(1)

Regulamentul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European și al Consiliului (2) stabilește un cadru legal comun și comparabil pentru statisticile europene din domeniul migrației și protecției internaționale.

(2)

Pentru a răspunde unor nevoi noi în Uniune în domeniul statisticilor privind migrația și protecția internațională, și deoarece caracteristicile mișcărilor migratorii se schimbă rapid, este necesară stabilirea unui cadru care să permită un răspuns rapid la nevoile în schimbare în ceea ce privește statisticile din domeniul migrației și protecției internaționale.

(3)

Pentru a sprijini Uniunea în efortul său de a răspunde în mod eficace provocărilor reprezentate de migrație și de a elabora politici care au la bază drepturile omului, este necesară colectarea pe bază subanuală a datelor privind migrația și protecția internațională.

(4)

Statisticile din domeniul migrației și protecției internaționale sunt fundamentale pentru studierea, formularea și evaluarea unui spectru larg de politici, îndeosebi în ceea ce privește răspunsurile la sosirea persoanelor care solicită protecție în Europa, cu scopul de a defini și de a aplica cele mai bune politici.

(5)

Statisticile din domeniul migrației și protecției internaționale sunt esențiale pentru formarea unei imagini de ansamblu asupra mișcărilor migratorii din cadrul Uniunii și pentru a permite o aplicare adecvată a dreptului Uniunii de către statele membre, cu respectarea drepturilor fundamentale astfel cum sunt consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) și în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

(6)

Pentru a asigura calitatea și, în special, comparabilitatea datelor furnizate de statele membre și pentru a permite redactarea unor sinteze fiabile la nivelul Uniunii, datele utilizate ar trebui să se bazeze pe aceleași concepte și să se refere la aceleași date sau perioade de referință.

(7)

Datele furnizate în materie de migrație și protecție internațională ar trebui să fie în concordanță cu statisticile relevante colectate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 862/2007.

(8)

Regulamentul (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (3) stabilește un cadru de referință pentru statisticile europene din domeniul migrației și protecției internaționale. În special, acesta impune statelor membre respectarea principiilor de independență profesională, imparțialitate, obiectivitate, fiabilitate, confidențialitate statistică și eficiență a costurilor, precum și a criteriilor de calitate specificate.

(9)

Rapoartele privind calitatea sunt esențiale pentru evaluarea, îmbunătățirea și comunicarea cu privire la calitatea statisticilor europene. Comitetul Sistemului Statistic European a aprobat un standard al Sistemului Statistic European (SSE) pentru structura rapoartelor de calitate, în conformitate cu dispoziția privind calitatea statisticilor prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 223/2009. Acest standard al SSE ar trebui să contribuie la armonizarea raportării privind calitatea în temeiul Regulamentului (CE) nr. 862/2007.

(10)

Pentru a îmbunătăți eficiența producerii statisticilor, autoritățile naționale de statistică au dreptul de a accesa și de a utiliza, cu promptitudine și gratuit, toate registrele administrative din cadrul propriilor sisteme administrative publice, precum și de a integra respectivele registre administrative în statistici, în măsura în care acest lucru este necesar pentru dezvoltarea, producerea și difuzarea de statistici europene în conformitate cu dispozițiile referitoare la accesarea, utilizarea și integrarea registrelor administrative prevăzute la articolul 17a din Regulamentul (CE) nr. 223/2009.

(11)

În cursul elaborării, producerii și difuzării statisticilor europene, autoritățile naționale și europene de statistică și, dacă este cazul, alte autorități relevante ar trebui să țină seama de principiile stabilite în Codul de bune practici al statisticilor europene, astfel cum a fost revăzut și actualizat de către Comitetul Sistemului Statistic European la 16 noiembrie 2017.

(12)

Studiile-pilot ar trebui să ia în considerare valoarea adăugată a Uniunii, să stabilească condițiile pentru introducerea unor noi colectări de date în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 862/2007, să evalueze fezabilitatea și calitatea statisticilor, inclusiv comparabilitatea lor între țări, precum și costurile colectărilor de date aferente. Înainte de a lansa fiecare studiu-pilot, Comisia (Eurostat) ar trebui să evalueze sursele administrative relevante la nivelul Uniunii și să examineze dacă statisticile solicitate s-ar putea baza pe aceste surse. Ar trebui să se acorde prioritate examinării numărului de cereri și numărului de cereri respinse de eliberare a primului permis de ședere. Comisia (Eurostat), în strânsă cooperare cu statele membre, ar trebui să evalueze rezultatele respectivelor studii-pilot și să le facă publice. Introducerea unor noi colectări de date în statele membre ar trebui să fie avută în vedere numai dacă evaluarea rezultatelor studiilor-pilot este pozitivă. Comisia ar trebui, de asemenea, să consulte Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, în condițiile pentru consultare legislativă prevăzute în Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (4).

(13)

Este important să se optimizeze utilizarea informațiilor existente și a datelor deja colectate în cadrul domeniului de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 862/2007. În acest scop, ar trebui analizate sursele de date existente la nivelul Uniunii și la nivel național, precum și modalitățile de a beneficia de cadrul pentru interoperabilitate instituit prin Regulamentele (UE) 2019/817 (5) și (UE) 2019/818 (6) ale Parlamentului European și ale Consiliului, pentru a evalua utilizarea acestora pentru statisticile oficiale. O astfel de evaluare ar trebui să includă, de asemenea, punerea în aplicare a conceptului de interoperabilitate la nivelul Uniunii, pentru a permite mai multor organizații să utilizeze aceleași date în conformitate cu nevoile acestora și cu autorizațiile pe care le au.

(14)

În cadrul domeniului de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 862/2007, Comisia (Eurostat) ar trebui să urmărească asigurarea coordonării colectărilor de date utilizate de agențiile relevante ale Uniunii și, în acest scop, ar trebui să încheie acorduri de cooperare cu respectivele agenții, în cadrul competențelor lor respective.

(15)

Pentru a realiza obiectivele Regulamentului (CE) nr. 862/2007, ar trebui alocate suficiente resurse financiare pentru colectarea, analizarea și difuzarea unor statistici europene și naționale de înaltă calitate privind migrația și protecția internațională.

(16)

În cazul în care punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 862/2007 ar necesita ca sistemul statistic național al unui stat membru să elaboreze și să pună în aplicare noi metodologii și noi colectări de date pentru statistici în temeiul respectivului regulament, inclusiv participarea statului membru respectiv la studiile-pilot și la modernizarea surselor de date și a sistemelor informatice, ar trebui să se acorde statului membru respectiv o contribuție financiară a Uniunii, sub forma unui grant, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (7).

(17)

Prezentul regulament respectă dreptul la respectarea vieții private și de familie, dreptul la protecția datelor cu caracter personal și dreptul la nediscriminare, prevăzute în Cartă. Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (8) și Regulamentul (UE) 2018/1725 se aplică prelucrării datelor cu caracter personal care fac obiectul Regulamentului (CE) nr. 862/2007.

(18)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 862/2007, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei pentru stabilirea modalităților practice pentru rapoartele de calitate și a conținutului acestora; pentru definirea formatelor adecvate pentru transmiterea de date; pentru precizarea defalcărilor; precum și pentru determinarea noilor colectări de date și a noilor defalcări de date, pe baza evaluării rezultatelor studiilor-pilot. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (9).

(19)

În cazul în care punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 862/2007 ar necesita adaptări majore ale sistemului statistic național al unui stat membru, Comisia ar trebui să fie în măsură, în cazuri justificate corespunzător și pentru o perioadă limitată de timp, să acorde o derogare statului membru în cauză, prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Astfel de adaptări majore ar putea rezulta, în special, din necesitatea de a îmbunătăți actualitatea, de a adapta modelul metodelor de colectare a datelor, inclusiv accesul la surse administrative, sau de a dezvolta noi instrumente în vederea producerii de date.

(20)

Monitorizarea efectivă a aplicării Regulamentului (CE) nr. 862/2007 necesită evaluări periodice. Comisia ar trebui să evalueze în detaliu statisticile compilate în temeiul respectivului regulament, precum și calitatea și disponibilitatea acestora în timp util, în vederea transmiterii rapoartelor către Parlamentul European și Consiliu. Comisia (Eurostat) ar trebui să se consulte îndeaproape cu toți actorii implicați în colectarea datelor privind migrația și protecția internațională, precum și cu principalii utilizatori ai respectivelor statistici.

(21)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume revizuirea și completarea normelor comune existente pentru colectarea și compilarea statisticilor europene din domeniul migrației și protecției internaționale, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, din motive de armonizare și de comparabilitate, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(22)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 862/2007 ar trebui modificat în consecință.

(23)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (10).

(24)

A fost consultat Comitetul Sistemului Statistic European,

1.

La articolul 1, litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

2.

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

3.

Articolul 4 se modifică după cum urmează:

4.

La articolul 5, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

5.

Articolul 6 se modifică după cum urmează:

6.

Articolul 7 se modifică după cum urmează:

7.

Articolul 8 se elimină.

8.

Articolul 9 se modifică după cum urmează:

9.

Se introduc următoarele articole:

(*7)  Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).” "

(1)

Articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană are drept obiectiv instituirea unei piețe interne care să acționeze pentru dezvoltarea durabilă a Europei și să fie întemeiată, printre altele, pe o creștere economică echilibrată și pe un nivel înalt de protecție și pe îmbunătățirea calității mediului.

(2)

La 25 septembrie 2015, Adunarea Generală a ONU a adoptat un nou cadru global de dezvoltare durabilă: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă (denumită în continuare „Agenda 2030”). Agenda 2030 are ca element central obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) și acoperă cele trei dimensiuni ale durabilității: economică, socială și de mediu. Comunicarea Comisiei din 22 noiembrie 2016 intitulată „Următorii pași către un viitor european durabil” face legătura între ODD și cadrul de politică al Uniunii, pentru a garanta că toate acțiunile și inițiativele politice ale Uniunii, atât în cadrul Uniunii, cât și la nivel global, iau în considerare ODD de la bun început. În concluziile sale din 20 iunie 2017, Consiliul a confirmat angajamentul Uniunii și al statelor membre ale acesteia în ceea ce privește punerea în aplicare a Agendei 2030, într-o manieră completă, coerentă, cuprinzătoare, integrată și eficientă, în strânsă cooperare cu partenerii și cu alte părți interesate. La 11 decembrie 2019, Comisia a publicat comunicarea sa intitulată „Pactul ecologic european”.

(3)

Acordul de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice („Acordul de la Paris”) a fost aprobat de Uniune la 5 octombrie 2016 (3). Articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Acordul de la Paris vizează consolidarea răspunsului la schimbările climatice, printre altele prin corelarea fluxurilor financiare cu evoluția către o dezvoltare cu un nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră și rezistență la schimbările climatice. În acest context, la 12 decembrie 2019, Consiliul European a adoptat concluzii privind schimbările climatice. Ținând seama de acestea, prezentul regulament reprezintă un pas esențial către obiectivul de a realiza o Uniune neutră din punct de vedere climatic până în 2050.

(4)

Durabilitatea și tranziția către o economie sigură, neutră din punct de vedere climatic, rezilientă la schimbările climatice, mai eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și circulară sunt esențiale pentru asigurarea competitivității pe termen lung a economiei Uniunii. Durabilitatea se află de multă vreme în centrul proiectului Uniunii, iar Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) reflectă dimensiunile sale sociale și de mediu.

(5)

În decembrie 2016, Comisia a însărcinat un grup de experți la nivel înalt să elaboreze o strategie globală și cuprinzătoare a Uniunii cu privire la finanțele durabile. Raportul Grupului de experți la nivel înalt, publicat la 31 ianuarie 2018, solicită crearea, la nivelul Uniunii, a unui sistem de clasificare solid din punct de vedere tehnic pentru a se stabili cu claritate ce activități se califică drept „verzi” sau „durabile”, începând cu atenuarea schimbărilor climatice.

(6)

În comunicarea sa din 8 martie 2018, Comisia a publicat planul său de acțiune privind finanțarea creșterii durabile, lansând o strategie ambițioasă și cuprinzătoare privind finanțarea durabilă. Unul dintre obiectivele respectivului plan de acțiune este acela de a reorienta fluxurile de capital spre investiții durabile pentru a obține o creștere durabilă și favorabilă incluziunii. Instituirea unui sistem de clasificare unificat pentru activitățile durabile este cea mai importantă și urgentă acțiune prevăzută în planul de acțiune. Planul de acțiune recunoaște că reorientarea fluxurilor de capital către activitățile mai durabile trebuie să se bazeze pe o înțelegere comună, holistică, a caracterului durabil din punctul de vedere al mediului al activităților și al investițiilor. Ca prim pas, elaborarea unor orientări clare cu privire la activitățile despre care se consideră că ar contribui la obiectivele de mediu ar favoriza informarea investitorilor în ceea ce privește investițiile care finanțează activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului. Într-o etapă ulterioară ar putea fi elaborate orientări suplimentare privind activitățile care contribuie la alte obiective în materie de durabilitate, inclusiv la obiective sociale.

(7)

Având în vedere caracterul sistemic al provocărilor globale în domeniul mediului, este necesară o abordare sistemică și orientată spre viitor a durabilității mediului, care să abordeze tendințele negative în creștere, cum ar fi schimbările climatice, pierderea biodiversității, consumul excesiv de resurse la nivel mondial, penuria de alimente, diminuarea stratului de ozon, acidificarea oceanelor, deteriorarea sistemului de apă dulce și schimbarea utilizării terenurilor, precum și apariția unor noi amenințări, printre care substanțele chimice periculoase și efectele combinate ale acestora.

(8)

Decizia nr. 1386/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4) solicită creșterea finanțării sectorului privat pentru cheltuielile legate de mediu și de climă, în special prin instituirea unor stimulente și metodologii de stimulare a întreprinderilor să măsoare costurile de mediu ale întreprinderilor lor și profiturile generate de utilizarea serviciilor de mediu.

(9)

Îndeplinirea ODD în Uniune necesită direcționarea fluxurilor de capital către investiții durabile. Pentru îndeplinirea acestor obiective, este important să se exploateze pe deplin potențialul pieței interne. În acest context, este esențial să se elimine obstacolele din calea unei circulații eficiente a capitalului în investiții durabile pe piața internă și să se prevină apariția unor obstacole noi.

(10)

Având în vedere dimensiunile provocării și costurile asociate inacțiunii sau acțiunii întârziate, sistemul financiar ar trebui adaptat în mod progresiv pentru a sprijini funcționarea durabilă a economiei. În acest scop, finanțarea durabilă trebuie să se generalizeze și o atenție deosebită trebuie acordată efectului produselor și serviciilor financiare asupra durabilității.

(11)

Punerea la dispoziție de produse financiare care urmăresc obiective durabile din punctul de vedere al mediului reprezintă o modalitate eficientă de a orienta investițiile private înspre activități durabile. Cerințele pentru comercializarea produselor financiare sau a obligațiunilor corporative ca fiind investiții durabile din punctul de vedere al mediului, inclusiv cerințele prevăzute de statele membre și de Uniune pentru a permite participanților la piața financiară și emitenților să utilizeze etichete naționale, urmăresc să consolideze încrederea investitorilor și nivelul lor de conștientizare a efectului asupra mediului al acestor produse financiare sau obligațiuni corporative, să creeze vizibilitate și să abordeze preocupările legate de „dezinformarea ecologică” (greenwashing). În contextul prezentului regulament, fenomenul de dezinformare ecologică se referă la practica de a obține un avantaj concurențial neloial prin prezentarea unui produs financiar, prin intermediul marketingului, ca produs ecologic, deși, de fapt, nu au fost îndeplinite standarde de mediu de bază. În prezent, doar câteva state membre au instituit sisteme de etichetare. Aceste sisteme existente se bazează pe sisteme de clasificare diferite pentru activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului. Având în vedere angajamentele politice asumate în cadrul Acordului de la Paris și la nivelul Uniunii, este posibil ca din ce în ce mai multe state membre să instituie sisteme de etichetare sau să impună cerințe pentru participanții la piața financiară sau emitenți în ceea ce privește promovarea produselor financiare sau a obligațiunilor corporative ca fiind durabile din punctul de vedere al mediului. În astfel de situații, statele membre ar utiliza propriile sisteme de clasificare naționale pentru a stabili ce investiții se califică drept durabile. În cazul în care respectivele sisteme sau cerințe naționale de etichetare ar utiliza criterii diferite pentru a identifica activitățile economice care pot fi calificate drept durabile din punctul de vedere al mediului, investitorii ar fi descurajați să investească în afara granițelor, din cauza dificultăților legate de compararea diferitelor oportunități de investiții. În plus, operatorii economici care doresc să atragă investiții din întreaga Uniune ar trebui să îndeplinească criterii diferite, în state membre diferite, pentru ca activitățile lor să se califice drept durabile din punctul de vedere al mediului. Lipsa unor criterii uniforme ar contribui astfel la creșterea costurilor și ar descuraja în mod semnificativ operatorii economici să acceseze piețele de capital transfrontaliere în scopul unei investiții durabile.

(12)

Criteriile aplicate pentru a stabili dacă o activitate economică se califică drept durabilă din punctul de vedere al mediului ar trebui armonizate la nivelul Uniunii, pentru a elimina obstacolele din calea funcționării pieței interne în ceea ce privește colectarea de fonduri pentru proiecte legate de durabilitate și a împiedica apariția viitoare a obstacolelor în calea acestor proiecte. În contextul unei astfel de armonizări, operatorilor economici le-ar fi mai ușor să colecteze fonduri la nivel transfrontalier pentru activitățile lor durabile din punctul de vedere al mediului, întrucât activitățile economice ale acestora ar putea fi comparate prin raportarea la criterii uniforme în vederea selectării ca active-suport pentru investițiile durabile din punctul de vedere al mediului. O astfel de armonizare ar facilita, prin urmare, atragerea de investiții durabile transfrontaliere în cadrul Uniunii.

(13)

Dacă participanții la piața financiară nu le oferă investitorilor o explicație cu privire la modul în care activitățile în care investesc contribuie la obiectivele de mediu sau dacă participanții la piața financiară utilizează concepte diferite atunci când explică ce înseamnă o activitate economică „durabilă din punctul de vedere al mediului”, investitorii vor considera că este disproporționat de greu să verifice și să compare aceste produse financiare diferite. S-a constatat că astfel de practici descurajează investitorii să investească în produse financiare durabile din punctul de vedere al mediului. Totodată, lipsa de încredere din partea investitorilor are un efect nociv major pe piața pentru investițiile durabile. S-a demonstrat, de asemenea, că normele naționale și inițiativele bazate pe piață adoptate pentru a aborda respectiva problemă în cadrul frontierelor naționale conduc la fragmentarea pieței interne. Dacă participanții la piața financiară furnizează informații privind modul și măsura în care produsele financiare care sunt puse la dispoziție ca fiind durabile din punctul de vedere al mediului investesc în activități care îndeplinesc criteriile stabilite în temeiul prezentului regulament pentru activități economice durabile din punctul de vedere al mediului și dacă participanții la piața financiară utilizează criterii comune pentru astfel de informări în întreaga Uniune, acest lucru ar ajuta investitorii să compare oportunitățile de investiții la nivel transfrontalier și ar constitui un stimulent pentru societățile în care se investește să îmbunătățească durabilitatea din punctul de vedere al mediului a modelelor lor de afaceri. În plus, în întreaga Uniune, investitorii ar investi cu mai mare încredere în produsele financiare durabile din punctul de vedere al mediului, îmbunătățind astfel funcționarea pieței interne.

(14)

Pentru a aborda obstacolele existente în calea funcționării pieței interne și pentru a preveni apariția unor astfel de obstacole în viitor, statele membre și Uniunea ar trebui să utilizeze un concept comun pentru investițiile durabile din punctul de vedere al mediului atunci când introduc cerințe la nivel național și al Uniunii pentru participanții la piața financiară sau emitenți în vederea etichetării produselor financiare sau a obligațiunilor corporative care sunt comercializate ca fiind durabile din punctul de vedere al mediului. Pentru a evita fragmentarea pieței și prejudicierea intereselor consumatorilor și ale investitorilor ca urmare a aplicării unor noțiuni divergente privind activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului, cerințele naționale pe care trebuie să le respecte participanții la piața financiară sau emitenții pentru a comercializa produse financiare sau obligațiuni corporative ca fiind durabile din punctul de vedere al mediului ar trebui să se bazeze pe criterii uniforme pentru activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului. Astfel de participanți la piața financiară și emitenți includ participanții la piața financiară care pun la dispoziție produse financiare durabile din punctul de vedere al mediului și societățile nefinanciare care emit obligațiuni corporative durabile din punctul de vedere al mediului.

(15)

Stabilirea unor criterii pentru activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului poate încuraja operatorii economici care nu fac obiectul prezentului regulament să publice și să prezinte pe site-urile lor web, în mod voluntar, informații privind activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului pe care le desfășoară. Respectivele informații pe de o parte vor ajuta participanții la piața financiară și alți actori relevanți de pe piețele financiare să identifice cu ușurință operatorii economici care desfășoară activități economice durabile din punctul de vedere al mediului, iar pe de altă parte vor facilita obținerea de finanțare pentru activitățile durabile din punctul de vedere al mediului ale respectivilor operatori economici.

(16)

O clasificare la nivelul Uniunii a activităților economice durabile din punctul de vedere al mediului ar trebui să permită elaborarea unor viitoare politici ale Uniunii în sprijinul finanțării durabile, inclusiv a unor standarde în întreaga Uniune pentru produsele financiare durabile din punctul de vedere al mediului și crearea în final a unor etichete care să recunoască în mod oficial respectarea standardelor respective în întreaga Uniune. Aceasta ar putea totodată servi drept bază pentru alte măsuri economice și de reglementare. Existența unor cerințe juridice uniforme pentru determinarea gradului de durabilitate din punctul de vedere al mediului al investițiilor, pe baza unor criterii uniforme pentru activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului, este necesară ca punct de referință pentru viitoarea legislație a Uniunii având drept scop să faciliteze reorientarea investițiilor către activități economice durabile din punctul de vedere al mediului.

(17)

În contextul realizării ODD în Uniune, opțiuni de politică precum crearea unui Fond european pentru investiții strategice au contribuit în mod eficace la canalizarea investițiilor private către investiții durabile, alături de cheltuielile publice. Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului (5) precizează un obiectiv al investițiilor în materie de climă de 40 % pentru proiectele de infrastructură și de inovare în temeiul Fondului european pentru investiții strategice. Criterii comune pentru a determina dacă activitățile economice se califică drept durabile, inclusiv efectul acestora asupra mediului, ar putea sta la baza unor viitoare inițiative similare ale Uniunii, care să mobilizeze investiții ce urmăresc obiective de mediu sau obiective legate de climă.

(18)

Pentru a nu aduce atingere intereselor investitorilor, administratorii de fonduri și investitorii instituționali care pun la dispoziție produse financiare ar trebui să furnizeze informații privind modul și măsura în care aceștia utilizează criteriile pentru activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului pentru determinarea durabilității de mediu a investițiilor lor. Informațiile furnizate ar trebui să le permită investitorilor să înțeleagă proporția investițiilor, care stau la baza produsului financiar, în activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului ca procent din totalitatea investițiilor care stau la baza produsului financiar respectiv, permițând astfel investitorilor să înțeleagă gradul durabilității de mediu al investiției. În cazul în care investițiile care stau la baza produsului financiar sunt în activități economice care contribuie la un obiectiv de mediu, informațiile care trebuie furnizate ar trebui să specifice obiectivul sau obiectivele de mediu la care contribuie investiția care stă la baza produsului financiar, precum și modul și măsura în care investițiile care stau la baza produsului financiar finanțează activități economice durabile din punctul de vedere al mediului și ar trebui să includă detalii privind proporțiile reprezentate de activități de facilitare și, respectiv, de tranziție. Comisia ar trebui să specifice informațiile care ar trebui furnizate în acest scop. Aceste informații ar trebui să permită autorităților naționale competente să verifice cu ușurință dacă obligația respectivă de a furniza informații a fost respectată și să asigure respectarea obligației respective în conformitate cu dreptul intern aplicabil. În cazul în care participanții la piața financiară nu iau în considerare criteriile pentru investiții durabile din punctul de vedere al mediului, aceștia ar trebui să furnizeze o declarație în acest sens. Pentru a nu fi eludată obligația de furnizare de informații, această obligație ar trebui să se aplice și atunci când produsele financiare sunt comercializate ca promovând caracteristici de mediu, inclusiv în cazul produselor financiare care au ca obiectiv protecția mediului în sens larg.

(19)

Obligațiile de furnizare de informații prevăzute în prezentul regulament completează normele referitoare la furnizarea de informații privind durabilitatea prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European și al Consiliului (6). Pentru a spori transparența și pentru ca participanții la piața financiară să le ofere investitorilor finali un punct obiectiv de comparație în ceea ce privește proporția de investiții care finanțează activități economice durabile din punctul de vedere al mediului, prezentul regulament completează normele privind transparența în furnizarea informațiilor precontractuale și a celor din rapoartele periodice prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/2088. Definiția „investiției durabile” din Regulamentul (UE) 2019/2088 include investițiile în activități economice ce contribuie la un obiectiv de mediu care, printre altele, ar trebui să cuprindă investiții în „activități economice durabile din punctul de vedere al mediului” în sensul prezentului regulament. În plus, Regulamentul (UE) 2019/2088 consideră că o investiție este o investiție durabilă doar dacă nu prejudiciază în mod semnificativ vreun obiectiv de mediu sau social astfel cum se prevede în respectivul regulament.

(20)

Pentru a asigura fiabilitatea, coerența și comparabilitatea informațiilor legate de durabilitate în sectorul serviciilor financiare, furnizarea de informații în temeiul prezentului regulament ar trebui să utilizeze indicatorii de durabilitate existenți, în măsura în care acest lucru este fezabil, astfel cum propune Parlamentul European în rezoluția sa din 29 mai 2018 privind finanțarea durabilă (7). În acest context, criteriile tehnice de examinare ar trebui, în măsura în care acest lucru este fezabil, să se bazeze pe indicatorii de durabilitate menționați în Regulamentul (UE) 2019/2088.

(21)

În ceea ce privește activitățile economice desfășurate de către întreprinderi care nu au obligația de a furniza informații în temeiul prezentului regulament, ar putea exista cazuri excepționale în care participanții la piața financiară nu pot obține în mod rezonabil informațiile relevante pentru a determina în mod fiabil alinierea la criteriile tehnice de examinare stabilite în temeiul prezentului regulament. În astfel de cazuri excepționale și numai pentru activitățile economice în cazul cărora nu au putut fi obținute informații complete, fiabile și în timp util, participanților la piața financiară ar trebui să li se permită să efectueze evaluări și estimări suplimentare pe baza informațiilor din alte surse. Astfel de evaluări și estimări ar trebui să compenseze doar părți limitate și specifice ale elementelor de date dorite și să genereze un rezultat prudent. Pentru a asigura furnizarea către investitori a unor informații clare și care nu induc în eroare, participanții la piața financiară ar trebui să explice în mod clar pe ce și-au bazat concluziile, precum și motivele pentru care au trebuit să facă astfel de evaluări și estimări complementare în scopul informării investitorilor finali.

(22)

În comunicarea sa din 20 iunie 2019 intitulată „Orientări privind raportarea nefinanciară: Supliment privind raportarea informațiilor legate de climă”, Comisia recomandă ca anumite societăți de mari dimensiuni să raporteze cu privire la anumiți indicatori-cheie de performanță în domeniul climei (KPI) care sunt bazați pe cadrul stabilit prin prezentul regulament. În special, informațiile cu privire la proporția din cifra de afaceri, din cheltuielile cu capitalul (CapEx) sau din cheltuielile de exploatare (OpEx) ale unor astfel de societăți nefinanciare de mari dimensiuni, care este asociată cu activități economice durabile din punctul de vedere al mediului, precum și KPI adaptați pentru societățile financiare de mari dimensiuni sunt utile investitorilor care sunt interesați de întreprinderile ale căror produse și servicii contribuie în mod substanțial la oricare dintre obiectivele de mediu stabilite în prezentul regulament. Prin urmare, este oportun să se solicite publicarea anuală a acestor KPI de către astfel de societăți de mari dimensiuni și să se definească mai în detaliu respectiva cerință în acte delegate, în special în ceea ce privește marile societăți financiare. Deși extinderea unei astfel de cerințe la societățile mai mici ar reprezenta o sarcină disproporționat de mare, acestea pot decide în mod voluntar să publice astfel de informații.

(23)

Pentru a stabili durabilitatea din punctul de vedere al mediului a unei anumite activități economice, ar trebui elaborată o listă exhaustivă a obiectivelor de mediu. Cele șase obiective de mediu care ar trebui să fie acoperite de prezentul regulament sunt: atenuarea schimbărilor climatice; adaptarea la schimbările climatice; folosirea durabilă și protecția apei și a resurselor marine; tranziția către o economie circulară; prevenirea și controlul poluării; și protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor.

(24)

O activitate economică care urmărește obiectivul de mediu privind atenuarea schimbărilor climatice ar trebui să contribuie în mod substanțial la stabilizarea emisiilor de gaze cu efect de seră, prin evitarea sau reducerea acestora sau prin creșterea absorbției de gaze cu efect de seră. Activitatea economică ar trebui să fie coerentă cu obiectivul pe termen lung privind temperatura al Acordului de la Paris. Respectivul obiectiv de mediu ar trebui interpretat în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii, inclusiv cu Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8).

(25)

O activitate economică care urmărește obiectivul de mediu privind adaptarea la schimbările climatice ar trebui să contribuie în mod substanțial la reducerea sau prevenirea efectului negativ al climei actuale sau al celei viitoare preconizate, sau a riscurilor unui astfel de efect negativ asupra activității înseși sau asupra oamenilor, naturii sau bunurilor. Acest obiectiv de mediu ar trebui interpretat în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii și cu Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre pentru perioada 2015-2030.

(26)

Obiectivul de mediu privind folosirea durabilă și protecția apei și a resurselor marine ar trebui interpretat în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii, inclusiv cu Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (9) și cu Directivele 2000/60/CE (10), 2006/7/CE (11), 2006/118/CE (12), 2008/56/CE (13) și 2008/105/CE (14) ale Parlamentului European și ale Consiliului, cu Directivele 91/271/CEE (15), 91/676/CEE (16) și 98/83/CE (17) ale Consiliului și cu Decizia (UE) 2017/848 a Comisiei (18), precum și cu comunicările Comisiei din 18 iulie 2007 privind „Rezolvarea problemei deficitului de apă și a secetei în Uniunea Europeană”, din 14 noiembrie 2012 privind „Planul de salvgardare a resurselor de apă ale Europei” și din 11 martie 2019 privind „Abordarea strategică a Uniunii Europene privind impactul substanțelor farmaceutice asupra mediului”.

(27)

Obiectivul de mediu privind tranziția către o economie circulară ar trebui interpretat în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii în domeniile economiei circulare, al deșeurilor și al substanțelor chimice, inclusiv cu Regulamentele (CE) nr. 1013/2006 (19), (CE) nr. 1907/2006 (20) și (UE) 2019/1021 (21) ale Parlamentului European și ale Consiliului și cu Directivele 94/62/CE (22), 2000/53/CE (23), 2006/66/CE (24), 2008/98/CE (25), 2010/75/UE (26), 2011/65/UE (27), 2012/19/UE (28), (UE) 2019/883 (29) și (UE) 2019/904 (30) ale Parlamentului European și ale Consiliului, cu Directiva 1999/31/CE (31) a Consiliului, cu Regulamentul (UE) nr. 1357/2014 (32) al Comisiei și cu Deciziile 2000/532/CE (33) și 2014/955/UE (34) ale Comisiei, precum și cu comunicările Comisiei din 2 decembrie 2015 privind „Închiderea buclei - un plan de acțiune al UE pentru economia circulară” și din 16 ianuarie 2018 privind „Strategia europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară”.

(28)

O activitate economică poate contribui în mod substanțial la obiectivul de mediu privind tranziția către o economie circulară în mai multe moduri. Aceasta poate, de exemplu, crește durabilitatea, posibilitatea de a repara, potențialul de actualizare și de reutilizare a produselor, sau poate reduce utilizarea resurselor prin proiectare și prin materialele alese, prin facilitarea schimbării destinației, a dezasamblării și a deconstrucției în sectorul clădirilor și al construcțiilor, în special pentru a reduce utilizarea materialelor de construcții și a promova reutilizarea materialelor de construcții. Aceasta poate contribui în mod substanțial și la obiectivul de mediu privind tranziția către o economie circulară prin dezvoltarea de modele de afaceri de tip „produs ca serviciu” și de lanțuri valorice circulare, cu scopul de a menține produsele, componentele și materialele la nivelul lor cel mai ridicat de utilitate și valoare pentru cât mai mult timp posibil. Orice reducere a conținutului de substanțe periculoase din materiale și produse de-a lungul întregului ciclu de viață, inclusiv prin înlocuirea lor cu alternative mai sigure, ar trebui să fie cel puțin conformă cu dreptul Uniunii. O activitate economică poate contribui, de asemenea, în mod substanțial la obiectivul de mediu privind tranziția către o economie circulară prin reducerea deșeurilor alimentare în producția, prelucrarea, fabricarea sau distribuția produselor alimentare.

(29)

Obiectivul de mediu privind prevenirea și controlul poluării ar trebui interpretat în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii, inclusiv cu Directivele 2000/60/CE, 2004/35/CE (35), 2004/107/CE (36), 2006/118/CE, 2008/50/CE (37), 2008/105/CE, 2010/75/UE, (UE) 2016/802 (38) și (UE) 2016/2284 (39) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(30)

Obiectivul de mediu privind protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor ar trebui interpretat în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii, inclusiv cu Regulamentele (UE) nr. 995/2010 (40), (UE) nr. 511/2014 (41) și (UE) nr. 1143/2014 (42) ale Parlamentului European și ale Consiliului, cu Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului (43), cu Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului (44), cu Directivele 91/676/CEE și 92/43/CEE (45) ale Consiliului și cu comunicările Comisiei din 21 mai 2003 privind „Aplicarea reglementărilor forestiere, guvernarea și schimburile comerciale (FLEGT)”, din 3 mai 2011 privind „Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020”, din 6 mai 2013 privind „Infrastructurile ecologice – Valorificarea capitalului natural al Europei”, din 26 februarie 2016 privind „Planul de acțiune al UE în materie de combatere a traficului cu specii sălbatice de faună și floră” și din 23 iulie 2019 privind „Intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial”.

(31)

O activitate economică poate contribui în mod substanțial la obiectivul de mediu privind protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor în mai multe moduri, inclusiv prin protejarea, conservarea sau refacerea biodiversității și a ecosistemelor, consolidând astfel serviciile ecosistemice. Aceste servicii sunt grupate în patru categorii, și anume servicii de aprovizionare, precum aprovizionarea cu alimente și apă; servicii de reglementare, precum controlul climei și al bolilor; servicii de sprijin, precum ciclurile nutrienților și producția de oxigen; și servicii culturale, precum oferirea de beneficii spirituale și recreative.

(32)

În sensul prezentului regulament, sintagma „gestionarea durabilă a pădurilor” ar trebui interpretată luând în considerare practicile silvice și utilizarea pădurilor și a terenurilor forestiere care contribuie la creșterea biodiversității sau la stoparea ori prevenirea degradării ecosistemelor, a despăduririlor și a pierderii de habitate, luând în considerare gestionarea și utilizarea pădurilor și a terenurilor împădurite într-un mod și într-un ritm care să permită menținerea diversității biologice, a productivității, a capacității de regenerare, a vitalității și a capacității acestora de a îndeplini, acum și în viitor, funcții ecologice, economice și sociale relevante la nivel local, național și mondial, fără a provoca prejudicii altor ecosisteme, astfel cum se prevede în Rezoluția H1 a celei de a doua Conferințe ministeriale privind protecția pădurilor în Europa din 16-17 iunie 1993, Helsinki, privind orientările generale privind gestionarea durabilă a pădurilor în Europa și ținând seama de Regulamentele (UE) nr. 995/2010 și (UE) 2018/841 (46) ale Parlamentului European și ale Consiliului și de Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului (47) și de comunicarea Comisiei din 20 septembrie 2013 privind „O nouă strategie a UE pentru păduri și sectorul forestier”.

(33)

În înțelesul prezentului regulament, sintagma „eficiență energetică” este folosită în sens larg și ar trebui interpretată ținând seama de dreptul relevant al Uniunii, inclusiv Regulamentul (UE) 2017/1369 al Parlamentului European și al Consiliului (48) și Directivele 2012/27/UE (49) și (UE) 2018/844 (50) ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și măsurile de punere în aplicare adoptate în temeiul Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului (51).

(34)

Pentru fiecare obiectiv de mediu, ar trebui stabilite criterii uniforme pe baza cărora se poate determina dacă activitățile economice contribuie în mod substanțial la obiectivul respectiv. Un element al criteriilor uniforme ar trebui să fie evitarea prejudicierii în mod semnificativ a oricăruia dintre obiectivele de mediu prevăzute în prezentul regulament. Acest lucru este necesar pentru a se evita ca investițiile să se califice drept durabile din punctul de vedere al mediului atunci când activitățile economice care beneficiază de pe urma investițiilor respective sunt dăunătoare mediului într-o măsură care depășește contribuția acestora la un obiectiv de mediu. Astfel de criterii ar trebui să țină seama de ciclul de viață al produselor și de serviciile furnizate de activitatea economică respectivă, pe lângă efectul asupra mediului al activității economice în sine, inclusiv ținând seama de probele din evaluările existente ale ciclului de viață, în special luând în considerare producția, utilizarea și scoaterea din uz a produselor.

(35)

Reamintind angajamentul comun al Parlamentului European, al Consiliului și al Comisiei de a urmări principiile consacrate în Pilonul european al drepturilor sociale în sprijinul creșterii durabile și favorabile incluziunii și recunoscând importanța unor drepturi și standarde minime internaționale ale omului și ale lucrătorilor, respectarea unor garanții minime ar trebui să fie o condiție pentru ca activitățile economice să se califice drept durabile din punctul de vedere al mediului. Din acest motiv, activitățile economice ar trebui să se califice drept durabile din punctul de vedere al mediului doar în cazul în care sunt efectuate în conformitate cu Liniile directoare ale OCDE pentru întreprinderile multinaționale și cu principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, inclusiv cu Declarația cu privire la principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă a Organizației Internaționale a Muncii (OIM), a celor opt convenții fundamentale ale OIM și a Cartei internaționale a drepturilor omului. Convențiile fundamentale ale OIM definesc drepturile omului și drepturile lucrătorilor pe care ar trebui să le respecte întreprinderile. Mai multe dintre aceste standarde internaționale sunt consacrate și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special interzicerea sclaviei și a muncii forțate, precum și principiul nediscriminării. Garanțiile minime respective nu aduc atingere aplicării unor cerințe mai stricte privind mediul, sănătatea, siguranța și durabilitatea socială, prevăzute în dreptul Uniunii, după caz. Atunci când respectă respectivele garanții minime, întreprinderile ar trebui să adere la principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ” menționat în Regulamentul (UE) 2019/2088 și să țină seama de standardele tehnice de reglementare, adoptate în temeiul regulamentului menționat, care detaliază acest principiu.

(36)

Pentru a asigura coerența dintre prezentul regulament și Regulamentul (UE) 2019/2088, prezentul regulament ar trebui să modifice Regulamentul (UE) 2019/2088 pentru a mandata autoritățile europene de supraveghere instituite prin Regulamentele (UE) nr. 1093/2010 (52), (UE) nr. 1094/2010 (53) și (UE) nr. 1095/2010 (54) ale Parlamentului European și ale Consiliului (împreună denumite în continuare „AES”) să elaboreze în comun standarde tehnice de reglementare care să detalieze conținutul și prezentarea informațiilor referitoare la principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ”. Respectivele standarde tehnice de reglementare ar trebui să fie în concordanță cu conținutul, metodologiile și prezentarea indicatorilor de durabilitate în ceea ce privește efectele negative astfel cum se menționează în Regulamentul (UE) 2019/2088. Acestea ar trebui să fie în concordanță și cu principiile consacrate prin Pilonul european al drepturilor sociale, cu Liniile directoare ale OCDE pentru întreprinderile multinaționale, cu principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, inclusiv Declarația OIM cu privire la principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă, cu cele opt convenții fundamentale ale OIM și cu Carta internațională a drepturilor omului.

(37)

Regulamentul (UE) 2019/2088 ar trebui modificat pentru a mandata AES să elaboreze, în cadrul comitetului mixt, proiecte de standarde tehnice de reglementare care să completeze normele privind transparența promovării caracteristicilor de mediu și a investițiilor durabile din punctul de vedere al mediului în informațiile precontractuale și în rapoartele periodice.

(38)

Având în vedere detaliile tehnice specifice necesare pentru a evalua efectul asupra mediului al unei activități economice, precum și natura în rapidă schimbare a științei și tehnologiei, criteriile pentru activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului ar trebui să fie adaptate în mod periodic pentru a reflecta astfel de schimbări. În vederea menținerii la zi a criteriilor, în temeiul dovezilor științifice și al contribuțiilor din partea experților, precum și a părților interesate relevante, condițiile referitoare la o „contribuție substanțială” și la „prejudicii semnificative” ar trebui specificate mai detaliat pentru diferitele activități economice și ar trebui să fie actualizate în mod regulat. În acest scop, Comisia ar trebui să stabilească criterii tehnice de examinare detaliate și calibrate pentru diferitele activități economice, pe baza contribuției tehnice a unei platforme multipartite privind finanțarea durabilă.

(39)

Unele activități economice au un efect negativ asupra mediului, iar prin reducerea unui asemenea efect negativ se poate realiza o contribuție substanțială la unul sau mai multe obiective de mediu. Pentru activitățile economice respective, este adecvat să se stabilească criterii tehnice de examinare care impun o îmbunătățire substanțială a performanței de mediu în comparație, printre altele, cu media sectorului, dar, în același timp, evită efectele blocării într-un model cu impact negativ asupra mediului, inclusiv efectele blocării într-un model cu emisii ridicate de dioxid de carbon pe durata de viață economică a activității economice finanțate. Aceste criterii ar trebui să ia, de asemenea, în considerare efectul pe termen lung al unei anumite activități economice.

(40)

O activitate economică nu ar trebui să se califice drept durabilă din punctul de vedere al mediului dacă prejudiciile pe care le aduce mediului depășesc beneficiile pe care le generează. Criteriile tehnice de examinare ar trebui să identifice cerințele minime necesare pentru a evita prejudicierea în mod semnificativ a altor obiective, inclusiv pornind de la eventualele cerințe minime prevăzute în temeiul dreptului Uniunii. Atunci când stabilește și actualizează criteriile tehnice de examinare, Comisia ar trebui să garanteze că respectivele criterii sunt întemeiate pe dovezi științifice disponibile, că sunt elaborate ținând seama de analiza ciclului de viață, inclusiv de evaluările existente ale ciclului de viață și că sunt actualizate periodic. În cazul în care evaluarea științifică nu permite determinarea unui risc cu suficientă certitudine, ar trebui să se aplice principiul precauției în conformitate cu articolul 191 din TFUE.

(41)

Pentru a stabili și a actualiza criteriile tehnice de examinare pentru obiectivul de mediu privind atenuarea schimbărilor climatice, Comisia ar trebui să ia în considerare și să ofere stimulente pentru tranziția în curs și necesară către o economie neutră din punct de vedere climatic, în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din prezentul regulament. În plus față de utilizarea unor surse de energie neutre din punctul de vedere al climei și de mai multe investiții în activitățile și sectoarele economice care au deja emisii scăzute de carbon, tranziția necesită reduceri substanțiale ale emisiilor de gaze cu efect de seră în alte activități economice și sectoare pentru care nu există alternative cu emisii reduse de carbon fezabile din punct de vedere tehnologic și economic. Respectivele activități economice de tranziție ar trebui să se califice drept activități care contribuie în mod substanțial la atenuarea schimbărilor climatice dacă emisiile lor de gaze cu efect de seră sunt substanțial mai mici decât media sectorului sau a industriei, dacă nu împiedică dezvoltarea și implementarea de alternative cu emisii scăzute de carbon și nu conduc la o blocare a activelor incompatibilă cu obiectivul neutralității climatice, având în vedere durata de viață economică a acestor active. Criteriile tehnice de examinare pentru respectivele activități economice de tranziție ar trebui să asigure faptul că respectivele activități de tranziție au o traiectorie credibilă spre neutralitatea climatică și ar trebui ajustate în consecință la intervale regulate.

(42)

O activitate economică ar trebui să se califice drept activitate care contribuie în mod substanțial la unul sau mai multe dintre obiectivele de mediu stabilite în prezentul regulament în cazul în care facilitează în mod direct o contribuție substanțială a altor activități la unul sau mai multe dintre aceste obiective. O astfel de activitate de facilitare nu ar trebui să conducă la o blocare a activelor care să submineze obiectivele de mediu pe termen lung, având în vedere durata de viață economică a acestor active, și ar trebui să aibă un efect pozitiv substanțial asupra mediului pe baza considerațiilor legate de ciclul de viață.

(43)

Atunci când stabilește și actualizează criteriile tehnice de examinare, Comisia ar trebui să țină seama de dreptul relevant al Uniunii, inclusiv de Regulamentele (CE) nr. 1221/2009 (55) și (CE) nr. 66/2010 (56) ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și de Recomandarea 2013/179/UE a Comisiei (57) și de comunicarea Comisiei din 16 iulie 2018 privind „Achizițiile publice pentru îmbunătățirea condițiilor de mediu”. Pentru a evita neconcordanțe inutile cu clasificările activităților economice care există deja în alte scopuri, Comisia ar trebui să ia în considerare, de asemenea, clasificările statistice referitoare la sectorul bunurilor și serviciilor de mediu, și anume clasificarea activităților de protecție a mediului (CEPA) și clasificarea activităților de gestionare a resurselor (CReMA) din Regulamentul (UE) nr. 538/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (58). La stabilirea și actualizarea criteriilor tehnice de examinare, Comisia ar trebui să țină seama de indicatorii de mediu și de cadrele de raportare existente elaborate, printre altele, de Comisie și de Agenția Europeană de Mediu, precum și de standardele internaționale existente, cum ar fi cele elaborate, printre altele, de OCDE.

(44)

Atunci când stabilește și actualizează criteriile tehnice de examinare, Comisia ar trebui să ia, de asemenea, în considerare particularitățile din sectorul infrastructurilor și externalitățile de mediu, sociale și economice în cadrul unei analize cost-beneficiu. În această privință, Comisia ar trebui să țină seama de dreptul relevant al Uniunii, inclusiv de Directivele 2001/42/CE (59), 2011/92/UE (60), 2014/23/UE (61), 2014/24/UE (62) și 2014/25/UE (63) ale Parlamentului European și ale Consiliului, de standardele și de metodologia actuală, precum și de activitatea organizațiilor internaționale, cum ar fi OCDE. În acest context, criteriile tehnice de examinare ar trebui să promoveze cadre de guvernanță corespunzătoare, care să integreze factori de mediu, sociali și de guvernanță, astfel cum se menționează în principiile pentru investiții responsabile susținute de Organizația Națiunilor Unite, în toate etapele ciclului de viață al unui proiect.

(45)

Criteriile tehnice de examinare ar trebui să garanteze că toate activitățile economice relevante din cadrul unui anumit sector pot să se califice drept durabile din punctul de vedere al mediului și sunt tratate în mod egal în cazul în care contribuie în mod egal la unul sau mai multe dintre obiectivele de mediu prevăzute în prezentul regulament. Capacitatea potențială de a contribui la obiectivele de mediu respective poate varia de la un sector la altul, ceea ce ar trebui să se reflecte în criterii. Cu toate acestea, în cadrul fiecărui sector, criteriile respective nu ar trebui să fie dezavantajoase, în mod injust, pentru anumite activități economice în raport cu altele în cazul în care cele două tipuri de activități contribuie în aceeași măsură la obiectivele de mediu.

(46)

Atunci când stabilește și actualizează criteriile tehnice de examinare pentru activități durabile din punctul de vedere al mediului, Comisia ar trebui să evalueze dacă stabilirea respectivelor criterii ar conduce la active depreciate sau ar duce la inconsecvențe în materie de stimulente sau dacă ar avea vreun alt efect negativ asupra piețelor financiare.

(47)

Pentru a evita costuri de asigurare a conformității prea împovărătoare pentru operatorii economici, Comisia ar trebui să stabilească criterii tehnice de examinare care să asigure o claritate juridică suficientă, care să fie practice și ușor de aplicat și în baza cărora conformitatea să poată fi verificată în cadrul unor limite rezonabile ale costurilor de asigurare a conformității, evitându-se astfel o sarcină administrativă care nu este necesară. Criteriile tehnice de examinare ar putea impune efectuarea unei evaluări a ciclului de viață atunci când este necesară și suficient de fezabilă.

(48)

Pentru a se asigura că investițiile sunt canalizate spre activități economice care au un efect pozitiv maxim asupra obiectivelor de mediu, Comisia ar trebui să acorde prioritate stabilirii de criterii tehnice de examinare pentru activitățile economice care ar putea contribui cel mai mult la obiectivele de mediu.

(49)

Ar trebui stabilite criterii tehnice de examinare adecvate pentru sectorul transporturilor, inclusiv pentru activele mobile. Respectivele criterii de examinare ar trebui să țină seama de faptul că contribuția sectorului transporturilor, inclusiv transportul maritim internațional, se ridică la aproape 26 % din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră din Uniune. După cum se evidențiază în Planul de acțiune privind finanțarea creșterii durabile, sectorul transporturilor reprezintă aproximativ 30 % din investițiile anuale suplimentare necesare pentru o dezvoltare durabilă în Uniune, de exemplu pentru creșterea electrificării sau pentru sprijinirea tranziției către moduri mai ecologice de transport prin promovarea transferului modal și a gestionării mai bune a traficului.

(50)

În procesul de elaborare a criteriilor tehnice de examinare, este deosebit de important ca Comisia să poarte consultări adecvate în conformitate cu Agenda pentru o mai bună reglementare. Procesul de stabilire și actualizare a criteriilor tehnice de examinare ar trebui să implice părțile interesate relevante și să se bazeze pe consilierea oferită de experți care au cunoștințe și experiență dovedite în domenii relevante. În acest scop, Comisia ar trebui să creeze o platformă privind finanțarea durabilă (denumită în continuare „platforma”). Platforma ar trebui să fie alcătuită din experți reprezentând atât sectorul public, cât și sectoarele private. Printre experții din sectorul public ar trebui să fie și reprezentanți ai Agenției Europene de Mediu, ai AES, ai Băncii Europene de Investiții și ai Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene. Printre experții din sectorul privat ar trebui să fie și reprezentanți ai participanților la piața financiară și nefinanciară și ai sectoarelor economice, reprezentând industriile relevante, precum și persoane cu expertiză contabilă și în materie de raportare. În cadrul platformei ar trebui să existe și experți care reprezintă societatea civilă, inclusiv experți care au competențe în domeniul mediului, în cel social, al muncii și al problemelor de guvernanță. Participanții la piața financiară ar trebui să fie încurajați să informeze Comisia în cazul în care consideră că o activitate economică care nu îndeplinește criteriile tehnice de examinare sau pentru care nu au fost încă stabilite astfel de criterii ar trebui să se califice drept activitate durabilă din punctul de vedere al mediului, pentru a ajuta Comisia să evalueze dacă se impune completarea sau actualizarea criteriilor tehnice de examinare.

(51)

Platforma ar trebui să fie constituită în conformitate cu normele orizontale aplicabile privind crearea și funcționarea grupurilor de experți ale Comisiei, inclusiv în ceea ce privește procesul de selecție. Procesul de selecție ar trebui să vizeze asigurarea unui nivel ridicat de expertiză, a echilibrului geografic și de gen, precum și o reprezentare echilibrată a know-how-ului relevant, având în vedere sarcinile specifice ale platformei. În cursul procesului de selecție, Comisia ar trebui să efectueze o evaluare, în conformitate cu normele orizontale, pentru a stabili dacă există eventuale conflicte de interese și să ia măsurile adecvate pentru a rezolva astfel de conflicte.

(52)

Platforma ar trebui să ofere consultanță Comisiei cu privire la dezvoltarea, analiza și revizuirea criteriilor tehnice de examinare, inclusiv cu privire la efectul potențial al acestora asupra evaluării activelor care se califică drept active durabile din punctul de vedere al mediului în temeiul practicilor existente pe piață. Platforma ar trebui, de asemenea, să ofere consultanță Comisiei cu privire la măsura în care criteriile tehnice de examinare sunt adecvate pentru utilizări în cadrul viitoarelor inițiative de politică ale Uniunii menite să faciliteze investițiile durabile, precum și cu privire la rolul posibil al standardelor de contabilizare și raportare în materie de durabilitate în susținerea aplicării criteriilor tehnice de examinare. Platforma ar trebui să ofere consultanță Comisiei cu privire la elaborarea de noi măsuri de îmbunătățire a disponibilității și calității datelor, luând în considerare obiectivul de evitare a sarcinii administrative inutile, privind luarea în calcul a altor obiective de durabilitate, inclusiv obiective sociale, și privind funcționarea garanțiilor minime și eventuala necesitate de a le completa.

(53)

Comisia ar trebui să mențină în funcție Grupul de experți al statelor membre pentru finanțarea durabilă și să confere acestuia un statut oficial. Sarcinile acestui grup de experți vor consta, printre altele, în consilierea Comisiei cu privire la caracterul adecvat al criteriilor tehnice de examinare și al abordării adoptate de platformă cu privire la elaborarea respectivelor criterii. În acest scop, Comisia ar trebui să informeze permanent statele membre prin intermediul unor reuniuni periodice ale Grupului de experți al statelor membre pentru finanțarea durabilă.

(54)

În vederea specificării cerințelor stabilite în prezentul regulament și, în special, a stabilirii și a actualizării pentru diferite activități economice a unor criterii tehnice de examinare detaliate și calibrate cu privire la ce constituie o „contribuție substanțială” și ce constituie „prejudicierea în mod semnificativ” a obiectivelor de mediu, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește informațiile necesare pentru a respecta obligațiile de furnizare de informații în temeiul prezentului regulament, precum și în ceea ce privește criteriile tehnice de examinare. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, de exemplu prin intermediul platformei și al Grupului de experți al statelor membre pentru finanțarea durabilă și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016 (64). Mai precis, pentru a asigura o participare egală la elaborarea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestora au în mod sistematic acces la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu elaborarea actelor delegate.

(55)

Prezentul regulament completează cerințele referitoare la furnizarea de informații prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/2088. Pentru a asigura monitorizarea în mod ordonat și eficace a respectării prezentului regulament de către participanții la piața financiară, statele membre ar trebui să se bazeze pe autoritățile competente desemnate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/2088. Pentru a asigura respectarea obligațiilor, statele membre ar trebui, în plus, să stabilească norme privind măsurile și sancțiunile, care ar trebui să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare. Autoritățile naționale competente și AES ar trebui să exercite competențele de intervenție asupra produselor prevăzute în Regulamentele (UE) nr. 600/2014 (65), (UE) nr. 1286/2014 (66) și (UE) 2019/1238 (67) ale Parlamentului European și ale Consiliului și în ceea ce privește practicile de vânzare inadecvată sau furnizarea de informații privind durabilitatea care induc în eroare, inclusiv informațiile solicitate în temeiul prezentului regulament.

(56)

Pentru a asigura organizarea eficientă și durabilă a practicilor de lucru și de reuniune, atât în ceea ce privește platforma, cât și Grupul de experți al statelor membre pentru finanțarea durabilă, și pentru a permite o participare largă și o interacțiune eficientă în cadrul grupurilor, al subgrupurilor acestora, al Comisiei și al părților interesate, ar trebui avută în vedere, acolo unde este posibil, utilizarea în mai mare măsură a tehnologiilor digitale, inclusiv a celor virtuale.

(57)

Pentru a acorda timp suficient actorilor relevanți pentru a se familiariza cu criteriile pentru calificarea drept activități economice durabile din punctul de vedere al mediului prevăzute în prezentul regulament și pentru pregătirea în vederea aplicării lor, obligațiile stabilite în prezentul regulament ar trebui să devină aplicabile, pentru fiecare obiectiv de mediu, la 12 luni de la stabilirea criteriilor tehnice de examinare relevante.

(58)

Dispoziția din prezentul regulament referitoare la sistemele de stimulare fiscală bazate pe certificate care există înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament nu aduce atingere respectivelor competențe ale Uniunii și ale statelor membre în ceea ce privește dispozițiile fiscale, astfel cum sunt prevăzute în tratate.

(59)

Aplicarea prezentului regulament ar trebui să fie examinată periodic pentru a evalua, printre altele: progresele în ceea ce privește elaborarea criteriilor tehnice de examinare pentru activități economice durabile din punctul de vedere al mediului; posibila necesitate de a revizui și completa criteriile respective pentru stabilirea faptului dacă o activitate economică se califică drept durabilă din punctul de vedere al mediului; eficacitatea sistemului de clasificare pentru activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului în a canaliza investiții private către astfel de activități și, în special, în ceea ce privește fluxul de capital către întreprinderi private și alte entități juridice; și dezvoltarea în continuare a sistemului de clasificare respectiv, inclusiv prin extinderea domeniului său de aplicare dincolo de activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului, pentru a cuprinde activități care prejudiciază în mod semnificativ mediul, precum și alte obiective de durabilitate, inclusiv obiective sociale.

(60)

Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vederea necesitatea de a introduce la nivelul Uniunii criterii uniforme pentru activitățile economice durabile din punctul de vedere al mediului, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective,

(1)

În conformitate cu articolul 20 alineatul (1) din Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind transportul feroviar și rutier de mărfuri și călători (3) („Acordul UE-Elveția”), transportul pasagerilor cu autocarul și autobuzul între două puncte situate pe teritoriul aceleiași părți contractante de către transportatori cu sediul pe teritoriul celeilalte părți contractante, cunoscut sub denumirea de „cabotaj”, nu este autorizat.

(2)

În conformitate cu articolul 20 alineatul (2) din Acordul UE-Elveția, drepturile de cabotaj existente în temeiul acordurilor bilaterale încheiate între state membre și Elveția care erau în vigoare la data încheierii Acordului UE-Elveția, și anume la 21 iunie 1999, pot fi exercitate în continuare, cu condiția să nu existe nicio discriminare între transportatorii stabiliți în Uniune și nicio denaturare a concurenței. Acordul bilateral privind transportul rutier dintre Elveția și Germania din 17 decembrie 1953 (4) (denumit în continuare „Acordul Elveția-Germania”) nu autorizează operațiunile de cabotaj în cursul furnizării de servicii de transport rutier de pasageri cu autocarul și autobuzul între cele două țări. Prin urmare, dreptul de a efectua astfel de operațiuni nu se numără printre drepturile care intră sub incidența articolului 20 alineatul (2) din Acordul UE-Elveția și care sunt enumerate în anexa 8 la acordul respectiv.

(3)

Angajamentele internaționale care permit transportatorilor stabiliți în Elveția să desfășoare operațiuni de cabotaj pe teritoriul Uniunii sunt susceptibile să aducă atingere articolului 20 din Acordul UE-Elveția, deoarece articolul respectiv nu autorizează astfel de operațiuni.

(4)

Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (5) permite ca operațiunile de cabotaj pe teritoriul Uniunii să fie efectuate, în anumite condiții, exclusiv de către transportatori care dețin o licență comunitară. Angajamentele internaționale care permit transportatorilor din țări terțe, care nu dețin o astfel de licență, să desfășoare operațiuni de acest tip pot să aducă atingere regulamentului respectiv.

(5)

În consecință, astfel de angajamente internaționale intră în sfera competenței externe exclusive a Uniunii. Statele membre pot negocia sau încheia astfel de angajamente numai dacă sunt împuternicite în acest sens de către Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

(6)

Operațiunile de cabotaj din Uniune efectuate de către transportatori din țări terțe care nu dețin tipul de licență comunitară prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 au impact asupra funcționării pieței interne a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul, astfel cum este reglementată de regulamentul respectiv. Prin urmare, este necesar ca legiuitorul Uniunii să acorde o împuternicire în temeiul articolului 2 alineatul (1) din TFUE, în conformitate cu procedura legislativă menționată la articolul 91 din TFUE.

(7)

Prin scrisoarea din 11 mai 2017, Germania a solicitat o împuternicire din partea Uniunii pentru a modifica Acordul Elveția-Germania în vederea autorizării operațiunilor de cabotaj în cursul furnizării de servicii de transport rutier de pasageri cu autocarul și autobuzul în regiunile de frontieră ale Germaniei și Elveției.

(8)

Operațiunile de cabotaj permit creșterea factorului de încărcare al vehiculelor, ceea ce sporește eficiența economică a serviciilor de transport de pasageri cu autocarul și autobuzul. Prin urmare, este oportun să se autorizeze astfel de operațiuni în cursul furnizării de servicii de transport rutier de pasageri cu autocarul și autobuzul între Germania și Elveția în regiunile de frontieră ale celor două state. Acest lucru ar putea consolida și mai mult integrarea strânsă a regiunilor de frontieră respective.

(9)

Pentru a garanta că operațiunile de cabotaj în cauză nu modifică în mod excesiv funcționarea pieței interne a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul, astfel cum este reglementată prin Regulamentul (CE) nr. 1073/2009, operațiunile de cabotaj ar trebui să fie autorizate cu condiția să nu existe nicio discriminare între transportatorii stabiliți în Uniune și nicio denaturare a concurenței.

(10)

Pentru același motiv, operațiunile de cabotaj ar trebui să fie autorizate numai în regiunile de frontieră ale Germaniei în cursul furnizării de servicii de transport rutier de pasageri cu autocarul și autobuzul între Germania și Elveția. În acest scop, este necesar să fie determinate, în sensul prezentei decizii, regiunile de frontieră ale Germaniei, într-un mod care să ia în considerare Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 și care să permită, totodată, sporirea eficienței operațiunilor în cauză,

(1)

În conformitate cu articolul 20 alineatul (1) din Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind transportul feroviar și rutier de mărfuri și călători (3) („Acordul UE-Elveția”), transportul pasagerilor cu autocarul și autobuzul între două puncte situate pe teritoriul aceleiași părți contractante de către transportatori cu sediul pe teritoriul celeilalte părți contractante, cunoscut sub denumirea de „cabotaj”, nu este autorizat.

(2)

În conformitate cu articolul 20 alineatul (2) din Acordul UE-Elveția, drepturile de cabotaj existente în temeiul acordurilor bilaterale încheiate între state membre și Elveția care erau în vigoare la data încheierii Acordului UE-Elveția, și anume la 21 iunie 1999, pot fi exercitate în continuare, cu condiția să nu existe nicio discriminare între transportatorii stabiliți în Uniune și nicio denaturare a concurenței. Italia nu a încheiat un acord bilateral cu Elveția care să autorizeze operațiunile de cabotaj în cursul furnizării de servicii de transport rutier de pasageri cu autocarul și autobuzul între cele două țări. Prin urmare, dreptul de a efectua astfel de operațiuni nu se numără printre drepturile care intră sub incidența articolului 20 alineatul (2) din Acordul UE-Elveția și care sunt enumerate în anexa 8 la acordul respectiv.

(3)

Angajamentele internaționale care permit transportatorilor stabiliți în Elveția să desfășoare operațiuni de cabotaj pe teritoriul Uniunii sunt susceptibile să aducă atingere articolului 20 din Acordul UE-Elveția, deoarece articolul respectiv nu autorizează astfel de operațiuni.

(4)

Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (4), permite ca operațiunile de cabotaj pe teritoriul Uniunii să fie efectuate, în anumite condiții, exclusiv de către transportatori care dețin o licență comunitară. Angajamentele internaționale care permit transportatorilor din țări terțe, care nu dețin o astfel de licență, să desfășoare operațiuni de acest tip pot să aducă atingere regulamentului respectiv.

(5)

În consecință, astfel de angajamente internaționale intră în sfera competenței externe exclusive a Uniunii. Statele membre pot negocia sau încheia astfel de angajamente numai dacă sunt împuternicite în acest sens de către Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

(6)

Operațiunile de cabotaj din Uniune efectuate de către transportatori din țări terțe care nu dețin tipul de licență comunitară prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 au impact asupra funcționării pieței interne a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul, astfel cum este reglementată de regulamentul respectiv. Prin urmare, este necesar ca legiuitorul Uniunii să acorde o împuternicire în temeiul articolului 2 alineatul (1) din TFUE, în conformitate cu procedura legislativă menționată la articolul 91 din TFUE.

(7)

Prin scrisoarea din 7 februarie 2018, Italia a solicitat o împuternicire din partea Uniunii în vederea încheierii cu Elveția a unui acord care să autorizeze operațiunile de cabotaj în cursul furnizării de servicii de transport rutier de pasageri cu autocarul și autobuzul în regiunile de frontieră ale Italiei și Elveției.

(8)

Operațiunile de cabotaj permit creșterea factorului de încărcare al vehiculelor, ceea ce sporește eficiența economică a serviciilor de transport de pasageri cu autocarul și autobuzul. Prin urmare, este oportun să se autorizeze astfel de operațiuni în cursul furnizării de servicii de transport rutier de pasageri cu autocarul și autobuzul între Italia și Elveția în regiunile de frontieră ale celor două state. Acest lucru ar putea consolida și mai mult integrarea strânsă a regiunilor de frontieră respective.

(9)

Pentru a garanta că operațiunile de cabotaj în cauză nu modifică în mod excesiv funcționarea pieței interne a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul, astfel cum este reglementată prin Regulamentul (CE) nr. 1073/2009, operațiunile de cabotaj ar trebui să fie autorizate cu condiția să nu existe nicio discriminare între transportatorii stabiliți în Uniune și nicio denaturare a concurenței.

(10)

Din același motiv, operațiunile de cabotaj ar trebui să fie autorizate numai în regiunile de frontieră ale Italiei în cursul furnizării de servicii de transport rutier de pasageri cu autocarul și autobuzul între Italia și Elveția. În acest scop, este necesar să fie determinate, în sensul prezentei decizii, regiunile de frontieră ale Italiei într-un mod care să ia în considerare Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 și care să permită, totodată, sporirea eficienței operațiunilor în cauză,