Contractele de muncă

Dacă trebuie să efectuați o perioadă de probă, aceasta nu poate depăși șase luni. Dacă aveți contract de muncă pe durată determinată, perioada de probă trebuie să fie proporțională cu durata preconizată a contractului și cu tipul de muncă. Dacă vi se reînnoiește contractul pentru aceeași funcție și aceleași sarcini, angajatorul nu vă poate supune unei noi perioade de probă. În mod excepțional, țările UE pot stabili perioade de probă mai lungi în reglementările naționale, dacă acest lucru este în interesul lucrătorului sau este justificat de tipul locului de muncă.

Angajatorul nu vă poate interzice să lucrați și cu alți angajatori în afara timpului de lucru stabilit și nu vă poate trata într-un mod mai puțin favorabil dacă faceți acest lucru. Țările UE pot stabili condiții privind incompatibilitatea exercitării mai multor activități profesionale, pe baza unor motive obiective precum sănătatea și siguranța, secretul comercial, integritatea serviciului public sau evitarea conflictelor de interese.

Dacă aveți un contract cu un program de lucru neregulat, angajatorul trebuie:

• să vă furnizeze ore și zile de referință prestabilite
• să vă informeze cu privire la o sarcină de serviciu într-un termen rezonabil stabilit în conformitate cu legislația, contractele colective de muncă sau practicile naționale.

Dacă una sau ambele cerințe nu sunt îndeplinite, aveți dreptul de a refuza sarcina de serviciu respectivă fără consecințe negative. Chiar și atunci când legislația națională îi permite angajatorului să anuleze o sarcină de serviciu fără a oferi o compensație, aveți dreptul la o formă de compensație în conformitate cu legislația, contractele colective de muncă sau practicile naționale, dacă angajatorul anulează o sarcină de serviciu convenită anterior, după un termen rezonabil specificat.

Dacă legislația națională a țării dumneavoastră din UE permite utilizarea unor contracte de muncă la cerere sau similare și sunteți angajat în baza unui astfel de contract, angajatorul trebuie să respecte legislația națională elaborată pentru a preveni abuzul și utilizarea incorectă a acestor contracte. Toate țările UE în care sunt permise aceste contracte trebuie să aibă, în legislația lor națională, prevederi care pot, de exemplu, să limiteze utilizarea și durata contractelor la cerere și a contractelor similare sau să presupună că aveți un contract cu un număr minim de ore plătite, pe baza mediei orelor pe care le-ați lucrat într-o anumită perioadă.

După cel puțin șase luni de muncă și o perioadă de probă încheiată cu succes (dacă este cazul), puteți solicita o formă de angajare cu condiții de muncă mai previzibile și mai sigure, dacă există această posibilitate. În termen de o lună de la introducerea solicitării, angajatorul trebuie să vă furnizeze un răspuns scris motivat. Țările UE pot limita frecvența acestor solicitări.

Dacă angajatorul dumneavoastră este un IMM sau o persoană fizică, în unele țări din UE, acesta poate avea la dispoziție până la trei luni și vă poate oferi un răspuns oral dacă îl solicitați de mai multe ori, iar justificarea rămâne neschimbată.

Dacă legislația europeană sau națională îl obligă pe angajator să ofere cursuri de formare pentru îndeplinirea sarcinilor care vă revin, formarea în cauză trebuie furnizată în mod gratuit. În plus, formarea trebuie să fie considerată timp de lucru și, dacă este posibil, să aibă loc în timpul programului de lucru.

În unele țări din UE, contractele colective de muncă încheiate în conformitate cu legislația națională ar putea stabili măsuri diferite de cele menționate mai sus, respectând, în același timp, principiile generale de protecție a angajaților.