(1)   În sensul articolului 3c alineatul (6) al șaselea paragraf din Directiva 2003/87/CE, operatorul de aeronave comerciale instituie, documentează, implementează și menține o procedură scrisă cu scopul de a monitoriza orice cantitate de combustibil de aviație eligibil utilizat pentru zborurile subsonice și raportează cantitățile declarate de combustibili de aviație eligibili sub forma unui element informativ separat în raportul său privind emisiile anuale.

(2)   În sensul alineatului (1) de la prezentul articol, operatorul de aeronave se asigură că orice cantitate declarată de combustibil de aviație eligibil este certificată în conformitate cu articolul 30 din Directiva (UE) 2018/2001. Operatorul de aeronave poate utiliza datele înregistrate în baza de date a Uniunii în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Directiva (UE) 2018/2001.

(3)   În cazul combustibililor de aviație micști, operatorul de aeronave poate fie să presupună absența combustibilului de aviație eligibil și să aplice o fracțiune fosilă implicită de 100 %, fie să determine o fracțiune eligibilă în conformitate cu alineatul (4) sau (5). De asemenea, operatorul de aeronave poate raporta combustibil de aviație eligibil curat cu o fracțiune eligibilă de 100 %.

(4)   În cazul în care combustibilii de aviație eligibili sunt amestecați fizic cu combustibili fosili și sunt furnizați aeronavei în loturi identificabile fizic, operatorul de aeronave poate să își bazeze estimarea conținutului eligibil pe un bilanț masic al combustibililor fosili și al combustibililor de aviație eligibili achiziționați.

În plus, operatorul de aeronave trebuie să prezinte dovezi satisfăcătoare pentru autoritatea competentă conform cărora combustibilul de aviație eligibil este atribuit zborului imediat după alimentarea zborului respectiv.

În cazul în care se efectuează mai multe zboruri ulterioare fără alimentare cu combustibil între zborurile respective, operatorul de aeronave împarte cantitatea de combustibil de aviație eligibil și o alocă acestor zboruri proporțional cu emisiile generate de zborurile respective, calculate utilizând factorul de emisie preliminar.

(5)   În cazul în care combustibilul de aviație eligibil nu poate fi atribuit fizic la un aerodrom unui anumit zbor, operatorul de aeronave atribuie combustibilii de aviație eligibili zborurilor sale pentru care trebuie restituite certificate în conformitate cu articolul 12 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE, proporțional cu emisiile generate de zborurile în cauză care pleacă de pe aerodromul respectiv, calculate utilizând factorul de emisie preliminar.

Operatorul de aeronave poate determina fracțiunea eligibilă utilizând registrele de achiziții pentru combustibilul de aviație eligibil cu un conținut energetic echivalent, cu condiția ca operatorul să furnizeze dovezi satisfăcătoare pentru autoritatea competentă potrivit cărora combustibilul de aviație eligibil a fost livrat sistemului de alimentare al aerodromului de plecare în perioada de raportare sau cu trei luni înainte de începutul perioadei de raportare sau cu trei luni după încheierea perioadei de raportare respective.

(6)   În sensul alineatelor (4) și (5) de la prezentul articol, operatorul de aeronave prezintă dovezi satisfăcătoare pentru autoritatea competentă din care să reiasă că:

(a)

cantitatea totală de combustibil de aviație eligibil declarată nu depășește consumul total de combustibil al operatorului de aeronave respectiv pentru zborurile pentru care trebuie restituite certificate în conformitate cu articolul 12 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE și care decolează de pe aerodromul unde este furnizat combustibilul de aviație eligibil;

(b)

cantitatea de combustibil de aviație eligibil pentru zborurile pentru care certificatele trebuie restituite în conformitate cu articolul 12 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE nu depășește cantitatea totală de combustibil de aviație eligibil achiziționat din care se scade cantitatea totală de combustibil de aviație eligibil vândut unor părți terțe;

(c)

fracțiunea eligibilă a combustibilului de aviație eligibil atribuit zborurilor agregate pentru fiecare pereche de aerodromuri nu depășește limita maximă de amestec pentru combustibilul de aviație eligibil respectiv, certificată în conformitate cu un standard internațional recunoscut, dacă se aplică o astfel de limitare;

(d)	nu se efectuează o dublă contabilizare a aceleiași cantități de combustibil de aviație eligibil, în special că combustibilul de aviație eligibil achiziționat nu a fost declarat ca fiind utilizat într-un raport anterior sau de către altcineva sau într-un alt sistem.

În sensul literelor (a)-(c) de la primul paragraf, orice combustibil rămas în rezervoare după un zbor și înainte de alimentare este considerat a fi combustibil fosil în proporție de 100 %.

Pentru a demonstra conformitatea cu cerințele menționate la primul paragraf litera (d) de la prezentul alineat și dacă este cazul, operatorul de aeronave poate utiliza datele înregistrate în baza de date a Uniunii instituită în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Directiva (UE) 2018/2001.

(7)   În cazul în care factorul de emisie al unui combustibil de aviație eligibil este zero, factorul de emisie al fiecărui combustibil de aviație mixt se calculează și se raportează ca factor de emisie preliminar înmulțit cu fracțiunea fosilă a combustibilului.”

(1)   Se aplică articolul 11, articolul 12 alineatul (2), articolele 13 și 14, articolul 15 alineatele (1) și (2) și articolul 16. În acest sens:

(a)	orice referire la operator sau la operatorul de aeronave se interpretează ca referire la entitatea reglementată;

(b)	orice referire la activitatea de aviație se interpretează ca referire la activitatea entității reglementate.

(2)   Cu cel puțin patru luni înainte ca o entitate reglementată să înceapă activitatea prevăzută în anexa III la Directiva 2003/87/CE, entitatea respectivă prezintă, spre aprobare, autorității competente un plan de monitorizare, cu excepția cazului în care autoritatea competentă a stabilit un termen alternativ pentru prezentarea acestui plan.

Planul de monitorizare constă într-o documentație detaliată, completă și transparentă a metodologiei de monitorizare a unei anumite entități reglementate și conține cel puțin elementele prevăzute în anexa I.

Împreună cu planul de monitorizare, entitatea reglementată prezintă rezultatele unei evaluări a riscurilor care oferă dovezi că activitățile de control propuse și procedurile aferente acestor activități de control sunt proporționale cu riscurile inerente și cu riscurile de control identificate.

(3)   În conformitate cu articolul 15, modificările semnificative aduse planului de monitorizare al unei entități reglementate cuprind:

(a)	modificările categoriei entității reglementate în cazul în care astfel de modificări impun o modificare a metodologiei de monitorizare sau conduc la o modificare a pragului de semnificație aplicabil în temeiul articolului 23 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067;

(b)	în pofida articolului 75n, modificările referitoare la clasificarea entității reglementate ca «entitate reglementată cu emisii scăzute»;

(c)	modificarea nivelului aplicat;

(d)	introducerea de noi fluxuri de combustibil;

(e)	o modificare a clasificării fluxurilor de combustibil – între fluxuri de combustibil majore sau de minimis, în cazul în care o astfel de modificare necesită o modificare a metodei de monitorizare;

(f)	o modificare a valorii implicite pentru un parametru de calcul, în cazul în care valoarea respectivă trebuie prevăzută în planul de monitorizare;

(g)	o modificare a valorii implicite a factorului de includere în domeniul de aplicare;

(h)	introducerea de noi metode sau modificări ale metodelor existente referitoare la eșantionare, analiză sau calibrare, în cazul în care acest lucru are un impact direct asupra preciziei datelor privind emisiile.

(1)   În cazul în care o entitate reglementată susține că aplicarea unei anumite metodologii de monitorizare ar atrage costuri nerezonabile, autoritatea competentă verifică dacă acele costuri sunt nerezonabile, luând în considerare justificarea entității reglementate.

Autoritatea competentă consideră costurile ca fiind nerezonabile atunci când estimarea costurilor depășește beneficiile. În acest scop, beneficiul se calculează prin înmulțirea unui factor de îmbunătățire cu un preț de referință de 60 EUR per certificat. Costurile trebuie să includă o perioadă de amortizare adecvată, bazată pe durata de viață economică a echipamentului.

(2)   În pofida alineatului (1), entitatea reglementată ia în considerare costurile aplicării unei metodologii specifice de monitorizare care sunt suportate de consumatorii fluxurilor de combustibil eliberat pentru consum, inclusiv de consumatorii finali. În sensul prezentului paragraf, entitatea reglementată poate aplica estimări prudente ale costurilor.

În scopul monitorizării și al raportării emisiilor istorice pentru anul 2024 în conformitate cu articolul 30f alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE, statele membre pot scuti entitățile reglementate de obligația de a justifica faptul că o anumită metodologie de monitorizare ar atrage costuri nerezonabile.

(3)   La evaluarea naturii nerezonabile a costurilor în ceea ce privește alegerea nivelurilor utilizate pentru cantitățile de combustibil eliberat pentru consum ale entității reglementate, autoritatea competentă utilizează ca factor de îmbunătățire menționat la alineatul (1) diferența dintre gradul de incertitudine atins la momentul respectiv și pragul de incertitudine al nivelului care s-ar atinge în urma îmbunătățirii, înmulțită cu media emisiilor anuale generate de respectivul flux de combustibil în cei mai recenți trei ani.

În lipsa datelor privind media emisiilor anuale generate de fluxul de combustibil în cei mai recenți trei ani, entitatea reglementată prezintă o estimare prudentă a emisiilor anuale medii, excluzând CO2-ul provenit din biomasă. Pentru instrumentele de măsurare care fac obiectul verificării metrologice legale naționale, gradul de incertitudine atins la momentul respectiv poate fi înlocuit cu eroarea maximă permisă în exploatare autorizată de legislația națională relevantă.

În sensul prezentului alineat, se aplică articolul 38 alineatul (5), cu condiția ca entitatea reglementată să dispună de informațiile relevante privind criteriile de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră aplicabile biocarburanților, biolichidelor și combustibililor proveniți din biomasă utilizați pentru ardere.

(4)   La evaluarea naturii nerezonabile a costurilor în ceea ce privește alegerea nivelurilor utilizate pentru determinarea de către entitatea reglementată a factorului de includere în domeniul de aplicare și cu privire la măsurile care sunt destinate să amelioreze calitatea datelor în ceea ce privește emisiile raportate, dar care nu au un impact direct asupra preciziei datelor privind cantitățile de combustibil eliberat pentru consum, autoritatea competentă utilizează un factor de îmbunătățire de 1 % din media emisiilor anuale ale fluxurilor de combustibil respective înregistrate în cele mai recente trei perioade de raportare. Măsurile care sunt destinate să amelioreze calitatea emisiilor raportate, dar care nu au un impact direct asupra preciziei datelor privind cantitățile de combustibil eliberat pentru consum pot include:

(a)	trecerea de la valori implicite la analize pentru determinarea parametrilor de calcul;

(b)	creșterea numărului de analize pe flux de combustibil;

(c)

în cazul în care sarcina de măsurare specifică nu face obiectul verificării metrologice legale naționale, înlocuirea instrumentelor de măsurare cu instrumente conforme cu cerințele relevante prevăzute de verificarea metrologică legală a statului membru în aplicații similare sau cu instrumente de măsurare care îndeplinesc normele naționale adoptate în temeiul Directivei 2014/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului (*4) sau al Directivei 2014/32/UE;

(d)	scurtarea intervalelor de calibrare și de întreținere ale instrumentelor de măsurare;

(e)	îmbunătățiri ale activităților privind fluxul de date și ale activităților de control care reduc semnificativ riscurile inerente sau riscurile de control;

(f)	trecerea entităților reglementate la o identificare mai precisă a factorului de includere în domeniul de aplicare.

(5)   Măsurile referitoare la îmbunătățirea metodologiei de monitorizare a unei entități reglementate nu sunt considerate a atrage costuri nerezonabile până la o valoare cumulată de 4 000 EUR pe perioadă de raportare. În cazul entităților reglementate cu emisii scăzute, pragul respectiv este de 1 000 EUR pe perioadă de raportare.

(1)   În scopul monitorizării emisiilor și al stabilirii cerințelor minime pentru niveluri în ceea ce privește parametrii de calcul aferenți, fiecare entitate reglementată stabilește categoria în care se încadrează în temeiul alineatului (2) și, dacă este cazul, categoria fiecărui flux de combustibil în conformitate cu alineatul (3).

(2)   Entitatea reglementată se încadrează în una dintre următoarele categorii:

(a)	entitate de categoria A în cazul în care, în perioada 2027-2030, media emisiilor anuale verificate din cei doi ani anteriori perioadei de raportare, excluzând CO2-ul rezultat din biomasă, este mai mică sau egală cu 50 000 de tone de CO2(e);

(b)	entitate de categoria B în cazul în care, în perioada 2027-2030, media emisiilor anuale verificate din cei doi ani anteriori perioadei de raportare, excluzând CO2-ul rezultat din biomasă, depășește 50 000 de tone de CO2(e).

Începând din 2031, entitățile din categoriile A și B menționate la primul paragraf literele (a) și (b) se determină pe baza emisiilor anuale medii verificate din perioada de comercializare imediat anterioară perioadei de comercializare în curs.

Prin derogare de la articolul 14 alineatul (2), autoritatea competentă poate permite entității reglementate să nu modifice planul de monitorizare în cazul în care, pe baza emisiilor verificate, pragul pentru clasificarea entității reglementate menționat la primul paragraf este depășit, dar entitatea reglementată demonstrează într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că acest prag nu a mai fost depășit în ultimele cinci perioade de raportare și nu va fi depășit din nou în perioadele de raportare ulterioare.

(3)   Entitatea reglementată clasifică fiecare flux de combustibil în una dintre următoarele categorii:

(a)	fluxuri de combustibil de minimis, în cazul în care fluxurile de combustibil selectate de entitatea reglementată reprezintă împreună mai puțin de 1 000 de tone de CO2 fosil pe an;

(b)	fluxuri de combustibil majore, în cazul în care fluxurile de combustibil nu se încadrează în categoria menționată la litera (a).

Prin derogare de la articolul 14 alineatul (2), autoritatea competentă poate permite entității reglementate să nu modifice planul de monitorizare în cazul în care, pe baza emisiilor verificate, pragul pentru clasificarea unui flux de combustibil drept flux de combustibil de minimis menționat la primul paragraf este depășit, dar entitatea reglementată demonstrează într-un mod satisfăcător pentru autoritatea competentă că acest prag nu a mai fost depășit în ultimele cinci perioade de raportare și nu va fi depășit din nou în perioadele de raportare ulterioare.

(4)   În cazul în care emisiile anuale medii verificate utilizate pentru a determina categoria entității reglementate, astfel cum se menționează la alineatul (2), nu sunt disponibile sau nu mai sunt reprezentative în sensul alineatului (2), entitatea reglementată utilizează o estimare prudentă a emisiilor medii anuale, excluzând CO2-ul provenit din biomasă, pentru a determina categoria entității reglementate.

(5)   În sensul prezentului articol, se aplică articolul 38 alineatul (5).

(1)   În cazul în care, din motive de natură tehnică, temporar nu este posibil să se aplice planul de monitorizare aprobat de autoritatea competentă, entitatea reglementată în cauză aplică cel mai înalt nivel care poate fi atins sau, cu excepția factorului de includere în domeniul de aplicare, o abordare prudentă fără niveluri dacă aplicarea unui nivel nu este posibilă, până când se restabilesc condițiile de aplicare a nivelului aprobat în planul de monitorizare.

Entitatea reglementată ia toate măsurile necesare pentru a permite reluarea promptă a aplicării planului de monitorizare aprobat de autoritatea competentă.

(2)   Entitatea reglementată în cauză notifică autorității competente, fără întârzieri nejustificate, modificarea temporară, menționată la alineatul (1), adusă metodologiei de monitorizare, menționând:

(a)	motivele abaterii de la planul de monitorizare aprobat de autoritatea competentă;

(b)	detaliile metodologiei provizorii de monitorizare pe care entitatea reglementată o folosește pentru a determina emisiile până când se restabilesc condițiile pentru aplicarea planului de monitorizare aprobat de autoritatea competentă;

(c)	măsurile pe care entitatea reglementată le adoptă în vederea restabilirii condițiilor pentru aplicarea planului de monitorizare aprobat de autoritatea competentă;

(d)	data la care se prevede reluarea aplicării planului de monitorizare aprobat de autoritatea competentă.

(1)   Atunci când definește nivelurile relevante pentru fluxurile de combustibil majore, fiecare entitate reglementată aplică următoarele, pentru a determina cantitățile de combustibil eliberat pentru consum și fiecare parametru de calcul:

(a)	cel puțin nivelurile enumerate în anexa V, în cazul unei entități de categoria A sau dacă este nevoie de un parametru de calcul pentru un flux de combustibil care este un combustibil comercial standard;

(b)	în cazuri diferite de cele menționate la litera (a), cel mai înalt nivel stabilit în anexa IIa.

Totuși, pentru cantitățile de combustibil eliberat pentru consum și pentru parametrii de calcul ai fluxurilor de combustibil majore, entitatea reglementată poate aplica un nivel cu până la două niveluri mai mic decât cel prevăzut în conformitate cu primul paragraf, dar cel puțin nivelul 1, în cazul în care demonstrează într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că nivelul necesar în conformitate cu primul paragraf sau, dacă este cazul, nivelul imediat superior nu este posibil din punct de vedere tehnic sau atrage costuri nerezonabile.

(2)   În ceea ce privește fluxurile de combustibil de minimis, entitatea reglementată poate determina cantitățile de combustibil eliberat pentru consum și fiecare parametru de calcul utilizând estimări prudente în loc de niveluri, cu excepția cazului în care se poate atinge, fără eforturi suplimentare, un nivel definit.

Pentru fluxurile de combustibil menționate la primul paragraf, entitatea reglementată poate stabili cantitățile de combustibil eliberat pentru consum pe baza facturilor sau a registrelor de achiziții, cu excepția cazului în care se poate atinge, fără eforturi suplimentare, un nivel definit.

(3)   În cazul în care autoritatea competentă a permis utilizarea unor factori de emisie exprimați ca tCO2/t sau tCO2/Nm3 pentru combustibili, factorul de conversie a unității poate fi monitorizat utilizând o estimare prudentă în locul nivelurilor, cu excepția cazului în care se poate atinge, fără eforturi suplimentare, un nivel definit.

(1)   Atunci când definește nivelurile relevante pentru fluxurile de combustibil, pentru a determina factorul de includere în domeniul de aplicare, fiecare entitate reglementată aplică cel mai înalt nivel, astfel cum este definit în anexa IIa.

Totuși, entitatea reglementată poate aplica nivelul imediat inferior nivelului necesar în conformitate cu primul paragraf, în cazul în care demonstrează într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că nivelul necesar în conformitate cu primul paragraf nu este posibil din punct de vedere tehnic sau atrage costuri nerezonabile ori că metodele enumerate la articolul 75l alineatul (2) literele (a)-(d) nu sunt disponibile.

În cazul în care al doilea paragraf nu este aplicabil, entitatea reglementată poate aplica un nivel cu două niveluri mai mic decât cel necesar în conformitate cu primul paragraf, dar cel puțin nivelul 1, în cazul în care demonstrează într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că nivelul necesar în conformitate cu primul paragraf nu este posibil din punct de vedere tehnic sau atrage costuri nerezonabile sau că, pe baza unei evaluări simplificate a incertitudinii, există metode stabilite pentru niveluri inferioare pe baza cărora se poate determina mai precis dacă combustibilul este utilizat pentru ardere în sectoarele prevăzute în anexa III la Directiva 2003/87/CE.

În cazul în care, pentru un flux de combustibil, entitatea reglementată utilizează mai multe metode enumerate la articolul 75l alineatele (2), (3) și (4), entitatea respectivă trebuie să demonstreze îndeplinirea condițiilor prevăzute la prezentul alineat numai în ceea ce privește partea din cantitatea de combustibil eliberat pentru consum pentru care este solicitată metoda nivelului inferior.

(2)   Pentru fluxurile de combustibil de minimis, entitatea reglementată nu este obligată să demonstreze că sunt îndeplinite condițiile de la alineatul (1), cu excepția cazului în care un nivel definit poate fi atins fără eforturi suplimentare.

(1)   Entitatea reglementată determină cantitățile de combustibil eliberat pentru consum dintr-un flux de combustibil într-unul din următoarele moduri:

(a)

în cazul în care entitățile reglementate și fluxurile de combustibil vizate corespund unor entități cu obligații de raportare și unor produse energetice care fac obiectul legislației naționale de transpunere a Directivelor 2003/96/CE și (UE) 2020/262, pe baza metodelor de măsurare utilizate în sensul actelor respective, atunci când aceste metode se bazează pe verificarea metrologică națională;

(b)	pe baza agregării cantităților măsurate în punctul în care fluxurile de combustibil sunt eliberate pentru consum;

(c)	pe baza măsurării continue în punctul în care fluxurile de combustibil sunt eliberate pentru consum.

Cu toate acestea, autoritățile competente pot solicita entităților reglementate să utilizeze, dacă este cazul, numai metoda menționată la primul paragraf litera (a).

(2)   În cazul în care determinarea cantităților de combustibil eliberat pentru consum pe durata întregului an calendaristic nu este fezabilă din punct de vedere tehnic sau ar atrage costuri nerezonabile și sub rezerva aprobării de către autoritatea competentă, entitatea reglementată poate alege următoarea zi care este cea mai potrivită pentru a separa un an de monitorizare de anul următor, respectând astfel anul calendaristic prevăzut. Deviațiile constatate în cazul unuia sau mai multor fluxuri de combustibil se documentează în planul de monitorizare, fiind înregistrate în mod clar, formează baza unei valori reprezentative pentru anul calendaristic și sunt luate în considerare în mod sistematic în anul următor. Comisia poate furniza orientări relevante.

La determinarea cantităților de combustibil eliberat pentru consum în conformitate cu alineatul (1) literele (b) și (c) de la prezentul articol, se aplică articolele 28 și 29, cu excepția articolul 28 alineatul (2) al doilea paragraf a doua teză și al treilea paragraf. În acest scop, orice referire la operator sau la instalație se interpretează ca referire la entitatea reglementată.

Entitatea reglementată poate simplifica evaluarea incertitudinii considerând că erorile maxime permise specificate pentru instrumentul de măsurare utilizat corespund incertitudinii aferente întregii perioade de raportare, în conformitate cu definițiile nivelurilor prevăzute în anexa IIa.

(3)   Prin derogare de la articolul 75h, în cazul în care se utilizează metoda menționată la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol, entitatea reglementată poate determina cantitățile de combustibil eliberat pentru consum fără a utiliza niveluri. Autoritățile competente raportează Comisiei, până la 30 iunie 2026, cu privire la aplicarea practică și la nivelurile de incertitudine ale metodei menționate la litera respectivă.

(1)   Se aplică articolul 30, articolul 31 alineatele (1), (2) și (3) și articolele 32, 33, 34 și 35. În acest sens:

(a)	orice referire la operator se interpretează ca referire la entitatea reglementată;

(b)	orice referire la datele privind activitatea se interpretează ca referire la cantitățile de combustibil eliberat pentru consum;

(c)	orice referire la combustibili sau materiale se interpretează ca referire la combustibili, astfel cum sunt definiți la articolul 3 litera (af) din Directiva 2003/87/CE;

(d)	orice trimitere la anexa II se interpretează ca trimitere la anexa IIa.

(2)   Autoritatea competentă poate solicita entității reglementate să determine factorul de conversie a unității și factorul de emisie al combustibililor, astfel cum sunt definiți la articolul 3 litera (af) din Directiva 2003/87/CE, utilizând aceleași niveluri ca cele necesare pentru combustibilii comerciali standard, cu condiția ca, la nivel național sau regional, oricare dintre următorii parametri să prezinte un interval de încredere de 95 % de:

(a)	sub 2 % pentru puterea calorifică netă;

(b)	sub 2 % pentru factorul de emisie, în cazul în care cantitățile de combustibil eliberat pentru consum sunt exprimate sub formă de conținut energetic.

Înainte de aplicarea acestei derogări, autoritatea competentă prezintă Comisiei spre aprobare un rezumat al metodei și al surselor de date utilizate pentru a stabili dacă a fost îndeplinită una dintre aceste condiții în ultimii trei ani și pentru a se asigura că valorile utilizate corespund valorilor medii utilizate de operatorii de la nivelul național sau regional corespunzător. Autoritatea competentă poate să obțină sau să solicite dovezi în acest sens. Cel puțin o dată la trei ani, autoritatea competentă revizuiește valorile utilizate și anunță Comisia în cazul în care există modificări semnificative, ținând seama de media valorilor utilizate de operatori la nivelul național sau regional corespunzător.

Comisia poate revizui periodic relevanța acestei dispoziții și condițiile stabilite la prezentul alineat prin prisma evoluțiilor de pe piața combustibililor și a proceselor de standardizare europene.

(1)   În cazul în care cantitățile de combustibil eliberat pentru consum dintr-un flux de combustibil sunt utilizate numai pentru ardere în sectoarele prevăzute în anexa III la Directiva 2003/87/CE, pentru factorul de includere în domeniul de aplicare se stabilește valoarea 1.

În cazul în care cantitățile de combustibil eliberat pentru consum dintr-un flux de combustibil sunt utilizate numai pentru ardere în sectoarele prevăzute în capitolele II și III din Directiva 2003/87/CE, cu excepția instalațiilor excluse în temeiul articolului 27a din directiva respectivă, pentru factorul de includere în domeniul de aplicare se stabilește valoarea zero, cu condiția ca entitatea reglementată să demonstreze că a fost evitată dubla contabilizare menționată la articolul 30f alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE.

Entitatea reglementată determină un factor de includere în domeniul de aplicare pentru fiecare flux de combustibil, fie prin aplicarea metodelor menționate la alineatul (2), fie prin aplicarea unei valori implicite în conformitate cu alineatul (3), în funcție de nivelul aplicabil.

(2)   Entitatea reglementată determină factorul de includere în domeniul de aplicare pe baza uneia sau mai multora dintre următoarele metode, în conformitate cu cerințele nivelului aplicabil, astfel cum se prevede în anexa IIa la prezentul regulament:

(a)	metode bazate pe distincția fizică între fluxurile de combustibil, inclusiv metode bazate pe distincția între regiunile geografice sau pe utilizarea unor instrumente de măsurare separate;

(b)	metode bazate pe proprietățile chimice ale combustibililor, care permit entităților reglementate să demonstreze că combustibilul relevant poate fi utilizat pentru ardere numai în anumite sectoare, din motive juridice, tehnice sau economice;

(c)	utilizarea marcajului fiscal în conformitate cu Directiva 95/60/CE a Consiliului (*5);

(d)	utilizarea raportului privind emisiile anuale verificat menționat la articolul 68 alineatul (1);

(e)	lanțul de acorduri contractuale și facturi trasabile («lanțul de custodie»), reprezentând întregul lanț de aprovizionare, de la entitatea reglementată la consumatori, inclusiv la consumatorii finali;

(f)	utilizarea de marcatori sau coloranți naționali pentru combustibili, pe baza legislației naționale;

(g)

metode indirecte care permit o diferențiere precisă a utilizărilor finale ale combustibililor la momentul în care aceștia sunt eliberați pentru consum, de exemplu profiluri de consum specifice sectorului, intervale de capacitate tipice nivelurilor de consum de combustibil ale consumatorilor și niveluri de presiune, cum ar fi cele ale combustibililor gazoși, cu condiția ca utilizarea metodei respective să fie aprobată de autoritatea competentă. Comisia poate oferi orientări cu privire la metodele indirecte aplicabile.

(3)   În cazul în care, sub rezerva nivelurilor necesare, aplicarea metodelor enumerate la alineatul (2) nu este fezabilă din punct de vedere tehnic sau ar atrage costuri nerezonabile, entitatea reglementată poate utiliza o valoare implicită de 1.

(4)   Prin derogare de la alineatul (3), entitatea reglementată poate aplica o valoare implicită mai mică de 1, cu condiția ca:

(a)	în scopul raportării emisiilor în anii de raportare 2024-2026, entitatea reglementată să demonstreze într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că utilizarea unor valori implicite mai mici de 1 conduce la o determinare mai precisă a emisiilor; sau

(b)

în scopul raportării emisiilor din anii de raportare începând cu 1 ianuarie 2027, entitatea reglementată să demonstreze într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că utilizarea unor valori implicite mai mici de 1 conduce la o determinare mai precisă a emisiilor și că este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții: (i) fluxul de combustibil este un flux de combustibil de minimis; (ii) valoarea implicită pentru fluxul de combustibil nu este mai mică de 0,95 pentru utilizările combustibililor în sectoarele prevăzute în anexa III la Directiva 2003/87/CE sau nu este mai mare de 0,05 pentru utilizările combustibililor în sectoare care nu fac obiectul anexei respective.

(5)   În cazul în care, pentru un flux de combustibil, entitatea reglementată utilizează mai multe metode dintre cele enumerate la alineatele (2), (3) și (4), factorul de includere în domeniul de aplicare se determină ca medie ponderată a diferiților factori asociați domeniului de aplicare rezultați din utilizarea fiecărei metode. Pentru fiecare metodă utilizată, entitatea reglementată transmite informații privind tipul metodei, factorul de includere în domeniul de aplicare aferent, cantitatea de combustibil eliberat pentru consum și codul din formatul comun de raportare pentru sistemele naționale de inventariere a gazelor cu efect de seră, astfel cum au fost aprobate de organismele corespunzătoare ale Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice [codul formatului comun de raportare (CRF)], la nivelul de detaliere disponibil.

(6)   Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol și de la articolul 75i, un stat membru poate solicita entităților reglementate să utilizeze o metodă specifică menționată la alineatul (2) de la prezentul articol sau o valoare implicită pentru un anumit tip de combustibil sau într-o anumită regiune de pe teritoriul lor. Utilizarea valorilor implicite la nivel național face obiectul aprobării de către Comisie.

Atunci când aprobă valoarea implicită în conformitate cu primul paragraf, Comisia ia în considerare nivelul adecvat de armonizare a metodologiilor între statele membre, echilibrul dintre acuratețe, eficiența administrativă și implicațiile transferării costurilor pentru consumatori, precum și posibilul risc de eludare a obligațiilor prevăzute în capitolul IVa din Directiva 2003/87/CE.

Nicio valoare implicită pentru fluxul național de combustibil utilizată în temeiul prezentului alineat nu trebuie să fie mai mică de 0,95 pentru utilizările combustibililor în sectoarele prevăzute în anexa III la Directiva 2003/87/CE și nici mai mare de 0,05 pentru utilizările combustibililor în sectoarele care nu sunt reglementate de anexa respectivă.

(7)   Entitatea reglementată specifică metodele aplicate sau valorile implicite în planul de monitorizare.

(1)   Se aplică articolul 38 și articolul 39, cu excepția alineatelor (2) și (2a). În acest sens:

(a)	orice referire la operator se interpretează ca referire la entitatea reglementată;

(b)	orice referire la datele privind activitatea se interpretează ca referire la cantitățile de combustibil eliberat pentru consum;

(c)	orice referire la fluxurile-sursă se interpretează ca referire la fluxurile de combustibil;

(d)	orice trimitere la anexa II se interpretează ca trimitere la anexa IIa;

(e)	orice trimitere la articolul 39 alineatul (2) se interpretează ca trimitere la alineatul (3) de la prezentul articol.

(2)   În cazul în care se aplică articolul 38 alineatul (5), se iau în considerare derogările privind pragurile în conformitate cu articolul 29 alineatul (1) al patrulea paragraf din Directiva (UE) 2018/2001, cu condiția ca entitatea reglementată să poată prezenta dovezile relevante într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă. Comisia poate oferi orientări cu privire la modul în care se pot aplica în continuare aceste derogări bazate pe praguri.

(3)   În cazul în care, în funcție de nivelul necesar, entitatea reglementată trebuie să efectueze analize pentru a determina fracțiunea de biomasă, entitatea respectivă face acest lucru pe baza unui standard relevant și a metodelor analitice prevăzute de acesta, cu condiția ca utilizarea standardului respectiv și a metodei analitice în cauză să fie aprobată de autoritatea competentă.

În cazul în care, în funcție de nivelul necesar, entitatea reglementată trebuie să efectueze analize pentru a determina fracțiunea de biomasă, dar aplicarea primului paragraf nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau ar atrage costuri nerezonabile, entitatea respectivă prezintă autorității competente, în vederea aprobării, o metodă alternativă de estimare pentru a determina fracțiunea de biomasă.

(1)   Autoritatea competentă poate considera că o entitate reglementată este o entitate reglementată cu emisii scăzute în cazul în care este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:

(a)	în perioada 2027-2030, media emisiilor anuale verificate din cei doi ani anteriori perioadei de raportare, excluzând CO2-ul rezultat din biomasă, a fost mai mică de 1 000 de tone de CO2 pe an;

(b)

începând din 2031, media emisiilor anuale ale entității reglementate respective, indicată în rapoartele privind emisiile verificate pentru perioada de comercializare imediat anterioară perioadei de comercializare curente, excluzând CO2-ul rezultat din biomasă, a fost mai mică de 1 000 de tone de CO2 pe an;

(c)

în cazul în care media emisiilor anuale menționată la litera (a) nu este disponibilă sau nu mai este reprezentativă în sensul literei (a) dar emisiile anuale ale entității reglementate respective pentru următorii cinci ani, excluzând CO2-ul provenit din biomasă, vor fi, pe baza unei metode de estimare prudente, mai mici de 1 000 de tone de CO2(e) pe an.

În sensul prezentului alineat, se aplică articolul 38 alineatul (5).

(2)   Entitatea reglementată cu emisii scăzute nu este obligată să prezinte documentele justificative menționate la articolul 12 alineatul (1) al treilea paragraf.

(3)   Prin derogare de la articolul 75j, entitatea reglementată cu emisii reduse poate determina cantitatea de combustibil eliberat pentru consum utilizând registrele de achiziții disponibile și documentate și variațiile de stoc estimate.

(4)   Prin derogare de la articolul 75h, entitatea reglementată cu emisii scăzute poate aplica cel puțin nivelul 1 în scopul determinării cantităților de combustibil eliberat pentru consum și a parametrilor de calcul pentru toate fluxurile de combustibil, cu excepția cazului în care se poate obține o precizie mai mare fără eforturi suplimentare pentru entitatea reglementată.

(5)   În scopul determinării parametrilor de calcul pe bază de analize în conformitate cu articolul 32, entitatea reglementată cu emisii reduse poate utiliza orice laborator competent din punct de vedere tehnic și capabil să genereze rezultate valabile din punct de vedere tehnic cu ajutorul procedurilor analitice relevante și care prezintă dovezi cu privire la măsurile de asigurare a calității menționate la articolul 34 alineatul (3).

(6)   În cazul în care o entitate reglementată cu emisii reduse care face obiectul unei monitorizări simplificate depășește pragul menționat la alineatul (2) în orice an calendaristic, entitatea reglementată respectivă notifică acest fapt autorității competente, fără întârzieri nejustificate.

Entitatea reglementată prezintă autorității competente, spre aprobare, fără întârzieri nejustificate, o modificare semnificativă a planului de monitorizare în sensul articolului 15 alineatul (3) litera (b).

Cu toate acestea, autoritatea competentă permite entității reglementate să continue monitorizarea simplificată cu condiția ca entitatea reglementată în cauză să demonstreze într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că pragul menționat la alineatul (2) nu a mai fost depășit în ultimele cinci perioade de raportare și că nu va fi depășit din nou începând cu următoarea perioadă de raportare.

(1)   Începând din 2026, entitatea reglementată transmite autorității competente, până la data de 30 aprilie a fiecărui an, un raport privind emisiile care acoperă emisiile anuale din perioada de raportare și care este verificat în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067.

În 2025, entitatea reglementată prezintă autorității competente, până la 30 aprilie, un raport privind emisiile care acoperă emisiile anuale din 2024. Autoritățile competente se asigură că informațiile furnizate în raportul respectiv sunt în conformitate cu cerințele prezentului regulament.

Cu toate acestea, autoritățile competente pot solicita entităților reglementate să prezinte rapoartele privind emisiile anuale menționate la prezentul alineat înainte de 30 aprilie, cu condiția ca raportul să fie prezentat cel mai devreme după o lună de la termenul prevăzut la articolul 68 alineatul (1).

(2)   Rapoartele privind emisiile anuale menționate la alineatul (1) conțin cel puțin informațiile enumerate în anexa X.

(1)   Fiecare entitate reglementată verifică în mod regulat dacă metodologia de monitorizare aplicată poate fi îmbunătățită.

Entitățile reglementate înaintează autorității competente, spre aprobare, un raport care conține informațiile menționate la alineatul (2) sau (3), dacă este cazul, ținând cont de următoarele termene:

(a)	pentru o entitate de categoria A, până la data de 31 iulie, o dată la cinci ani;

(b)	pentru o entitate de categoria B, până la data de 31 iulie, o dată la trei ani;

(c)	pentru orice entitate reglementată care utilizează factorul implicit de includere în domeniul de aplicare, astfel cum este menționat la articolul 75l alineatul (3) și alineatul (4), până la 31 iulie 2026.

Cu toate acestea, autoritatea competentă poate stabili o dată alternativă pentru prezentarea raportului, dar nu mai târziu de data de 30 septembrie a aceluiași an, și poate aproba, alături de planul de monitorizare sau de raportul privind îmbunătățirile, o prelungire a termenului aplicabil în temeiul celui de al doilea paragraf, în cazul în care entitatea reglementată furnizează autorității competente, la prezentarea unui plan de monitorizare în conformitate cu articolul 75b sau la notificarea actualizărilor în conformitate cu articolul respectiv sau la transmiterea unui raport privind îmbunătățirile în conformitate cu prezentul articol, dovezi satisfăcătoare din care să reiasă că motivele pentru care costurile sunt nerezonabile sau măsurile de îmbunătățire nu sunt posibile din punct de vedere tehnic vor rămâne valabile pentru o perioadă mai îndelungată. Prelungirea ține seama de numărul anilor pentru care entitatea reglementată prezintă dovezi. Perioada totală dintre rapoartele de îmbunătățire nu depășește patru ani pentru o entitate reglementată de categoria B sau cinci ani pentru o entitate reglementată de categoria A.

(2)   În cazul în care entitatea reglementată nu aplică fluxurilor de combustibil majore cel puțin nivelurile necesare în temeiul articolului 75h alineatul (1) primul paragraf și al articolului 75i alineatul (1), entitatea reglementată furnizează o justificare a motivului pentru care aplicarea nivelurilor necesare nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau ar atrage costuri nerezonabile.

Totuși, dacă se dovedește că măsurile necesare pentru atingerea nivelurilor respective au devenit posibile din punct de vedere tehnic și nu mai atrag costuri nerezonabile, entitatea reglementată notifică autoritatea competentă cu privire la modificările adecvate ale planului de monitorizare în conformitate cu articolul 75b și prezintă propuneri referitoare la aplicarea măsurilor aferente și la calendarul acestora.

(3)   În cazul în care aplică un factor implicit de includere în domeniul de aplicare, astfel cum este menționat la articolul 75l alineatele (3) și (4), entitatea reglementată prezintă justificarea motivelor pentru care aplicarea oricărei alte metode menționate la articolul 75l alineatul (2) pentru unul sau mai multe fluxuri de combustibil majore sau de minimis nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau ar atrage costuri nerezonabile.

Cu toate acestea, în cazul în care se constată că, pentru fluxurile de combustibil respective, aplicarea oricărei alte metode menționate la articolul 75l alineatul (2) a devenit posibilă din punct de vedere tehnic și nu mai atrage costuri nerezonabile, entitatea reglementată notifică autorității competente modificările corespunzătoare ale planului de monitorizare în conformitate cu articolul 75b și prezintă propuneri referitoare la punerea în aplicare a măsurilor aferente și la calendarul acestora.

(4)   În cazul în care raportul de verificare elaborat în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067 menționează existența unor neconformități nesoluționate sau formulează recomandări de îmbunătățiri, în conformitate cu articolele 27, 29 și 30 din regulamentul de punere în aplicare respectiv, entitatea reglementată prezintă autorității competente, spre aprobare, un raport până la data de 31 iulie a anului în care este verificatorul emite respectivul raport de verificare. Raportul în cauză prezintă modul în care și data la care entitatea reglementată a remediat sau intenționează să remedieze neconformitățile identificate de verificator și să efectueze îmbunătățirile recomandate.

Autoritatea competentă poate stabili o dată alternativă pentru prezentarea raportului menționat la prezentul alineat, dar aceasta nu poate fi mai târzie de data de 30 septembrie a aceluiași an. Dacă este cazul, raportul poate fi combinat cu raportul menționat la alineatul (1) de la prezentul articol.

În cazul în care îmbunătățirile recomandate nu ar conduce la o îmbunătățire a metodologiei de monitorizare, entitatea reglementată trebuie să prezinte o justificare în acest sens. Dacă îmbunătățirile recomandate ar atrage costuri nerezonabile, entitatea reglementată trebuie să dovedească natura nerezonabilă a costurilor.

(5)   Alineatul (4) de la prezentul articol nu se aplică în cazul în care entitatea reglementată a soluționat deja toate neconformitățile și a dat curs tuturor recomandărilor de îmbunătățire și a prezentat autorității competente modificările aferente ale planului de monitorizare în vederea aprobării în conformitate cu articolul 75b din prezentul regulament, înainte de data stabilită în temeiul alineatului (4) de la prezentul articol.

(1)   Autoritatea competentă realizează e o estimare prudentă a emisiilor unei entități reglementate, ținând seama de implicațiile transferării costurilor pentru consumatori, în oricare dintre următoarele situații:

(a)	entitatea reglementată nu a prezentat niciun raport privind emisiile anuale verificat până la termenul prevăzut la articolul 75p;

(b)	raportul privind emisiile anuale verificat menționat la articolul 75p nu este conform cu prezentul regulament;

(c)	raportul privind emisiile anuale al unei entități reglementate nu a fost verificat în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067.

(2)   În cazul în care un verificator a declarat, în raportul de verificare întocmit în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2067, existența unor inexactități nesemnificative care nu au fost corectate de către entitatea reglementată înainte de emiterea raportului de verificare, autoritatea competentă evaluează inexactitățile respective și, dacă este cazul, efectuează o estimare prudentă a emisiilor entității reglementate, ținând seama de implicațiile transferării costurilor pentru consumatori. Autoritatea competentă informează entitatea reglementată dacă sunt necesare corecții ale raportului privind emisiile anuale și care sunt acestea. Entitatea reglementată pune aceste informații la dispoziția verificatorului.

(3)   Statele membre stabilesc un schimb eficient de informații între autoritățile competente responsabile cu aprobarea planurilor de monitorizare și autoritățile competente responsabile cu acceptarea rapoartelor privind emisiile anuale.

(1)   Statele membre facilitează schimburile eficiente de informații care permit entităților reglementate să determine utilizarea finală a combustibilului eliberat pentru consum.

(2)   Fiecare operator transmite, împreună cu raportul său privind emisiile verificat, în conformitate cu articolul 68 alineatul (1), informațiile prevăzute în anexa Xa. Statele membre pot solicita operatorilor să pună informațiile relevante enumerate în anexa Xa la dispoziția entității reglementate în cauză înainte de data de 31 martie a anului de raportare.

(3)   Fiecare entitate reglementată transmite, împreună cu raportul său privind emisiile verificat, în conformitate cu articolul 75p alineatul (1), informațiile prevăzute în anexa Xb cu privire la consumatorii combustibililor pe care i-a eliberat pentru consum.

(4)   Fiecare entitate reglementată care eliberează combustibil pentru ardere în sectoarele prevăzute în capitolul III din Directiva 2003/87/CE își determină emisiile în raportul menționat la articolul 75p alineatul (1) din prezentul regulament utilizând informațiile din rapoartele operatorului prezentate în conformitate cu anexa Xa la prezentul regulament și deducând cantitățile relevante de combustibili menționate în rapoartele respective. Cantitățile de combustibili achiziționate, dar neutilizate în același an pot fi deduse numai în cazul în care raportul privind emisiile verificat al operatorului din anul următor anului de raportare confirmă că respectivii combustibili au fost utilizați pentru activități menționate în anexa I la Directiva 2003/87/CE. În caz contrar, diferența trebuie să se reflecte în rapoartele verificate privind emisiile ale entității reglementate din anul respectiv.

(5)   În cazul în care cantitățile de combustibili utilizate sunt deduse în anul următor anului de raportare, deducerea se stabilește sub forma unor reduceri absolute ale emisiilor, obținute înmulțind cantitatea de combustibili utilizată de operator cu factorul de emisie corespunzător din planul de monitorizare al entității reglementate.

(6)   În cazul în care entitatea reglementată nu poate stabili că combustibilii eliberați pentru consum sunt utilizați pentru ardere în sectoare care intră sub incidența capitolului III din Directiva 2003/87/CE, alineatele (4) și (5) nu se aplică.

(7)   Statele membre pot solicita ca dispozițiile prezentului articol care se referă la operatori să fie aplicate și de operatorii de aeronave.

(1)   Pentru a asigura monitorizarea și raportarea cu precizie a emisiilor care intră sub incidența capitolului IVa din Directiva 2003/87/CE, statele membre instituie măsuri de combatere a fraudei și stabilesc sancțiunile care trebuie impuse în caz de fraudă, care sunt proporționale cu scopul lor și au un efect disuasiv adecvat.

(2)   Pe lângă obligațiile stabilite în temeiul articolului 10, autoritățile competente desemnate în temeiul articolului 18 din Directiva 2003/87/CE cooperează și fac schimb de informații cu autoritățile competente însărcinate cu supravegherea în temeiul legislației naționale de transpunere a Directivelor 2003/96/CE și (UE) 2020/262, dacă este cazul, în sensul prezentului regulament, inclusiv pentru a detecta încălcările și a impune sancțiunile menționate la alineatul (1) sau alte măsuri corective în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2003/87/CE.

„ANEXA IIA

Definițiile nivelurilor pentru metodologiile bazate pe calcul aplicabile entităților reglementate

1.   DEFINIREA NIVELURILOR PENTRU CANTITĂȚILE DE COMBUSTIBIL ELIBERAT PENTRU CONSUM

Pragurile de incertitudine prezentate în tabelul 1 se aplică nivelurilor relevante pentru cerințele privind cantitățile de combustibil eliberat pentru consum în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) litera (a) și cu articolul 29 alineatul (2) primul paragraf. Pragurile de incertitudine se interpretează ca valori maxime admise ale incertitudinii în ceea ce privește determinarea fluxurilor de combustibil pe durata unei perioade de raportare.

Tabelul 1

Niveluri pentru cantitățile de combustibil eliberat pentru consum (incertitudinea maximă admisă pentru fiecare nivel)

Tipul fluxului de combustibil

Parametrul căruia i se aplică incertitudinea

Nivelul 1

Nivelul 2

Nivelul 3

Nivelul 4

Arderea combustibililor

Combustibili comerciali standard	Cantitatea de combustibil [t] sau [Nm3] sau [TJ]	±7,5  %	±5  %	±2,5  %	±1,5  %
Alți combustibili gazoși și lichizi	Cantitatea de combustibil [t] sau [Nm3] sau [TJ]	±7,5  %	±5  %	±2,5  %	±1,5  %
Combustibili solizi	Cantitatea de combustibil [t] sau [TJ]	±7,5  %	±5  %	±2,5  %	±1,5  %

2.   DEFINIREA NIVELURILOR PENTRU PARAMETRII DE CALCUL ȘI FACTORUL DE INCLUDERE ÎN DOMENIUL DE APLICARE

Entitățile reglementate monitorizează emisiile de CO2 provenite de la toate tipurile de combustibili eliberați pentru consum în sectoarele enumerate în anexa III la Directiva 2003/87/CE sau incluse în sistemul Uniunii în temeiul articolului 30j din directiva respectivă, utilizând definițiile nivelurilor stabilite în prezenta secțiune.

2.1.   Niveluri asociate factorilor de emisie

Atunci când se determină fracțiunea de biomasă pentru un combustibil mixt, nivelurile definite se referă la factorul de emisie preliminar. Pentru combustibilii fosili, nivelurile se referă la factorul de emisie.

Nivelul 1: Entitatea reglementată aplică una dintre următoarele:

(a)	factorii standard enumerați în secțiunea 1 din anexa VI;

(b)	alte valori constante în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) litera (e), în cazul în care nu există nicio valoare aplicabilă în secțiunea 1 din anexa VI.

Nivelul 2a: Entitatea reglementată aplică factorii de emisie specifici țării pentru combustibilul respectiv, în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) literele (b) și (c).

Nivelul 2b: Entitatea reglementată derivă factorii de emisie pentru combustibil pe baza puterii calorifice nete în cazul anumitor tipuri de cărbune, în combinație cu o corelație empirică determinată cel puțin o dată pe an în conformitate cu articolele 32-35 și 75m.

Entitatea reglementată se asigură că această corelație îndeplinește cerințele privind cele mai bune practici din domeniul ingineriei și că este aplicată doar acelor valori ale indicatorului care se încadrează în intervalul pentru care a fost stabilit indicatorul.

Nivelul 3: Entitatea reglementată aplică una dintre următoarele:

(a)	determinarea factorului de emisie în conformitate cu dispozițiile relevante ale articolelor 32-35;

(b)

corelarea empirică, astfel cum este specificată pentru nivelul 2b, în cadrul căreia entitatea reglementată demonstrează într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că incertitudinea corelării empirice nu depășește 1/3 din valoarea incertitudinii pe care entitatea reglementată trebuie să o respecte în ceea ce privește determinarea datelor privind activitatea aferente combustibilului relevant.

2.2.   Niveluri asociate factorului de conversie a unității

Nivelul 1: Entitatea reglementată aplică una dintre următoarele:

(a)	factorii standard enumerați în secțiunea 1 din anexa VI;

(b)	alte valori constante în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) litera (e), în cazul în care nu există nicio valoare aplicabilă în secțiunea 1 din anexa VI.

Nivelul 2a: Entitatea reglementată aplică factori specifici țării pentru combustibilul respectiv, în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) litera (b) sau (c).

Nivelul 2b: Pentru combustibilii comercializați se utilizează factorul de conversie a unității astfel cum rezultă din registrele de achiziții pentru combustibilul respectiv, cu condiția ca acesta să fi fost derivat pe baza standardelor naționale sau internaționale admise.

Nivelul 3: Entitatea reglementată determină factorul de conversie a unității în conformitate cu dispozițiile articolelor 32-35.

2.3.   Niveluri asociate fracțiunii de biomasă

Nivelul 1: Entitatea reglementată utilizează o valoare aplicabilă publicată de autoritatea competentă sau de Comisie sau valorile prevăzute la articolul 31 alineatul (1).

Nivelul 2: Entitatea reglementată aplică o metodă de estimare aprobată în conformitate cu articolul 75m alineatul (3) al doilea paragraf.

Nivelul 3a: Entitatea reglementată aplică analize în conformitate cu articolul 75m alineatul (3) primul paragraf și în conformitate cu articolele 32-35.

Atunci când o entitate reglementată pleacă de la ipoteza că fracțiunea fosilă este de 100 %, în conformitate cu articolul 39 alineatul (1), nu se alocă niciun nivel pentru fracțiunea de biomasă.

Nivelul 3b: Pentru combustibilii care provin dintr-un proces de producție cu fluxuri de intrare definite și trasabile, entitatea reglementată poate să își bazeze estimarea pe bilanțul masic al carbonului fosil și al carbonului din biomasă care intră și ies din proces, cum ar fi sistemul de echilibrare a masei în conformitate cu articolul 30 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001.

2.4.   Niveluri pentru factorul de includere în domeniul de aplicare

Nivelul 1: Entitatea reglementată aplică o valoare implicită în conformitate cu articolul 75l alineatul (3) sau (4).

Nivelul 2: Entitatea reglementată aplică metode în conformitate cu articolul 75l alineatul (2) literele (e)-(g).

Nivelul 3: Entitatea reglementată aplică metode în conformitate cu articolul 75l alineatul (2) literele (a)-(d).

„ANEXA IX

Date și informații minime care trebuie păstrate în conformitate cu articolul 67 alineatul (1)

Operatorii, operatorii de aeronave și entitățile reglementate trebuie să păstreze cel puțin următoarele informații:

1.   ELEMENTE COMUNE PENTRU INSTALAȚII, OPERATORII DE AERONAVE ȘI ENTITĂȚILE REGLEMENTATE

(1)	planul de monitorizare aprobat de autoritatea competentă;

(2)	documentele care justifică alegerea metodologiei de monitorizare și documentele care justifică modificările temporare sau permanente ale metodelor de monitorizare și, dacă este cazul, ale nivelurilor aprobate de autoritatea competentă;

(3)	toate actualizările relevante ale planurilor de monitorizare notificate autorității competente în conformitate cu articolul 15, precum și răspunsurile autorității competente;

(4)	toate procedurile scrise indicate în planul de monitorizare, inclusiv planul de eșantionare, dacă este cazul, procedurile pentru activitățile privind fluxul de date și procedurile pentru activitățile de control;

(5)	o listă a tuturor versiunilor utilizate ale planului de monitorizare și a tuturor procedurilor aferente;

(6)	documentația privind responsabilitățile legate de monitorizare și raportare;

(7)	evaluarea riscurilor efectuată de operator, de operatorul de aeronave sau de entitatea reglementată, dacă este cazul;

(8)	rapoartele de îmbunătățire, în conformitate cu articolul 69;

(9)	raportul privind emisiile anuale verificat;

(10)	raportul de verificare;

(11)	orice altă informație identificată ca fiind necesară pentru verificarea raportului privind emisiile anuale.

2.   ELEMENTE SPECIFICE PENTRU INSTALAȚIILE STAȚIONARE

(1)	autorizația privind emisiile de gaze cu efect de seră, precum și toate eventualele actualizări ale acesteia;

(2)	toate evaluările gradului de incertitudine, dacă este cazul;

(3)

în ceea ce privește metodologiile bazate pe calcul utilizate în instalații: (a) datele privind activitatea utilizate pentru calcularea emisiilor pentru fiecare flux-sursă, clasificate în funcție de proces și de tipul de combustibil sau de material; (b) o listă a tuturor valorilor implicite utilizate ca parametri de calcul, dacă este cazul; (c) setul integral de rezultate obținute în urma eșantionărilor și analizelor efectuate în vederea determinării parametrilor de calcul; (d) documentația privind toate procedurile ineficiente corectate și măsurile corective luate în conformitate cu articolul 64; (e) toate rezultatele referitoare la calibrarea și întreținerea instrumentelor de măsurare;

(4)

în ceea ce privește metodologiile bazate pe măsurare utilizate în instalații, se păstrează următoarele elemente suplimentare: (a) documentația care justifică alegerea unei metodologii bazate pe măsurare; (b) datele utilizate pentru efectuarea analizei marjei de incertitudine a emisiilor provenite de la fiecare sursă de emisii, clasificate în funcție de proces; (c) datele utilizate pentru coroborarea calculelor și a rezultatelor acestora; (d) o descriere tehnică detaliată a sistemului de măsurare continuă, inclusiv documentația care face dovada aprobării emise de autoritatea competentă; (e) datele brute și cumulate furnizate de sistemul de măsurare continuă, inclusiv documentația privind modificările sistemului în timp, carnetul de bord referitor la testări, la întreruperile temporare ale funcționării, la calibrări, la reparații și întreținere; (f) documentația privind orice modificare adusă sistemului de măsurare continuă; (g) toate rezultatele referitoare la calibrarea și întreținerea instrumentelor de măsurare; (h) dacă este cazul, modelul de bilanț masic sau energetic utilizat în scopul determinării datelor de substituție în conformitate cu articolul 45 alineatul (4) și ipotezele subiacente;

(5)

în cazul în care se aplică o metodologie alternativă, astfel cum este menționată la articolul 22, toate datele necesare pentru determinarea emisiilor pentru sursele de emisii și fluxurile-sursă pentru care se aplică respectiva metodologie, precum și datele indirecte pentru datele privind activitatea, parametrii de calcul și alți parametri care ar trebui raportați în cadrul unei metodologii bazate pe niveluri;

(6)

în ceea ce privește producția de aluminiu primar, se păstrează următoarele informații suplimentare: (a) documentația referitoare la rezultatele campaniilor de măsurare realizate în vederea determinării factorilor de emisie specifici ai instalației pentru CF4 și C2F6; (b) documentația referitoare la rezultatele determinării eficienței de colectare a emisiilor fugitive; (c) toate datele relevante privind producția de aluminiu primar, frecvența și durata efectelor anodice și datele privind supratensiunea;

(7)

pentru activitățile de captare, transport și stocare geologică a CO2, se păstrează următoarele informații suplimentare: (a) documentația privind cantitatea de CO2 injectată în complexul de stocare de către instalațiile care efectuează stocarea geologică a CO2; (b) datele privind temperatura și presiunea de la o rețea de transport, agregate în mod reprezentativ; (c) o copie a autorizației de stocare, inclusiv planul de monitorizare aprobat în temeiul articolului 9 din Directiva 2009/31/CE; (d) rapoartele prezentate în conformitate cu articolul 14 din Directiva 2009/31/CE; (e) rapoartele privind rezultatele inspecțiilor efectuate în conformitate cu articolul 15 din Directiva 2009/31/CE; (f) documentația privind măsurile corective luate în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2009/31/CE.

3.   ELEMENTE SPECIFICE PENTRU ACTIVITĂȚILE DIN AVIAȚIE

(1)	o listă a aeronavelor deținute, închiriate sau date spre închiriere, precum și dovezile necesare pentru a atesta caracterul complet al listei respective; pentru fiecare aeronavă, data includerii sau excluderii acesteia din flota operatorului;

(2)	o listă a zborurilor cuprinse în fiecare perioadă de raportare, inclusiv, pentru fiecare zbor, indicativul OACI al celor două aerodromuri, precum și dovezile necesare pentru a atesta caracterul complet al listei respective;

(3)	datele relevante utilizate pentru determinarea consumului de combustibil și a emisiilor;

(4)

documentația privind metodologia pentru datele care lipsesc, dacă este cazul, numărul de zboruri în cazul cărora au existat lacune în materie de date, datele utilizate pentru acoperirea datelor care lipesc, în cazul în care au existat, și, în cazul în care numărul zborurilor pentru care lipsesc date a depășit 5 % din zborurile raportate, motivele lipsei datelor, precum și documentația privind măsurile corective luate.

4.   ELEMENTE SPECIFICE PENTRU ENTITĂȚILE REGLEMENTATE

(1)	o listă a fluxurilor de combustibil din fiecare perioadă de raportare și dovezile necesare pentru a atesta caracterul complet al listei respective, inclusiv clasificarea fluxurilor de combustibil;

(2)	mijloacele prin care combustibilii, astfel cum sunt definiți la articolul 3 litera (af) din Directiva 2003/87/CE, sunt eliberați pentru consum și, dacă sunt disponibile, tipurile de consumatori intermediari, în cazul în care acest lucru nu ar cauza o sarcină administrativă disproporționată;

(3)	tipul utilizării finale, inclusiv codul CRF relevant al sectoarelor finale în care este consumat combustibilul, astfel cum este definit la articolul 3 litera (af) din Directiva 2003/87/CE, la nivelul de agregare disponibil;

(4)	datele relevante utilizate pentru determinarea cantităților de combustibil eliberat pentru consum pentru fiecare flux de combustibil;

(5)	o listă a tuturor valorilor implicite utilizate și a parametrilor de calcul, dacă este cazul;

(6)	factorul de includere în domeniul de aplicare pentru fiecare flux de combustibil, inclusiv o identificare a fiecărui sector de consum final și toate datele subiacente relevante pentru această identificare;

(7)	nivelurile aplicabile, inclusiv justificările abaterii de la nivelurile necesare;

(8)	setul integral de rezultate obținute în urma eșantionărilor și analizelor efectuate în vederea determinării parametrilor de calcul;

(9)	documentația privind toate procedurile ineficiente corectate și măsurile corective luate în conformitate cu articolul 64;

(10)	toate rezultatele referitoare la calibrarea și întreținerea instrumentelor de măsurare;

(11)

o listă a instalațiilor la care combustibilul, astfel cum este definit la articolul 3 litera (af) din Directiva 2003/87/CE, este eliberat pentru consum, inclusiv numele, adresa și numărul autorizației, precum și cantitățile de combustibil eliberat pentru consum furnizate instalațiilor respective în cursul perioadelor de raportare.

„ANEXA Xa

Rapoarte privind furnizorii de combustibil și consumul de combustibil al instalațiilor staționare și, dacă este cazul, al operatorilor de aeronave și al companiilor de transport maritim

Împreună cu informațiile cuprinse în raportul privind emisiile anuale în conformitate cu anexa X la prezentul regulament, operatorul prezintă un raport cu următoarele informații pentru fiecare combustibil, astfel cum este definit la articolul 3 litera (af) din Directiva 2003/87/CE, care a fost achiziționat:

(a)

numele, adresa și numărul unic al autorizației furnizorului de combustibil care este înregistrat ca entitate reglementată. În cazurile în care furnizorul de combustibil nu este o entitate reglementată, operatorii prezintă, dacă este disponibilă, o listă a tuturor furnizorilor de combustibili, de la furnizorii direcți ai combustibililor până la entitatea reglementată, precizând numele, adresa și numărul unic al autorizației;

(b)	tipurile și cantitățile de combustibili achiziționate de la fiecare furnizor menționat la litera (a) în cursul perioadei de raportare relevante;

(c)	cantitatea de combustibil utilizată pentru activitățile menționate în anexa I la Directiva 2003/87/CE de la fiecare furnizor de combustibil în cursul perioadei de raportare relevante.

ANEXA Xb

Rapoarte privind combustibilii eliberați pentru consum de entitățile reglementate

Împreună cu informațiile cuprinse în raportul privind emisiile anuale în conformitate cu anexa X la prezentul regulament, entitatea reglementată prezintă un raport cu următoarele informații pentru fiecare combustibil, astfel cum este definit la articolul 3 litera (af) din Directiva 2003/87/CE, care a fost achiziționat:

(a)

numele, adresa și numărul unic al autorizației operatorului și, dacă este cazul, al operatorului de aeronave și al companiei de transport maritim către care se eliberează combustibilul. În alte cazuri în care combustibilul este destinat utilizării finale în sectoare prevăzute în anexa I la Directiva 2003/87/CE, entitatea reglementată transmite, dacă este disponibilă, o listă a tuturor consumatorilor combustibililor, de la cumpărătorul direct până la operator, precizând numele, adresa și numărul unic al autorizației, în cazul în care acest lucru nu ar cauza o sarcină administrativă disproporționată;

(b)	tipurile și cantitățile de combustibili vândute fiecărui cumpărător menționat la litera (a) în cursul perioadei de raportare relevante;

(c)	cantitatea de combustibil utilizată pentru activitățile menționate în anexa I la Directiva 2003/87/CE pentru fiecare cumpărător menționat la litera (a) în cursul perioadei de raportare relevante.