și bugetare pentru cele 28 de state membre ale Uniunii Europene (2016-2070)], Comisia Europeană, 2018.

(7) A gender perspective on older workers’ employment and working conditions (Perspectiva de gen asupra ocupării forței de muncă în vârstă și asupra condițiilor de muncă ale lucrătorilor în vârstă), Patricia Vendramin și Gerard Valenduc, 2014.

(8) Digital economy and society statistics – households and individuals (Statistici privind economia și societatea digitală – gospodării și persoane fizice), Eurostat, 2018.

(9) JO C 228, 22.9.2009, p. 24.

(10) https://www.oecd.org/els/emp/ageingandemploymentpolicies.htm.

(11) Role of governments and social partners in keeping older workers in the labour market (Rolul guvernelor și al partenerilor sociali în păstrarea lucrătorilor în vârstă pe piața muncii), Eurofound, 2013.

(12) https://ec.europa.eu/growth/smes/promoting-entrepreneurship/we-work-for/seniors_ro

(13) JO C 129, 11.4.2018, p. 44.

15.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 14/67

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Dimensiunea socială a pescuitului”

(aviz exploratoriu)

(2020/C 14/09)

Raportor: Gabriel SARRÓ IPARRAGUIRRE

Sesizare	Comisia Europeană, 27.3.2019
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Data adoptării în sesiunea plenară	14.5.2019
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în secțiune	4.9.2019
Data adoptării în sesiunea plenară	25.9.2019
Sesiunea plenară nr.	546
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	137/0/1

1. Concluzii și recomandări

1.1.

Competitivitatea durabilă trebuie să ia în considerare două noi dimensiuni: cea de mediu și cea socială (1). CESE consideră că este esențial ca politicile în domeniul pescuitului să fie elaborate dintr-o perspectivă care să țină seama nu numai de mediu, ci și de importanța globală a pescuitului, de impactul lui asupra restului economiei și de rolul care îi revine în siguranța maritimă, în furnizarea de alimente sănătoase și folositoare pentru sănătate, precum și în stabilirea populației în zonele vulnerabile (2). CESE subliniază importanța pescuitului la scară mică și necesitatea de a asigura un mediu legislativ favorabil, care să permită acestui sector să acționeze în mod durabil și să asigure locuri de muncă care sunt deosebit de importante în multe comunități costiere. Rolul femeilor și importanța contribuției lor trebuie să se bucure de mai multă recunoaștere, obiectivul final constând în asigurarea echității de gen.

1.2.

CESE recomandă să se asigure coerența normativă între măsurile referitoare la conservarea resurselor biologice marine și normele privind siguranța și condițiile de muncă pe mare, prin intermediul unor evaluări ale impactului care să vizeze: (i) ocuparea forței de muncă, (ii) salariile, (iii) construcția și navigabilitatea navelor de pescuit, (iv) condițiile de viață și de muncă demne și (v) formarea și certificarea pescarilor. De asemenea, CESE solicită o mai bună coordonare între diferitele departamente și servicii ale administrațiilor publice la toate nivelurile, pentru o gestionare integrală a sectorului.

1.3.

CESE solicită Comisiei Europene ca, în cadrul programului său de lucru, să elaboreze o propunere de directivă pentru a include în acquis-ul comunitar Convenția Organizației Maritime Internaționale privind standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare și efectuare a serviciului de cart pentru personalul navelor de pescuit, în vederea asigurării unor standarde de formare și certificare armonizate și a îmbunătățirii siguranței maritime în domeniul pescuitului.

1.4.

CESE invită toate instituțiile și actorii sociali să promoveze îmbunătățirea imaginii activității de pescuit, ca o carieră profesională și o oportunitate de angajare atât pentru absolvenți, cât și pentru membrii echipajului, și să abordeze problema sărăciei sociale și a condițiilor precare de viață și de muncă, foarte des întâlnite în multe comunități de pescari și orașe portuare.

1.5.

CESE îndeamnă Comisia Europeană să propună modificări concrete ce trebuie aduse Regulamentului de bază privind politica comună în domeniul pescuitului (PCP) pentru ca, în ceea ce privește îmbunătățirea condițiilor de locuit și de siguranță ale navelor de pescuit, măsurarea tonajului brut și a puterii să nu fie luată în considerare la calcularea capacității de pescuit (3).

1.6.

CESE solicită statelor membre să ratifice Convenția nr. 188 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM), oferind mijloacele necesare pentru transpunerea corectă în legislația națională și pentru punerea ei în aplicare și, după caz, delegând unor întreprinderi de clasificare funcțiile de inspecție și de certificare, date fiind problemele de coordonare a acestor funcții în unele țări.

1.7.

CESE reamintește statelor membre că este important să transpună în legislațiile lor naționale, înainte de 15 noiembrie 2019, Directiva (UE) 2017/159 a Comisiei (4), prin care se include în acquis-ul Uniunii Convenția nr. 188 a OIM. De asemenea, îndeamnă Comisia să prezinte cât mai curând cu putință o propunere de directivă complementară care să cuprindă dispoziții privind controlul și respectarea normelor, la fel ca în cazul transportului maritim, pentru a institui un regim armonizat al inspecțiilor.

1.8.

CESE recomandă o mai mare coerență între politica în domeniul pescuitului și politica comercială. În consecință, țările implicate în pescuitul ilegal și în încălcări grave ale dreptului muncii nu ar trebui să beneficieze de acces preferențial pe piața internă. În acest context, nici pentru produsele care provin din aceste țări nu ar trebui să se acorde instrumente de preferință tarifară precum contingentele autonome.

2. Introducere și context

2.1.

Pescuitul este o ocupație tradițională de mare importanță sub aspect cultural, căreia îi revine un rol-cheie în multe comunități costiere ale Uniunii Europene, ca sursă esențială în domeniul alimentației și al nutriției, al ocupării forței de muncă, al comerțului, al bunăstării economice și al activităților recreative. Fără îndoială, este nevoie urgentă de regenerarea stocurilor de pește și a resurselor ecologice, dar, după cum a subliniat CESE în avizele sale anterioare, timp de mulți ani, toate eforturile internaționale au fost orientate către asigurarea durabilității mediului, acordându-se puțină atenție durabilității economiei și foarte puțină celei sociale, precum și siguranței maritime.

2.2.

Cu toate acestea – și în pofida progreselor tehnologice continue –, pescuitul este considerat în continuare o activitate cu risc ridicat, din cauza unor factori precum condițiile climatice, cerințele fizice și un mediu de lucru în continuă schimbare. Acest lucru este susținut, la rândul său, de date statistice care confirmă faptul că pescuitul este o ocupație periculoasă în comparație cu alte sectoare. Potrivit statisticilor privind accidentele de muncă din sectorul maritim publicate de Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă (EMSA) (5), în Uniunea Europeană, în special, aproape 120 de nave de pescuit s-au pierdut pe mare în perioada 2011-2017. Îndeosebi anul 2016 a fost unul dezastruos, având în vedere că s-au raportat până la 525 de accidente și incidente maritime, în cursul cărora 55 de pescari și-au pierdut viața pe mare, 30 au fost grav răniți, 184 vătămați, iar 14 nave au dispărut. Acest lucru arată că mulți pescari încă sunt răniți grav sau chiar își pierd viața în timp ce lucrează pe mare pentru a-și câștiga existența și pentru a fi de folos societății, căreia îi furnizează alimente.

2.3.

Raportul EMSA subliniază însă și faptul că 63 % din incidentele care au avut loc la bordul navelor de pescuit trebuie puse – în majoritatea cazurilor (65 %) – pe seama unor erori umane în cadrul activităților pescărești. Acest lucru demonstrează importanța formării și perfecționării echipajelor, în ansamblul sectorul pescuitului, nu numai pentru navele cu o lungime de 24 de metri sau mai mare. Pescarii independenți și proprietarii de nave mici care lucrează alături de echipajul acestora ar trebui să aibă și ei acces la formare, nu numai ca meșteșugari, ci și ca administratori de întreprinderi.

2.4.

Numărul total al locurilor de muncă în echivalent normă întreagă din flota UE a scăzut în medie cu 1,3 % în fiecare an, începând cu 2008 (6), în parte din cauza scăderii capacității flotei. De fapt, în pofida extinderilor UE, numărul navelor din Uniune a fost în 2018 de 81 644, adică cu 22 203 mai puține decât în 1996, dintre acestea numai 65 400 fiind în continuare active.

2.5.

În pofida celor menționate anterior, salariul mediu pe echivalent normă întreagă a crescut cu 2,7 % în fiecare an. Performanța economică a flotei UE continuă să înregistreze beneficii nete record, de 1,3 miliarde EUR în 2016 (7). Aceste rezultate bune se datorează în principal prețurilor competitive de la prima vânzare, prețurilor scăzute ale combustibililor, îmbunătățirii eficienței operaționale a navelor și creșterii anumitor stocuri importante. Cu toate acestea, trebuie precizat că datele revelă faptul că flotele din cinci state membre au înregistrat pierderi nete în 2016 (Croația, Cipru, Finlanda, Lituania și Malta). Datele arată, de asemenea, că, în 2016, flota de coastă a generat profituri nete de 132 milioane EUR, cu o îmbunătățire semnificativă în comparație cu 2015 (+ 36 %). Cu toate acestea, acest segment de flotă a generat pierderi nete în șapte state membre în 2016.

2.6.

În pofida acestei tendințe pozitive, a acordurilor sociale favorabile și a eforturilor depuse pentru îmbunătățirea salariilor și a condițiilor de locuit la bord, a confortului și a telecomunicațiilor, sectorul pescuitului încă nu este atractiv pentru cei mai tineri. Poate pentru că această activitate se desfășoară într-un mediu natural ostil, poate din cauza lipsei unei concilieri adecvate a vieții de familie cu viața profesională a celor de la bord sau pentru că aceste îmbunătățiri nu au fost comunicate corespunzător: cert este că nici măcar în timpul crizei economice din ultimii ani nu s-a reușit atragerea celor mai tineri către acest sector. Puțini potențiali antreprenori își încep activitatea profesională în domeniul pescuitului; în unele țări, proprietarul unei nave mici nu are dreptul la pensionare anticipată, chiar dacă lucrează în aceleași condiții grele ca angajații săi. Aspectele sociale nu se limitează doar la condițiile de pescuit de pe vas, condițiile de viață pe uscat trebuind și ele a fi îmbunătățite. Unele studii au arătat că comunitățile de pescari si orașele portuare se confruntă adesea cu un nivel ridicat de sărăcie, cu lipsa serviciilor publice și cu condiții precare de viață. De asemenea, se subestimează rolul pe care femeile, în special cele care colaborează cu soții lor sub aspect profesional, îl au în asigurarea prosperității sectorului. Sunt necesare studii suplimentare pe tema acestor aspecte sociale.

2.7.

Având în vedere aspectele prezentate, Comitetul îndeamnă Comisia Europeană să promoveze, să comunice și să propună măsurile necesare nu numai pentru a garanta siguranța maritimă și condiții decente de muncă, ci și pentru a atrage forță de muncă calificată, esențială pentru supraviețuirea și dezvoltarea unui sector strategic pentru Europa.

3. Observații generale

3.1.

CESE pledează pentru o politică comună în domeniul pescuitului care să fie responsabilă și cuprinzătoare. Prin urmare, măsurile de conservare a resurselor biologice marine trebuie să fie coerente și să nu aducă atingere în niciun caz condițiilor de muncă și de viață decente la bordul navelor de pescuit, siguranței pe mare, formării și perfecționării pescarilor. Cu toate că pericolele inerente activității pe mare nu pot fi eliminate, poate fi redus totuși riscul de accidente și pot fi îmbunătățite condițiile de la bordul navelor, prin angajamentul asumat de autoritățile competente, de a reglementa industria pescuitului și de a-i consolida siguranța.

3.2.

CESE reamintește tuturor statelor membre și Uniunii Europene statutul lor de semnatare ale Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS), care impune statelor de pavilion obligația de a garanta siguranța maritimă prin legislația lor internă, pe baza normelor convenite la nivel internațional; cu toate acestea, statele de pavilion pot, desigur, să introducă măsuri proprii de garantare a siguranței pe mare. Deși statele membre și-au asumat în mod foarte serios obligația de a reglementa dimensiunea socială a sectorului transportului maritim (în parte datorită eforturilor legislative depuse de Uniune), ratele de ratificare a convențiilor internaționale privind siguranța și condițiile de muncă în domeniul pescuitului maritim rămân foarte scăzute.

3.3.

Ca atare, Comitetul subliniază că este necesar să se promoveze în continuare aplicarea instrumentelor legislative internaționale existente, cum ar fi Convenția nr. 188 a OIM, care reglementează condițiile sociale la bordul navelor de pescuit, Acordul privind măsurile de competența statului portului pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (pescuitul INN) al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), Acordul de la Cape Town pentru siguranța navelor de pescuit și Convenția internațională a OMI privind standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare și efectuare a serviciului de cart pentru personalul navelor de pescuit, din 1995 (STCW-F).

3.4.

CESE reamintește importanța garantării responsabilității sociale de-a lungul lanțului valoric din sectorul pescuitului și semnalează că modelul european de dialog social reprezintă un punct de referință pentru garantarea unor condiții de muncă decente în sectorul pescuitului. În acest context, CESE felicită partenerii sociali europeni care, în temeiul articolului 155 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), au negociat și au propus Directiva (UE) 2017/159, care transpune Convenția nr. 188 a OIM în dreptul Uniunii.

3.4.1.

Comitetul regretă totuși că pescarii independenți nu au putut fi incluși în domeniul de aplicare al reglementării, din cauza faptului că actorii sociali nu aveau competențe de negociere cu privire la acest aspect. Din acest motiv și având în vedere numărul mare de pescari independenți din UE, este necesar ca statele membre să ratifice Convenția nr. 188.

3.4.2.

În plus, Comitetul îndeamnă Comisia să finalizeze procesul de reglementare socială în domeniul pescuitului printr-o propunere de directivă complementară, care să cuprindă dispoziții privind controlul și respectarea normelor, pentru a asigura un regim de inspecție nediscriminatoriu între diferitele ape și flote europene în ceea ce privește interpretarea și aplicarea reglementării.

3.5.

Concluzia unui studiu recent al Parlamentului European privind formarea pescarilor (8) a arătat că lipsa unei reglementări comune privind formarea și certificarea pescarilor din UE (9) presupune un risc pentru siguranță, nu numai pentru pescarii înșiși, ci și pentru alți utilizatori ai apelor UE. Această carență legislativă poate fi corectată prin aplicarea Convenției STCW-F. Din acest motiv, CESE îndeamnă Comisia să instituie proceduri de transpunere a Convenției STCW-F în dreptul Uniunii, în vederea îmbunătățirii siguranței maritime pentru activitatea de pescuit, recunoscută pe scară largă ca fiind una dintre cele mai periculoase profesii.

3.6.

CESE îndeamnă Comisia Europeană să promoveze formarea în domeniul navigației și al pescuitului, ca metodă de profesionalizare a sectorului și de îmbunătățire a capacității lui de a promova locuri de muncă de calitate. În acest sens, parcursul de formare profesională ar trebui să promoveze cunoașterea bazată pe experiență și experimentare practică, fără a aduce atingere nivelului ridicat de competențe și aptitudini necesare profesioniștilor din domeniul maritim, cu accent pe modele precum formarea profesională duală. În acest scop, Comitetul solicită ca FEAMAP să fie utilizat în mod mai intensiv, să se diversifice posibilele obiective și să se autorizeze încorporarea FSE, ca fond complementar pentru formare, acordând o atenție deosebită pescuitului la scară mică.

3.7.

CESE reamintește că includerea Convenției în acquis-ul Uniunii ar aduce sectorului beneficii multiple, întrucât ar fi posibil să se garanteze libera circulație a lucrătorilor prin emiterea unui certificat de competență valabil în întreaga UE (spre deosebire de ceea ce se întâmplă în prezent), să se faciliteze mobilitatea pescarilor de la activități de pescuit la alte activități din domeniul maritim și să se dezvolte programe de formare armonizate în UE. Cu toate acestea, pentru o aplicare corespunzătoare a Convenției, este totuși necesar să se elaboreze orientări la nivel european pentru examinările medicale ale pescarilor, în vederea atestării capacității de muncă a acestora. Aceste orientări sunt necesare, de asemenea, pentru a asigura respectarea dispozițiilor articolului 10 din Convenția nr. 188 privind munca în domeniul pescuitului, potrivit căruia niciun pescar nu va putea lucra la bordul unei nave de pescuit fără un certificat medical valabil. În acest scop, Comitetul de dialog social sectorial pentru pescuitul maritim va elabora, în perioada 2019-2020, orientări pentru examinarea medicală a pescarilor.

3.8.

În conformitate cu cele de mai sus, CESE consideră ca fiind prioritare creșterea atractivității profesiei de pescar, atragerea talentelor și facilitarea incluziunii tinerilor în această activitate, care oferă locuri de muncă pentru peste 150 000 de membri de echipaj, prin colaborarea administrațiilor publice și a actorilor-cheie cu sectorul, în domeniul formării și al condițiilor de lucru. Acest lucru este necesar pentru a răspunde deficitului de personal, o problemă care amenință viabilitatea sectorului, identificată astăzi ca fiind cea mai gravă problemă cu care se confruntă flota europeană de pescuit. Reprezentanții industriei semnalează faptul că, în cazul în care nu se găsesc soluții pe termen scurt și mediu, multe nave vor fi nevoite să rămână la dană. Prin urmare, este necesar să se pună în aplicare planuri strategice în domeniul social, cu scopul de a atrage spre sectorul pescuitului lucrătorii europeni, pe de o parte, și, pe de altă parte, de a facilita angajarea străinilor. CESE recomandă încurajarea unei cariere în domeniul maritim și al pescuitului și prezentarea activității de pescuit ca pe o alegere profesională demnă și plină de oportunități pentru tineri.

3.9.

Neglijarea promovării sociale a sectorului pescuitului a condus la un interes mai scăzut al cetățenilor UE pentru îmbrățișarea acestei profesii. Acest lucru a contribuit, la rândul său, la creșterea numărului de locuri de muncă, în apele UE, pentru pescarii migranți (din țările care nu fac parte din SEE), care, în anumite cazuri și țări, cad ușor pradă abuzurilor la locul de muncă (10). Particularitățile sectorului pescuitului, a cărui activitate se desfășoară pe mare pe perioade îndelungate de timp, face ca pescarii migranți să fie deosebit de vulnerabili.

3.10.

Pentru a aborda această problematică, în conformitate cu Rezoluția OIM adoptată la Reuniunea tripartită pe teme privind pescarii migranți din 2017 (11), CESE consideră că este esențial să se elaboreze principii generale și orientări practice pentru servicii echitabile care legate de piața forței de muncă din sectorul pescuitului, inclusiv: (a) orientări suficiente și adecvate pentru proprietarii de nave de pescuit și servicii (transfrontaliere) în ceea ce privește piața forței de muncă; (b) modele de contracte de servicii (transfrontaliere) care să vizeze piața forței de muncă din sectorul pescuitului; (c) orientări suficiente și adecvate pentru pescarii aflați în căutarea unui loc de muncă la bordul navelor de pescuit (străini) și (d) mecanisme de depunere a plângerilor. În acest scop, Comitetul de dialog social sectorial pentru pescuitul maritim va elabora, în perioada 2019-2020, orientări pentru condiții decente de angajare a pescarilor migranți.

3.11.

De asemenea, Comitetul solicită statelor membre ale UE să ratifice și să aplice Convenția nr. 188 a OIM, precum și să asigure respectarea acesteia. În plus, CESE invită Comisia Europeană să colecteze date și statistici privind situația pescarilor migranți în Europa.

3.12.

În conformitate cu articolul 22 din Regulamentul de bază privind PCP, statele membre depun eforturi în vederea atingerii unui echilibru stabil și durabil între capacitatea de pescuit a flotelor lor și posibilitățile lor de pescuit. În acest scop, statele membre se asigură că capacitatea de pescuit a flotelor lor nu depășește în niciun moment plafoanele pentru capacitatea de pescuit stabilite pentru tonajul brut (volum) și pentru kW (putere). Prin intermediul unui studiu recent, cofinanțat de UE (12), referitor la impactul social al acestor plafoane, partenerii sociali europeni au semnalat faptul că limitarea tonajului brut are un impact negativ asupra siguranței, a confortului pescarilor și a calității peștelui, deoarece sancționează inițiativele care oferă navelor măsuri suplimentare de siguranță, confort și calitate, întrucât presupune ca surplusul de metri cubi să fie adăugat, de exemplu, în detrimentul volumului calei, volumului sălii mașinilor sau al rezervoarelor de combustibil.

3.13.

Pe baza celor de mai sus, CESE încredințează Comisiei Europene sarcina de a identifica și alte formule de măsurare a capacității de pescuit, după modelul Norvegiei sau al Islandei, care exclud din calcul spațiile destinate repausului, odihnei și agrementului, pe baza a diverși factori, cum ar fi cota alocată sau dimensiunea navei. În acest sens și în completare, ar trebui autorizată creșterea tonajului navelor atunci când volumele suplimentare răspund nevoii de îmbunătățire a siguranței și a confortului echipajelor.

3.14.

De asemenea, CESE avertizează că atât Convenția nr. 188, cât și Directiva (UE) 2017/159 impun, prin lege, mai mult spațiu pentru cazarea echipajului la bordul noilor nave de pescuit (construite după 15 noiembrie 2019). Un studiu recent, realizat în Franța, a semnalat, de asemenea, o creștere a timpului de lucru și o scădere a perioadelor de repaus, ceea ce conduce la creșterea riscului pentru sănătate și la riscuri profesionale pentru pescari. Constatări similare, publicate de Universitatea din Wageningen din Țările de Jos și de AZTI în Spania, confirmă deteriorarea condițiilor de muncă.

3.15.

CESE subliniază că obligația de debarcare necesită extinderea spațiului de depozitare a capturilor accidentale, care nu mai pot fi aruncate înapoi în mare, generând cheltuieli mai mari legate de combustibil din cauza spațiului limitat pentru speciile-țintă, precum și costuri suplimentare de descărcare, sortare manuală, cântărire și prelucrare (13). De asemenea, Comitetul remarcă faptul că obligația de debarcare pune în pericol siguranța la bordul navei și stabilitatea acesteia, având în vedere că presupune stivuirea mai multor cutii în cală și pe o înălțime mai mare, implicând riscul căderii încărcăturii aflate la înălțime.

3.16.

În plus, peștii care nu au dimensiuni suficient de mari nu pot fi comercializați în vederea consumului uman direct. Acest lucru determină irosirea peștelui, în special în statele membre din sudul UE care nu au fabrici de făină de pește, și reduce veniturile pescarilor, care primesc un preț derizoriu pentru aceste capturi.

3.17.

Acest fapt evidențiază un conflict juridic între articolul 15 din Regulamentul de bază privind PCP referitor la obligația de debarcare și Convenția nr. 188, în special normele privind orele de repaus (articolul 14). CESE îndeamnă Comisia Europeană să treacă la o evaluare a impactului și să propună măsuri adecvate pentru a soluționa neconcordanțele juridice dintre diferitele instrumente juridice adoptate de UE, care afectează pescarii.

3.18.

Vârsta medie a flotei europene este de 23 de ani, ajungându-se la cazuri extreme, cum ar fi cel al Spaniei, unde mai există încă peste 2 500 de nave care au mai mult de 40 de ani. Marea majoritate a acestor nave sunt de mici dimensiuni și sunt dotate cu echipamente pentru pescuitul la scară mică. Pentru a garanta siguranța la bordul navelor, condiții mai bune de locuit pentru membrii echipajului și cele mai bune condiții de lucru, CESE consideră că este necesar să fie pus în aplicare un plan de reînnoire și de modernizare a flotei. Acest plan se poate materializa prin crearea de instrumente financiare, Banca Europeană de Investiții (BEI) oferind acces la finanțare întreprinderilor care își desfășoară activitatea în domeniul pescuitului. Pe de altă parte, ar trebui ca viitorul Fond european pentru afaceri maritime și activități pescărești (FEAMAP) să prevadă sprijin pentru reînnoirea și modernizarea flotei, fără creșterea capacității de pescuit.

3.19.

În final, CESE dorește să se refere la politica comercială a Uniunii Europene. În prezent, peste 60 % din peștele consumat pe piața internă a UE provine din țări terțe. Multe dintre aceste importuri de produse pescărești fac obiectul unor acorduri comerciale care acordă preferințe tarifare, în special țărilor în curs de dezvoltare (sistem de preferințe generalizate, acorduri de parteneriat economic etc.). Există cazuri în care aceste preferințe sunt negociate cu țări terțe care nu respectă standarde de durabilitate socială și de mediu echivalente cu cele pe care trebuie să le respecte producătorii europeni, în conformitate cu reglementările UE (14). Acest lucru conduce la o situație de concurență neloială și la scăderea competitivității întreprinderilor europene. Eforturile depuse de UE pentru ca activitatea de pescuit și oferta de produse marine să fie durabile și responsabile din punct de vedere social sunt, prin urmare, incompatibile cu importul de produse provenind din anumite țări, care respectă în mică măsură sau nu respectă deloc durabilitatea și responsabilitatea socială.

3.20.

UE trebuie să își valorifice politica comercială pentru a asigura aplicarea unor norme similare privind durabilitatea socială și de mediu atât în cazul operatorilor europeni, cât și în cel al operatorilor străini, deschizând porțile pieței interne numai pentru produsele conforme. În caz contrar, UE ar trimite un mesaj greșit comunității internaționale, recompensându-i pe cei care au depus mai puține eforturi pentru durabilitatea stocurilor de pește și pentru tratamentul echitabil al persoanelor.

3.21.

CESE recomandă o mai mare coerență între politica în domeniul pescuitului și politica comercială. În consecință, statele în care există pescuit ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN) și abuzuri grave la locul de muncă nu ar trebui să beneficieze de un acces preferențial pe piața comunitară, ci dimpotrivă. În mod similar, nici contingentele tarifare autonome nu ar trebui să se aplice produselor provenind din țări identificate ca fiind implicate în pescuitul INN (cazul Thailandei, semnalat anterior de Comisia Europeană printr-un „cartonaș galben”). CESE propune utilizarea acestor instrumente numai în situația în care nu dispunem de o cantitate suficientă de produse europene pentru aprovizionarea piețelor noastre, și nu pentru a importa produse nedurabile la prețuri și mai mici. Acest instrument tarifar conduce, de asemenea, la o presiune mai mare asupra prețurilor practicate de producătorii din UE.

3.22.

Facilitarea accesului la pește la prețuri echitabile pentru persoanele cu un consum insuficient de omega-3 și de alți nutrienți ar trebui considerată o politică socială cu impact imediat asupra costurilor suportate de sistemul de sănătate. În multe țări din UE trebuie încă sporit consumul de fructe de mare, pentru ca populația să beneficieze de o dietă variată și sănătoasă

Bruxelles, 25 septembrie 2019.

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER

(1) Avizul CESE pe tema „Să fim receptivi la preocupările cetățenilor Europei pentru un viitor durabil (Drumul către Sibiu și mai departe)” (JO C 228, 5.7.2019, p. 37).

(2) Avizul CESE privind controlul pescuitului (JO C 110, 22.3.2019, p. 118).

(3) Avizul CESE privind Fondul european pentru afaceri maritime și activități pescărești (JO C 110, 22.3.2019, p. 104).

(4) JO L 25, 31.1.2017, p. 12.

(5) http://www.emsa.europa.eu/emsa-documents/latest/item/3156-annual-overview-of-marine-casualties-and-incidents-2017.html

(6) https://ec.europa.eu/jrc/en/publication/eur-scientific-and-technical-research-reports/2018-annual-economic-report-eu-fishing-fleet-stecf-18-07

(7) https://ec.europa.eu/jrc/en/publication/eur-scientific-and-technical-research-reports/2018-annual-economic-report-eu-fishing-fleet-stecf-18-07

(8) http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2018/617484/IPOL_STU(2018)617484_EN.pdf

(9) Directiva 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale are cerințe obligatorii pentru pescuitul în apă dulce, însă cerințele pentru pescuitul în mare nu au fost încă stabilite.

(10) Avizul CESE pe tema „Planul multianual pentru stocurile demersale din Marea Nordului” (JO C 75, 10.3.2017, p. 109).

(11) https://www.ilo.org/sector/activities/sectoral-meetings/WCMS_552794/lang–es/index.htm

(12) http://www.chil.me/download-file/4bd3f613-0ecc-455b-a6ec-60262363eb24/analysis-on-gross-tonnage-and-propulsion-power-ceilings

(13) Avizul CESE privind obligația de debarcare (JO C 311, 12.9.2014, p. 68).

(14) Avizul CESE privind controlul pescuitului (JO C 110, 22.3.2019, p. 118).

15.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 14/72

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – „O mai bună legiferare: bilanțul activității și menținerea angajamentului nostru”

[COM(2019) 178 final]

(2020/C 14/10)

Raportor: Denis MEYNENT

Sesizare	Comisia Europeană, 3.6.2019
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru piața unică, producție și consum
Data adoptării în secțiune	3.9.2019
Data adoptării în sesiunea plenară	25.9.2019
Sesiunea plenară nr.	546e
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	99/0/0

1. Concluzii și recomandări

1.1.

Legislația europeană este un factor de integrare esențial. Dacă respectă proporțiile adecvate, ea devine o garanție importantă de protecție și securitate juridică pentru toți actorii și cetățenii europeni (1).

1.2.

Comitetul solicită ca agenda pentru o mai bună legiferare să continue, cu condiția să îi fie aduse anumite îmbunătățiri de fond (a se vedea recomandările de mai jos). Comitetul propune ca responsabilitatea pentru această agendă să poată fi încredințată unui vicepreședinte al noului colegiu.

1.3.

CESE reamintește că o mai bună reglementare nu este un substitut al deciziilor politice și nu poate, în niciun caz, să ducă la dereglementare și nici nu poate avea ca efect reducerea nivelului de protecție socială, de protecție a mediului, a consumatorilor și a drepturilor fundamentale (2).

1.4.

Utilizarea instrumentelor pentru o mai bună legiferare trebuie să constituie un mijloc de asigurare a faptului că se ține seama de caracterul durabil al acțiunilor întreprinse în cadrul politicilor europene.

1.5.

CESE invită Comisia să revizuiască orientările și criteriile din setul de instrumente utilizat pentru o mai bună legiferare, în vederea integrării obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) ale Agendei 2030 în procesele de evaluare. O „verificare a durabilității” ar trebui inclusă în mod explicit în setul de instrumente pentru o mai bună legiferare.

1.6.

CESE își reiterează solicitarea ca ecosistemul european în domeniul evaluării impactului (EI) și al evaluării continue să evolueze în continuare, în vederea îmbunătățirii calității sale și a promovării participării active a societății civile organizate la conceperea și punerea în aplicare a legislației (3).

1.7.

Evaluările impactului trebuie să prezinte întotdeauna, în primul rând, o abordare de tip costuri-beneficii, care să se bazeze pe date fiabile și verificabile, precum și o abordare calitativă, în interesul părților interesate.

1.8.

CESE solicită Comisiei să creeze o matrice de evaluare inteligentă, care să permită modelarea dinamică a impactului modificărilor substanțiale efectuate de colegiuitori și părțile interesate, prin obiectivarea impactului anumitor parametri, precum nivelul emisiilor, procente, praguri sau plafoane cantitative, dar și a datelor calitative. În acest sens, CESE solicită crearea unui proiect-pilot de modelare inteligentă.

1.9.

Evaluările impactului trebuie să fie integrate și să țină seama de toate criteriile, cele mai importante fiind: protecția socială, protecția consumatorilor și ocuparea forței de muncă, dar și ODD, sănătatea, mediul, clima, impactul teritorial, IMM-urile și microîntreprinderile.

1.10.

CESE dorește ca, în acest sens, să se întreprindă o acțiune fermă în favoarea IMM-urilor (Act small first) și solicită evaluarea principiului „a gândi mai întâi la scară mică” (Think small first) și a „testului IMM-urilor”, în vederea consolidării eficacității lor și a elaborării unei legislații „compatibile cu IMM-urile”, pentru a le promova dezvoltarea în cadrul pieței interne, în deplină securitate juridică.

1.11.

Metodologia pentru realizarea EI trebuie să fie transparentă și să fie pusă la dispoziția celorlalte instituții și organe consultative, pentru ca ele să poată formula amendamente și avize care să fie studiate în prealabil.

1.12.

Dacă sunt realizate în mod independent și obiectiv, EI trebuie să analizeze și, după caz, să propună alternative, evidențiind în mod clar avantajele și dezavantajele diferitelor scenarii.

1.13.

Comitetul de analiză a reglementării (CAR), însărcinat cu controlul de calitate, este un organism util, care și-a dovedit eficiența în sistemul de EI. CAR ar trebui să fie implicat în mai mare măsură în elaborarea unei abordări integrate.

1.14.

Clauzele de revizuire ar trebui redactate astfel încât Comisia și statele membre să poată supraveghea punerea în aplicare a legislației în cauză și să poată efectua o analiză integrată a impactului legislației respective asupra părților interesate.

1.15.

CESE, care a stabilit un contact direct cu realitatea de pe teren și dispune de o vastă rețea de relații și de expertiza membrilor săi, dorește să acorde prioritate evaluărilor ex post și celor de natură calitativă, care sunt în măsură să identifice impactul unei intervenții legislative sau al unei politici europene și să consolideze experiența practică și perspectiva partenerilor economici și sociali europeni (4).

1.16.

În opinia CESE, consultările ar trebui să implice mai mult organizațiile societății civile, prin stabilirea unei forme de parteneriat colaborativ.

1.17.

Chestionarele ar trebui să fie deschise și să permită respondenților să se exprime cât mai detaliat. Comitetul solicită Comisiei ca analiza răspunsurilor să se facă prin utilizarea unei tehnici calitative, mai favorabilă unei evaluări nuanțate a rezultatelor.

1.18.

Comitetul consideră că „principiul inovării” nu are niciun temei juridic și este foarte nesigur, motiv pentru care aplicarea lui ar trebui avută în vedere doar în situații foarte specifice, în care prezintă valoare adăugată, cu excepția cazurilor ce privesc buna funcționare a pieței interne și protecția socială, mediul, consumatorii și sănătatea. Comitetul își reafirmă acordul față de aplicarea principiului precauției (articolul 191 din TFUE) și crede că este bine-venită elaborarea unui aviz din proprie inițiativă privind conținutul și utilizarea „principiului inovării”, precum și compatibilitatea acestor două principii.

1.19.

Metoda utilizată pentru reducerea costurilor nejustificate trebuie să se bazeze pe o evaluare de la caz la caz a legislației în vigoare, care să urmărească identificarea concretă a aspectelor care pot fi simplificate, raționalizate sau eliminate, și nu pe obiective exprimate în cifre, stabilite ex ante„la nivel politic”.

1.20.

În acest sens, Comitetul solicită Comisiei să clarifice criteriile utilizate pentru a stabili dacă o sarcină administrativă sau de reglementare este utilă sau inutilă, respectând principiul proporționalității.

1.21.

CESE solicită realizarea unui bilanț echilibrat și lucid al platformei REFIT; consideră că platforma trebuie să dispună de norme și mijloace prin care să poată oferi un răspuns mai rapid la sesizări, clarificând totodată metodologia de lucru.

1.22.

Mandatul platformei trebuie să fie revizuit astfel încât programul REFIT să funcționeze în ambele sensuri, cu alte cuvinte, să nu privilegieze o anumită orientare în cazul unei reglementări: adăugarea, completarea, modificarea sau abrogarea unui act legislativ (5).

2. Sinteza comunicării

2.1.

Comisia consideră că mai buna legiferare a îmbunătățit modul în care sunt elaborate politicile și că ar trebui să rămână una dintre metodele sale principale de lucru. În comunicare se reamintește că mai buna legiferare nu ascunde un program de dereglementare. În pofida unor rezultate încurajatoare, Comisia a efectuat o evaluare critică a acțiunii sale.

2.2.

Printre aspectele pozitive se numără, în special, participarea sporită a cetățenilor, a părților interesate și a societății civile la consultările Comisiei.

2.3.

În ceea ce privește evaluarea impactului, Comisia consideră că analizarea impactului economic, social și de mediu al inițiativelor sale se realizează în mod sistematic.

2.4.

În ceea ce privește evaluările legislației puse în aplicare la nivelul UE, Comisia salută faptul că trei sferturi dintre EI realizate sunt, în prezent, însoțite de o evaluare a politicii sau a sectorului în cauză.

2.5.

În ceea ce privește programul REFIT, bilanțul Comisiei este pozitiv. În perioada 2015-2018, Comisia a prezentat 150 de măsuri de simplificare a legislației Uniunii.

2.6.

În pofida acestui bilanț pozitiv, Comisia indică o serie de posibile îmbunătățiri și formulează o serie de angajamente concrete, în special intensificarea cooperării sale cu CESE și CoR, consolidarea și controlul calității consultărilor publice și o evaluare mai detaliată privind subsidiaritatea și proporționalitatea, utilizând, de exemplu, „șablonul” comun propus de Grupul operativ cu același nume.

3. Evaluarea Comitetului

3.1.

Un număr mare de proiecte s-a desfășurat sub egida Comisiei sau a altor organe (Coreper, CAR, OCDE), pentru a evalua progresele înregistrate de UE în trei domenii:

—	evaluarea impactului;

—	consultarea părților interesate, a societății civile și a cetățenilor;

—	simplificarea și reducerea sarcinilor de reglementare.

Totuși, în ciuda eforturilor constante ale Comisiei, persistă unele dificultăți.

3.2.

Evaluarea impactului

3.2.1.

Înmulțirea criteriilor cu caracter economic: de-a lungul anilor, au fost adăugate o serie de criterii de evaluare cu caracter economic (testul privind competitivitatea, testul privind economia digitală, testul IMM-urilor, o legislație care să își păstreze eficacitatea în timp, principiul inovării). Această inflație de criterii prezintă trei dificultăți: ierarhizarea criteriilor, poziționarea lor în raport cu criteriile sociale și de mediu (care este criteriul decisiv în ultimă instanță?) și o anume dimensiune „birocratică” a exercițiului.

3.2.2.

Metodologie orientată, în principal, asupra costurilor: diferitele instrumente din setul de instrumente (Toolbox) (6) pus la dispoziția Comisiei pentru evaluarea impactului unei inițiative sunt statice, orientate asupra costurilor, se limitează la întrebări generale, fără a pune accentul pe aspectul calitativ sau a lua în considerare scenarii alternative. Instrumentele se suprapun și nu permit o abordare integrată, care să aibă în vedere atât costurile, cât și beneficiile și care să vizeze coeziunea teritorială, dezvoltarea și competitivitatea durabile. În sfârșit, niciun instrument nu este dedicat în mod specific mediului și climei.

3.2.3.

Absența EI pentru actele delegate și actele de punere în aplicare: aceste acte au un amplu domeniu de aplicare și au dobândit un loc foarte important în legislația UE. În 2018, au existat 861 de acte de punere în aplicare pentru 96 de acte delegate și 72 de acte legislative (7). Comisia recunoaște că există puține EI pentru actele delegate, din cauza lipsei de timp sau a bugetului. De asemenea, CESE consideră că ar trebui consultat, la rândul său, în vederea emiterii unui aviz, atât în cadrul procedurii de delegare, cât și în cazul actelor legislative și în ceea ce privește eventuala modificare a actelor respective, date fiind repercusiunile lor în termeni economici și sociali (8).

3.2.4.

Absența evaluării impactului modificărilor substanțiale ale colegiuitorilor: în pofida punctului 15 din Acordul interinstituțional (9), care impune Consiliului și Parlamentului să efectueze EI în legătură cu modificările substanțiale pe care le aduc propunerilor Comisiei, Consiliul nu a realizat niciodată o EI a unei modificări substanțiale propuse de unul sau mai multe state membre. De fapt, Consiliul nu dispune nici de bugetul, nici de capacitatea operațională necesare în acest sens.

3.2.5.

Externalizarea evaluărilor de impact ale Comisiei: sistematizarea EI presupune costuri și privatizarea parțială a acestora. Ce garanție avem că evaluările impactului sunt efectuate în condiții de independență și obiectivitate, din moment ce unitatea din cadrul Comisiei care realizează EI este cea care elaborează și propunerea legislativă?

3.2.6.

Rolul Comitetului de analiză a reglementării (CAR): CAR examinează calitatea evaluărilor impactului. Avizul pozitiv dat de acesta este necesar pentru aprobarea propunerii de către colegiul comisarilor. În 2018, 28 % dintre EI au primit un aviz negativ din partea CAR din cauza calității nesatisfăcătoare. Trebuie salutat profesionalismul membrilor CAR, care au demonstrat că sunt independenți. Cu toate acestea, utilitatea CAR și obiectivul său rămân necunoscute publicului larg. CAR ar putea fi implicat în mai mare măsură în elaborarea unei abordări integrate a dimensiunilor economice, sociale și de mediu ale EI.

3.2.7.

Evaluarea ex post a impactului legislației UE asupra funcționării pieței interne este garanția bunei guvernanțe. Clauza de revizuire permite verificarea punerii corecte în aplicare a legislației în cauză și îmbogățirea, modificarea sau adaptarea unei anumite legislații, ținând seama de cunoștințele științifice, de constatările de pe teren sau de consultarea partenerilor sociali. Or, numeroase exemple recente arată că aceste clauze de revizuire nu sunt întotdeauna redactate astfel încât Comisia și statele membre să efectueze o evaluare integrată a impactului legislației în cauză. În plus, Curtea de Conturi Europeană subliniază că conținutul clauzelor de revizuire nu este întotdeauna clar, în special în ceea ce privește identificarea rezultatului solicitat și stabilirea datei la care trebuie efectuată o examinare ex post (10).

3.3.

Apariția „principiului inovării”

3.3.1.

Apărut în noiembrie 2014, la inițiativa Forumului european privind riscurile (European Risk Forum), și aprobat de Consiliu în 2016, în timpul Președinției neerlandeze, acest principiu prevede necesitatea compatibilității oricărei noi propuneri legislative, în lumina impactului său (pozitiv) asupra inovării, pentru a crea o legislație care să facă față viitorului (future proof legislation).

3.3.2.

De atunci, promotorii acestui principiu încearcă să îl integreze în acquis-ul legislativ al UE. În 2019, principiul inovării a fost menționat în treacăt în programul Orizont Europa (2021-2027), sub forma unui considerent.

3.3.3.

Cu toate acestea, se constată faptul că trăsăturile definitorii ale „principiului inovării” sunt foarte neclare:

—	„principiul inovării” nu are niciun temei juridic, spre deosebire de principiul precauției (articolul 191 din TFUE), cu care este comparat uneori;

—	este deosebit de vag: despre ce fel de inovare este vorba? Științifică, tehnică, organizațională, socială?

Din punct de vedere empiric, cercetările academice arată că legiferarea nu afectează inovarea. Dimpotrivă, „se pare că normele sunt mai degrabă benefice pentru inovare și că acest impact este cu atât mai pronunțat cu cât sectorul în cauză este aproape de frontiera tehnologică” (11). În hotărârea sa în cauza T-521/14 (Suedia/Comisia), Curtea de Justiție a UE a confirmat supremația criteriilor științifice asupra oricărei evaluări subiective a obligațiilor impuse legiuitorului european în numele inovării sau al altor imperative.

3.3.4.

Comitetul solicită ca observațiile anterioare să fie luate în considerare în mod corespunzător în comunicarea privind „principiul inovării”, anunțată de Comisie în documentul său „Industria până în 2030” (12).

3.3.5.

CESE consideră că ar fi oportun să elaboreze un aviz din proprie inițiativă privind „principiul inovării” și, în special, compatibilitatea acestuia cu principiul precauției.

3.4.

Consultările publice

3.4.1.

În pofida unor eforturi reale, procedura de consultare se confruntă cu numeroase deficiențe structurale:

—	principalii respondenți sunt asociațiile de întreprinderi (42,9 %) (13). Rata de răspuns din partea marilor întreprinderi sau a asociațiilor de întreprinderi a fost chiar de 60 % în cazul platformei REFIT;

—

neavând resurse suficiente, partenerii sociali, în general, și reprezentanții lucrătorilor și ai consumatorilor, în special, sunt dezavantajați față de întreprinderile multinaționale și de marile asociații patronale, în pofida rolului lor recunoscut și legitim în procesul de luare a deciziilor (a se vedea articolul 154 din TFUE);

—	chestionarele au o anumită orientare, sunt redactate adesea în formă binară și oferă puține posibilități pentru o evaluare detaliată din partea respondenților;

—	disponibilitatea de a răspunde este adesea limitată la anumite state membre. Din această cauză, din consultări rezultă o imagine parțial trunchiată a realității;

—	analiza răspunsurilor se face într-un mod standardizat. Acest lucru are ca rezultat o prelucrare statică a rezultatelor, care nu permite o exploatare inteligentă și nuanțată a răspunsurilor, nici ponderarea rezultatelor consultării.

3.5.

Reducerea sarcinilor de reglementare inutile

3.5.1.

În noiembrie 2018, Comisia a publicat raportul său anual privind sarcinile de reglementare din 2018 (14), care oferă o imagine de ansamblu asupra eforturilor de simplificare depuse de UE.

În pofida publicității din jurul acestui subiect, acest raport include atât măsuri care urmează să se concretizeze, cât și rezultate generate mai mult de progresele economiei digitale decât de acțiunile de reducere a sarcinilor administrative (de exemplu, regulamentul privind controlul pescuitului și pachetul legislativ privind dreptul societăților comerciale).

3.5.2.

Raportul OCDE privind o mai bună legiferare, din 2019 (15) a dedicat, de asemenea, o parte din reflecțiile sale acestei chestiuni. OCDE pare să solicite desființarea parțială a acquis-ului comunitar și a cadrului legislativ al statelor membre, pe motivul reducerii sarcinilor și a costurilor de reglementare, fără a răspunde la întrebarea preliminară referitoare la măsura în care ar trebui să se reducă costurile și la precizarea momentului din care sistemele de protecție (sociale, de mediu și teritoriale) riscă să fie amenințate.

3.5.3.

Platforma REFIT a fost înființată în mai 2015 pentru a permite autorităților publice, cetățenilor și părților interesate să contribuie la îmbunătățirea legislației europene. În opinia Comitetului, unele aspecte ridică semne de întrebare:

—	un proces redundant: activitatea grupului de state membre din cadrul platformei se suprapune, parțial, cu activitatea celor aproximativ 200 de grupuri de lucru ale Consiliului;

—	un proces lent: procesul de adoptare a avizelor durează adesea câteva luni din cauza numărului mic de poziții comune ale celor două grupuri, care se reunesc doar o singură dată și nu poartă un dialog veritabil;

—

un proces asimetric: sesizările provin, în principal, din partea organizațiilor patronale, și anume a asociațiilor de întreprinderi sau a camerelor de comerț (potrivit statisticilor publicate de Comisie), rareori din partea societății civile sau a partenerilor sociali. Deși Comisia și statele membre sunt reprezentate, Parlamentul European este absent;

—	un organism fără expertiză reală: pe ce bază științifică sunt îndreptățiți membrii platformei să analizeze propunerile foarte diverse pe care le primesc? Singura expertiză reală aparține Comisiei, care a profitat uneori de aceasta pentru a-și promova propriile propuneri;

—	o diminuare a rolului CESE și al CoR în comparație cu cel al altor părți interesate, ceea ce are ca efect diluarea avizelor pe care le-ar putea elabora comitetele;

—	un cost nejustificat de beneficii: costul platformei pare disproporționat în comparație cu rezultatele obținute până în prezent;

—	caracterul orientat într-un anumit sens al platformei: Comitetul solicită ca exercițiul să funcționeze în ambele sensuri, cu alte cuvinte, să nu privilegieze o anumită orientare în cazul unei reglementări ‒ adăugarea, completarea, modificarea sau abrogarea unui act legislativ.

Bruxelles, 25 septembrie 2019.

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER

(1) A se vedea punctul 1.1 în JO C 434, 15.12.2017, p. 11

(2) A se vedea punctul 1.4 în JO C 81, 2.3.2018, p. 81

(3) JO C 434, 15.12.2017, p. 11

(4) JO C 303, 19.8.2016, p. 45, punctul 1.9

(5) JO C 303, 19.8.2016, p. 45, punctul 1.11

(6) „Better regulation Toolbox” (Setul de instrumente pentru o mai bună legiferare), Comisia Europeană, SWD(2017) 350 final, 7 iulie 2017.

(7) Sursa: Statistici privind actele legislative – EUR-Lex (https://eur-lex.europa.eu/statistics/legislative-acts-statistics.html).

(8) JO C 13, 15.1.2016, p. 145

(9) Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (JO L 123, 12.5.2016, p. 1).

(10) Curtea de Conturi Europeană: „Examinarea ex post a legislației UE: un sistem bine stabilit, dar incomplet” (2018).

(11) Lilas Demmou, Bruno Amable, Ivan Ledezma, „Impactul legiferării asupra inovării: o analiză a performanței în funcție de apropierea de frontiera tehnologică” (L’impact de la réglementation sur l’innovation: une analyse des performances selon la proximité à la frontière technologique), Economie et prévision, 2013, pagina 11. Articolul poate fi consultat la adresa https://hal.archives-ouvertes.fr/hal-01614139

(12) Pagina 21.

(13) Sursa: SWD(2019) 156 final, care însoțește comunicarea Comisiei „Taking stock of the Commission’s Better regulation Agenda” (Bilanțul Agendei Comisiei pentru o mai bună legiferare), 15.4.2019.

(14) „The European Union’s efforts to simplify legislation (Eforturile Uniunii Europene de simplificare a legislației)”, noiembrie 2018.

(15) Raportul OCDE (2019) „Better regulation Practices across the European Union” (Practici pentru o mai bună legiferare în Uniunea Europeană).

15.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 14/78

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor

[COM(2019) 208 final – 2019/0101 (COD)]

(2020/C 14/11)

Raportor unic: Jorge PEGADO LIZ

Sesizare	Parlamentul European, 15.7.2019 Consiliu, 24.6.2019
Temei juridic	Articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru piața unică, producție și consum
Data adoptării în secțiune	3.9.2019
Data adoptării în sesiunea plenară	25.9.2019
Sesiunea plenară nr.	546
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	107/1/1

1. Concluzii și recomandări

1.1.

CESE ia notă de faptul că orașele Paris, Bruxelles și Madrid au atacat în justiție în fața Tribunalului Regulamentul (UE) 2016/646 al Comisiei (1), ceea ce a dus, la 13 decembrie 2018, la o decizie a Tribunalului de a anula în parte acest regulament.

1.2.

CESE constată că Tribunalul a acordat Comisiei suficient timp pentru a remedia presupusele deficiențe constatate în regulament, într-un mod care să nu pericliteze funcționarea normală a pieței – până în februarie 2020, indiferent de recursul introdus de Comisie.

1.3.

CESE reamintește amploarea scandalului Dieselgate, pe care l-a abordat deja în mai multe avize ale sale și regretă că Comisia nu a fost în măsură să anticipeze aceste evenimente prin intermediul unor măsuri eficiente, luate încă de la început.

1.4.

Comitetul rămâne, de asemenea, conștient că, în pofida apelurilor sale repetate de mai mult de 20 de ani, UE nu a fost în măsură (sau nu a fost dispusă) să se echipeze cu un instrument eficient de acțiune colectivă, capabil să facă față unor situații precum cea de față.

1.5.

CESE consideră, de asemenea, că soluția propusă în prezenta propunere nu ar trebui să se limiteze la soluționarea unei chestiuni formale, fără a servi în mod real interesele reclamanților.

1.6.

De asemenea, Comitetul se teme că, prin competența conferită Comisiei de a emite acte delegate și prin termenii pe care îi stabilește în acest sens, propunerea ar submina nu numai eficacitatea legislației, ci și intențiile legiuitorului asociate cu adoptarea acestor acte delegate. Prin urmare, CESE consideră că ar trebui să își revizuiască avizele privind actele secundare printr-un nou aviz din proprie inițiativă, având în vedere cel mai recent acord interinstituțional.

1.7.

De asemenea, CESE speră că Comisia va garanta că Regulamentele (UE) 2017/1154 (2) (cel de-al 3-lea pachet) și (UE) 2018/1832 (3) (cel de-al 4-lea pachet) nu vor face obiectul unei proceduri identice cu cea prevăzută în legislația actuală.

1.8.

Având în vedere numărul măsurilor legislative adoptate în acest domeniu (aproximativ 100), CESE invită Comisia, în conformitate cu principiile Agendei pentru o mai bună reglementare, să ia în considerare posibilitatea sau necesitatea unei compilații/codificări în acest sens.

1.9.

Nu în ultimul rând, Comisia este invitată să ia în considerare propunerile specifice prezentate de CESE pentru a asigura o implementare mai rapidă și o mai mare securitate juridică.

2. Scandalul Dieselgate și acțiunile colective ale consumatorilor

2.1.

În septembrie 2015, a fost făcut public faptul că Grupul Volkswagen ar fi fabricat și vândut vehicule echipate cu o aplicație informatică pentru manipularea testelor de încercare efectuate în laborator și prevăzute pentru controlul emisiilor generate de autovehicule (4).

2.2.

Astfel, concernul a prejudiciat, la nivel mondial, milioane de consumatori care au achiziționat aceste vehicule crezând că ele respectă limitele legale de emisie de poluanți și au un impact mai sustenabil asupra mediului și a consumului de carburant. Prin comportamentul său, compania a adus, de asemenea, prejudicii grave sănătății cetățenilor și mediului, în general.

2.3.

S-a constatat că, prin modul în care a procedat concernul și ca urmare a cerințelor privind testarea în laborator, diferența dintre valorile emisiilor în cadrul testelor de laborator și cele în condițiile reale de conducere a fost de 10 până la 40 de ori mai mare în ceea ce privește emisiile de oxid de azot.

2.4.

Concernul a recunoscut că a instalat acest dispozitiv în aproximativ 11 milioane de vehicule cu motor diesel din întreaga lume. Ca urmare a acestui scandal, Comisia Europeană și unele state membre au lansat proceduri administrative sau penale pentru a sancționa compania pentru comportamentul său-.

2.5.

CESE atrage atenția că milioane de consumatori nu au primit despăgubiri efective pentru pierderile pe care le-au suferit și că nu există informații cu privire la consecințele activităților de supraveghere desfășurate de autoritățile statelor membre, și nici cu privire la procedurile de rechemare efectuate de către concernul Volkswagen, în special în ceea ce privește efectele readucerii vehiculelor în stare de conformitate în vederea unei eventuale utilizări ulterioare a vehiculului.

2.6.

O serie de organizații de protecție a consumatorilor și a mediului la nivel european au recurs la mecanisme de recurs colectiv și au introdus acțiuni împotriva Volkswagen și SEAT, dar numai la nivel național și urmând proceduri judiciare diferite.

2.7.

Indiferent de rezultatul acestor acțiuni, este posibil ca mulți dintre acești consumatori să nu fie niciodată despăgubiți pentru prejudiciul suferit ca urmare a absenței unui mecanism european de acțiune colectivă în despăgubire. În plus, recenta propunere de directivă a Comisiei privind acțiunile de reprezentare pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor (5) nu abordează pe deplin necesitatea de a oferi o compensație reală consumatorilor pentru prejudiciul suferit. Un astfel de răspuns ar fi fost esențial în acest caz, deoarece ar permite oferirea unei compensații consumatorilor prejudiciați, care sunt complet dependenți de măsurile și deciziile adoptate în statele membre, existând speranța că negocierile în curs cu PE și cu Consiliul vor fi în curând încheiate cu succes și vor duce la o versiune mai adecvată a propunerii.

3. Măsurile Comisiei Europene și avizele CESE

3.1.

În fața acestui scandal, instituțiile UE au încercat să impună sancțiuni, să propună remedii și să pună capăt acestei situații (6).

3.2.

Ca urmare a activității comisiei de anchetă a Parlamentului European privind măsurarea emisiilor în sectorul autovehiculelor (Comisia EMIS), care a început la 17 decembrie 2015 și s-a încheiat la 2 martie 2017 (7), Comisia a adoptat mai multe măsuri emblematice, inclusiv procedura de încercare privind emisiile generate în condiții reale de conducere (Real Driving Emissions – RDE) (8), stabilită și dezvoltată prin Regulamentele (UE) 2016/427 (9) (primul pachet), (UE) 2016/646 (10) (al doilea pachet), (UE) 2017/1154 (11) (al treilea pachet) și (UE) 2018/1832 (12) (al patrulea pachet).

3.3.

CESE și-a exprimat, în special începând cu anul 2006, punctul de vedere despre problema emisiilor de gaze de eșapament, în special a particulelor în suspensie (PM), a oxizilor de azot (NOx), a monoxidului de carbon (CO) și a hidrocarburilor (HC), evidențiind unele dintre deficiențele schemelor propuse în mod succesiv și recomandând măsuri mai fiabile în materie de măsurare a acestor emisii (13).

3.4.

Cu toate acestea, în ceea ce privește regulamentele menționate mai sus, la punctul 3.2, nu s-a solicitat CESE să emită un aviz, întrucât consultarea Comitetului nu este obligatorie pentru actele de tipul celor adoptate de Comisie în temeiul articolelor 296 și 297 TFUE (spre deosebire, de exemplu, de articolele 38, 46, 95, 113, 115, 164, 166, 169, 177, 182, 188, 192, 194, 203, 336 și, în special, de articolul 304 din tratat).

3.5.

Cu toate acestea, la 26 iunie 2016, Ville de Paris (cauza T-339/16), la 29 iunie 2016, Ville de Bruxelles (cauza T-352/16) și, la 19 iulie 2016, Ayuntamiento de Madrid (cauza T-391/16), au introdus acțiuni împotriva Comisiei în temeiul articolului 263 din TFUE, având ca obiect anularea Regulamentului (UE) 2016/646 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 692/2008 în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 6). Acțiunile au fost introduse deoarece, în opinia lor și în esență, se constată necompetența, din cauza utilizării inadecvate de către Comisie a procedurii de reglementare cu control în locul procedurii legislative ordinare; a existat o încălcare a unei norme fundamentale de procedură prin modificarea unui element esențial al unui act de bază, nerespectându-se astfel cerințele de formă prevăzute pentru adoptarea sa, și o încălcare a normelor de drept primar și de drept derivat și a principiilor generale ale dreptului Uniunii Europene, în mod concret a articolelor 3, 11, 114 alineatul (3) și 191 din TFUE, precum și a articolelor 35 și 37 din Carta drepturilor fundamentale, a Directivei 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului (14). De asemenea, ar fi fost încălcate articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului (15) și Regulamentul (CE) nr. 692/2008 al Comisiei (16) nu în ultimul rând, că ar fi avut loc un abuz de putere, în măsura în care obiectivul Comisiei de a crește valorile-limită de emisie pentru NOx nu coincide nici cu scopul menționat în dreptul UE, nici cu scopul declarat de Comisie, nefiind conform cu dreptul UE.

3.6.

În hotărârea sa din 13 decembrie 2018, Tribunalul a decis să combine cele trei proceduri și, în esență, să admită acțiunile în ceea ce privește următoarele puncte:

—

„Din considerațiile care precedă rezultă că trebuie anulat doar punctul 2 din anexa II la regulamentul atacat, în măsura în care stabilește, la punctele 2.1.1 și 2.1.2 din anexa IIIA la Regulamentul (CE) nr. 692/2008 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007, valoarea factorului de conformitate final CF poluant și valoarea factorului de conformitate CF poluant temporar pentru masa de oxizi de azot”;

—

„Efectele dispoziției anulate în temeiul punctului 1 din prezentul dispozitiv se mențin până la adoptarea într-un termen rezonabil a unei noi reglementări care să înlocuiască aceste dispoziții, termenul respectiv neputând depăși douăsprezece luni de la data de la care prezenta hotărâre produce efecte”.

4. Propunerea Comisiei

4.1. Motivele și temeiul propunerii

4.1.1.

În mai 2017, Comisia Europeană a prezentat o serie de măsuri menite să modernizeze transportul și mobilitatea în Europa, printre care se numără reducerea emisiilor de CO2, a poluării atmosferice și a congestionării traficului, precum și eliminarea birocrației pentru întreprinderi.

4.1.2.

Regulamentul (CE) nr. 715/2007 fusese deja adoptat în 2007, stabilind norme privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6), solicitând ca vehiculele ușoare noi să respecte anumite limite de emisii.

4.1.3.

Ca urmare a scandalului „Dieselgate”, Comisia a efectuat o analiză detaliată a procedurilor, încercărilor și a cerințelor de omologare de tip și a constatat că emisiile generate în condiții reale de conducere pe șosea de vehiculele Euro 5 sau Euro 6 au depășit în mod semnificativ emisiile măsurate în cadrul noului ciclu de conducere european, în special în ceea ce privește emisiile de NOx provenite de la vehiculele cu motor diesel.

4.1.4.

Comisia a considerat necesar să stabilească cerințele cantitative referitoare la RDE în vederea limitării emisiilor de gaze de eșapament în toate condițiile normale de utilizare, în conformitate cu limitele de emisie prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 715/2007. Aceasta a dus la adoptarea Regulamentului (UE) 2016/646 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 692/2008, prin revizuirea valorilor factorilor de conformitate, pe baza emisiilor măsurate în cadrul încercărilor, utilizând în acest scop o procedură de comitologie.

4.1.5.

Această modificare, care corespunde celei de-a doua faze a procedurii RDE, a impus ca încercările menite să măsoare emisiile de NOx să fie obligatorii pentru noile tipuri de vehicule, începând din septembrie 2017, și pentru toate vehiculele, începând din septembrie 2019, propunere acceptată de PE și Consiliu (17).

4.1.6.

În decembrie 2018, în urma unui recurs introdus de orașele Paris, Madrid și Bruxelles, Tribunalul a anulat unele dispoziții din Regulamentul (UE) 2016/646, printre altele, pe motiv că așa-numiții „factori de conformitate”nu ar fi trebuit să fie adoptați prin procedura de comitologie, ci în cadrul procedurii legislative ordinare. Anularea a avut un caracter parțial și nu a afectat procedura de încercare în condiții reale de conducere, care rămâne în vigoare.

4.1.7.

Cu toate acestea, Tribunalul a amânat efectele anulării în parte până în luna februarie 2020, pentru a permite Comisiei să se conformeze hotărârii.

4.2. Conținutul și scopul propunerii

4.2.1.

Pentru a evita impunerea unei sarcini excesive producătorilor care și-au proiectat deja vehiculele în cadrul procedurii RDE adoptate anterior, Comisia a înaintat prezenta propunere legislativă, urmărind următoarele:

—	restabilirea factorilor de conformitate adoptați anterior;

—	acordarea de competențe Comisiei pentru a revizui anual, în sens descrescător, factorii de conformitate stabiliți de legiuitor, cu scopul de a reflecta progresele în ceea ce privește precizia echipamentelor de măsurare portabile.

4.2.2.

Comisia susține că Tribunalul, în hotărârea de anulare, nu a pus în discuție justificarea tehnică a factorilor de conformitate. Prin urmare, și având în vedere că există încă o discrepanță între emisiile măsurate în condiții reale de conducere și cele măsurate în laborator, este oportun să se introducă factori de conformitate, modificându-se în acest sens Regulamentul (CE) nr. 715/2007.

4.2.3.

Factorii de conformitate ar urma să fie introduși în două etape: în prima etapă, ar trebui să se aplice un factor de conformitate temporar, în timp ce, în a doua etapă, ar trebui să se utilizeze numai factorul de conformitate final, Comisia având sarcina de a examina periodic factorii de conformitate finali, în funcție de progresul tehnic.

4.2.4.

În plus, se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește normele detaliate privind procedurile, încercările și cerințele specifice pentru omologarea de tip. Această delegare include, de asemenea, competența de a completa Regulamentul (CE) nr. 715/2007 cu normele revizuite respective și ciclurile de încercare utilizate pentru măsurarea emisiilor. Propunerea include, de asemenea, posibilitatea de a modifica prezentul regulament pentru a revizui în sens descrescător factorii de conformitate finali și pentru a reetalona valorile-limită bazate pe masa particulelor, precum și pentru a introduce valori-limită bazate pe numărul de particule.

4.2.5.

Prin această propunere, producătorii trebuie să demonstreze din nou că toate vehiculele noi vândute, înmatriculate sau puse în circulație în Uniunea Europeană respectă limitele stabilite.

4.2.6.

Chiar înainte de a-și prezenta propunerea, Comisia a contestat decizia Tribunalului în fața CJUE, considerând că regulamentul său anterior nu a afectat elemente esențiale, și anume factorii de conformitate stabiliți, ci numai criteriile de măsurare a acestora.

5. Observații generale

5.1.

Nu intră în rolul sau în competența CESE de a se amesteca într-un conflict juridic între instituțiile UE, în special atunci când problema face obiectul unui recurs pendinte în fața CJUE. Cu toate acestea, CESE are dreptul să își exprime opinia cu privire la cadrul prezentat în propunerea Comisiei și la modul în care aceasta atinge obiectivele propuse.

5.2.

Este adevărat că propunerea în cauză corectează viciile de formă referitoare la necompetență și la încălcarea diferitor dispoziții de drept primar referitoare la utilizarea abuzivă a unei proceduri nelegale.

5.3.

În ceea ce privește aspectele de fond, după cum arată și în avizele sale anterioare pe tema actelor delegate, CESE se îndoiește că soluția aleasă de a conferi Comisiei competența de a adopta acte delegate în domenii în care Tribunalul a considerat că numai legiuitorul poate modifica elementele esențiale, o competență pe care Comisia pare să o dorească pentru ea însăși, reflectă obiectivul juridic al actelor delegate (18).

5.4.

CESE salută faptul că termenele pentru punerea în aplicare a propunerii au fost menținute și că ea va continua să acopere noile tipuri de vehicule, așa cum a fost cazul începând cu 1 septembrie 2017, fiind aplicabilă vehiculelor noi începând cu 1 septembrie 2019.

5.5.

Cu toate acestea, CESE are îndoieli cu privire la eficacitatea juridică a măsurilor, având în vedere lipsa de certitudine în ce privește procedura legislativă, ceea ce poate, de fapt, să pună în pericol intrarea măsurii în vigoare în luna septembrie, fără a mai menționa întrebările apărute deja în ce privește efectele retroactive ale acestor măsuri.

5.6.

Situația devine și mai complexă, dat fiind că odată cu introducerea acestui recurs, se presupune că decizia definitivă cu privire la problema ridicată în fața Tribunalului a fost amânată pe o durată nedeterminată. Este posibil ca însăși necesitatea aprobării propunerii actuale să fie pusă sub semnul întrebării, indiferent dacă CJUE se pronunță sau nu în favoarea Comisiei.

5.7.

Singura justificare a propunerii constă în încercarea sa de a asigura un anumit grad de securitate și certitudine juridică pentru producători, astfel încât aceștia să poată, eventual, să continue producția vehiculelor lor; cu toate acestea, ea nu elimină efectele pe care hotărârea CJUE le-ar putea avea asupra duratei sale, ceea ce ar putea pune în pericol comenzile și furnizarea de componente.

5.8.

În orice caz, CESE dorește să sublinieze necesitatea de a se asigura accesul consumatorilor la încercările RDE deja publicate pe site-urile internet oficiale (19), în vederea comparării acestor informații cu performanțele de mediu ale vehiculelor care decurg din Directiva 1999/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului (20). Includerea acestor informații i-ar putea ajuta pe consumatori să facă alegeri în funcție de impactul asupra mediului al vehiculelor achiziționate.

5.9.

CESE speră, de asemenea, că Comisia va fi în măsură să asigure compatibilitatea propunerii cu diferitele acte legislative referitoare la RDE, ținând seama că propunerea se referă la cel de-al doilea pachet și, prin urmare, nu pune sub semnul întrebării cele două acte ulterioare, printre care se numără luarea în considerare a numărului de particule în cadrul încercărilor, rafinarea metodelor de testare (al treilea act RDE) și posibilitatea efectuării încercărilor de către părți terțe independente pentru verificarea vehiculelor aflate deja în circulație (al patrulea act RDE).

5.10.

Fără a aduce atingere caracterului specific al propunerii, CESE îndeamnă Comisia să țină seama de practicile adoptate în țările din afara spațiului european, în special de experiența SUA, mai ales în ce privește criteriile de conformitate și sancțiunile pentru nerespectarea de către producători (21).

5.11.

CESE recunoaște că scandalul Dieselgate nu numai că a scos în evidență o serie de deficiențe în ceea ce privește emisiile de NOx, dar a arătat, de asemenea, că milioane de consumatori au achiziționat vehicule care nu sunt în conformitate cu informațiile furnizate, marea majoritate a acestora neprimind încă nicio compensație cu titlu individual pentru prejudiciul suferit.

5.12.

Este important ca Comisia să asigure repararea în totalitate a prejudiciului adus tuturor părților prejudiciate sau cel puțin să garanteze existența unui mecanism european de acțiune colectivă în despăgubire eficace, util și rapid, care să includă despăgubiri pentru consumatori în caz de prejudiciere a sănătății mediului, ceea ce nu este cazul mecanismului prevăzut în propunerea de directivă privind acțiunile de reprezentare.

6. Observații specifice

6.1. Articolul 1 punctul 3

6.1.1.

CESE consideră că factorii de conformitate stabiliți în tabelul 2 din anexa I ar putea fi considerați insuficient de ambițioși în ceea ce privește reducerea emisiilor de NOx, având în vedere dovezile științifice și abordarea mai degrabă conservatoare reflectată de factorii propuși în 2018.

6.1.2.

De asemenea, CESE subliniază importanța evaluării periodice a acestor factori, cel puțin o dată pe an, pentru a se asigura luarea în considerare a evoluțiilor tehnologice.

6.2. Articolul 1 punctul 4

6.2.1.

CESE recunoaște că este important ca producătorul să echipeze vehiculele astfel încât componentele care ar putea afecta emisiile să fie proiectate, construite și instalate într-un mod care să permită vehiculelor, în condiții de utilizare normală, să se conformeze dispozițiilor acestei propuneri, dar subliniază că aceste informații ar trebui nu numai să fie disponibile pentru consumatori, în momentul vânzării, ci să facă și obiectul unei monitorizări obligatorii de către autoritățile administrative.

6.2.2.

CESE recomandă ca definiția termenului „utilizare normală”, în măsura în care aceasta din urmă reprezintă o cerință de conformitate, și pentru a se evita orice incertitudine cu privire la interpretarea sa, să figureze într-un text juridic, în loc să facă doar obiectul unor interpretări subiective din partea Comisiei (22).

6.3. Articolul 1 punctul 5

6.3.1.

CESE consideră că termenul de șase luni prevăzut pentru ca producătorii să furnizeze informații privind conformitatea pare excesiv, având în vedere obligațiile sectorului în materie de protecție a mediului, și propune, prin urmare, ca termenul-limită să nu depășească 3 luni.

Bruxelles, 25 septembrie 2019.

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER

(1) JO L 109, 26.4.2016, p. 1.

(2) JO L 175, 7.7.2017, p. 708.

(3) JO L 301, 27.11.2018, p. 1.

(4) Aceste teste au fost efectuate de Agenția de Protecție a Mediului din SUA și au determinat concernul Volkswagen să recunoască că în vehicule fusese instalat un dispozitiv de manipulare, capabil să detecteze, cu ajutorul unui algoritm informatic, că vehiculul este supus unor teste privind emisiile de poluanți.

(5) COM(2018) 184 final – 2018/0089 (COD); avizul CESE: JO C 440, 6.12.2018, p. 66.

(6) A se vedea lista măsurilor legislative la adresa https://ec.europa.eu/growth/sectors/automotive/legislation/motor-vehicles-trailers_ro.

(7) Cf. Raportul PE A8-0049/2017, care a conchis, în rezumat, că „Comisiei i-au lipsit voința politică și hotărârea de a acționa în privința gravității emisiilor ridicate de NOx și de a acorda prioritate protecției sănătății publice, care a fost pusă în pericol”și, în special, că „nu a reușit să utilizeze mijloacele pe care le avea la dispoziție, la nivelul CTAV și al grupului de lucru RDE-LDV, pentru ca procesul de luare a deciziilor să avanseze și pentru a asigura o adaptare în timp util a încercărilor de omologare de tip astfel încât să reflecte condițiile reale de conducere, conform dispozițiilor de la articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 715/2007”.

(8) Se consideră că această procedură de încercare reflectă mai bine emisiile rutiere reale și reduce discrepanța dintre emisiile măsurate în condiții reale de conducere și cele măsurate în laborator; în cadrul ei se utilizează analizoare portabile de emisii la bord pentru a măsura emisiile în timpul încercării în condiții de trafic.

(9) JO L 82, 31.3.2016, p. 1.

(10) JO L 109, 26.4.2016, p. 1.

(11) JO L 175, 7.7.2017, p. 708.

(12) JO L 301, 27.11.2018, p. 1.

(13) A se vedea, în special: JO C 311, 12.9.2014, p. 55; JO C 251, 31.7.2015, p. 31; JO C 227, 28.6.2018, p. 52; JO C 367, 10.10.2018, p. 32 și JO C 440, 6.12.2018, p. 95.

(14) JO L 152, 11.6.2008, p. 1.

(15) JO L 171, 29.6.2007, p. 1.

(16) JO L 199, 28.7.2008, p. 1.

(17) A se vedea Nota de informare a Curții de Conturi a Uniunii Europene din februarie 2019 – Răspunsul UE la scandalul „Dieselgate”, https://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/BRP_Vehicle_emissions/BRP_Vehicle_emissions_RO.pdf.

(18) JO C 67, 6.3.2014, p. 104; JO C 13, 15.1.2016, p. 145; JO C 288, 31.8.2017, p. 29; JO C 345, 13.10.2017, p. 67.

(19) A se vedea https://www.acea.be/publications/article/access-to-euro-6-rde-monitoring-data.

(20) JO L 12, 18.1.2000, p. 16.

(21) În prezent, articolul 85 din noul Regulament (UE) 2018/858 permite Comisiei să impună producătorilor amenzi de până la 30 000 de euro pe vehicul.

(22) A se vedea, de exemplu, răspunsul comisarului Bieńkowska la o întrebare parlamentară (întrebarea P-006693-16): http://www.europarl.europa.eu/doceo/document/P-8-2016-006693-ASW_EN.html

15.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 14/87

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – „Un proces decizional mai eficient în domeniul politicii sociale: Identificarea domeniilor asupra cărora poate fi extins votul cu majoritate calificată”

[COM(2019) 186 final]

(2020/C 14/13)

Raportor: Christian BÄUMLER

Consultare	Comisia Europeană, 3.6.2019
Temei juridic	articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	10.9.2019
Data adoptării în sesiunea plenară	25.9.2019
Sesiunea plenară nr.	546
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	83/32/1

1. Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) subliniază că, într-o perioadă de schimbări rapide, este esențial ca UE, alături de statele membre, să poată lua măsuri politice eficace și eficiente, în toate domeniile politice relevante, în funcție de competențele care le sunt recunoscute. Această abordare ar trebui să implice și o reflecție asupra necesității acțiunilor la nivel european, ținând seama în mod corespunzător de principiul subsidiarității.

1.2.

CESE consideră că, în conformitate cu dispozițiile tratatului, implicarea la nivel înalt a Parlamentului European în procesul legislativ este deosebit de importantă, îndeosebi domeniul politicii sociale, întrucât chestiunile sociale au întotdeauna un impact asupra coeziunii sociale și asupra unei economii sociale de piață foarte competitive, în conformitate cu obiectivele consfințite în Tratat (articolul 3 din TUE).

1.3.

Având în vedere că, în avizele sale anterioare (1) și, în special, în recentul său aviz privind politica fiscală (2), s-a exprimat în repetate rânduri în favoarea unei reexaminări a cerinței de unanimitate la nivelul UE, CESE salută promovarea de către Comisie a dezbaterii despre barierele de reglementare existente și inițiativa luată, prin comunicarea de față, de a extinde votul cu majoritate calificată și la domeniul politicii sociale. În același timp, CESE subliniază că, în temeiul tratatului, rolul UE în domeniul social constă în mod exclusiv în susținerea și completarea activităților statelor membre în domenii bine definite de articolul 153 alineatul (1) din TFUE. Acest lucru reflectă diversitatea sistemelor și tradițiilor sociale naționale și implică rolul prevalent al statelor membre în elaborarea și punerea în aplicare a acțiunilor lor în domeniul politicii sociale și al piețelor forței de muncă. Votul cu majoritate calificată se bazează pe o cultură a compromisului.

1.4.

Pentru CESE, este clar că UE trebuie să respecte în continuare și principiul subsidiarității, chiar dacă face uz de instrumentul de vot cu majoritate calificată, iar în domeniile politice care nu țin de competența sa exclusivă trebuie să se concentreze asupra unor sectoare în care obiectivele comune nu pot fi îndeplinite mai eficient la nivel național, regional sau local. Aceeași abordare este valabilă și pentru principiul proporționalității, conform căruia conținutul și forma măsurilor de la nivelul UE nu trebuie să depășească ceea ce este necesar în vederea atingerii obiectivelor tratatelor.

1.5.

Articolul 151 din TFUE stabilește că obiectivul politicii sociale constă în „promovarea ocupării forței de muncă, îmbunătățirea condițiilor de trai și de muncă, permițând armonizarea acestora în condiții de progres”. CESE subliniază că prevederile de la articolul 153 alineatul (2) din TFUE impun ca directivele să includă numai norme minime care să țină seama de circumstanțele naționale și să nu împiedice crearea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii. De asemenea, adaugă că, în conformitate cu articolul 153 alineatul (4) din TFUE, aceste prevederi nu pot aduce atingere dreptului statelor membre de a se angaja, în cadrul punerii lui în aplicare, în sensul unui nivel mai ridicat de protecție la nivel național sau dreptului lor de a defini principiile fundamentale ale sistemelor lor de securitate socială, indiferent de regimul decizional.

1.6.

CESE subliniază faptul că acordurile dintre partenerii sociali puse în aplicare la nivelul UE joacă un rol important în dezvoltarea acquis-ului social al UE. În lumina dezbaterii privind o eventuală tranziție de la votul cu unanimitate la cel cu majoritate calificată, CESE solicită să fie prevăzute garanții pentru implicarea plenară, în continuare, a partenerilor sociali în legiferarea și elaborarea politicilor în domeniul social, cu respectarea autonomiei lor în ceea ce privește punerea în aplicare și eventuala revizuire a acordurilor lor autonome.

1.7.

1.8.

CESE subliniază că UE a elaborat măsuri de protecție a lucrătorilor vulnerabili la încetarea contractului de muncă, precum femeile însărcinate sau lucrătorii cu fracțiune de normă. Acest lucru pledează în favoarea garantării la nivel european a unor norme de drept procedural și de protecție armonizate și a trecerii la votul cu majoritate calificată.

1.9.

CESE subliniază că reprezentarea și apărarea colectivă a intereselor lucrătorilor și angajatorilor sunt aspecte esențiale pentru coeziunea socială, pentru crearea și păstrarea unor locuri de muncă de calitate și pentru competitivitatea întreprinderilor în cadrul UE. Conform cerințelor materiale, UE trebuie să analizeze și în acest caz în ce măsură votul cu majoritate calificată poate încuraja continuarea extinderii orientate spre viitor a parteneriatului social.

1.10.

În ceea ce privește condițiile de angajare pentru resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere legală în UE, CESE recomandă să se treacă la votul cu majoritate calificată, pentru evitarea tratamentului inegal și consolidarea coeziunii sociale.

1.11.

În contextul dezbaterii în curs cu privire la votul cu majoritate calificată, CESE este de acord cu considerațiile Comisiei în ceea ce privește alegerea clauzei-pasarelă generale, prevăzută la articolul 48 alineatul (7) din TUE în cazurile în care se aplică votul cu majoritate calificată, întrucât această modalitate presupune atât un acord unanim în cadrul Consiliului European, cât și sprijinul tuturor parlamentelor naționale și aprobarea Parlamentului European, ceea ce ar oferi o amplă legitimitate democratică.

2. Considerații generale

2.1.

CESE este de acord cu evaluarea Comisiei Europene potrivit căreia UE și toate statele sale membre se confruntă cu aceleași provocări în ceea ce privește impactul noilor tehnologii, presiunile concurențiale tot mai mari în contextul economiei globalizate, noile forme de muncă și evoluția demografică. Protejarea și dezvoltarea modelului social european în beneficiul generațiilor viitoare presupun luarea de măsuri în numeroase domenii de politică, atât la nivel național, cât și european, în funcție de competențele care le sunt recunoscute. În acest context, este nevoie de măsuri de consolidare a coeziunii sociale și a incluziunii sociale, precum și de combatere a discriminării.

2.2.

CESE subliniază că, într-o perioadă de schimbări rapide, este esențial ca UE, alături de statele membre, să poată lua măsuri politice eficiente și eficace. Aceasta ar trebui să reflecte în mod adecvat necesitățile și nivelurile de acțiune, ținând seama în mod corespunzător de principiul subsidiarității, de alegerea instrumentelor potrivite și de procesele decizionale eficiente prin care UE poate sprijini și completa politicile naționale. În acest sens, ar trebui analizat în detaliu impactul asupra economiei, finanțelor publice și rolul partenerilor sociali din fiecare stat membru. Toate statele membre trebuie să dispună în permanență de posibilități suficiente pentru a participa la procesul decizional. Obiectivul comun ar trebui să fie obținerea unor rezultate bune, atât la nivelul UE, cât și la nivelul fiecărui stat membru.

2.3.

CESE subliniază că UE are nevoie de un proces decizional eficient și flexibil, astfel încât legislația și instrumentele fără caracter juridic obligatoriu, cum ar fi cadrele de coordonare și recomandările, să poată ține pasul cu evoluțiile economice și sociale. Având în vedere că și-a exprimat deja sprijinul pentru examinarea cerinței de unanimitate pentru legiferarea la nivelul UE în avizele sale anterioare (3), CESE salută continuarea de către Comisie a promovării dezbaterii despre barierele de reglementare existente în domeniul politic și inițiativa luată, prin comunicarea de față, de a supune dezbaterii chestiunea posibilității de a extinde votul cu majoritate calificată și asupra domeniului politicii sociale. În același timp, CESE subliniază că, în temeiul tratatului, rolul UE în domeniul social constă în mod exclusiv în susținerea și completarea activităților statelor membre în domenii bine definite de articolul 153 alineatul (1) din TFUE. Acest lucru reflectă diversitatea sistemelor și tradițiilor sociale naționale și implică rolul prevalent al statelor membre în elaborarea și punerea în aplicare a acțiunilor lor în domeniul politicii sociale și al piețelor forței de muncă.

2.4.

CESE consideră că rolul statutar al UE este de a sprijini activitățile statelor membre la nivel european și de a le completa în domeniile definite în tratat [articolul 153 alineatul (1) din TFUE]. Aceasta reflectă diversitatea sistemelor și tradițiilor naționale de protecție socială și implică, de asemenea, rolul de lider și nivelul de suveranitate ale statelor membre în cadrul cooperării europene, în elaborarea și punerea în aplicare a politicilor lor în domeniul politicii sociale și al piețelor forței de muncă.

2.5.

CESE subliniază, de asemenea, că majoritatea legislației din domeniul social a fost adoptată prin vot cu majoritate calificată și prin procedură legislativă ordinară.

2.6.

CESE precizează însă că unele domenii ale politicii sociale sunt supuse în continuare votului în unanimitate în Consiliu, conform Tratatului privind Uniunea Europeană. Acestea sunt: nediscriminarea [articolul 19 alineatul (1) din TFUE]; securitatea socială și protecția socială a lucrătorilor (cu excepția situațiilor care se referă la libera circulație a lucrătorilor) [articolul 153 alineatul (1) litera (c) din TFUE]; protecția lucrătorilor în caz de reziliere a contractului de muncă [articolul 153 alineatul (1) litera (d) din TFUE]; reprezentarea și apărarea colectivă a intereselor lucrătorilor și angajatorilor [articolul 153 alineatul (1) litera (f) din TFUE] și condițiile de muncă pentru resortisanții din țările terțe care sunt rezidenți legali pe teritoriul UE [articolul 153 alineatul (1) litera (g) din TFUE]. Articolul 153 alineatul (1) literele (c), (d), (f) și (g) din TFUE nu prevede necesitatea obținerii aprobării Parlamentului European, care însă este prevăzută la articolul 19 din TFUE.

2.7.

CESE consideră că, în conformitate cu dispozițiile tratatului, implicarea la nivel înalt a Parlamentului European în procesul legislativ este deosebit de importantă în domeniul politicii sociale, întrucât chestiunile de politică socială implică decizii care au un impact direct asupra populației și influențează coeziunea socială și o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate, în conformitate cu obiectivele consfințite în Tratat (articolul 3 din TUE).

2.8.

Ca și în cazul politicii fiscale, CESE își exprimă satisfacția că, prin această comunicare, Comisia a demarat dezbaterea cu privire la extinderea votului cu majoritate calificată și asupra domeniului politicii sociale (4). Votul cu majoritate calificată se bazează pe o cultură a compromisului și permite dezbateri și rezultate pragmatice care reflectă interesele Uniunii în ansamblul său. Perspectiva unui vot cu majoritate calificată poate fi un catalizator puternic, care să implice toți actorii în căutarea unui compromis și a unui rezultat acceptabil pentru toate părțile implicate.

2.9.

CESE subliniază că, în noua sa Agendă strategică pentru perioada 2019-2024, UE are în vedere să pună în aplicare Pilonul drepturilor sociale la nivelul UE și al statelor membre, ținând seama în mod adecvat de competențele fiecărui nivel.

2.10.

Pentru CESE, este esențial ca UE să respecte în continuare și principiul subsidiarității, chiar dacă face uz de instrumentul de vot cu majoritate calificată, iar în domeniile politice care nu țin de competența sa exclusivă trebuie să se concentreze asupra unor sectoare în care obiectivele comune nu pot fi îndeplinite mai eficient la nivel național, regional sau local. Aceeași abordare este valabilă și pentru principiul proporționalității, conform căruia conținutul și forma măsurilor de la nivelul UE nu trebuie să depășească ceea ce este necesar în vederea atingerii obiectivelor tratatelor. Aceste principii trebuie să fie clarificate odată cu dezbaterea despre votul cu majoritate calificată.

2.11.

Articolul 151 din TFUE stabilește că obiectivul politicii sociale constă în „promovarea ocupării forței de muncă, îmbunătățirea condițiilor de trai și de muncă, permițând armonizarea acestora în condiții de progres”. CESE subliniază că articolul 153 alineatul (2) din TFUE prevede criterii pe care trebuie să le întrunească respectivele măsuri luate de UE în domeniul politicii sociale. Conform acestui articol, directivele includ norme minime care să țină seama de circumstanțele naționale și ar trebui să nu împiedice crearea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii. Comitetul subliniază că aceste dispoziții nu trebuie să aducă atingere dreptului statelor membre de a se angaja, în cadrul punerii lui în aplicare, în sensul unui nivel mai ridicat de protecție la nivel național sau dreptului lor de a defini principiile fundamentale ale sistemelor lor de securitate socială, indiferent de regimul decizional.

2.12.

În continuare, CESE observă că la punctul 17 din preambulul Pilonului european al drepturilor sociale, Comisia, Parlamentul European și Consiliul au confirmat respectarea diversității sistemelor naționale, inclusiv respectarea rolului partenerilor sociali, și la punctul 19 este confirmată respectarea identității naționale a statelor membre și suveranitatea acestora în ceea ce privește legiferarea asupra fundamentelor sistemelor naționale de securitate socială.

2.13.

CESE subliniază faptul că acordurile dintre partenerii sociali puse în aplicare la nivelul UE în temeiul articolului 155 din TFUE joacă un rol important în dezvoltarea acquis-ului social al UE. Salută faptul că, în conformitate cu comunicarea Comisiei, din punctul de vedere al adoptării lor, rezultatele dialogului social și directivele se bucură de tratament egal. CESE solicită ca, în eventualitatea tranziției de la votul cu unanimitate la cel cu majoritate calificată, să fie prevăzute garanții pentru implicarea plenară, în continuare, a partenerilor sociali în legiferarea și elaborarea politicilor în domeniul social, cu respectarea autonomiei lor în ceea ce privește punerea în aplicare și eventuala revizuire a acordurilor lor autonome. Dialogul social joacă un rol important în protecția socială. Prin actul autonom de legiferare, el garantează în același timp și progresul social în UE.

2.14.

CESE împărtășește punctul de vedere al Comisiei și consideră că instrumentul de cooperare consolidată nu reprezintă o alternativă la votul cu majoritate calificată. Instrumentul de cooperare consolidată poate avea ca urmare fragmentarea pieței interne și discriminarea între cetățenii UE în funcție de statul membru în care locuiesc, mai ales în chestiunile de politică socială.

2.15.

Pe de altă parte, CESE consideră că semestrul european este un alt instrument eficace și util pentru a îmbunătăți convergența și a continua progresele reformelor de la nivel național, cu sprijinul și îndrumarea statelor membre și a partenerilor sociali, nu în ultimul rând pe calea consacrată a „învățării în comun”, fiind astfel reflectat spiritul articolului 156 din TFUE. CESE subliniază eforturile depuse în cadrul semestrului european de a se elabora metode mai bune de coordonare a politicilor naționale de ocupare și protecție socială și a reformelor lor, simultan cu încercarea de a-i implica în mod util pe partenerii sociali de la nivel național în lucrările de la nivel european. Pilonul european al drepturilor sociale, care va orienta reformele, ar contribui, prin urmare, la elaborarea unei foi de parcurs pentru o mai bună convergență și o mai mare coeziune între statele membre.

3. Observații specifice

3.1.

3.2.

CESE reamintește că există dispoziții juridice cuprinzătoare ale UE privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați, precum și tratamentul egal, fără deosebire de rasă sau origine etnică, printre altele, ceea ce reprezintă un succes important al UE, care stabilește și în acest domeniu standarde la nivel internațional. Legislația UE protejează însă tratamentul egal, indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, doar în domeniul încadrării în muncă și al ocupării forței de muncă. Adoptarea unei directive privind interzicerea completă a discriminării la nivelul Uniunii ar fi un demers deosebit de complex și, prin urmare, foarte dificil de realizat prin votul în unanimitate. UE s-a angajat însă, în cadrul Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, să adopte o astfel de directivă. Acest obiectiv a fost confirmat de noua Agendă strategică 2019-2024. CESE sprijină trecerea în totalitate la votul cu majoritate calificată pentru legiferarea nediscriminării.

3.3.

CESE reamintește că, în domeniul securității sociale, UE are competența, în temeiul articolului 48 din TFUE, de a adopta măsurile necesare pentru instituirea liberei circulații a lucrătorilor prin vot cu majoritate calificată. În schimb, recomandările privind securitatea socială și protecția socială a lucrătorilor fac obiectul votului în unanimitate. Trecerea la votul cu majoritate calificată ar fi un demers coerent și oportun. Se pune, de asemenea, întrebarea de ce Comisia nu a luat în considerare decât formularea unor recomandări și nu și alte instrumente juridice.

3.4.

CESE admite că protecția lucrătorilor în caz de concedieri a reprezentat întotdeauna un aspect fundamental al legislațiilor naționale în domeniul muncii. Pe de altă parte, CESE recunoaște și faptul că UE a dezvoltat între timp măsuri de protecție a lucrătorilor vulnerabili, precum femeile însărcinate sau lucrătorii cu fracțiune de normă. Acest lucru pledează în favoarea garantării la nivel european cel puțin a unui nivel minim de drepturi procedurale și de protecție armonizate, astfel încât aceste mecanisme de protecție să nu fie inoperante. Pilonul european al drepturilor sociale prevede dreptul la informare al lucrătorilor concediați, precum și accesul la mecanisme imparțiale de soluționare a litigiilor, la o cale de atac și, dacă este cazul, la compensații. Acest lucru reprezintă un argument în favoarea trecerii la votul cu majoritate calificată, care ar permite punerea în aplicare a unei directive specifice.

3.5.

CESE subliniază că un temei juridic solid pentru reprezentarea și apărarea colectivă a intereselor lucrătorilor și angajatorilor este esențial pentru coeziunea socială, crearea de locuri de muncă de calitate și competitivitatea întreprinderilor în cadrul UE. Întreprinderile care operează pe piața internă cunosc o cooperare transfrontalieră tot mai strânsă. Întreprinderile și grupurile de întreprinderi din UE se supun dispozițiilor Directivei privind instituirea unui comitet european de întreprindere, care a fost adoptată prin procedură legislativă ordinară. În alte domenii ale legislației UE privind implicarea lucrătorilor, este încă necesară unanimitatea. Conform cerințelor materiale, UE trebuie să analizeze și în acest caz în ce măsură votul cu majoritate calificată deschide calea extinderii orientate spre viitor a parteneriatului social.

3.6.

În ceea ce privește condițiile de angajare pentru resortisanții statelor terțe aflați în situație de ședere legală în UE, CESE recomandă trecerea la votul cu majoritate calificată. Condițiile de încadrare în muncă ale cetățenilor UE și ale celor care nu sunt cetățeni ai UE trebuie să fie convergente, pentru a nu pune în pericol coeziunea socială.

3.7.

În contextul dezbaterii în curs cu privire la trecerea la votul cu majoritate calificată, CESE este de acord cu considerațiile Comisiei în ce privește alegerea clauzei-pasarelă generale, prevăzută la articolul 48 alineatul (7) din TFUE, în cazurile în care se utilizează votul cu majoritate calificată, întrucât această modalitate presupune atât un acord unanim în cadrul Consiliului European, cât și sprijinul tuturor parlamentelor naționale și aprobarea Parlamentului European. Acest lucru ar întări legitimitatea democratică și ar respecta cerințele constituționale de la nivel național, ceea ce nu s-ar întâmpla prin simpla trecere la sistemul întemeiat pe articolul 153 din TFUE.

3.8.

CESE ia notă de faptul că o chestiune rămâne nesoluționată în comunicarea Comisiei. Nu este clar dacă decizia de a transfera un anumit temei juridic de la unanimitate la votul cu majoritate calificată este luată definitiv sau de la caz la caz. CESE solicită Comisiei să clarifice dacă utilizarea clauzei pasarelă de la articolul 48 alineatul (7) din Tratatul UE se referă la o tranziție generală la votul cu majoritate calificată sau dacă va fi aplicată după caz, prin decizii individuale. Indiferent de situație, CESE consideră că trebuie garantat că utilizarea clauzei pasarelă conduce la deliberări și decizii mai eficiente și nu creează obstacole suplimentare.

Bruxelles, 25 septembrie 2019.

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER

(1) A se vedea avizele CESE: JO C 230, 14.7.2015, p. 24; JO C 434, 15.12.2017, p. 18; JO C 271, 19.9.2013, p. 23; JO C 332, 8.10.2015, p. 8.

(2) Avizul CESE „Fiscalitate – votul cu majoritate calificată”, JO C 353, 18.10.2019, p. 90.

(3) A se vedea nota de subsol 2.

(4) A se vedea nota de subsol 1.

ANEXĂ

Următoarele amendamente, care au întrunit cel puțin o pătrime din voturile exprimate, au fost respinse în cursul dezbaterilor [articolul 59 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]:

1. Punctul 2.8

Se modifică după cum urmează:

Ca și în cazul politicii fiscale (1), CESE își exprimă satisfacția că, prin această comunicare, Comisia a luat inițiativa de a lansa dezbaterea și de a explica modul în care trecerea la votul demarat dezbaterea cu privire la extinderea votului cu majoritate calificată și în domeniul asupra domeniului politicii sociale ar putea arăta, fără a lua decizii pripite. Votul cu majoritate calificată se bazează pe o cultură a compromisului. și permite dezbateri și rezultate pragmatice care reflectă interesele Uniunii în ansamblul său. Perspectiva unui vot cu majoritate calificată poate fi un catalizator puternic care să implice toți actorii în căutarea unui compromis și a unui rezultat acceptabil pentru toate părțile implicate.

Rezultatul votului

Voturi pentru	:	36
Voturi împotrivă	:	74
Abțineri	:	2

2. Punct nou după punctul 2.8

Se introduce un punct nou după punctul 2.8:

Pe de altă parte, justificarea unanimității în procesul decizional se bazează pe necesitatea de a menține controlul național al dispozițiilor relevante ale politicii sociale în cadrul Tratatului UE și de a preveni pătrunderea în elementele esențiale ale sistemelor sociale naționale pentru care statele membre, împreună cu partenerii sociali, sunt responsabile în primă instanță.

Rezultatul votului

Voturi pentru	:	31
Voturi împotrivă	:	82
Abțineri	:	3

3. Punctul 3.1

Se modifică după cum urmează:

CESE constată că votul cu majoritate calificată și votul în unanimitate coexistă în același domeniu de politică. CESE consideră că repartizarea între votul cu majoritate calificată și cel cu unanimitate, prevăzută în capitolul social din Tratatul UE, este în continuare relevantă, deoarece reflectă diversitatea și eterogenitatea sistemelor sociale naționale ale statelor membre, de exemplu în domeniul protecției sociale și în ceea ce privește rolul partenerilor sociali și rolul legislației muncii și al contractelor colective de muncă , ceea ce duce la dezechilibre în elaborarea standardelor sociale și la lacune în materie de protecție socială.

Rezultatul votului

Voturi pentru	:	32
Voturi împotrivă	:	74
Abțineri	:	3

4. Punctul 3.2

Se modifică după cum urmează:

CESE reamintește că există dispoziții juridice cuprinzătoare ale UE privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați, precum și tratamentul egal, fără deosebire de rasă sau origine etnică, printre altele, ceea ce reprezintă un succes important al UE, care stabilește și în acest domeniu standarde la nivel internațional. Legislația UE protejează însă tratamentul egal, indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, doar în domeniul încadrării în muncă și al ocupării forței de muncă. Aceste directive au fost adoptate în unanimitate. Adoptarea unei directive privind interzicerea completă a discriminării la nivelul Uniunii ar fi este un demers deosebit de complex și, prin urmare, ar fi foarte dificil de realizat prin votul în unanimitate, fapt care explică și durata procedurii și progresele lente obținute. UE s-a angajat însă, în cadrul Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, să adopte o astfel de directivă. Acest obiectiv a fost confirmat de noua Agendă strategică 2019-2024. CESE sprijină trecerea în totalitate la votul cu majoritate calificată pentru legiferarea nediscriminării.

Rezultatul votului

Voturi pentru	:	31
Voturi împotrivă	:	78
Abțineri	:	2

5. Punctul 3.4

Se elimină textul:

CESE admite că protecția lucrătorilor în caz de concedieri a reprezentat întotdeauna un aspect fundamental al legislațiilor naționale în domeniul muncii. Pe de altă parte, CESE recunoaște și faptul că UE a dezvoltat între timp măsuri de protecție a lucrătorilor vulnerabili, precum femeile însărcinate sau lucrătorii cu fracțiune de normă. Acest lucru pledează în favoarea garantării la nivel european cel puțin a unui nivel minim de drepturi procedurale și de protecție armonizate, astfel încât aceste mecanisme de protecție să nu fie inoperante. Pilonul european al drepturilor sociale prevede dreptul lucrătorilor concediați la informare, precum și dreptul de acces la mecanisme imparțiale de soluționare a litigiilor, dreptul la o cale de atac, inclusiv la o compensație adecvată. Acest lucru reprezintă un argument în favoarea trecerii la votul cu majoritate calificată, care ar permite punerea în aplicare a unei directive specifice.

Rezultatul votului

Voturi pentru	:	35
Voturi împotrivă	:	77
Abțineri	:	2

6. Punctul 3.5

Se elimină textul:

CESE subliniază că un temei juridic solid pentru reprezentarea și apărarea colectivă a intereselor lucrătorilor și angajatorilor sunt aspecte esențiale pentru coeziunea socială, crearea de locuri de muncă de calitate și competitivitatea întreprinderilor în cadrul UE. Întreprinderile care operează pe piața internă cunosc o cooperare transfrontalieră tot mai strânsă. Întreprinderile și grupurile de întreprinderi din UE se supun dispozițiilor Directivei privind instituirea unui comitet european de întreprindere, care a fost adoptată prin procedură legislativă ordinară. În alte domenii ale legislației UE privind implicarea lucrătorilor, este încă necesară unanimitatea. Conform cerințelor materiale, UE trebuie să analizeze și în acest caz în ce măsură votul cu majoritate calificată deschide calea extinderii orientate spre viitor a parteneriatului social.

Rezultatul votului

Voturi pentru	:	34
Voturi împotrivă	:	84
Abțineri	:	2

7. Punctul 3.6

Se elimină textul:

Rezultatul votului

Voturi pentru	:	30
Voturi împotrivă	:	85
Abțineri	:	1

8. Punctul 1.7

Se modifică după cum urmează:

CESE constată că votul cu majoritate calificată și votul în unanimitate coexistă în același domeniu de politică, ceea ce duce la dezechilibre în elaborarea standardelor sociale și la lacune în materie de protecție socială. Prin urmare, CESE pledează în favoarea trecerii la votul cu majoritate calificată atât pentru legislația în materie de nediscriminare, cât și pentru recomandările privind securitatea socială și protecția lucrătorilor. CESE consideră că repartizarea între votul cu majoritate calificată și cel cu unanimitate, prevăzută în capitolul social din Tratatul UE, este în continuare relevantă, deoarece reflectă diversitatea și eterogenitatea sistemelor sociale naționale ale statelor membre, de exemplu în domeniul protecției sociale, în ceea ce privește rolul partenerilor sociali și rolul legislației muncii și al contractelor colective de muncă.

Rezultatul votului

Voturi pentru	:	32
Voturi împotrivă	:	74
Abțineri	:	3

9. Punctul 1.8

Se elimină textul:

Rezultatul votului

Voturi pentru	:	36
Voturi împotrivă	:	81
Abțineri	:	1

10. Punctul 1.10

Se elimină textul:

În ceea ce privește condițiile de angajare pentru resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere legală în UE, CESE recomandă trecerea la votul cu majoritate calificată, pentru a evita tratamentul inegal și pentru a consolida, astfel, coeziunea socială.

Rezultatul votului

Voturi pentru	:	30
Voturi împotrivă	:	85
Abțineri	:	1

(1) A se vedea nota de subsol 1.

15.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 14/95

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Documentul de reflecție „Către o Europă durabilă până în 2030”

[COM(2019) 22 final]

(2020/C 14/14)

Raportor: Cillian LOHAN

Coraportor: Peter SCHMIDT

Sesizare	Comisia Europeană, 12.3.2019
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Decizia Biroului	11/12/2018 – extindere 22.1.2019
Secțiunile competente	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului; Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională
Data adoptării în secțiune	28.6.2019
Data adoptării în sesiunea plenară	26.9.2019
Sesiunea plenară nr.	546
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	169/3/5

1. Concluzii și recomandări

1.1.

Dezvoltarea durabilă trebuie să se afle în centrul viitorului Europei. Deși apreciază analiza cuprinzătoare din documentul de reflecție, descrierea provocărilor, indicarea căii de urmat și a potențialului pe care îl prezintă pentru Europa, CESE este preocupat de faptul că ritmul tranziției către durabilitate, la nivel mondial și în Europa, nu se ridică la nivelul necesar pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU, astfel cum au fost convenite. Urgența răspunsului la provocările actuale în materie de mediu, sociale și economice nu este însoțită de acțiuni politice.

1.2.

Dezvoltarea durabilă este un obiectiv comun la scară mondială; ea necesită eforturi comune ale tuturor națiunilor, pentru a se ajunge la utilizarea durabilă a resurselor naturale și la prosperitate pentru toți. Europa nu poate realiza singură acest lucru, dar UE poate și, în calitate de cel mai mare bloc comercial și mare importator de bioresurse, ar trebui să își folosească ponderea pentru a face presiuni la nivel mondial, astfel încât aprovizionarea să fie durabilă, sprijinind astfel menținerea, la nivel mondial, a biodiversității și a ecosistemelor, care sunt vitale pentru viitorul nostru comun.

1.3.

Dezvoltarea durabilă înseamnă viitorul oamenilor; economia ar trebui, în limitele planetei noastre, să fie în slujba societății, să aducă prosperitate și echitate, în prezent și pentru generațiile viitoare. Agenda 2030 reprezintă un proiect centrat pe oameni, menit să nu lase pe nimeni în urmă. Lansarea unui pact ecologic și social european va fi un element important al transformării economiilor europene într-o direcție radical mai durabilă.

1.4.

Timpul pentru reflecție a trecut: este momentul să trecem la fapte. CESE dorește să vadă acțiuni urgente pentru elaborarea și adoptarea unei strategii globale de dezvoltare durabilă pe termen lung la nivelul întregii Uniuni, însoțită de un plan de punere în aplicare cuprinzător, care să permită îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă până în 2030.

1.5.

Strategia de dezvoltare durabilă ar trebui să cuprindă atât acțiunea internă, cât și pe cea externă a UE și să promoveze o coerență maximă între acestea. Planul de punere în aplicare ar trebui să includă durabilitatea în toate domeniile de politică, să descrie acțiunile-cheie pe care UE le va întreprinde pentru a pune în aplicare ODD, un calendar și o foaie de parcurs clare, obiective și indicatori concreți, precum și rolurile și responsabilitățile principale ale tuturor instituțiilor, agențiilor și actorilor UE. Piatra de temelie a punerii în aplicare ar trebui să fie inovarea, cooperarea internațională și acordurile comerciale la nivel internațional, precum și mobilizarea întreprinderilor și a societății civile.

1.6.

Este necesară instituirea unui cadru de guvernanță și de coordonare, alături de strategia de punere în aplicare a Agendei 2030, pentru a se garanta că ODD se află în centrul tuturor politicilor. În special, Agenda strategică a UE 2019-2024 ar fi trebuit să se bazeze pe ODD, iar Parlamentul European ar trebui să joace un rol central. Noua Comisie ar trebui să fie organizată în jurul punerii în aplicare și al integrării ODD, astfel cum se precizează în scrisorile de misiune ale comisarilor.

1.7.

CESE solicită Comisiei să treacă dincolo de politica de creștere a PIB-ului. Utilizarea PIB-ului ca măsură a prosperității ignoră elemente importante ale costurilor și beneficiilor sociale și de mediu.

1.8.

CESE recunoaște că în cadrul comunității de afaceri există lideri în materie de integrare a durabilității. Multe întreprinderi sunt, de fapt, în avans în raport cu politica în domeniu. Politica trebuie să creeze mediul stabil și securitatea juridică necesare pentru a garanta că cele mai bune practici se generalizează. Astfel, mediul de afaceri va deveni capabil să ofere soluții durabile.

1.9.

CESE solicită ca toate cadrele și instrumentele de politică și bugetare/financiare existente ale UE (cum ar fi semestrul european, Agenda pentru o mai bună reglementare, CFM etc.) să fie aliniate de urgență la realizarea ODD. Ar trebui identificate sau dezvoltate la nivelul UE metodologii credibile de verificare a durabilității pentru a se garanta că instrumentele bugetare/financiare, cadrele de politică și abordările în ceea ce privește evaluarea impactului sprijină punerea în aplicare a ODD în acțiunea internă și externă a UE. Ar trebui create, de asemenea, noi instrumente, cum ar fi măsurătorile privind „distanța rămasă până la îndeplinirea țintelor” și noi indicatori.

1.10.

CESE a fost prima instituție a UE care a instituit un organism dedicat promovării dezvoltării durabile – Observatorul dezvoltării durabile – și se angajează să promoveze și să integreze ODD într-o manieră mai cuprinzătoare în toate avizele sale, precum și în funcționarea și structura sa internă. Prin urmare, Comitetul va lansa o reflecție internă privind alinierea guvernanței sale interne la ODD.

1.11.

Implicarea structurată a societății civile este necesară și ar trebui prevăzut un mandat clar pentru participarea societății civile la dezvoltarea, punerea în aplicare și monitorizarea strategiei. Rolul important jucat până acum de Platforma multipartită ar trebui revizuit, cu implicarea tuturor părților interesate, și ținând seama de învățămintele desprinse din succesul altor forumuri multilaterale relevante, în special, Platforma europeană a părților interesate privind economia circulară. Platforma multipartită ar trebui actualizată și introdusă într-un cadru formal și interinstituțional de consultare, conform recomandărilor Parlamentului European (1).

1.12.

Dezvoltarea durabilă are potențialul de a fi un instrument de solidaritate socială și poate contracara resurgența sentimentelor populiste și antisistem ale cetățenilor deconectați de la procesul decizional și lipsiți de putere. Nu trebuie să fie o agendă elitistă, ci un proiect centrat pe oameni, prin care alegerile durabile ale consumatorilor să devină accesibile și abordabile din punct de vedere financiar.

2. Introducere

2.1.

Mult așteptatul document de reflecție „Către o Europă durabilă până în 2030” a fost publicat la 30 ianuarie, ca parte a dezbaterii privind viitorul Europei, precum și a angajamentului UE de a realiza ODD ale ONU, inclusiv obiectivele Acordului de la Paris privind schimbările climatice.

2.2.

CESE s-a aflat în fruntea acestui efort, Comitetul solicitând de mai mulți ani elaborarea unei strategii ambițioase și cuprinzătoare de dezvoltare durabilă a UE și prezentând propuneri cu privire la măsurile de politică și guvernanță necesare pentru realizarea ODD în multe dintre avizele sale, din diferite sectoare. Prezentul aviz contribuie la dezbaterea privind documentul de reflecție, dar totodată valorifică activitatea anterioară a CESE și urmărește să stabilească o viziune și să facă propuneri concrete pentru reformele, instrumentele și mecanismele de guvernanță necesare ca fundament al unei strategii globale care va fi, prin natura sa, una pe termen lung.

2.3.

Un număr din ce în ce mai mare de indicatori sociali și ecologici arată necesitatea unei acțiuni urgente și a unei tranziții rapide către durabilitate din partea UE și a altor regiuni. Un raport recent al IPCC al ONU avertizează că omenirea are la dispoziție aproximativ 11 ani pentru a limita emisiile de gaze cu efect de seră și pentru a preveni creșterea temperaturilor la nivel global; altfel, se vor declanșa niveluri periculoase și potențial ireversibile ale distrugerii climatice (2). Pe lângă situația urgentă privind clima, există și alte provocări legate de mediu, cum ar fi declinul biodiversității și poluarea aerului, care îi preocupă din ce în ce mai mult pe cetățenii noștri și care necesită acțiuni urgente. Inegalitățile sociale sunt, de asemenea, în creștere în Europa. Aproape un sfert dintre copiii și tinerii noștri sunt expuși riscului de sărăcie sau trăiesc deja în sărăcie (3), iar milioane de tineri nu își pot găsi un loc de muncă decent pentru a începe să-și modeleze viața de adulți. Anumite grupuri minoritare, cum ar fi persoanele cu handicap, se confruntă cu dimensiuni suplimentare ale excluziunii. Mișcările naționaliste și populiste prosperă în întreaga Europă, iar valorile și drepturile fundamentale sunt contestate în mai multe state membre. Sunt puse la îndoială chiar temeliile Uniunii Europene.

3. Observații generale

3.1.

Timpul pentru reflecție a trecut: este momentul să trecem la fapte. Publicarea unui document de reflecție privind durabilitatea ar fi trebuit să coincidă cu lansarea ODD în 2015. CESE dorește să vadă acțiuni urgente pentru conceperea și realizarea unei strategii globale de dezvoltare durabilă și a unui plan de punere în aplicare la nivelul întregii UE, astfel cum a recomandat în avizele sale anterioare (4) și conform mandatării prevăzute în Concluziile Consiliului UE din 2017, 2018 și aprilie 2019 (5).

3.2.

Documentul de reflecție stabilește diferite scenarii posibile pentru realizarea durabilității. Realitatea este că o alegere exclusivă între scenarii nu este realistă. Numai scenariul 1 prevede o strategie globală, dar, pentru a fi eficient, ar necesita, de asemenea, elemente ale celorlalte două scenarii. Strategia globală este esențială, iar o abordare politică coordonată este o condiție prealabilă pentru realizarea unui viitor durabil. Acest aviz dezvoltă în continuare unele dintre ideile care sunt schițate în scenariul 1.

3.3.

Cerința urgentă pentru mai multă ambiție și pentru o punere în aplicare rapidă, exprimată în prezentul aviz, nu ar trebui să fie confundată cu o lipsă de apreciere a progreselor înregistrate până în prezent. CESE salută analiza oferită de documentul de reflecție și recunoașterea temeliilor politice pentru un viitor durabil, precum și a factorilor orizontali care favorizează tranziția către durabilitate. Cu toate acestea, urgența resimțită de cetățeni și de experți îngrijorați nu își găsește echivalentul la nivelul acțiunii politice.

3.4.

UE a preluat conducerea în ceea ce privește inițiativele politice care vizează durabilitatea. Cu toate acestea, din diverse motive, complexe, punerea în aplicare nu a corespuns acestor inițiative. UE are una dintre cele mai pronunțate amprente ecologice din lume și unul dintre cele mai ridicate niveluri de emisii de CO2 pe cap de locuitor. Chiar și în interiorul frontierelor proprii, UE nu este pe cale să atingă durabilitatea ecologică.

3.5.

Nu este suficient să se creeze o Europă cu emisii scăzute de dioxid de carbon, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și mai socială; o Europă durabilă va trebui să ia în considerare impactul social și de mediu dincolo de frontierele sale, din cauza importurilor. Dacă UE dorește să fie lider mondial, astfel cum se descrie în documentul de reflecție, atunci trebuie să înțeleagă și să-și ia în serios responsabilitatea și impactul pe plan mondial. În acest context, Comitetul consideră că negocierile aflate în curs de desfășurare între UE și țările Mercosur reprezintă un test aproape decisiv pentru o nouă politică comercială propice dezvoltării durabile. Prin urmare, sprijină apelul lansat de grupurile care cer în mod clar ca un astfel de acord să nu fie încheiat decât, de exemplu, cu participarea plenară a tuturor părților la punerea în aplicare a acordului privind clima, la conservarea pădurilor tropicale și/sau la luarea în considerare a intereselor popoarelor indigene ori, cel puțin, cu includerea unei clauze de denunțare, care să se aplice în caz de încălcare a acestor eforturi, recunoscute și fundamentale, în materie de durabilitate.

3.6.

În calitate de continent aflat pe prima poziție în ceea ce privește extracția și utilizarea resurselor naturale și având rate ridicate de consum, Europa poate oferi lecții valoroase în ceea ce privește atât acțiunile întreprinse pentru a îmbunătăți utilizarea eficientă a resurselor și a reduce impactul asupra mediului, cât și eforturile depuse pentru realizarea schimbării, inclusiv în domeniul protecției sociale.

3.7.

UE trebuie să elaboreze și să aplice un model de dezvoltare durabilă care să demonstreze restului lumii că urmărirea constantă a unei veritabile durabilități promovează coeziunea socială, sprijină dezvoltarea economică, asigură bunăstarea ecologică și favorizează guvernarea favorabilă incluziunii, fără a lăsa pe nimeni în urmă.

4. Promovarea unei abordări sistemice a dezvoltării durabile

4.1.

Documentul de reflecție nu insistă suficient asupra necesității unei schimbări de paradigmă și a unei abordări sistemice pentru a răspunde provocărilor fără precedent din prezent. Definiția dezvoltării durabile a fost deja convenită. Cu toate acestea, este necesar să se asigure aplicarea deplină și consecventă, prin intermediul politicilor și al reglementărilor, și respectarea principiilor sale.

4.2.

Definiția utilizată de ONU și de UE a fost elaborată de Comisia Bruntland: „[d]ezvoltarea durabilă este dezvoltarea care satisface nevoile prezentului fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi” (6).

4.3.

Începând cu Summitul Pământului de la Rio de Janeiro, din 1992, dezvoltarea durabilă a fost menționată ca având trei piloni – mediul, dimensiunea socială și cea economică –, fiecare pilon trebuind să fie respectat și luat în considerare în procesul decizional. Dezvoltarea durabilă este consacrată în temeiul articolului 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană ca fiind unul dintre obiectivele pe termen lung ale UE.

4.4.

Diagrama cunoscută sub numele de „tort de nuntă” de mai jos ilustrează faptul că dezvoltarea durabilă se referă la oameni, iar economia ar trebui să lucreze în folosul societății, generând prosperitate, echitate și un mediu care să asigure calitatea vieții. În această diagramă, straturile „tortului” corespund unor ODD convenite la nivel internațional (7).

4.5.

Principiul esențial al dezvoltării durabile este integrarea preocupărilor de mediu, sociale și economice în toate aspectele procesului decizional. În acest context sunt aplicate două principii stabilite în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene – principiul precauției (8) și principiul „poluatorul plătește” (9) –, care trebuie utilizate pentru a se garanta că persoanele cele mai vulnerabile nu suportă costul daunelor aduse mediului. Conceptul de echitate intergenerațională este inerent durabilității.

4.6.

Trebuie recunoscută, de asemenea, și o a patra dimensiune a dezvoltării durabile, cea a guvernanței, care intersectează toate cele trei straturi – economic, social și al protecției mediului. UE ar trebui să consolideze schimbarea importantă de paradigmă a Agendei 2030 în direcția unui model mai participativ de guvernanță multipartită, în vederea dezvoltării durabile (a se vedea punctul 9) și să încurajeze o abordare care să ia în considerare „societatea în ansamblu” pentru a face semnificativa tranziție către un viitor mai durabil pentru planetă.

4.7.

Drept mijloc de asigurare și facilitare a punerii în aplicare a ODD, documentul de reflecție stabilește ca abordare preferată utilizarea legislației. Comisia afirmă că respectarea legii va fi o condiție prealabilă necesară pentru primirea oricărei finanțări din partea UE și, prin urmare, un factor determinant pentru punerea în aplicare a ODD. Aceasta va necesita egalitatea în fața legii a celor trei elemente ale dezvoltării durabile: ecologic, social și economic. CESE își reiterează solicitarea de a se recunoaște drepturile naturii, astfel încât să se asigure paritatea cu drepturile indivizilor și ale corporațiilor (10).

5. Dincolo de politica de creștere a PIB

5.1.

Europa are nevoie de o schimbare de paradigmă (11) și de un nou model de creștere, unul care să difere din punct de vedere calitativ față de ceea ce am avut până în prezent, care să fie incluziv din punct de vedere social și durabil din punct de vedere ecologic, capabil să încurajeze și să însoțească convergența tranzițiilor digitale și ecologice în țările și societățile noastre.

5.2.

CESE evidențiază, la fel ca în avizele sale anterioare, necesitatea de a merge dincolo de PIB și de a utiliza alți indicatori pentru a determina nivelul de prosperitate al unei țări (12) (13). PIB-ul este un indicator al dezvoltării economice din punct de vedere financiar, dar ignoră elementele importante de bunăstare individuală și socială și nu ia în considerare în mod corespunzător costurile capitalului natural (clima, epuizarea resurselor naturale, impactul negativ asupra serviciilor ecosistemice precum aerul curat, apa dulce, solurile fertile și orașele și peisajele locuibile). El ignoră calitatea și echitatea relațiilor de muncă și munca neremunerată, ignorând astfel cea mai mare parte din valoarea adăugată a muncii celor care îngrijesc copii sau persoane în vârstă și a voluntarilor în activitățile culturale și sportive. Dezvoltarea durabilă înseamnă creștere economică (14) care ia în considerare toate aspectele legate de bunăstarea actuală și viitoare a oamenilor; include costurile și beneficiile societale și de mediu ale activităților și respectă limitele planetare. Ea sporește bogăția pe care umanitatea o deține în comun. Nu este suficient să se stabilească o valoare economică pentru elementele societale și de mediu; trebuie să ne asigurăm că actorii economici țin cont de aceste aspecte în procesul decizional. Acest lucru necesită intervenție pentru a proteja interesele publice și a internaliza efectele externe.

5.3.

Competitivitatea este o condiție prealabilă pentru îmbunătățirea continuă a eficienței utilizării resurselor. Cu toate acestea, concurența pe piețele libere nu oferă în sine rezultate optime pentru societate. Societatea trebuie să stabilească normele și condițiile aplicabile producătorilor de bunuri și furnizorilor de servicii și să organizeze capacitatea de contrareacție, pentru a asigura bunuri și interese publice, cum ar fi echitatea și sustenabilitatea. Puterea de piață a actorilor trebuie să fie limitată pentru a preveni abuzurile în detrimentul forței de muncă, al consumatorilor, al altor întreprinderi și al publicului larg. Prin urmare, indicele competitivității globale trebuie să țină seama de dimensiunile de mediu și sociale (15).

5.4.

Deși apreciază analiza cuprinzătoare din documentul de reflecție, descrierea provocărilor, orientarea sa și potențialul pentru Europa pe care îl prezintă, CESE este preocupat de faptul că ritmul tranziției către durabilitate, la nivel mondial și în Europa, nu se ridică la nivelul necesar pentru atingerea obiectivelor convenite. Peste 200 de cadre universitare au publicat recent o scrisoare prin care solicită Europei să depășească politicile bazate pe creștere (16).

5.5.

CESE sprijină ideea din documentul de reflecție conform căreia tranziția către durabilitate ar trebui considerată o oportunitate în ceea ce privește creșterea nivelului de prosperitate și de ocupare a forței de muncă. Întreprinderile europene au șansa de a se așeza în prima linie, de a genera inovații colaborative, valorificând valul revoluției digitale pentru a crea practici comerciale durabile și noi standarde. ODD au potențialul de a crea piețe în creștere pentru societățile comerciale care pot oferi soluții inovatoare și schimbări profunde.

5.6.

CESE recunoaște că în cadrul comunității de afaceri există lideri în materie de integrare a durabilității. Sectorul afacerilor este un catalizator pentru dezvoltarea societății și a mediului (17). Multe întreprinderi sunt, de fapt, în avans în raport cu politica din acest domeniu.

5.7.

O strategie de ansamblu privind dezvoltarea durabilă și un cadru de reglementare adecvat vor crea un mediu propice, care ar putea stimula creșterea investițiilor și maximiza oportunitățile pentru întreprinderile care, astfel, vor fi în măsură să ofere soluții durabile.

6. Finanțarea schimbării

6.1.

Printre factorii orizontali care favorizează tranziția, documentul de reflecție include finanțarea, stabilirea prețurilor, impozitarea și concurența.

6.2.

CESE observă că, în ciuda sprijinului energic pentru durabilitate, actualul mediu politic nu oferă un mecanism eficient pentru integrarea costurilor sociale și de mediu în deciziile de investiții. Evaluarea acțiunilor și a investițiilor se bazează, în cea mai mare parte, numai pe rezultatele financiare/economice. Acest lucru nu duce la aplicarea efectivă a principiilor într-un mod transformațional.

6.3.

Unele finanțări trebuie să se bazeze pe rezultate sociale și de mediu. Finanțarea trebuie utilizată în așa fel încât să susțină schimbările care dau randament în domeniul durabilității – măsurarea actuală a eficacității sau a valorii acțiunilor se bazează exclusiv pe randamentul financiar/economic. Această gândire limitată nu va finanța niciodată tranziția spre durabilitate. În opinia CESE, reorientarea fluxurilor de capital spre o economie mai durabilă trebuie să fie însoțită neapărat de incluziune financiară și coeziune socială, într-o Europă în care nimeni nu rămâne în urmă (18).

6.4.

Acordarea de fonduri și finanțarea pentru inovare reprezintă un aspect crucial al dezvoltării durabile, dar și instrumentele de acordare de fonduri și de finanțare în sine trebuie să fie concepute într-un mod inovator (19), de exemplu printr-o alocare bugetară favorabilă incluziunii sistematice a persoanelor cu handicap. Finanțarea trebuie să meargă dincolo de proiectele cu emisii reduse de dioxid de carbon și să sporească eficiența utilizării resurselor, pentru a integra munca și inițiativele valoroase, care generează profituri de mediu sau sociale.

6.5.

Investițiile sociale sunt deosebit de utile pentru a contracara riscurile ridicate de sărăcie în UE și pentru a crește potențialul de ocupare a forței de muncă în Europa (20). CESE recunoaște că investițiile continue în inițiativele din economia circulară sunt un instrument de creștere a durabilității.

6.6.

Lansarea unui pact ecologic și social european va fi un element important al transformării economiilor europene într-o direcție radical mai durabilă. Aceasta ar presupune un program important de investiții publice europene care să sprijine proiecte mari de capital cu beneficii publice clare și la scară largă, cum ar fi modernizarea clădirilor publice, reproiectarea transportului în comun și construirea de sisteme energetice curate. S-ar crea, de asemenea, locurile de muncă atât de necesare în întreaga Europă, în special în regiunile cu rate mari de șomaj (mai ales în rândul tinerilor și al persoanelor cu handicap) și s-ar încuraja dezvoltarea rapidă și inovarea în sistemele europene de educație și formare profesională.

6.7.

Cadrul financiar multianual (CFM) este esențial pentru a asigura integrarea ODD, iar decizia finală privind CFM pentru perioada 2021-2027 va arăta dacă UE va putea să își îndeplinească angajamentele din Agenda 2030. Propunerea Comisiei ratează ocazia de a face din Agenda 2030 o prioritate a agendei europene. Dincolo de modesta propunere de a crește obiectivul-țintă în materie de integrare a aspectelor legate de schimbările climatice în ansamblul politicilor, noul CFM ar trebui să aloce resurse financiare relevante pentru dezvoltarea durabilă și, de asemenea, să se asigure că nicio finanțare nu subminează punerea în aplicare a ODD. Finanțarea trebuie să fie pusă la dispoziția responsabililor cu punerea în aplicare a ODD, categorie care cuprinde statele membre, autoritățile locale, întreprinderile, sindicatele și ONG-urile care urmăresc proiecte inovatoare, care pot fi extinse și care sunt favorabile incluziunii (21). În special, următorul CFM final ar trebui să permită tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic până în 2050. UE trebuie să acționeze pe măsura mizei reprezentate de combaterea schimbărilor climatice: aproximativ 40 % din bugetul său total ar trebui alocat acestui obiectiv (22). De asemenea, CESE subliniază o problemă cu care se pot confrunta actorii societății civile de dimensiuni mici care accesează finanțări pentru a asigura sprijinirea inițiativelor cu potențial transformator (23).

6.8.

CESE solicită din nou eliminarea subvențiilor pentru combustibili fosili și o abordare durabilă a sistemelor alimentare în sectoarele de producție și de prelucrare a alimentelor, ca mijloc practic de integrare a durabilității în politică (24). Comitetul a subliniat în repetate rânduri că UE nu și-a îndeplinit până astăzi multiplele promisiuni de internalizare a costurilor externe, de aplicare consecventă a principiului „poluatorul plătește” și de eliminare a subvențiilor dăunătoare pentru mediu și invită încă o dată instituțiile UE să prezinte o abordare cuprinzătoare pentru introducerea unui sistem de taxe și redevențe de mediu (25).

6.9.

Dezvoltarea durabilă înseamnă, de asemenea, progres și prosperitate. Cercetarea și inovarea vor juca un rol esențial în acest sens. Atât la nivelul UE, cât și la nivelul statelor membre, finanțarea publică pentru cercetare și inovare trebuie să crească în mod semnificativ, punându-se accentul pe realizarea ODD. Acest aspect ar putea fi utilizat, de asemenea, pentru a mobiliza finanțarea din sectorul privat.

6.10.

Investițiile private au un rol esențial în tranziția către o economie durabilă. Parteneriatele public-privat pot contribui la optimizarea randamentului investițiilor în materie de durabilitate, atât în context european, cât și internațional.

7. Dezvoltarea durabilă ca instrument de solidaritate socială

7.1.

Dezvoltarea durabilă ar putea deveni un instrument de contracarare a resurgenței sentimentelor populiste și antisistem ale cetățenilor marginalizați, deconectați de la procesul decizional și lipsiți de putere. Nu trebuie să fie o agendă elitistă, ci un proiect centrat pe oameni, prin care alegerile durabile ale consumatorilor să devină accesibile și abordabile din punct de vedere financiar. Încercările de a rezolva problemele prin impunerea de costuri în sarcina celor care se confruntă deja cu dificultăți și se simt privați de drepturi și excluși se soldează cu o respingere clară a soluțiilor politice (de exemplu, politicile în domeniul climatic și multe politici de mediu) și se manifestă ca o expresie a extremismului și a unui mesaj de izolare antimigrație. Munca decentă este o condiție necesară pentru tranziția către durabilitate.

7.2.

Tranziția necesită investiții în sisteme eficace, incluzive și integrate de protecție socială, inclusiv servicii accesibile și de calitate, cum ar fi asistența medicală și îngrijirea pe termen lung, prin practicarea dialogului social. Deși cercetările arată că investițiile în educație și în asistență medicală au efecte pozitive pe termen lung asupra mobilității sociale, în ultimul deceniu, statele membre au avut tendința de a reduce investițiile în cele două domenii. În astfel de cazuri, această tendință trebuie inversată. Costul tranziției către o economie durabilă cu emisii scăzute de dioxid de carbon trebuie să fie suportat de cei care își pot permite în cea mai mare măsură să îl achite (de exemplu, pe principiul poluatorul plătește) și ar trebui să fie subvenționat din resurse publice. Soluțiile modelului nostru actual nedurabil, care agravează problema, nu sunt soluții viabile și trebuie respinse ca opțiuni de politică – în fapt, acestea sunt respinse pe străzile Europei, prin mișcări precum „Vestele Galbene” sau „Greva pentru climă” a elevilor.

7.3.

Documentul de reflecție nu evită statisticile care indică această problemă, a uriașei inegalități la nivelul UE. Peste 22 % dintre cetățenii UE sunt expuși riscului de sărăcie. Numărul persoanelor cu venituri medii scade, iar cel al persoanelor cu venituri mici crește în majoritatea statelor membre. Aproximativ 7 % din populație suferă de deprivare materială. Acestea sunt cifre șocante, care cuantifică eșecul lamentabil al politicilor actuale. Mai mult, 43 de milioane de persoane nu își pot permite o masă decentă nici măcar din două în două zile. Aceasta înseamnă aproape 10 % din populația UE.

7.4.

Documentul de reflecție afirmă că problemele de mediu nu pot fi soluționate doar prin politici de mediu dacă politicile economice continuă să promoveze combustibilii fosili, utilizarea ineficientă a resurselor sau producția și consumul nesustenabile. CESE subliniază că toate politicile de la nivelul UE, național și local ar trebui să țină seama de factorul durabilității sociale, la fel cum țin seama de sustenabilitatea economică și de durabilitatea mediului (26).

7.5.

Deși necesitatea de a stabili legături între domeniul economic și cel al mediului și între domeniul economic și cel social este pe deplin recunoscută, adesea nu se ține seama în suficientă măsură de ea. Și legătura dintre preocupările din domeniul mediului și cel social trebuie dezvoltată în continuare. De exemplu, Pilonul european al drepturilor sociale ar trebui să servească la promovarea bunăstării populației și să contribuie în mod semnificativ la Agenda 2030. Deși există o largă bază comună între cele 17 ODD și cele 20 de principii ale Pilonului european al drepturilor sociale, Comisia ar trebui să prezinte o propunere vizând combinarea mai bună în practică a celor două cadre, pentru a se realiza sinergii utile în procesul punerii în aplicare.

8. Un nou discurs politic european privind dezvoltarea durabilă

8.1.

Există un imperativ clar pentru UE și statele sale membre să dezvolte un discurs public mobilizator privind importanța dezvoltării durabile pentru Europa și pentru întreaga lume. Ar trebui ca acest nou discurs public să nu aibă un caracter prea tehnic sau să fie formulat în jargon, ci să se concentreze asupra modului în care se poate corela cu viața de zi cu zi a oamenilor din Europa și din afara ei. Acest discurs începe cu sistemul de învățământ, la toate nivelurile sale, de la școli și până la organizații.

8.2.

Ar trebui lansată o campanie de sensibilizare a opiniei publice la nivelul UE, implicând diverse sectoare care pot intra în contact cu cetățenii din sfera lor de acțiune. În special, mass-media, mai ales cea publică, „creatorii” din lumea culturii, a artelor, a muzicii etc. ar trebui încurajați să se implice în dezvoltarea la nivel național a unor programe culturale care să transpună discursul politic privind dezvoltarea durabilă într-o comunicare menită să rezoneze cu cultura locală din diferitele state membre.

9. O nouă guvernanță multipartită și pe mai multe niveluri

9.1.

Agenda 2030 promovează o schimbare importantă de paradigmă în direcția unui model mai participativ al guvernanței multipartite pentru dezvoltarea durabilă. Obiectivul 17 al agendei identifică rolul central al multiplelor părți interesate, inclusiv al sectorului privat, al sindicatelor, al societății civile, al mediului academic și al altora, în activitățile de monitorizare, punere în aplicare, revizuire și monitorizare.

9.2.

Atunci când participarea mai multor părți interesate la Agenda 2030 va fi pe deplin operațională la mai multe niveluri (regional, subregional, național și local), acest nou model de guvernanță se va bucura probabil de o mai mare popularitate. Posibilitățile de participare publică incluzivă la activitățile de monitorizare și de punere în aplicare prezentate în Agenda 2030 oferă un mandat clar pentru eforturi ample în direcția reducerii actualului nivel de cinism în rândul publicului și a remedierii fenomenului de pierdere a încrederii în sistemele politice formale.

9.3.

Platforma multipartită instituită de Comisie în 2017, în cadrul căreia CESE a avut un rol activ, ar trebui să joace acum un rol central în dezvoltarea și sprijinirea implementării unei strategii și a unui plan de punere în aplicare ambițioase pentru o Europă durabilă. Ar trebui să se realizeze o evaluare oficială a funcționării Platformei multipartite, care să implice toate părțile interesate, și să se stabilească un mandat clar pentru aceasta. Acest proces ar trebui să examineze bunele practici din cadrul altor forumuri multipartite relevante (de exemplu, Platforma europeană a părților interesate privind economia circulară) și să integreze această experiență în modul de organizare viitoare a Platformei multipartite, pentru a-i maximiza eficacitatea și funcționarea în general. Aceasta ar putea include necesitatea unei alocări mai adecvate a resurselor pentru activitatea Platformei multipartite, întâlniri mai frecvente ale comitetului său politic la nivel înalt, mai multe oportunități de dezbatere și de interacțiune extinsă între membrii săi, un accent mai puternic pe legătura periodică cu platformele naționale dedicate dezvoltării durabile și facilitarea unor consultări publice mai regulate, transparente și accesibile cu privire la aspecte legate de dezvoltarea durabilă.

9.4.

Strategiile naționale de punere în aplicare a ODD au fost deja elaborate sau sunt în curs de elaborare în mai multe state membre (27). O strategie la nivelul întregii UE ar oferi un cadru de susținere pentru evoluția treptată a strategiilor naționale în direcția unei convergențe sporite. „Metoda deschisă de coordonare” ar putea fi aplicată în acest context, facilitând schimbul de bune practici și învățarea inter pares în statele membre.

10. Alinierea instrumentelor existente la punerea în aplicare a ODD

10.1.

Un semestru european reînnoit din temelii

10.1.1.

În prezent, semestrul european este principalul instrument de coordonare anuală a obiectivelor macroeconomice ale UE, care implică Uniunea și statele sale membre. Acesta trebuie transformat în mod fundamental, astfel încât să contribuie la asigurarea coerenței politice și a punerii în aplicare și monitorizării coordonate a ODD, astfel cum au solicitat deja CESE (28) și Platforma multipartită (29). Toate etapele procesului semestrului european trebuie să fie adaptate pentru a asigura o coordonare eficace a punerii în aplicare a ODD la nivelul UE și la nivel național, în conformitate cu o viitoare strategie globală (30).

10.1.2.

Analiza anuală a creșterii ar trebui înlocuită cu „Ancheta anuală privind dezvoltarea durabilă” (31), asigurându-se echilibrul între prioritățile sociale, economice și de mediu, în conformitate cu ODD. Societatea civilă organizată ar trebui să fie implicată într-o măsură mai mare în toate etapele unui semestru european reformat, atât la nivelul UE, cât și la nivel național, pentru a oferi procesului expertiză suplimentară în materie de politici, pentru a asigura o monitorizare mai independentă a evoluției politicilor, pentru a promova acceptarea de către societate a acestor reforme și pentru a consolida democrația participativă în general.

10.2.

O mai bună reglementare

10.2.1.

Utilizarea instrumentelor pentru o mai bună reglementare ale Comisiei constituie o altă modalitate de a asigura integrarea suplimentară a dezvoltării durabile în politicile europene. Toate evaluările de impact ale Comisiei, verificările adecvării și recomandările Platformei REFIT trebuie să evalueze efectele sociale, economice și de mediu, astfel încât durabilitatea să fie luată în considerare și inclusă în mod corespunzător. De asemenea, evaluările ex post trebuie să analizeze toate cele trei dimensiuni, într-o abordare integrată și solidă. Totodată, ar trebui ca în programul REFIT să fie inclusă într-un mod mai explicit o „verificare a durabilității” (32) și ar trebui să se asigure coerența politicilor în favoarea dezvoltării durabile.

10.2.2.

CESE invită Comisia să integreze dezvoltarea durabilă și ODD în procesele de evaluare.

10.2.3.

Sunt necesare, de asemenea, consultări cu partenerii sociali, cu respectarea dispozițiilor tratatelor privind consultarea specifică a forței de muncă și a conducerii în ceea ce privește legislația pe teme sociale [articolul 154 alineatul (2)]; consultările cu CESE, cu Comitetul European al Regiunilor și cu parlamentele naționale constituie o altă componentă a pachetului de instrumente pentru o mai bună reglementare în vederea îndeplinirii cerinței de incluziune ce stă la baza Agendei 2030.

11. Valori-țintă la nivelul UE și indicatori mai buni

11.1.

Strategia globală ar trebui să stabilească valori-țintă la nivelul UE pentru realizarea ODD. Aceste valori-țintă trebuie monitorizate cu ajutorul unui set de indicatori care: (1) să fie suficient de cuprinzători pentru a măsura distanța rămasă până la îndeplinirea țintelor și a oferi o analiză adecvată a progreselor înregistrate; (2) să ofere o bază pentru planificarea și modelarea politicilor. Actualul set de indicatori privind realizarea ODD la nivelul UE (33) nu reușește să facă acest lucru.

11.2.

CESE își reiterează apelul pentru o implicare semnificativă a societății civile în definirea indicatorilor și în evaluarea progreselor înregistrate de UE în direcția îndeplinirii obiectivelor (34).

11.3.

Setul de indicatori privind realizarea ODD la nivelul UE ar trebui să integreze pe deplin alte seturi existente de indicatori, de exemplu tabloul de bord social european (35), urmând exemplul modului în care a fost integrat deja tabloul de bord în semestrul european.

12. Monitorizare și responsabilitate

12.1.

Trebuie instituite sisteme regulate de monitorizare și de responsabilitate, incluzive și transparente, pentru a măsura progresele înregistrate în punerea în aplicare a ODD la nivelul UE. Uniunea trebuie să participe anual, în mod activ, la Forumul regional al dezvoltării durabile al CEE-ONU și să își asume un rol de lider în ceea ce privește accelerarea progreselor înregistrate la nivel regional în direcția realizării obiectivelor și țintelor în materie de ODD. UE ar trebui, de asemenea, să se angajeze să prezinte periodic, cu ocazia Forumului politic la nivel înalt pentru dezvoltare durabilă al ONU, un raport general privind punerea în aplicare a ODD la nivelul Uniunii, care să completeze „Raportul de sinteză comun” privind politica de dezvoltare a UE. Raportul general al UE trebuie să cuprindă toate aspectele privind politica externă și internă a UE și guvernanța, precum și o analiză a poziției curente a UE și a modului în care aceasta va realiza ODD până în 2030.

13. Punerea în aplicare a ODD în acțiunea externă a UE

13.1.

Multe politici interne ale UE pot genera efecte de propagare în afara UE, cu impact negativ sau pozitiv asupra încercărilor altor țări de a realiza ODD. Politicile de acțiune externă ale UE, inclusiv politicile privind investițiile, comerțul, dezvoltarea, pacea și securitatea și drepturile omului, trebuie revizuite pentru a se garanta că sprijină realizarea noii agende globale privind dezvoltarea durabilă. De exemplu, capitolele privind durabilitatea din actualele acorduri comerciale ale UE nu sunt suficient de incisive și sunt dificil de pus în aplicare. Dezvoltarea durabilă trebuie să fie plasată în centrul politicii comerciale a UE, de exemplu prin introducerea unor proceduri oficiale de depunere a plângerilor în cazul încălcării angajamentelor în materie de durabilitate din cadrul acordurilor comerciale. Comerțul ar trebui să fie un instrument de durabilitate și de punerea în aplicare a ODD în contextul cooperării internaționale. Acest lucru ar putea fi reglementat prin acorduri multilaterale. Puterea comerțului UE poate stimula durabilitatea de-a lungul întregului lanț valoric global, concentrându-se, de exemplu, asupra aprovizionării durabile.

13.2.

Acțiunea externă a UE trebuie să asigure o mai bună integrare între punerea în aplicare a ODD și Acordul de la Paris privind schimbările climatice. În cadrul actual nu se acordă nicio atenție efectelor de propagare și/sau amprentei de carbon a UE. În plus, actualul cadru al UE și indicatorii ODD se concentrează în primul rând asupra progreselor înregistrate în punerea în aplicare a ODD la nivelul UE, fără să măsoare contribuția UE la realizarea ODD la nivel mondial. De asemenea, ar trebui să se asigure investiții durabile în lanțul valoric.

Bruxelles, 26 septembrie 2019.

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER

(1) Raportul anual strategic al PE privind ODD, martie 2019.

(2) https://www.ipcc.ch

(3) Eurostat

(4) Avizul CESE pe tema „Indicatori mai adecvați pentru a evalua obiectivele de dezvoltare durabilă” (JO C 440, 6.12.2018, p. 14), avizul CESE pe tema „Următorii pași către un viitor european durabil” (JO C 345, 13.10.2017, p. 91), avizul CESE pe tema „Tranziția către un viitor european mai durabil” (JO C 81, 2.3.2018, p. 44).

(5) Către o Uniune tot mai durabilă până în 2030 – Concluziile Consiliului.

(6) http://www.un-documents.net/our-common-future.pdf

(7) Stockholm Resilience Centre, 2016. Ilustrație: Azote, pentru Stockholm Resilience Centre.

(8) Articolul 191 din TFUE.

(9) Articolul 191 alineatul (2) din TFUE.

(10) Avizul CESE pe tema „Justiția climatică” (JO C 81, 2.3.2018, p. 22).

(11) CESP, iulie 2016.

(12) Avizul CESE pe tema „Următorii pași către un viitor european durabil” (JO C 345, 13.10.2017, p. 91).

(13) Avizul CESE pe tema „Dincolo de PIB” (JO C 100, 30.4.2009, p. 53).

(14) Avizul CESE pe tema „Drumul către Sibiu și mai departe” (JO C 228, 5.7.2019, p. 37).

(15) Avizul CESE pe tema „Drumul către Sibiu și mai departe” (JO C 228, 5.7.2019, p. 37).

(16) https://degrowth.org/2018/09/06/post-growth-open-letter

(17) Avizul CESE pe tema „Drumul către Sibiu și mai departe” (JO C 228, 5.7.2019, p. 37).

(18) Avizul CESE pe tema „Plan de acțiune: finanțarea creșterii durabile” (JO C 62, 15.2.2019, p. 73).

(19) Avizul CESE pe tema „Facilitarea accesului actorilor nestatali la finanțarea combaterii schimbărilor climatice” (JO C 110, 22.3.2019, p. 14).

(20) Avizul CESE pe tema „Impactul investițiilor sociale asupra ocupării forței de muncă și a bugetelor publice” (JO C 226, 16.7.2014, p. 21).

(21) Avizul CESE pe tema „Indicatori mai adecvați pentru a evalua obiectivele de dezvoltare durabilă” (JO C 440, 6.12.2018, p. 14).

(22) Avizul CESE pe tema „Pactul european privind finanțele și clima” (JO C 62, 15.2.2019, p. 8).

(23) Avizul CESE pe tema „Facilitarea accesului actorilor nestatali la finanțarea combaterii schimbărilor climatice” (JO C 110, 22.3.2019, p. 14).

(24) Avizul CESE pe tema „Contribuția societății civile la dezvoltarea unei politici alimentare globale în UE” (JO C 129, 11.4.2018, p. 18).

(25) A se vedea avizul CESE „Instrumente de piață – O economie a UE cu emisii scăzute de dioxid de carbon” (JO C 226, 16.7.2014, p. 1).

(26) Avizul CESE pe tema „Un concept durabil din punct de vedere social pentru era digitală” (JO C 237, 6.7.2018, p. 1).

(27) A se vedea fișele de țară ale CESE privind activitățile statelor membre în domeniul realizării ODD

(28) Avizele CESE pe tema „Indicatori mai adecvați pentru a evalua obiectivele de dezvoltare durabilă” și pe tema „Tranziția către un viitor european mai durabil” (JO C 81, 2.3.2018, p. 44) și avizul CESE pe tema „Analiza anuală a creșterii pentru 2018” (JO C 227, 28.6.2018, p. 95).

(29) Raportul Platformei multipartite.

(30) Avizul CESE pe tema „Drumul către Sibiu și mai departe” (JO C 228, 5.7.2019, p. 37).

(31) Avizul CESE pe tema „Analiza anuală a creșterii pentru 2019” (JO C 190, 5.6.2019, p. 24).

(32) Raportul Platformei multipartite.

(33) Date Eurostat privind indicatorii referitori la ODD la nivelul UE.

(34) Avizul CESE pe tema „Indicatori mai adecvați pentru a evalua obiectivele de dezvoltare durabilă” (JO C 440, 6.12.2018, p. 14).

(35) Date Eurostat privind tabloul de bord social.

ANEXĂ

Amendamentele următoare, care au întrunit cel puțin o pătrime din voturile exprimate, au fost respinse în cursul dezbaterii:

Punct nou 13.3

Se introduce un punct nou:

În plus, CESE subliniază că s-ar putea ca toate eforturile depuse de UE să se dovedească inutile și să nu producă rezultatele dorite dacă nu va fi abordată în același timp, în mod adecvat, și creșterea necontrolată a populației lumii.

Rezultatul votului

Voturi pentru	47
Voturi împotrivă	108
Abțineri	5

15.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 14/105

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European și Consiliu – Un proces decizional mai eficient și mai democratic în domeniul politicii fiscale a UE

[COM(2019) 177 final]

(2020/C 14/15)

Raportoare: Baiba MILTOVIČA

Coraportor: Dumitru FORNEA

Sesizare	Comisia Europeană, 3.6.2019
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională
Data adoptării în secțiune	11.9.2019
Data adoptării în sesiunea plenară	26.9.2019
Sesiunea plenară nr.	546
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	136/39/11

1. Concluzii și recomandări

1.1. Concluzii

1.1.1.

Comunicarea vine în completarea celui de al patrulea raport privind starea uniunii energetice. Ea se axează pe cadrul legislativ menit să asigure un proces decizional mai democratic în politica UE în domeniul energiei și al climei și propune, de asemenea, ca, în ceea ce privește chestiunile fiscale legate de energie, să se treacă de la unanimitate la majoritatea calificată în cadrul procedurii de vot (cu procedura legislativă ordinară aferentă).

1.1.2.

CESE salută propunerea de a utiliza clauzele-pasarelă în vederea instituirii unui sistem de vot cu majoritate calificată în Consiliu și a unui sistem de codecizie cu Parlamentul European. În acest nou cadru, CESE ar putea juca un rol important în sprijinirea trilogului și ar trebui să fie implicat.

CESE sprijină comunicarea, dar, totodată, este de părere că o guvernanță eficientă a strategiei privind clima și energia, precum și o mai mare coerență a legislației UE privind impozitarea energiei ar trebui să ia în considerare preocupările întreprinderilor, lucrătorilor și ale altor părți interesate din Europa, inclusiv ale consumatorilor. Implicarea și angajamentul societății civile, sprijinul statelor membre și acordul și angajamentul partenerilor sociali sunt importante pentru succesul acestui proces.

1.1.3.

CESE solicită ca UE să respecte în continuare principiul subsidiarității, atunci când utilizează instrumentul de vot cu majoritate calificată, iar în domeniile politice care nu țin de competența sa exclusivă să se concentreze asupra unor sectoare în care obiectivele comune nu pot fi îndeplinite mai eficient la nivel național, regional sau local.

1.1.4.

CESE este conștient de faptul că unele dintre tipurile de impozitare a energiei avute în vedere pot da naștere la controverse. Prin urmare, recomandăm cu fermitate Comisiei să precizeze că, în acest caz, este valabilă o abordare similară celei din Comunicarea COM(2019) 8 („Către un proces decizional mai eficient și mai democratic în domeniul politicii fiscale a UE”), astfel încât să fie identificate și abordate în primul rând domeniile de impozitare cel mai puțin controversate.

1.1.5.

1.1.6.

Este nevoie de o abordare atentă, care să țină seama de condițiile locale, și trebuie adoptate măsuri care să asigure o tranziție echitabilă, pentru a nu lăsa în urmă lucrătorii, consumatorii și comunitățile. În astfel de cazuri, noile măsuri de impozitare a energiei ar putea necesita finanțări compensatorii din partea UE, care să acopere daunele sociale și economice cauzate.

1.2. Recomandări

1.2.1.

Comunicarea privind procedurile fiscale în domeniul energiei ar trebui:

—	să fie supusă unei analize aprofundate a obiectivelor, bazei și structurilor conexe impozitării energiei, precum și unei evaluări temeinice a impactului social și economic al consecințelor prezentate;

—	să fie inclusă într-o foaie de parcurs mai amplă și mai clară, în pas cu evoluțiile din alte domenii ale uniunii energetice, care să implice măsuri specifice și coerente de sprijinire a tranziției către o producție și o strategie energetică mai durabile, inclusiv stimulente și compensații.

1.2.2.

Comisia poate să acționeze pe baza competențelor sale actuale înainte de a solicita statelor membre să renunțe la suveranitate (prin intermediul clauzelor-pasarelă specifice sau generale), și anume:

—	să elaboreze instrumente mai specifice, în temeiul articolului 194 alineatul (1) din TFUE, pentru a crește capacitatea de interconectare transfrontalieră a UE, care este o „chestiune prioritară” pentru Uniune;

—

să regândească mecanismul actual prin care se stimulează dezvoltarea capacității de generare/interconectare; să încurajeze „diversitățile naționale” și să le valorifice, în loc să fie condiționată de acestea; să ancoreze uniunea energetică în baza industrială a UE într-un mod mai eficace; să consolideze utilizarea liberei circulații și a ajutoarelor de stat;

—

să sporească transparența impozitării energiei la nivel național și să neutralizeze, în conformitate cu articolul 194 alineatul (2) din TFUE, efectele deciziilor naționale care pot afecta interesele globale ale Uniunii, ținând seama totodată de faptul că intervenția publică poate avea și efecte pozitive;

—

să reproiecteze piețele energiei din UE pentru a aborda mai bine problemele economice, sociale și în materie de comerț internațional cu care se confruntă consumatorii, lucrătorii și întreprinderile, ca urmare a tranziției; cooperarea cu țările terțe trebuie să se bazeze pe o politică energetică unică, pentru a proteja statele membre de dezechilibrele de pe piața economică și a evita o creștere a dependenței energetice a UE de țări terțe.

1.2.3.

Trebuie insuflat un nou elan politicii industriale a UE, prin valorificarea investițiilor în energia curată realizate în ultimii ani. Sprijinirea întreprinderilor din UE în această privință ar ajuta la creșterea în continuare a produsului intern brut, precum și la crearea de locuri de muncă și de venituri și, prin urmare, la gestionarea mai eficientă a creșterilor preconizate ale cheltuielilor cu energia.

1.2.4.

Comisia ar trebui să îmbunătățească măsurile de organizare a pieței, cum ar fi includerea în continuare a sprijinului pentru cooperative energetice sau posibila remunicipalizare a rețelelor locale de distribuție și să revizuiască modul în care își organizează activitatea, de exemplu, regândind structura și numărul de agenții ale UE care sunt implicate în elaborarea politicii energetice.

În acest sens, CESE ar putea furniza informații suplimentare pentru a stabili dacă consumatorii și comunitățile, întreprinderile și lucrătorii din Europa dispun deja de instrumentele necesare pentru a-și asuma tranziția energetică, astfel încât să consolideze obiectivele uniunii energetice. Acest lucru ar putea fi realizat prin intermediul unui aviz din proprie inițiativă al CESE privind noua organizare a pieței energiei.

1.2.5.

Costul energiei are un impact direct și imediat asupra tuturor întreprinderilor, lucrătorilor, consumatorilor și asupra vieții oamenilor, așa încât trebuie analizate cu atenție consecințele unei inițiative neechilibrate asupra impozitării energiei. În acest context, CESE salută anunțul viitoarei președinte a Comisiei cu privire la o nouă taxă pe carbon la frontiere, pentru a asigura competitivitatea întreprinderilor europene pe piața mondială și pentru a evita relocarea emisiilor de dioxid de carbon. Sunt necesare măsuri pentru a sprijini tranziția către o producție mai durabilă de energie și pentru a ajuta multe grupuri sociale să facă față tranziției energetice. Dacă vor exista disponibilizări, va trebui ca lucrătorilor afectați să li se ofere noi oportunități, cursuri de recalificare profesională și alte soluții negociate.

2. Introducere

2.1.

Comunicarea vizează impozitarea energiei și reforma Tratatului Euratom, ambele aspecte fiind strâns legate de suveranitate. Aceasta este o temă controversată, iar solicitările privind transferul de suveranitate într-un domeniu atât de sensibil precum impozitarea, exact în acest moment, necesită o abordare înțeleaptă. După cum a subliniat Comisia în documentul său, la capitolul 2.3, „Impozitarea energiei ar trebui să sprijine tranziția către energie curată”, orice impozitare a unei surse de energie mai „poluantă” ar putea afecta direct segmentele mai vulnerabile ale societății. Ca atare, această măsură ar putea fi resimțită ca o sarcină suplimentară de către mulți cetățeni europeni; de aceea, CESE salută faptul că Comisia recunoaște caracterul sensibil al acestei chestiuni. CESE face trimitere la numeroasele sale avize cu recomandări pentru Comisie referitoare la modul de abordare a acestei probleme.

Nevoia de guvernanță mai eficientă a strategiei privind clima și energia și de mai mare coerență a legislației UE implică deci nevoia de dezbatere mai intensivă decât până acum, la toate nivelurile societății, privind un mod de adoptare a deciziilor legate de impozitarea energiei care să țină seama de preocupările întreprinderilor, lucrătorilor și ale altor părți interesate din Europa, inclusiv ale consumatorilor. Instrumentul potrivit în acest sens este un dialog eficace în domeniul energiei cu societatea civilă organizată la nivel european, național, regional și local.

2.2.

În sfârșit, trebuie avut în vedere faptul că dacă în ultimii 20 de ani, politica energetică a UE a fost strâns legată de politica sa de mediu, începând din 2020 aceasta va intra într-o altă etapă, cu obiective mai ample, care trebuie luate în considerare din perspectiva obiectivelor de dezvoltare durabilă. De asemenea, energia se află în centrul politicii industriale, iar investițiile UE realizate în ultimii ani în economia bazată pe energie curată pot genera acum rezultate, prin promovarea întreprinderilor din UE în mai multe sectoare inovatoare, din întreaga lume.

3. Comunicarea Comisiei

3.1.

Comisia a elaborat această comunicare pentru a solicita ca, în cazul chestiunilor fiscale legate de energie, să se treacă de la unanimitate la majoritatea calificată în cadrul procedurii de vot (cu procedura legislativă ordinară aferentă).

3.2.

Comunicarea urmărește, de asemenea, consolidarea responsabilității democratice în temeiul Tratatului Euratom, care, spre deosebire de Tratatul de la Lisabona, nu implică Parlamentul European pe picior de egalitate.

3.3.

Comunicarea descrie cadrul actual relevant: pe lângă votul obișnuit cu majoritate calificată [articolul 194 alineatele (1) și (2) primul paragraf din TFUE] și dreptul explicit al statelor membre de a stabili anumite politici energetice [articolul 194 alineatul (2) al doilea paragraf din TFUE], în domeniul energiei, dispozițiile care au în principal caracter fiscal [articolul 194 alineatul (3) din TFUE] trebuie adoptate cu unanimitate în Consiliu, la fel ca în cazul măsurilor de mediu de natură fiscală [articolul 192 alineatul (2) din TFUE].

3.4.

Comisia consideră că trecerea la luarea deciziilor prin majoritate calificată este esențială pentru finalizarea tranziției către energia curată și atingerea obiectivelor privind energia și clima pentru 2030, precum și în ceea ce privește influența relevantă și tot mai mare pe care o au impozitele și taxele asupra prețurilor energiei. În această privință, Comisia consideră că cerința de unanimitate a făcut ca, până în prezent, să fie imposibilă revizuirea Directivei-cadru din 2003 privind impozitarea energiei (1), care se bazează pe premise depășite și nu este ghidată de obiective privind energia curată:

—	impozite bazate pe volumul/greutatea produselor energetice consumate, nu pe conținutul lor energetic;

—	rate minime neschimbate, care oferă semnale ineficiente și creează o concurență neloială.

În plus, Comisia consideră că scutirile/reducerile fiscale specifice sectorului energetic (în sectorul aviației, maritim, al transporturilor rutiere de mărfuri și în cel agricol/piscicol, precum și în cazul industriilor mari consumatoare de energie) erodează stimulentele pentru creșterea eficienței energetice.

3.5.

În opinia Comisiei, Comunicarea urmărește să deschidă calea către revizuirea directivei din 2003, care vizează:

—	acordarea unui sprijin mai solid pentru tranziția către energia curată, sub forma unor rate de impozitare coerente din punctul de vedere al mediului și înlocuirea subvențiilor pentru combustibilii fosili cu o taxă pe carbon;

—

asigurarea unei creșteri sustenabile și echitabile din punct de vedere social, prin tranziția la impozite pe consum și taxe de mediu care să fie mai favorabile creșterii economice și prin armonizarea nivelurilor de impozitare între statele membre, care va avea un impact pozitiv asupra prețurilor cu amănuntul; precum și

—

punerea în aplicare a considerațiilor privind echitatea socială, prin elaborarea unor măsuri de însoțire adecvate în cadrul politicii sociale și al sistemelor de asistență socială, care atenuează și fac acceptabil din punct de vedere social impactul schimbării sursei impozitelor în vederea asigurării unei energii curate (sprijinirea consumatorilor vulnerabili, favorizarea tranziției sectoarelor economice și/sau a regiunilor, reducerea impozitării muncii).

3.6.

Pentru a atinge obiectivul privind votul cu majoritate calificată, comunicarea prezintă două opțiuni, ambele evitând necesitatea de a modifica TFUE și fără să afecteze partajarea actuală a competențelor între Uniune și statele membre: mai precis, utilizarea fie a clauzei-pasarelă specifice, stabilite la titlul referitor la mediu [articolul 192 alineatul (2) din TFUE], care ar permite atingerea obiectivului procedural pentru măsurile de impozitare a energiei care sunt în primul rând de natură ecologică, fie a clauzei-pasarelă generale, în temeiul articolului 48 alineatul (7) din TUE, referitoare la măsuri fiscale generale care vizează obiective energetice. În ambele cazuri, Consiliul ar trebui să decidă trecerea de la unanimitate la majoritate calificată.

3.7.

În cele din urmă, comunicarea intenționează să contribuie la dezvoltarea responsabilității democratice în cadrul Tratatului Euratom, care vizează chestiuni sensibile de interes general, în special prin propunerea implicării atât a Parlamentului European (care în prezent este doar consultat, dar nu în ceea ce privește încheierea tratatelor internaționale) cât și a parlamentelor naționale.

3.8.

Conținutul Tratatului Euratom nu ar fi modificat, în afară de extinderea drepturilor la informare ale societății civile, asigurând consultarea transfrontalieră între statele membre atunci când există un posibil impact transfrontalier, asigurând mai buna implicare în astfel de cazuri a Grupului european de reglementare pentru siguranța nucleară (ENSREG) și consolidând capacitatea de reacție în situații de accidente nucleare. Prin urmare, Tratatul va trebui să fie revizuit în conformitate cu procedura ordinară de revizuire în temeiul articolului 48 din TUE.

4. Observații generale

4.1.

CESE salută această comunicare a Comisiei Europene, care propune introducerea votului cu majoritate calificată în domeniul impozitării energiei, pentru a face față provocărilor legate de schimbările climatice. CESE susține, de asemenea, consolidarea rolului Parlamentului European și al parlamentelor naționale (în prezent neimplicate) în procesul decizional din cadrul Euratom; de asemenea, susține propunerea Comisiei de a crește nivelul de implicare a societății civile în conceperea politicilor privind energia nucleară, chiar dacă comunicarea abordează aceste evoluții într-o perspectivă pe termen lung. CESE solicită stabilirea unei legături mai strânse între rapoartele viitoare privind starea uniunii energetice și strategia pe termen mediu pentru 2030 și cea pe termen lung, propusă pentru 2050.

4.2.

Deși recunoaște că trebuie luate măsuri imediate (deoarece mult peste 80 % din emisiile de CO2 sunt generate de producerea și utilizarea energiei), CESE solicită UE ca, atunci când recurge la votul cu majoritate calificată, să respecte în continuare principiul subsidiarității, iar în domeniile care nu sunt de competența sa exclusivă să se concentreze asupra sectoarelor în care obiectivele comune nu pot fi îndeplinite mai eficient la nivel național, regional sau local. Aceeași abordare este valabilă și în cazul principiului proporționalității, conform căruia conținutul și forma măsurilor de la nivelul UE nu trebuie să depășească ceea ce este necesar în vederea atingerii obiectivelor tratatelor (2).

4.3.

CESE ia notă cu îngrijorare de faptul că, în Comunicarea COM(2019) 177, nu se face trimitere la abordarea graduală menționată în comunicarea COM(2019) 8 („Către un proces decizional mai eficient și mai democratic în domeniul politicii fiscale a UE”), care pledează pentru o tranziție treptată, în patru etape, către votul cu majoritate calificată în cadrul procedurii legislative ordinare, în anumite domenii de competență partajată ale politicii fiscale a UE (3). CESE este conștient de faptul că unele dintre tipurile de impozitare a energiei avute în vedere pot da naștere la controverse. Prin urmare, recomandă cu fermitate Comisiei să clarifice dacă și în acest caz se aplică o abordare similară, astfel încât să fie identificate și abordate în primul rând domeniile de impozitare cel mai puțin controversate.

4.4.

CESE regretă că Comunicarea COM(2019) 177 nu oferă mai multe detalii despre tipurile de decizii fiscale care putea fi discutate în cadrul votului cu majoritate calificată și îndeamnă Comisia să elimine această lacună. CESE ar fi îngrijorat dacă, la nivelul UE, s-ar lua decizii cu privire la impozitarea energiei care să aibă efecte distributive negative, cum ar fi creșterea sărăciei energetice (de exemplu, dacă ar fi eliminate subvențiile la facturile de energie pentru consumatorii mai puțin înstăriți). Este vorba despre aspecte sensibile, care afectează statele membre în mod diferit, în funcție de dependența lor de combustibilii fosili și de disponibilitatea unor alternative. Este nevoie de o abordare atentă, care să țină seama de condițiile locale, și trebuie adoptate măsuri care să asigure o tranziție echitabilă, pentru a nu lăsa în urmă lucrătorii, consumatorii și comunitățile. În astfel de cazuri, noile măsuri de impozitare a energiei ar putea necesita finanțări compensatorii din partea UE, care să acopere daunele sociale și economice cauzate.

4.5.

Prețurile energiei, care cresc mai rapid decât bugetele gospodăriilor, inegalitatea veniturilor în Europa și costurile generate de tranziția energetică (descentralizarea și digitalizarea piețelor de energie electrică și gaze) determină măsura în care sărăcia energetică este prezentă într-o societate (4). Indicele european al sărăciei energetice (EEPI) înregistrează și clasifică progresele înregistrate de statele membre în ceea ce privește atenuarea sărăciei domestice și sărăciei energetice în domeniul transporturilor (5), iar comunicarea, pe baza constatărilor Observatorului european al sărăciei energetice, ar trebui să fie legată de un plan de acțiune european care să urmărească eradicarea sărăciei energetice prin vizarea cauzelor sale fundamentale (6). După cum s-a menționat în avizele anterioare ale CESE (7), „eficiența energetică și economisirea energiei nu reprezintă o sursă de energie” și, prin urmare, nu pot rezolva singure problemele legate de schimbările climatice, de securitatea aprovizionării și de sărăcia energetică.

4.6.

Consumatorii nu obțin beneficiul echitabil ce li se cuvine de pe urma eforturilor UE în domeniul energiei din cauza decuplării piețelor cu ridicata și cu amănuntul (8): ca urmare a mai multor factori (precum separarea târzie a distribuției, sarcina reprezentată de subvenții și rata mare de eșec a noilor distribuitori cu amănuntul), prețurile descendente din punct de vedere istoric de pe piețele cu ridicata post-liberalizare nu se repercutează pe piețele cu amănuntul.

Nivelurile tarifelor de utilizare a energiei în UE sunt deja foarte ridicate (9). Având în vedere faptul că aproximativ 40 % din prețul final al energiei electrice plătit de consumatorii europeni este alcătuit din taxe și impozite, este de datoria Comisiei să efectueze o evaluare a impactului privind posibilele efecte ale prețurilor energiei, inclusiv efectele armonizării fiscale asupra celor mai sărace gospodării.

4.7.

Fără a renunța la legătura cu politica de mediu, o coordonare mai strânsă cu politica industrială mai largă și dezvoltarea economică de durată ar putea permite probabil și:

—	pe de o parte, o mai bună gestionare a posibilelor tensiuni sociale (venituri mai mari pentru lucrători, pentru a compensa costurile mai mari) (10); și

—

pe de altă parte, o mai bună gestionare a actualei diversități energetice europene: diferitele politici energetice naționale aplicate până în prezent pot deveni un avantaj dacă sunt bine gestionate la nivel european, prin utilizarea unor astfel de alternative diferite și complementare în cadrul politicilor din domeniul uniunii energetice.

4.8.

Fie în temeiul articolului 192 alineatul (2) din TFUE, cu privire la clauza-pasarelă specială, fie în temeiul articolului 48 alineatul (7) din TUE privind clauza-pasarelă generală, dezvoltarea unei adevărate uniuni energetice trebuie să fie însoțită de transferul de suveranitate.

4.9.

În pofida progreselor înregistrate de-a lungul anilor în domeniul energiei, pe de o parte datorate politicilor UE (cum ar fi creșterea capacității de producție a energiei din surse regenerabile) și pe de altă parte datorate factorilor internaționali (cum ar fi condiții mai flexibile de aprovizionare cu GNL, indexarea cărbunelui și prețuri mai scăzute), unele probleme (inclusiv cele majore enumerate mai jos, la punctul 4.11) încă blochează dezvoltarea în continuare a unei piețe unice autentice a energiei și îi privează pe consumatori de participarea echitabilă la beneficii.

4.10.

Printre principalele obstacole se numără dezvoltarea limitată a capacității de interconectare transfrontalieră, în special în sectorul energiei electrice, ca urmare a deciziilor naționale și a întârzierilor în acțiunile Uniunii Europene în vederea atingerii obiectivului de interconectare a rețelelor de energie electrică de 10 % până în 2010 și de 15 % până în 2030 (obiective care sunt deja foarte limitate, insuficiente și fără caracter obligatoriu) (11).

4.11.

Consensul social ar trebui să se numere printre principalele priorități, deoarece cele mai recente date arată că gospodăriile din nordul și vestul Uniunii Europene alocă pentru energie 4-8 % din bugetul lor de consum, în comparație cu 10-15 % în cazul gospodăriilor din Europa Centrală și de Est (12). La rândul ei, „sărăcia energetică” și prețul enorm pe care îl implică figurează drept o nouă problemă socială, care se cere combătută cu prioritate pretutindeni, atât la nivel național, cât și la nivel european, dar care, deocamdată, persistă.

5. Observații specifice

5.1.

Energia este un sistem rigid, în care schimbările în materie de infrastructură și de reglementare durează un deceniu pentru a fi pe deplin puse în aplicare, în timp ce concurența devine tot mai acerbă (dovadă fiind panourile solare din China și ascensiunea industriei de vehicule electrice). Este nevoie de un nou model de politică energetică, mai amplu, care să includă, de exemplu, obținerea de valoare adăugată pentru întreprinderile din UE prin cercetările asupra continuității energetice legate de energia din surse regenerabile, sau promovarea acestor întreprinderi în sectoare cum ar fi autoturismele electrice, bateriile de ultimă generație asociate cu acestea, producția de hidrogen sau turbinele eoliene, sectoare în care există un avantaj competitiv.

5.2.

Elaborarea complementară și punerea în aplicare de către Comisie a politicii energetice sub forma unei foi de parcurs este necesară, deoarece politica energetică înseamnă mai mult decât impozite și include, în orice caz, taxe pe activitățile energetice, precum și pe produsele energetice. Experiența anterioară din alte domenii arată că, în lipsa unei uniuni reale și desăvârșite, transferul de suveranitate poate conduce la dezacorduri profunde (ca în cazul uniunii economice și monetare).

5.3.

Costul energiei are un impact direct și imediat asupra tuturor întreprinderilor și asupra vieții oamenilor, așa încât consecințele unei inițiative neechilibrate asupra impozitării energiei trebuie analizate cu atenție. În acest context și pe baza necesarei evaluări a impactului economic și social, CESE salută anunțul viitoarei președinte a Comisiei cu privire la o nouă taxă pe carbon la frontiere, pentru a asigura competitivitatea întreprinderilor europene pe piața mondială și pentru a evita relocarea emisiilor de dioxid de carbon. Dacă vor exista disponibilizări, va trebui ca lucrătorilor afectați să li se ofere noi oportunități, cursuri de recalificare profesională și alte soluții negociate.

5.4.

Luând în considerare posibila distorsiune pe piața internă ca urmare a diferitelor niveluri de impozitare a energiei pe bază de combustibili fosili, Comisia ar trebui să țină seama de faptul că acordurile de liber schimb pot avea un impact similar prin efectele de dumping ale diverselor cadre juridice ale țărilor terțe în domeniul energiei și în materie de concurență. Pot fi afectate sectoare de activitate ale UE cum ar fi transportul aerian, pe apă și rutier, agricultura/pescuitul și industriile energointensive vizate de măsurile propuse privind impozitarea. Prin urmare, UE ar trebui să solicite sistematic, în cadrul negocierilor comerciale bilaterale și multilaterale, echivalarea cerințelor sale din legislația socială și din cea privind protecția mediului, pentru produsele importate (13).

Bruxelles, 26 septembrie 2019.

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER

(1) JO L 283, 31.10.2003, p. 51.

(2) SOC/626 Clauza pasarelă (a se vedea pagina 87 din prezentul Jurnal Oficial).

(3) JO C 353, 18.10.2019, p. 90.

(4) JO C 198, 10.7.2013, p. 1.

(5) Indicele european al sărăciei energetice (EEPI) https://www.openexp.eu/sites/default/files/publication/files/european_energy_poverty_index-eepi_en.pdf.

(6) JO C 341, 21.11.2013, p. 21.

(7) JO C 345, 13.10.2017, p. 120.

(8) JO C 383, 17.11.2015, p. 84.

(9) COM(2019) 1 final.

(10) În rezoluțiile sale anterioare, Parlamentul European a avertizat că strategia de decarbonizare ar putea, de asemenea, să provoace „accentuarea drastică a penuriei de energie” (14 martie 2013, Rezoluția referitoare la Perspectiva energetică 2050) și, prin urmare, a solicitat Comisiei „să creeze legături între politica socială și politica energetică” (Rezoluția Parlamentului European din 14 aprilie 2016 referitoare la îndeplinirea obiectivului de combatere a sărăciei în contextul creșterii cheltuielilor curente ale gospodăriilor).

(11) Potrivit grupului de experți al Comisiei, acest nivel scade treptat, iar unele state membre nu vor atinge obiectivul de 10 % în 2020, Towards a sustainable and integrated Europe (Spre o Europă durabilă și integrată), Raportul Grupului de experți al Comisiei pentru obiectivele de interconectare electrică, noiembrie 2017, p. 25. A se vedea, de asemenea, JO C 383, 17.11.2015, p. 84.

(12) COM(2019) 1 final.

(13) JO C 283, 10.8.2018, p. 83.

ANEXĂ

Amendamentele următoare, care au întrunit cel puțin o pătrime din voturile exprimate, au fost respinse în cursul dezbaterilor:

Punctul 4.5

Se elimină punctul.

Voturi pentru	:	73
Voturi împotrivă	:	91
Abțineri	:	11

Punctul 1.1.2

Se modifică după cum urmează:

CESE salută o dezbatere privind utilizarea propunerea de a utiliza clauzele or-pasarelă în vederea instituirii unui sistem de vot cu majoritate calificată în Consiliu și a unui sistem de codecizie cu Parlamentul European. În acest nou cadru, CESE ar putea juca un rol important în sprijinirea trilogului și ar trebui să fie implicat.

CESE sprijină multe puncte de vedere exprimate în comunicarea, dar, totodată, este de părere că o guvernanță eficientă a strategiei privind clima și energia, precum și o mai mare coerență a legislației UE privind impozitarea energiei ar trebui să ia în considerare preocupările întreprinderilor, lucrătorilor și ale altor părți interesate din Europa, inclusiv ale consumatorilor. Implicarea și angajamentul societății civile, sprijinul statelor membre și acordul și angajamentul partenerilor sociali sunt importante pentru succesul acestui proces.

Voturi pentru	:	65
Voturi împotrivă	:	105
Abțineri	:	9

15.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 14/112

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – „O strategie în domeniul aviației pentru Europa: Menținerea și promovarea unor standarde sociale înalte”

[COM(2019) 120 final]

(2020/C 14/16)

Raportor: Raymond HENCKS

Sesizare	Comisia Europeană, 11.4.2019
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea responsabilă	Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională
Data adoptării în secțiune	3.7.2019
Data adoptării în sesiunea plenară	25.9.2019
Sesiunea plenară nr.	546
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	174/0/1

1. Concluzii și recomandări

1.1.

CESE salută publicarea raportului Comisiei referitor la condițiile de angajare a personalului de bord foarte mobil (piloții și echipajul de cabină), a cărui situație poate fi deosebit de complicată ca urmare a naturii transfrontaliere a muncii și care se bucură de drepturi și niveluri de protecție diferite, în funcție de legislația națională aplicabilă.

1.2.

CESE regretă că acest raport apare abia la sfârșitul actualului mandat al Comisiei, într-o perioadă de incertitudine cu privire la pașii următori. Speră că noua Comisie va aborda problemele identificate în raport ca pe o prioritate de prim rang, proporțională cu gravitatea situației, și va propune măsuri concrete.

1.3.

CESE aprobă faptul că raportul sus-menționat pune în evidență faptul că există în continuare numeroase probleme și incertitudini de natură juridică și că o mai bună aplicare a normelor UE și a celor naționale este esențială în toate formele de angajare a personalului aeronautic, pentru a evita practici care constituie o încălcare sau eludare a legislației aplicabile, cum ar fi munca nedeclarată sau activitatea independentă fictivă, și pentru a asigura condiții legale și egale pentru întregul personal de bord, acordându-se prioritate absolută siguranței personalului și a pasagerilor. CESE aprobă acțiunile prevăzute de Comisie și solicită statelor membre să asigure interpretarea și aplicarea uniformă a legislației în domeniul social și al muncii care privește personalul de bord.

1.4.

CESE regretă lipsa unor statistici fiabile privind numărul locurilor de muncă în sectorul personalului de bord, precum și numărul de lucrători externi și temporari. Această lipsă de statistici, a cărei remediere CESE o dorește cât mai rapidă posibil, accentuează incertitudinea juridică care planează asupra condițiilor de angajare și asupra diverselor niveluri de protecție a personalului de bord, favorizează condiții de concurență inegale sau neloiale pentru transportatorii aerieni din UE care sunt supuși unei presiuni concurențiale foarte mari și este în detrimentul statelor membre, care sunt private de anumite venituri fiscale și contribuții de asigurări sociale.

1.5.

Având în vedere multitudinea formelor de contracte de muncă și incertitudinile pe care le generează uneori, CESE își reiterează solicitarea (1) privind promovarea ocupării directe a forței de muncă, care ar trebui să rămână în continuare forma obișnuită de ocupare a forței de muncă în sectorul aviației, și consideră că este esențial să se opună oricărui contract atipic, care ar putea afecta siguranța personalului de bord și a pasagerilor, de la sine înțeles fiind însă faptul că recurgerea la contracte temporare sau interimare nu este automat ilegală sau creatoare de dumping social.

1.6.

Întrucât sectorul personalului de bord nu este ferit de formule de muncă ilegale, cum ar fi munca nedeclarată și activitatea independentă fictivă, sau de lipsa punerii în aplicare a Directivei privind detașarea lucrătorilor, CESE sprijină îndemnul adresat de Comisie statelor membre:

—	să asigure, prin mijloace adecvate, aplicarea la nivel național a normelor în vigoare prevăzute de legislația muncii și, de asemenea, să asigure conformitatea cu dreptul Uniunii, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene;

—	să se asigure că normele UE privind siguranța aviației se aplică corect și identic personalului aviatic, indiferent de relația contractuală cu compania aeriană;

—	să transpună corect Directiva privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în Uniunea Europeană, care se va aplica indiferent de forma contractului existent sau viitor, inclusiv activității independente fictive.

1.7.

CESE speră ca viitoarea Autoritate Europeană a Muncii să se asigure că modificările recente aduse Directivei privind detașarea lucrătorilor, care stabilește principiul remunerației egale pentru aceeași muncă efectuată în același loc, sunt transpuse și aplicate corect de către statele membre până la 30 iulie 2020. Totodată, CESE consideră că autoritatea va trebui să se asigure și că sunt respectate toate drepturile personalului din aviația civilă.

1.8.

CESE reamintește că dreptul de a înființa sau de a se afilia la un sindicat, de a negocia convenții colective, de a intra în grevă etc. sunt drepturi ale omului garantate la nivel internațional, european și național și trebuie respectate cu scrupulozitate. În realitate, există, din păcate, cazuri în care dreptul de a organiza sindicate și de negociere colectivă este îngrădit, iar lucrătorii trebuie să își apere drepturile în instanță. Ar trebui garantat, de asemenea, dreptul la informare și la consultare.

1.9.

Absența unor standarde de muncă la nivel mondial în domeniul aviației civile subminează eficacitatea legislației UE și a statelor membre în domeniul muncii pentru rutele din interiorul și din afara UE. CESE regretă că nu există, se pare, consens la nivelul Organizației Internaționale a Muncii pentru elaborarea unei convenții privind drepturile lucrătorilor din aviația civilă, în timp ce, pentru personalul maritim, s-a elaborat o astfel de convenție. CESE încurajează ferm UE să includă clauze și norme sociale constrângătoare, legate de muncă, în toate acordurile încheiate cu țările terțe în domeniul aviației și aprobă intenția Comisiei de a acționa în acest sens.

1.10.

În ceea ce privește calitatea formării, sunt extrem de îngrijorătoare următoarele aspecte menționate în raportul Comisiei:

—	competențele dobândite de cei care aspiră să devină piloți pot să nu corespundă întotdeauna cu competențele impuse de companiile aeriene;

—	un număr considerabil de piloți care dețin o licență de pilot de linie nu satisfac criteriile de bază pentru a fi angajați de companiile aeriene.

1.11.

CESE amintește că, potrivit noii directive privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în Uniunea Europeană, „[s]tatele membre se asigură că, în cazul în care dreptul Uniunii sau dreptul intern sau contractele colective de muncă obligă un angajator să ofere formare unui lucrător pentru ca acesta să presteze munca pentru care este angajat, formarea respectivă este oferită gratuit lucrătorului, este considerată timp de muncă și se desfășoară, atunci când este posibil, în cursul programului de lucru”.

1.12.

CESE solicită Comisiei să fie proactivă și să invite toate organizațiile care îndeplinesc criteriile pentru a deveni membre ale comitetului de dialog sectorial european pentru sectorul aviației civile să participe activ la lucrările acestui comitet și să utilizeze acest instrument pentru a găsi, prin negocieri, soluții reciproc avantajoase la dificultățile cu care se confruntă.

1.13.

În fine, CESE consideră că climatul de lucru al personalului de bord depinde nu numai de condițiile de muncă, ci și de factori externi, cum ar fi gradul de satisfacție a pasagerilor față de calitatea serviciilor oferite în aeroport și la bordul aeronavei. Prin urmare, este important ca drepturile pasagerilor, inclusiv ale celor cu nevoi speciale (persoanele cu handicap, bătrânii, copiii, femeile însărcinate) să fie respectate în mod corespunzător.

2. Introducere

2.1.

În domeniul transportului aerian, protecția socială și legislația muncii, cu excepția standardelor minime stabilite de legislația Uniunii, țin în principal de competența și responsabilitatea statelor membre, nivel la care normele respective se aplică în grade și moduri diferite.

2.2.

În aviația civilă nu există un model uniform de ocupare a forței de muncă: unele companii oferă locuri de muncă de calitate și contracte de muncă pe durată nedeterminată, în timp ce, potrivit unui studiu recent [ Study on employment and working conditions of aircrews in the EU internal aviation market (Studiu privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă ale companiilor aeriene pe piața internă a aviației din UE) – studiul „Ricardo”], între 9 și 19 % dintre membrii echipajului de cabină și 8 % dintre piloți au declarat că sunt angajați printr-o formă de organism intermediar.

2.3.

Raportul Comisiei care face obiectul avizului se referă numai la personalul de bord (piloții și echipajul de cabină), a cărui situație poate fi deosebit de complicată ca urmare a naturii transfrontaliere a muncii și care beneficiază de drepturi și niveluri de protecție diferite în funcție de legislația națională aplicabilă.

2.4.

În plus, presiunea asupra costurilor de operare pe o piață extrem de competitivă determină anumite companii aeriene să recurgă la diferite regimuri de angajare indirectă, ca alternativă la contractul de muncă pe durată nedeterminată care, potrivit studiului „Ricardo”, rămâne principala formă de angajare. Cu toate acestea, pentru a reduce costurile de operare, mulți transportatori aerieni:

—	își externalizează o parte dintre activități;

—	angajează personal de bord prin agenții de intermediere, inclusiv agenții de muncă temporară, uneori cu regimuri diferite, în cadrul unui lanț complex de relații de muncă, ceea ce face dificilă identificarea angajatorului real;

—	angajează lucrători independenți;

—	transferă personal către baze operaționale situate în afara țării în care a fost emisă licența;

—	recurg la practica „pay to fly” (plătește ca să zbori),

—	ceea ce generează o anumită incertitudine juridică și face dificilă distincția dintre situațiile ilegale și cele foarte complexe, dar legale.

2.5.

Comisia a anunțat în 2015, în cadrul strategiei sale în domeniul aviației pentru Europa, intenția ca agenda socială din sectorul aviației să devină o prioritate. Cu toate acestea, în 2017, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor și-au exprimat în continuare îngrijorarea cu privire la o situație care a rămas neschimbată și au invitat statele membre și Comisia să abordeze problemele sociale care persistă în domeniul aviației, în special în cazul personalului de bord foarte mobil.

2.6.

În octombrie 2018, având în vedere lipsa unor măsuri concrete privind dimensiunea socială a transportului aerian și alertați de frecvența acțiunilor de grevă ale personalului din aviație, miniștrii europeni ai transporturilor din șase state membre au solicitat Comisiei, într-o declarație comună, să elaboreze măsuri concrete până la sfârșitul anului 2018, printre care o agendă socială ambițioasă, care să garanteze condiții de muncă echitabile, care să plaseze pe picior de egalitate toți actorii din acest sector, atât în UE, cât și în țările terțe, în contextul unei concurențe loiale.

3. Observații generale

3.1.

În strategia sa în domeniul aviației pentru Europa, din 2015, Uniunea s-a angajat să consolideze agenda socială și să creeze locuri de muncă de înaltă calitate în domeniul aviației, printre altele, să examineze necesitatea de a clarifica și mai mult legislația aplicabilă și tribunalul competent în domeniul contractelor de muncă ale lucrătorilor mobili din sectorul aviației.

3.2.

Pentru o imagine mai clară asupra situației actuale de pe piața aviației, Comisia a comandat un studiu (denumit studiul „Ricardo”) privind condițiile de angajare și de muncă ale personalului de bord, care a fost publicat în ianuarie 2019.

3.3.

CESE aprobă elaborarea de către Comisie a unui raport privind situația și condițiile de angajare a personalului de bord care, totuși, sosește abia la sfârșitul actualului mandat al Comisiei, ceea ce face să planeze incertitudinea asupra pașilor următori. CESE speră că noua Comisie va aborda ca pe o prioritate de prim rang problemele identificate în raport, proporțional cu gravitatea situației, și va propune rapid măsuri corespunzătoare.

3.4.

Raportul de mai sus confirmă faptul că există în continuare numeroase probleme și incertitudini juridice și că o mai bună aplicare a normelor UE și a normelor naționale este esențială în toate formele de angajare a personalului aeronautic pentru prevenirea unor practici care constituie o încălcare sau o eludare a legislației aplicabile, cum ar fi activitatea independentă fictivă, și pentru garantarea unor condiții legale și egale pentru toți.

3.5.

CESE regretă faptul că, după Agenda socială europeană, care a fost prevăzută în Strategia din 2015 în domeniul aviației, singura măsură concretă pusă în aplicare de Comisie se limitează la publicarea unui ghid practic privind legislația muncii și jurisdicțiile competente. Raportul Comisiei nu oferă niciun răspuns la întrebarea dacă aceasta are în vedere adoptarea unor orientări interpretative sau modificări de reglementare în domeniul aviației civile. Comisia va mandata un grup ad-hoc, format din experți în domeniul aviației și dreptul muncii din statele membre, să facă bilanțul acțiunilor enumerate în raportul care face obiectul avizului și să informeze Comisia și statele membre cu privire la modul în care poate fi aplicat dreptul muncii corespunzător, în sectorul aviației. CESE solicită ca, pe lângă experții din instituții, la lucrările acestui grup să participe în mod sistematic și partenerii sociali.

4. Observații specifice

4.1.

Raportul Comisiei afirmă că nu există cifre referitoare în mod specific la numărul de locuri de muncă pentru personalul de bord. Prin urmare, CESE se întreabă cum se pot face previziuni demne de luat în considerare cu privire la numărul de piloți și de membri ai echipajului de cabină care să fie formați și recrutați pe termen mediu și lung. Acest lucru este valabil în special în ceea ce privește formarea piloților, care este de lungă durată și costisitoare.

4.2.

De asemenea, din lipsă de statistici, nu se cunoaște numărul locurilor de muncă externalizate în categoria personalului de bord. Prin urmare, putem să ne referim doar la un studiu din 2015 al partenerilor sociali europeni din domeniul aviației civile, conform căruia numai 52,6 % dintre respondenții care lucrează pentru companii aeriene „low-cost” afirmă că au un contract de muncă direct. CESE consideră că este esențial să se perfecționeze instrumentul statistic. Această lipsă de statistici sporește incertitudinea juridică ce planează asupra condițiilor de ocupare a forței de muncă și asupra diferitelor niveluri de protecție a personalului de bord și face dificilă distincția dintre practici legale sau ilegale, abuzuri sau lacune în legislație. Ea favorizează apariția unor condiții de concurență inechitabile pentru transportatorii aerieni din UE care sunt supuși unei presiuni concurențiale foarte mari și este în detrimentul statelor membre, care sunt private de anumite venituri fiscale și contribuții la asigurările sociale.

4.3.

Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (AESA) a raportat, în ghidul său practic din august 2017, că fragmentarea și externalizarea locurilor de muncă legate de siguranță, inclusiv cele ale personalului de bord, ar putea avea efecte dăunătoare asupra securității și a pus în aplicare măsuri concrete în cadrul externalizării unor servicii critice în materie de siguranță și al contractelor de închiriere de aeronave cu echipaj.

4.4.

Nici în ceea ce privește munca temporară, UE nu dispune de date demne de încredere. Studiul „Ricardo” arată însă că între 9 și 19 % dintre membrii echipajului de cabină și aproximativ 8 % dintre piloți au declarat că au fost angajați prin intermediul unui tip de organism intermediar și că marea majoritate a persoanelor angajate prin astfel de intermediari lucrează pentru transportatori low-cost.

4.5.

CESE își reiterează solicitarea (2) privind promovarea ocupării directe a forței de muncă, care ar trebui să rămână în continuare forma obișnuită de ocupare a forței de muncă în sectorul aviației, și consideră că este esențial să se opună oricărui contract atipic care ar putea afecta siguranța personalului de bord și a pasagerilor.

4.6.

Aplicarea Directivei 2008/104/EC a Parlamentului European și a Consiliului (3) privind munca prin agent de muncă temporară nu poate fi decât temporară și nu poate fi permanent denaturată, de la sine înțeles fiind faptul că utilizarea unui contract temporar sau interimar poate fi indispensabilă și nu este în mod automat ilegală sau creatoare de dumping social.

4.7.

În ceea ce privește munca nedeclarată care rezultă, printre altele, din activitatea independentă fictivă, seminarul care urmează să fie organizat la sfârșitul anului prin platforma europeană privind munca nedeclarată, punând un accent deosebit pe activitatea independentă fictivă, este un pas important pentru ca problema să fie mai vizibilă și să fie discutată de către inspectorii de muncă și partenerii sociali. Este important ca statele membre să-și consolideze serviciile de inspecție a muncii, astfel încât să poată monitoriza în mod eficient respectarea dispozițiilor Uniunii și a celor naționale privind condițiile de muncă în aviația civilă.

4.8.

Normele UE în materie de siguranța aviației includ conceptul de bază de reședință. Din cauza gradului ridicat de mobilitate, poate fi dificil să se stabilească, în cazul personalului de bord, legislația aplicabilă în materie de securitate socială, legislația muncii pe care se poate baza, precum și tribunalul în fața căruia își poate exercita drepturile. Baza de reședință servește, de asemenea, ca referință pentru calcularea limitării timpului de zbor și de serviciu. CESE îndeamnă statele membre să asigure aplicarea corectă a legislației sociale a Uniunii și a legislației naționale în cazul personalului angajat de un transportator aerian din UE care oferă servicii aeriene de la o bază situată în afara statului membru în care transportatorul își are sediul principal, în conformitate cu Regulamentul privind serviciile aeriene.

4.9.

Raportul Comisiei constată că numărul de baze de exploatare este în continuă creștere, iar aeronavele și personalul de bord din cadrul unei companii aeriene sunt bazate, din ce în ce mai frecvent, în afara sediului principal, pe teritoriul altor state membre și, uneori, chiar în țări terțe. În acest caz, legea aplicabilă este cea a țării în care se află baza de reședință, în timp ce unele companii aplică legea țării în care se află sediul principal, în loc să o aplice pe cea a țării în care se află baza de reședință. CESE solicită Comisiei să publice liniile directoare privind bazele de reședință și de exploatare și legislația aplicabilă.

4.10.

Există mai multe formule de activitate independentă: pilotul independent în mod direct sau angajat prin intermediul unui organism intermediar sau al unei SRL de piloți independenți. CESE sprijină solicitarea adresată de Comisie statelor membre:

—	să se asigure că normele UE privind siguranța aviației se aplică corect și identic personalului aviatic, indiferent de relația contractuală cu compania aeriană;

—	să asigure, prin mijloace adecvate, aplicarea la nivel național a normelor în vigoare prevăzute de legislația muncii și, de asemenea, să asigure conformitatea cu dreptul Uniunii, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene;

—	să transpună corect Directiva privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în Uniunea Europeană, care se va aplica tuturor lucrătorilor, inclusiv celor care ocupă locuri de muncă noi și atipice.

4.11.

În ceea ce privește detașarea lucrătorilor prin recurgerea temporară la personal din afara bazei de reședință, conform studiului „Ricardo”, directiva nu se aplică, în general, în cazul personalului de bord, în timp ce, în principiu, ea se aplică în cazul prestării de servicii transnaționale prin agenții de muncă temporară sau agenții de plasare a forței de muncă.

4.12.

Directiva privind detașarea lucrătorilor se aplică, de asemenea, în contextul unui contract de închiriere de aeronave cu echipaj, în cazul în care există un raport de muncă între echipaj și locator pe întreaga durată a contractului de închiriere. Membrii personalului de bord care sunt repartizați la o nouă bază de reședință nu sunt considerați detașați.

4.13.

CESE susține Comisia în acțiunile de sprijinire a statelor membre la punerea în aplicare a directivei revizuite privind detașarea lucrătorilor, în special pentru a îmbunătăți tratamentul egal și pentru a preveni frauda transfrontalieră.

4.14.

CESE speră că viitoarea Autoritate Europeană a Muncii se va asigura că modificările aduse recent Directivei privind detașarea lucrătorilor, care stabilește principiul remunerației egale pentru aceeași muncă efectuată în același loc, vor fi transpuse și aplicate corect de către statele membre până la 30 iulie 2020, așa cum va trebui să asigure și aplicarea corectă a legislației sociale atât la nivel european, cât și național, astfel încât să fie aplicate toate drepturile personalului din aviația civilă, inclusiv libertatea de asociere.

4.15.

CESE este conștient de faptul că anumite companii aeriene interzic afilierea la un sindicat care nu le convine și uneori chiar fac concedieri ca urmare a afilierii la un sindicat, așa încât lucrătorii trebuie să își apere drepturile în instanță. CESE reamintește statelor membre în cauză că dreptul de a înființa sau de a se afilia la un sindicat, de a negocia convenții colective, de a intra în grevă etc. sunt drepturi ale omului garantate la nivel internațional, european și național și trebuie respectate cu scrupulozitate. Dreptul la informare și la consultare ar trebui să fie garantat.

Pentru abordarea aspectelor legate de aplicarea standardelor sociale la nivel național, s-ar putea înființa la nivelul UE un organism de mediere care să contribuie la soluționarea litigiilor legate de aplicarea regulamentului.

4.16.

În ceea ce privește echipajele din țările terțe, CESE își reiterează solicitarea (4) privind extinderea permisului unic la personalul de bord pentru a asigura un tratament egal pentru toți lucrătorii din sector, în conformitate cu Directiva 2011/98/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5). Studiul „Ricardo” confirmă faptul că nu este posibil să se determine, pe baza datelor colectate, dacă această practică este curentă sau nu sau dacă baza de reședință a echipajului utilizat este situată într-o țară terță sau în Uniune.

4.17.

Absența unor standarde de muncă la nivel mondial în domeniul aviației civile subminează eficacitatea legislației UE și a statelor membre în domeniul muncii pentru rutele din interiorul și din afara UE. CESE regretă că nu există, se pare, consens la nivelul Organizației Internaționale a Muncii pentru elaborarea unei convenții privind drepturile lucrătorilor din aviația civilă, în timp ce, pentru personalul maritim, s-a elaborat o astfel de convenție. În lipsa unei convenții la nivelul OIM, CESE îndeamnă cu fermitate Uniunea Europeană să includă în toate acordurile din domeniul aviației cu țările terțe (începând cu cel încheiat în prezent între UE și Qatar) clauze sociale ambițioase legate de condițiile de muncă, care să fie obligatorii și supuse unor sancțiuni în caz de nerespectare.

4.18.

Formarea piloților este lungă și costisitoare și cuprinde trei etape (formare de bază, calificarea de tip pentru a pilota un anumit tip de aeronavă și formarea pe curse regulate pentru a dobândi experiență de zbor). Conform informațiilor furnizate de studiul „Ricardo”, între 2,2 și 6 % dintre piloții chestionați au plătit pentru a dobândi experiență de zbor în cadrul schemei „pay-to-fly” (plătește ca să zbori). Directiva privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în Uniunea Europeană [COM(2017) 797 – 2017/0355 (COD)] prevede că statele membre se asigură că, în cazurile în care angajatorii sunt obligați de legislația națională, de legislația Uniunii sau de contractele colective de muncă relevante să ofere formare lucrătorilor pentru ca aceștia să presteze munca pentru care sunt angajați, formarea respectivă este oferită lucrătorului cu titlu gratuit, ea fiind fie considerată ca timp de lucru, fie organizată, pe cât posibil, în timpul orelor de lucru. CESE speră că punerea sa corectă în aplicare va fi monitorizată în mod regulat, evitând, în același timp, să genereze noi obstacole birocratice.

4.19.

În ceea ce privește calitatea formării, sunt extrem de îngrijorătoare următoarele aspecte menționate în raportul Comisiei:

—	competențele dobândite de cei care aspiră să devină piloți pot să nu corespundă întotdeauna cu competențele impuse de companiile aeriene;

—	un număr considerabil de piloți care dețin o licență de pilot de linie nu satisfac criteriile de bază pentru a fi angajați de companiile aeriene.

4.20.

CESE regretă profund faptul că dialogul social european și, în special, Comitetul de dialog sectorial european pentru sectorul aviației civile nu reușește să se angajeze într-un dialog constructiv începând din 2017, din cauza lipsei de reprezentativitate a companiilor aeriene. Acest lucru este cu atât mai regretabil cu cât, printr-un dialog social constructiv și convenții colective, s-ar putea găsi răspunsuri la unele dintre problemele ridicate în raportul Comisiei.

4.21.

CESE încurajează Comisia să fie mai proactivă și să convingă partenerii sociali să asigure o reprezentare adecvată a companiilor aeriene și a personalului de bord și să utilizeze cât mai bine acest instrument pentru a găsi, prin negocieri, soluții reciproc avantajoase la dificultățile cu care se confruntă.

4.22.

În ceea ce privește climatul de lucru al personalului de bord, acesta depinde nu numai de condițiile de muncă, ci și de factori externi, cum ar fi gradul de satisfacție a pasagerilor față de calitatea serviciilor oferite în aeroport și la bordul aeronavei. De asemenea, CESE consideră că echipajul de cabină ar trebui să dispună în măsură suficientă de pregătire și timp pentru a răspunde nevoilor specifice ale pasagerilor vulnerabili (persoane cu handicap, vârstnice, copii, femei însărcinate etc.). Va fi necesar să se garanteze faptul că drepturile pasagerilor sunt respectate și că aceștia au acces la toate informațiile adecvate într-un limbaj clar și ușor de înțeles. CESE sprijină Comisia, care îndeamnă Consiliul să adopte rapid revizuirile propuse de proiectul de regulament de modificare a Regulamentului (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (6) privind drepturile pasagerilor care călătoresc cu avionul în caz de refuz la îmbarcare și anulare sau întârziere substanțială a unui zbor.

Bruxelles, 25 septembrie 2019.

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER

(1) JO C 13, 15.1.2016, p. 110

(2) JO C 13, 15.1.2016, p. 110

(3) JO L 327, 5.12.2008, p. 9

(4) JO C 13, 15.1.2016, p. 110

(5) JO L 343, 23.12.2011, p. 1

(6) JO L 46, 17.2.2004, p. 1

15.1.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 14/122

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu – Orientări referitoare la Regulamentul privind un cadru pentru libera circulație a datelor fără caracter personal în Uniunea Europeană

[COM(2019) 250 final]

(2020/C 14/18)

Raportoare: Laure BATUT

Sesizare	Comisia Europeană, 22.7.2019
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională
Data adoptării în secțiune	11.9.2019
Data adoptării în sesiunea plenară	25.9.2019
Sesiunea plenară nr.	546
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	162/2/6

1. Recomandări

1.1.

CESE recomandă Comisiei:

—

să adopte un mod simplu și clar de a comunica pe tema criteriilor de definire a datelor fără caracter personal și a domeniului de aplicare a regulamentului de stabilire a unui cadru pentru libera circulație a datelor fără caracter personal (RDNP), pentru a disipa incertitudinile și a spori încrederea;

—	să informeze părțile interesate cu privire la zonele de suprapunere a textelor europene referitoare la date;

—

să se asigure – promovând totodată libera circulație – de faptul că datele cu caracter personal (DP) nu ajung, treptat, să fie considerate drept date fără caracter personal (DNP) și că Regulamentul general privind protecția datelor (RGPD) își păstrează în întregime domeniul de aplicare, chiar dacă, pentru aceasta, trebuie contopite cele două regulamente pe termen mediu, în sensul creșterii protecției datelor, și nu a comercializării lor;

—	să încurajeze înființarea și dezvoltarea unor federații paneuropene de servicii de tip cloud computing;

—

să sprijine, pe termen foarte scurt, cetățenii europeni să utilizeze algoritmi capabili să trateze volumele de DNP din cadrul pieței unice a datelor; să încurajeze statele membre să consolideze educația în domeniul tehnologiei informației (TI) și al inteligenței artificiale (IA) la toate nivelurile (școală, universitate, mediul de afaceri) și pe tot parcursul vieții;

—	să îndemne părțile interesate la cultivarea unui spirit de responsabilitate, de etică și de solidaritate și nu să lase ca autoreglementarea și soluționarea „pe cale amiabilă”a litigiilor să dea naștere la interpretări divergente ale textelor;

—	să nu neglijeze utilizarea instrumentului de reglementare;

—	să promoveze sancțiuni pentru nereguli în materie de autoreglementare;

—	să elaboreze o foaie de parcurs pentru a verifica dacă securitatea juridică a întreprinderilor este o realitate în contextul utilizării libere a datelor lor, după cum prevede RDNP;

—	să facă un bilanț al situației actuale a celor 27 de state membre și să evalueze activitatea punctelor de contact naționale după douăsprezece luni de funcționare;

—	să își asume pe deplin rolul său de informare, de comunicare și de avertizare;

—	să invite statele membre să comunice cu părțile interesate pe tema criteriilor lor de „siguranță publică”;

—	să invite statele membre să își separe zonele de stocare a datelor netransferabile;

—	să reexamineze în timp util politica în domeniul concurenței, pentru a verifica dacă este adaptată la libera circulație a datelor în condițiile actuale.

2. Introducere

2.1.

CESE ia notă de intenția Comisiei de a orienta întreprinderile implicate în transferul de date fără caracter personal înainte de negocierea codurilor de conduită între părțile interesate, care va avea loc în cursul anului 2020. Faptul că datele pot fi adesea mixte, atât cu caracter personal, cât și fără caracter personal, poate crea incertitudini la nivelul întreprinderilor cu privire la măsurile care trebuie luate pentru a le proteja. Ar trebui să se amintească aici principiile de bază ale normelor existente, înainte de examinarea punctelor cu privire la care CESE dorește să facă observații.

2.2.

Comisia a observat că lipsa competitivității serviciilor de cloud computing din UE și, prin urmare, lipsa mobilității datelor în contextul oligopolurilor au un impact negativ asupra pieței datelor. RDNP solicită statelor membre să își reducă la minimum cerințele de localizare a datelor și, totodată, fragmentarea legislațiilor în domeniu, pentru a stimula creșterea și pentru a debloca capacitatea de inovare a întreprinderilor.

2.3.

Odată cu adoptarea Regulamentului privind libera circulație a datelor fără caracter personal, care este complementar RGPD, se introduce în textele europene ale secolului XXI o „a cincea libertate de circulație”, care se aplică tuturor datelor (afirmația aparține dnei Anna-Maria Corazza Bildt, deputată în Parlamentul European, raportoare). Un astfel de așa-numit „bun necorporal”, trebuie să poată fi transferat și administrat unde doresc proprietarii săi, acolo unde se află furnizorii de servicii de găzduire a datelor, în alte țări decât cea în care au fost create și/sau utilizate, în Uniunea Europeană (articolul 1 din RDNP). Astfel, deținătorii săi au de câștigat sub aspectul facilității și competitivității.

RDNP

2.4.

Regulamentul (UE) 2018/1807 al Parlamentului European și al Consiliului (1) promovează libera circulație a datelor fără caracter personal în Uniune pentru a dezvolta inteligența artificială, cloud computing-ul și analiza volumelor mari de date. Acesta prevede (articolul 6) că Comisia încurajează și facilitează elaborarea, de către operatorii care lucrează cu aceste date fără caracter personal, a unor coduri de conduită de autoreglementare la nivelul Uniunii.

2.5.

Textul supus examinării, care este destinat profesioniștilor din microîntreprinderi și IMM-uri, trebuie să promoveze înțelegerea de către aceștia a interacțiunilor dintre regulamentul sus-menționat și RGPD, prin intermediul unor orientări. În virtutea unei abordări pedagogice, Comisia utilizează numeroase exemple de situații.

2.6.

Codurile de conduită aflate în curs de pregătire ar trebui să fie gata între noiembrie 2019 și mai 2020 [considerentele 30 și 31, articolul 6 alineatul (1)]. La elaborarea lor se va ține seama de opiniile tuturor părților. Au avut loc două consultări publice și s-au constituit două grupuri de lucru, alcătuite din specialiști, care sprijină Comisia: unul privind certificarea securității cibernetice în cloud (CSPCERT), iar celălalt, privind portarea datelor și schimbarea furnizorilor de servicii (SWIPO). Contribuțiile lor acoperă infrastructura ca serviciu (Infrastructure-as-a-Service – IaaS) și software-ul ca serviciu (Software-as-a-Service – SaaS). În mai 2020, Comisia va propune ca acest sector să fie încurajat să elaboreze un model de clauze contractuale, iar, în 2022, va transmite Parlamentului European, Consiliului și CESE un raport cu privire la punerea în aplicare a regulamentului, în special cu privire la utilizarea datelor „compuse”sau mixte.

3. Observații generale

3.1.

Misiunea Comisiei: concilierea RGPD cu RDNP

3.1.1.

Pentru a concilia cele două regulamente, care sunt complementare, Comisia explică următoarele: 1. cerințele privind localizarea datelor sunt interzise de acum înainte; 2. datele rămân accesibile autorităților competente; 3. datele devin mobile și astfel pot face obiectul „portării”. RGPD se referă la „portabilitate”, pe când RDNP vorbește despre „portare”. Utilizatorii își pot transfera datele în afara țării în care au fost create, iar apoi le pot recupera fără a fi supuși la (prea multe) constrângeri, în urma schimbării furnizorului de servicii, pentru stocarea, prelucrarea sau analiza lor. Spre deosebire de „portabilitate”, care este un drept al persoanele vizate, „portarea”este structurată în funcție de codurile de conduită, așadar în contextul unui demers de autoreglementare.

3.1.2.

Aceasta este o diferență importantă între cele două regulamente, unul fiind bazat pe instrumente juridice obligatorii ( hard law ), iar celălalt – pe instrumente juridice neobligatorii ( soft law ), despre care se știe că oferă mult mai puține garanții. Or, potrivit Comisiei înseși, majoritatea datelor prezintă caracteristici personale și, deopotrivă, nepersonale, indisolubil legate, motiv pentru care se poate vorbi despre date „mixte”(DM).

3.1.3.

CESE salută acest demers de susținere și nu pune în discuție exemplele alese, nici nu intenționează să propună alte exemple, însă observă că orientările Comisiei destinate operatorilor se rezumă la ilustrarea contextului prin exemple de situații. Pentru a trage un semnal de alarmă, în atenția Comisiei, CESE dorește să sublinieze zonele critice care, în opinia sa, riscă să ridice probleme pentru utilizatori, în pofida îndrumării și a codurilor viitoare.

3.2. Trecerea în revistă a principiilor – spre aducere aminte

3.2.1. Principiul libertății de circulație a datelor

Greu de depășit sunt nu atât barierele geografice din calea liberei circulații a DNP, cât cele de natură funcțională și/sau legate de mijloacele de care dispun întreprinderile pentru utilizarea tehnologiilor informatice.

RDNP interzice cerințele de localizare a DNP pe un anumit teritoriu (articolul 4 și solicită statelor membre abrogarea oricărei dispoziții contrare în termen de 24 de luni de la intrarea în vigoare a regulamentului (mai 2021).

Acesta acceptă excepțiile legate de siguranța publică. Statele trebuie să publice online informații detaliate cu privire la cerințele lor de localizare la nivel național. Comisia Europeană poate să formuleze observații și retransmite informații despre site-urile statelor membre.

3.2.2. Excepții de la libertatea de circulație

—

Autoritățile statelor membre pot avea acces la datele transferate: RDNP instituie o procedură prin care orice autoritate de control dintr-un stat X poate să obțină date prelucrate într-un stat Y. Este prevăzută și o procedură de cooperare între state (articolele 5 și 7). În absența localizării însă, CESE nutrește serioase temeri ca datele (contabile, financiare, contractuale etc.) să nu scape de sub controlul autorităților statelor membre. El amintește Comisiei că, la nevoie, nu trebuie să piardă din vedere recursul la utilizarea instrumentului de reglementare.

—

Punctul unic de contact din fiecare stat va răspunde cererii prin intermediul autorității naționale de supraveghere, care poate sau nu să furnizeze datele, în cazul în care consideră cererea drept admisibilă. În spiritul RDNP, punctele de contact ar trebui să ajute părțile interesate să își aleagă în cunoștință de cauză transferurile și prestatorii de servicii, din întreaga Uniune, în condiții de concurență.

CESE consideră că doar cu ajutorul orientărilor nu pot fi disipate numeroasele incertitudini legate de punerea în aplicare a acestui principiu. Motivele invocate de state, buna credință a operatorilor sau buna funcționare a punctelor de contact sunt aspecte greu de apreciat. Orice evaluare în această privință va fi greu de realizat.

—

Interzicerea cererii directe sau indirecte de localizare a datelor, cu excepția cazurilor justificate de „siguranța publică”. CESE consideră că noțiunea de „siguranță publică”invocată în regulament este lipsită de precizie iar sfera ei de cuprindere este neclară atunci când se aplică la fluxul de date și la comercializarea lor. RDNP definește cerințele de localizare a datelor ca „orice obligație, interdicție, condiție, limită sau altă cerință prevăzută în actele cu putere de lege sau actele administrative ale unui stat membru”sau care rezultă din practicile administrative (2) care ar obliga operatorii să păstreze datele în perimetrul unui anumit teritoriu din Uniune. Pentru Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) (3) (și considerentul 19 din RDNP), siguranța publică cuprinde „atât securitatea internă, cât și cea externă a unui stat membru”și presupune existența „unei amenințări reale și suficient de grave care afectează unul dintre interesele fundamentale ale societății”. Această definiție include datele genetice, datele biometrice și datele privind sănătatea. Răspunsul statului membru trebuie să fie proporțional.

3.2.3.

Comitetul consideră că, în cazul liberei circulații și al localizării datelor:

—	criteriile luate în considerare pot fi interpretate în mai multe feluri;

—	numai judecătorul va fi în măsură să le clarifice, de la caz la caz, ceea ce poate fi în detrimentul încrederii necesare desfășurării comerțului, în special în cazul datelor sensibile; diferendele ce decurg din codurile de conduită ar putea duce la o fragmentare și mai accentuată a situațiilor;

—	ritmul justiției este cu totul altul decât cel al domeniului digital și al circulației datelor.

CESE consideră că incertitudinile și complexitatea situației reprezintă un factor de descurajare pentru microîntreprinderi și IMM-urilor.

3.2.4.

CESE regretă că, în cadrul orientărilor, nu se face nicio referire la litigii, nici la modalitățile de verificare a modului în care statele membre vor întruni criteriile de siguranță publică și nici la modul în care ar putea fi sancționate, dacă este cazul. CESE nutrește temeri legate de faptul că textul explicativ al comunicării nu este suficient pentru ca operatorii din microîntreprinderi și din IMM-uri să se poată poziționa între toate capcanele juridice ale textelor și că aceste incertitudini nu lasă să se instaureze climatul de încredere și de securitate juridică necesar pentru dezvoltarea acestui sector.

3.2.5.

CESE recunoaște că comunicarea Comisiei are marele merit de a difuza pe scară largă, de la vârf către bază, informații privind situația creată de cele două regulamente, fiind mai mult decât necesară pentru microîntreprinderi și IMM-uri. CESE dorește ca acțiunile punctelor de contact naționale și utilizarea site-ului web al Comisiei de către aceste părți interesate să fie evaluate încă din a șasea lună de funcționare, astfel încât să se poată aplica rapid măsuri de corectare în cazul în care se resimte o lipsă de informare și de comunicare.

4. Observații specifice

4.1. Datele

4.1.1.

Datele fără caracter personal includ, prin definiție, toate datele digitale care nu se înscriu în sfera de cuprindere a datelor cu caracter personal, astfel cum sunt definite în RGPD. Poate fi vorba despre date comerciale, date privind agricultura de precizie, cerințele de întreținere a mașinilor, condițiile meteorologice etc.

4.1.2.

Datele colectate de servicii publice precum spitalele, serviciile de asistență socială sau din domeniul fiscal se pot afla în imediata apropiere a datelor cu caracter personal ale pacienților sau contribuabililor. Întreprinderile care vor să le utilizeze trebuie să se asigure că nu există riscul identificării persoanelor și nici, după anonimizarea datelor, riscul dezanonimizării lor. Pentru microîntreprinderi sau IMM-uri, aceasta poate implica proceduri prea îndelungate și prea costisitoare. Întrucât ambele regulamente (RGPD și RDNP) asigură libera circulație a tuturor datelor în UE, atunci când acestea sunt „legate între ele în mod indisolubil”, măsurile juridice de protecție prevăzute în RGPD se aplică setului de date mixte [considerentul 8 și articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1807]. La prima restricție, privind fluxul liber al datelor fără caracter personal, legată de siguranța publică, se adaugă așadar o restricție legată de însăși natura datelor. Această chestiune se situează în centrul preocupărilor comunicării Comisiei, care se referă în câteva rânduri la strânsa legătură dintre DP și DNP: „[s]eturile de date mixte reprezintă majoritatea seturilor de date”[comunicare, punctul 2.2]; ele pot fi „legate între ele în mod indisolubil”[punctul 2.2], „niciunul dintre cele două regulamente nu obligă întreprinderile să separe seturile de date”(punctul 2.2).

4.1.3.

Întreprinderea trebuie să își pună întrebarea dacă datele fără caracter personal pe care le prelucrează sunt „legate în mod indisolubil”de datele cu caracter personal și să le protejeze, în cazul în care se verifică această afirmație. Pentru întreprindere, pregătirea acestei „gestionări”(out management) nu este o sarcină ușoară. Formularea unei definiții generale a datelor mixte pare a fi imposibilă, iar suprapunerea celor două regulamente va conduce, probabil, la alte suprapuneri, cu texte referitoare la legislația în materie de date, precum cele referitoare la proprietatea intelectuală: DNP pot circula, dar dacă sunt reutilizate într-o lucrare, nu vor mai face obiectul acelorași norme. În opinia CESE, corelarea diferitelor texte va fi foarte delicată. Jurisprudența a cerut deja ca legătura „indisolubilă”sus-menționată să fie analizată prin prisma unui criteriu „rezonabil”. CESE constată că, în mod evident, comunicarea supusă examinării nu poate trece în revistă toate cazurile posibile, pentru a ajuta părțile interesate, și că, în această situație, sunt favorizate mai curând întreprinderile mari. CESE recomandă Comisiei să se asigure că, în practică, DP nu ajung treptat să fie considerate drept DNP și să facă în așa fel încât RGPD să își păstreze în întregime domeniul de aplicare, chiar dacă, pentru aceasta, trebuie contopite cele două regulamente pe termen mediu, în sensul creșterii protecției datelor, și nu al comercializării lor.

4.2. Portabilitatea, transferul, prelucrarea și stocarea datelor

RGPD prevede ca portabilitatea să fie pusă în aplicare printr-un regulament (articolul 20, iar RDNP – prin autoreglementare. CESE regretă că se creează astfel, în mare măsură, insecuritate juridică, ceea ce ar fi în detrimentul microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii, din cauza multiplelor riscuri de litigii. CESE consideră că, în cazul în care DNP sunt bunuri – necorporale, desigur, dar în liberă circulație –, se pot importa și exporta. În contextul actual, ar fi interesantă o dezbatere asupra proprietății asupra acestor date. Or, mai mult decât datele în sine, volumele mari de date sunt de o reală valoare. Astfel, Comitetul ajunge la concluzia că, probabil, politica în domeniul concurenței nu este adaptată la acest tip de piață. CESE se întreabă cum va determina situația creată consolidarea productivității microîntreprinderilor și a IMM-urilor. În această privință, comunicarea Comisiei nu oferă întreprinderilor de acest tip informații relevante.

4.3. Furnizorii de servicii

4.3.1.

UE nu are operatori de dimensiuni mari, nici cloud „european”, aspect regretabil, semnalat ca atare de către CESE, cu mult timp în urmă. Efectul de scară mereu căutat este apanajul marilor întreprinderi americane din domeniul informaticii și al anumitor întreprinderi chineze. Astfel, chiar și marile administrații mari din statele membre sunt tentate să aibă încredere în ele și să le transfere gestionarea datelor lor (cazul Franței).

4.3.2.

CESE consideră că europenii ar avea nevoie să creeze ecosisteme partenere și să prevadă transferuri de date între platforme. Dincolo de această comunicare, Comisia ar putea ajuta microîntreprinderile și IMM-urile să dezvolte resurse în acest sens, după cum a procedat și pentru SGI în cadrul proiectului său din 2018 privind „Federația de servicii paneuropene de cloud”pentru prestarea de servicii de interes economic și non-economic general (serviciu la cerere, FaaS) și după cum prevede să procedeze cu rețeaua de centre de inovare digitală („A network of Digital Innovation Hubs”, web/Commission/DIHs/ianuarie 2019).

4.4. Securitatea datelor (4)

4.4.1.

Pe plan intern, operatorii naționali (5) verifică natura datelor lor care urmează să fie transferate și le asigură securitatea. Cerința de localizare corespundea normelor de securitate care puteau fi verificate în conformitate cu legislația națională. În pofida RGPD și a RDNP, standardele de securitate informatică din diferitele țări ale UE nu sunt unificate. Comitetul consideră că ar trebui furnizate informații solide cu privire la acest aspect atât microîntreprinderilor și IMM-urilor, cât și serviciilor publice și private, prin intermediul punctelor naționale de contact și în diferite limbi.

Pe plan extern, CESE consideră că nu prezintă siguranță capacitatea întreprinderilor din afara UE de a respecta codurile de conduită și de a restitui datele după noile transferuri cerute de proprietarii lor. Comitetul se teme că, în timp, separarea responsabilităților va deveni dificilă.

CESE recomandă Comisiei să ajute părțile interesate europene pentru ca, pe termen foarte scurt, să ajungă să utilizeze algoritmi în măsură să prelucreze volumele mari de date fără caracter personal (DNP) de pe piața unică a datelor.

4.4.2.

Chestiunea localizării fizice a serverelor și a securității lor va face obiectul unor negocieri de natură comercială și diplomatică purtate de către state. Această chestiune este esențială. În relația cu întreprinderile mari din domeniul informatic și cu statele de referință ale acestora, deși gestionarea datelor este o competență partajată între statele membre și UE, eventualele negocieri purtate de statele membre pe cont propriu nu ar fi scutite de riscuri.

4.4.3.

CESE propune Comisiei să își clarifice comunicarea privind obligațiile furnizorilor de servicii în ceea ce privește stocarea PND, metodele utilizate, locațiile fizice, perioada prevăzută sau autorizată de păstrare a datelor și utilizarea lor după prelucrare, deoarece securitatea datelor depinde de aceste elemente, care pot fi importante pentru întreprinderile europene în contextul concurenței globale.

4.5. Codurile de conduită

4.5.1.

Începând din mai 2019, părțile interesate de RDNP (în principal utilizatorii și furnizorii de servicii de cloud computing) sunt încurajate să își elaboreze propriul cod de conduită în termen de 12 de luni. Potrivit Comisiei, este de dorit să se țină seama de cele mai bune practici, de abordările în ceea ce privește sistemele de certificare și de foile de parcurs în materie de comunicare. Grupurile de lucru SWIPO și CSPCERT contribuie cu expertiza lor.

4.5.2.

Comisia face referire la ceea ce s-a făcut pentru RGPD (comunicare, pagina 23). Într-adevăr, regulamentul sus-menționat se întemeiază pe avizul AEPD (6), care poate servi drept text de referință și pentru RDNP. Asociațiile reprezentanților unui sector de activitate își pot elabora propriul cod de conduită. Autorii trebuie să demonstreze autorităților competente (CompSA) că proiectul lor de cod, fie el național sau transnațional, răspunde unei nevoi sectoriale specifice, facilitează punerea în aplicare a regulamentului și instituie mecanisme eficace de monitorizare a respectării codului.

4.5.3.

Chiar înainte de intrarea în vigoare a RGPD, principalii furnizori de infrastructură ca serviciu (IaaS) și de software ca serviciu (SaaS) își elaboraseră propriul cod de conduită pentru a-și defini modalitățile de punere în aplicare, eliminând astfel zonele de incertitudine identificate de specialiștii din domeniu (7); ei s-au asociat cu IMM-urile, considerând că, pentru multe dintre ele, autocertificarea era de preferat certificării, al cărei cost este foarte ridicat.

4.5.4.

CESE sprijină o abordare sectorială în cazul RDNP, dacă o formulă unică, universal valabilă, nu pare a fi acceptată. În contextul RGPD, a fost stabilită o listă neexhaustivă a elementelor care trebuie incluse în coduri [articolul 40 alineatul (2)], în special în ceea ce privește caracterul echitabil și transparent al procedurilor, securitatea transferului de date și soluționarea litigiilor. În interesul propriu și pentru a consolida încrederea consumatorilor în abordarea europeană, părțile interesate ar trebui încurajate să pornească de la un spirit de responsabilitate, etică și solidaritate, pe care să îl dezvolte, în special prin intermediul unor orientări care să ia în considerare inteligența artificială. Acesta este unul dintre aspectele pe care Comitetul dorește să le scoată în evidență: să recomande Comisiei să nu să lase ca autoreglementarea și soluționarea „pe cale amiabilă”a litigiilor să dea naștere la interpretări divergente ale textelor. Dimpotrivă, ar trebui să se depună toate eforturile pentru a le unifica, astfel încât să devină ulterior norme aplicabile tuturor, și să anunțe acest lucru în foile sale de parcurs privind informarea și comunicarea.

5. Evaluarea

Comisia va trece la o evaluare regulată cu privire la impactul liberei circulații, la aplicarea regulamentului, la abrogarea măsurilor restrictive de către statele membre și la eficacitatea codurilor de conduită. CESE consideră că reprezentanții societății civile ar trebui invitați să își exprime opiniile în acest context (8). Pentru ca societatea în ansamblu să se simtă în siguranță și astfel să aibă încredere în aceste noi practici digitale, atât Uniunea, cât și statele membre trebuie să disipeze incertitudinile în ceea ce privește legea aplicabilă, confidențialitatea, păstrarea și recuperarea fără pierdere a datelor, garanțiile de fezabilitate și buna-credință a părților interesate, precum și garanțiile financiare. Legătura indisolubilă dintre date care sunt DP și DNP deopotrivă reprezintă o sursă de îngrijorare, iar ponderea acestui tip de date în ansamblul tuturor datelor determină CESE să își pună întrebarea dacă autoreglementarea este cu adevărat singura cale de urmat. Comitetul recomandă ca, pe termen mediu, normele RGPD să se aplice tuturor datelor și întregii circulații a datelor, excepție făcând „adevăratele”DNP.

Bruxelles, 25 septembrie 2019.

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER

(1) JO L 303, 28.11.2018, p. 59.

(2) Articolul 3 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2018/1807.

(3) A se vedea comunicarea COM(2019) 250, notele de subsol de la p. 13 și Hotărârea C-331/16 și C-366/16 K./Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie, și H. F./Belgische Staat: „42. În ceea ce privește noțiunea de «siguranță publică», reiese din jurisprudența Curții că această noțiune acoperă atât securitatea internă a unui stat membru, cât și securitatea sa externă (Hotărârea din 23 noiembrie 2010, Tsakouridis, C-145/09, EU:C:2010:708, punctul 43). Securitatea internă poate fi afectată, printre altele, printr-o amenințare directă pentru liniștea și siguranța fizică ale populației statului membru vizat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 mai 2012, I, C-348/09, EU:C:2012:300, punctul 28). În ceea ce privește securitatea externă, aceasta poate fi afectată, printre altele, prin riscul unei perturbări grave a relațiilor externe ale acestui stat membru sau a conviețuirii în pace a popoarelor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 noiembrie 2010, Tsakouridis, C-145/09, EU:C:2010:708, punctul 44)”.

(4) JO C 227, 28.6.2018, p. 86.

(5) JO C 218, 23.7.2011, p. 130.

(6) AEPD – Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor; linii directoare 1/2019 privind codurile de conduită, 12.2.2019, https://edpb.europa.eu/our-work-tools/our-documents/guidelines-12019-codes-conduct-and-monitoring-bodies-under_en.

(7) CISPE (Cloud Infrastructure Services Providers in Europe).

(8) JO C 487, 28.12.2016, p. 92; JO C 62, 15.2.2019, p. 292.

ANEXĂ

Următoarele propuneri de amendamente au fost respinse, dar au întrunit cel puțin o pătrime din voturile exprimate [articolul 59 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]:

Punctul 4.1.3

Se modifică după cum urmează:

Întreprinderea trebuie să își pună întrebarea dacă datele fără caracter personal pe care le prelucrează sunt „legate în mod indisolubil” de datele cu caracter personal și să le protejeze, în cazul în care se verifică această afirmație. Pentru întreprindere, pregătirea acestei „gestionări” (out management) nu este o sarcină ușoară. Formularea unei definiții generale a datelor mixte pare a fi imposibilă, iar suprapunerea celor două regulamente va conduce, probabil, la alte suprapuneri, cu texte referitoare la legislația în materie de date, precum cele referitoare la proprietatea intelectuală: DNP pot circula, dar dacă sunt reutilizate într-o lucrare, nu vor mai face obiectul acelorași norme. În opinia CESE, corelarea diferitelor texte va fi foarte delicată. Jurisprudența a cerut deja ca legătura „indisolubilă” sus-menționată să fie analizată prin prisma unui criteriu „rezonabil”. CESE constată că, în mod evident, comunicarea supusă examinării nu poate trece în revistă toate cazurile posibile, pentru a ajuta părțile interesate, și că, în această situație, sunt favorizate mai curând întreprinderile mari. CESE recomandă Comisiei să se asigure că, în practică, DP nu ajung treptat să fie considerate drept DNP și să facă în așa fel încât RGPD să își păstreze în întregime domeniul de aplicare, chiar dacă, pentru aceasta, trebuie contopite cele două regulamente pe termen mediu, în sensul creșterii protecției datelor, și nu al comercializării lor.

Punctul 5

Se modifică după cum urmează:

Comisia va trece la o evaluare regulată cu privire la impactul liberei circulații, la aplicarea regulamentului, la abrogarea măsurilor restrictive de către statele membre și la eficacitatea codurilor de conduită. CESE consideră că reprezentanții societății civile ar trebui invitați să își exprime opiniile în acest context. Pentru ca societatea în ansamblu să se simtă în siguranță și astfel să aibă încredere în aceste noi practici digitale, atât Uniunea, cât și statele membre trebuie să disipeze incertitudinile în ceea ce privește legea aplicabilă, confidențialitatea, păstrarea și recuperarea fără pierdere a datelor, garanțiile de fezabilitate și buna-credință a părților interesate, precum și garanțiile financiare. Legătura indisolubilă dintre date care sunt DP și DNP deopotrivă reprezintă o sursă de îngrijorare, iar ponderea acestui tip de date în ansamblul tuturor datelor determină CESE să își pună întrebarea dacă autoreglementarea este cu adevărat singura cale de urmat. Comitetul recomandă ca, pe termen mediu, normele RGPD să se aplice tuturor datelor și întregii circulații a datelor, excepție făcând „adevăratele” DNP.

Punctul 1.1, a treia liniuță

Se modifică după cum urmează:

CESE recomandă Comisiei:

…

—

să se asigure – promovând totodată libera circulație – de faptul că datele cu caracter personal (DP) nu ajung, treptat, să fie considerate drept date fără caracter personal (DNP) și că Regulamentul general privind protecția datelor (RGPD) își păstrează în întregime domeniul de aplicare, chiar dacă, pentru aceasta, trebuie contopite cele două regulamente pe termen mediu, în sensul vederea creșterii protecției datelor, și nu a comercializării lor;

…

Expunere de motive

RGPD și Regulamentul (UE) 2018/1807 au temeiuri juridice diferite, și anume articolul 16 din TFUE privind dreptul fundamental la protecția datelor cu caracter personal și, respectiv, articolul 114 din TFUE privind apropierea legislațiilor, cele două dispoziții permițând UE să intervină în mod diferit asupra întreprinderilor private (acesta fiind motivul pentru care în primul caz UE a intervenit printr-o reglementare foarte strictă și detaliată, iar în al doilea caz a ales autoreglementarea ca mijlocul de intervenție cel mai potrivit și proporțional). Așadar, cele două instrumente nu pot fi contopite sub aspect juridic.

Rezultatul votului asupra amendamentului:

Voturi pentru	:	54
Voturi împotrivă	:	84
Abțineri	:	18

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 14

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 63 15 ianuarie 2020

Cuprins		Pagina
	I Rezoluții, recomandări și avize
	AVIZE
	Comitetul Economic și Social European
2020/C 14/01	Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Pilonul european al drepturilor sociale – evaluarea punerii în aplicare inițiale și recomandări pentru viitor (aviz din proprie inițiativă)	1
2020/C 14/02	Avizul Comitetului Economic și Social European privind punerea în aplicare a Pactului mondial pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine, pe baza valorilor europene (aviz din proprie inițiativă)	24
2020/C 14/03	Avizul Comitetului Economic și Social European privind dezvoltarea de sinergii între diferitele foi de parcurs privind economia circulară (aviz din proprie inițiativă)	29
2020/C 14/04	Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema 10 ani de Parteneriat estic: reflecții asupra realizărilor și conturarea viitoarei politici a Parteneriatului estic (aviz din proprie inițiativă)	34
2020/C 14/05	Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Comerțul internațional și turismul – o agendă globală privind dezvoltarea durabilă (aviz din proprie inițiativă)	40
2020/C 14/06	Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Digitalizare, inteligență artificială și echitate – Modalități de consolidare a UE în cursa mondială pentru viitoare competențe și educație, asigurând, în același timp, incluziunea socială (aviz exploratoriu la solicitarea Președinției finlandeze)	46
2020/C 14/07	Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Sinteza costurilor și beneficiilor generate de investițiile în securitate și sănătate în muncă (SSM) (aviz exploratoriu la solicitarea președinției finlandeze)	52
2020/C 14/08	Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Mediul profesional în schimbare și longevitatea/îmbătrânirea populației – Condiții prealabile pentru ca lucrătorii în vârstă să rămână activi pe noua piață a muncii (aviz exploratoriu la solicitarea Președinției finlandeze)	60
2020/C 14/09	Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema Dimensiunea socială a pescuitului (aviz exploratoriu)	67

	III Acte pregătitoare
	Comitetul Economic și Social European
2020/C 14/10	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O mai bună legiferare: bilanțul activității și menținerea angajamentului nostru [COM(2019) 178 final]	72
2020/C 14/11	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor [COM(2019) 208 final – 2019/0101 (COD)]	78
2020/C 14/12	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului pentru a oferi asistență financiară statelor membre în scopul acoperirii sarcinii financiare considerabile suportate de acestea ca urmare a unei retrageri a Regatului Unit din Uniune fără un acord [COM(2019) 399 final – 2019/0183 (COD)]	84
2020/C 14/13	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Un proces decizional mai eficient în domeniul politicii sociale: Identificarea domeniilor asupra cărora poate fi extins votul cu majoritate calificată [COM(2019) 186 final]	87
2020/C 14/14	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Documentul de reflecție Către o Europă durabilă până în 2030 [COM(2019) 22 final]	95
2020/C 14/15	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European și Consiliu – Un proces decizional mai eficient și mai democratic în domeniul politicii fiscale a UE [COM(2019) 177 final]	105
2020/C 14/16	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O strategie în domeniul aviației pentru Europa: Menținerea și promovarea unor standarde sociale înalte [COM(2019) 120 final]	112
2020/C 14/17	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de împuternicire a Germaniei să modifice acordul bilateral privind transportul rutier încheiat cu Elveția în vederea autorizării operațiunilor de cabotaj în cursul serviciilor de transport rutier internațional de călători cu autocarul și autobuzul în regiunile de frontieră dintre cele două țări [COM(2019) 221 final] și propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de împuternicire a Italiei în vederea negocierii și a încheierii unui acord cu Elveția care să autorizeze operațiunile de cabotaj în cursul serviciilor de transport rutier internațional de călători cu autocarul și autobuzul în regiunile de frontieră dintre cele două țări [COM(2019) 223 final]	118
2020/C 14/18	Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu – Orientări referitoare la Regulamentul privind un cadru pentru libera circulație a datelor fără caracter personal în Uniunea Europeană [COM(2019) 250 final]	122
2020/C 14/19	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1309/2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020) [COM(2019) 397 final – 2019/0180 (COD)]	129
2020/C 14/20	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2017/2403 în ceea ce privește autorizațiile de pescuit pentru navele de pescuit ale Uniunii în apele Regatului Unit și operațiunile de pescuit ale navelor de pescuit ale Regatului Unit în apele Uniunii [COM(2019) 398 final – 2019/0187 (COD)]	130
2020/C 14/21	Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2019/501 și a Regulamentului (UE) 2019/502 în ceea ce privește perioadele lor de aplicare [COM(2019) 396 final – 2019/0179 (COD)]	131

Sesizare	Consiliul Uniunii Europene, 13.9.2019 Parlamentul European, 16.9.2019
Temeiul juridic	Articolul 175 alineatul (3) și articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Decizia Biroului	24.9.2019
Data adoptării în sesiunea plenară	25.9.2019
Sesiunea plenară nr.	546
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	144/0/6

Sesizare	Consiliul European, 23.5.2019 Parlamentul European, 17.7.2019
Baza procedurală	Articolul 91 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională
Data adoptării în secțiune	11.9.2019
Data adoptării în sesiunea plenară	25.9.2019
Sesiunea plenară nr.	546
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	110/0/1

Consultare	Parlamentul European, 16.9.2019 Consiliu, 13.9.2019
Temei juridic	Articolul 175 alineatul (3) și articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Comisia consultativă pentru mutații industriale
Data adoptării în sesiunea plenară	25 și 26 septembrie 2019
Sesiunea plenară nr.	546
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	112/0/3

Sesizare	Consiliul European, 13.9.2019 Parlamentul European, 16.9.2019
Temei juridic	Articolul 91 alineatul (1) și articolul 100 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională
Data adoptării în sesiunea plenară	25.9.2019
Sesiunea plenară nr.	546
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	115/0/3