RAPORT referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 în ceea ce privește transformările, fuziunile și divizările transfrontaliere

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(-1)  Organul de conducere sau administrativ ar trebui să fie responsabil de administrarea societății în interesul acesteia, și ar trebui, în consecință, să ia în considerare interesele membrilor, ale angajaților și ale altor părți interesate, cu obiectivul de a crea valoare în mod sustenabil, pe termen lung.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1)  Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului⁴¹ reglementează fuziunile transfrontaliere ale societăților cu răspundere până la concurența capitalului social subscris. Aceste norme reprezintă un jalon important în eforturile de îmbunătățire a funcționării pieței unice pentru societăți și în exercitarea libertății de stabilire. Cu toate acestea, evaluarea arată că este nevoie de unele modificări ale normelor privind fuziunile transfrontaliere. Mai mult, este oportun să se prevadă norme care să reglementeze transformările și divizările transfrontaliere.

(1)  Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului² reglementează fuziunile transfrontaliere ale societăților cu răspundere până la concurența capitalului social subscris. Aceste norme reprezintă un jalon important în eforturile de îmbunătățire a funcționării pieței unice pentru societăți și în exercitarea libertății de stabilire, pe de o parte, și în furnizarea unei protecții adecvate părților interesate, cum ar fi lucrătorii, creditorii și acționarii minoritari, pe de altă parte. Cu toate acestea, evaluarea arată că este nevoie de unele modificări ale normelor privind fuziunile transfrontaliere, mai ales din perspectiva asigurării unei protecții adecvate pentru lucrători, creditori și acționarii minoritari. Mai mult, este oportun să se prevadă norme care să reglementeze transformările și divizările transfrontaliere, în vederea favorizării mobilității transfrontaliere a societăților comerciale, cu scopul de a asigura un cadru juridic al UE clar, previzibil și adecvat, modern, incluziv și echitabil în materia societăților comerciale.

_________________

_________________

² Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăților comerciale (codificare), JO L 169, 30.6.2017, p. 46.

² Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăților comerciale (codificare), JO L 169, 30.6.2017, p. 46.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2)  Libertatea de stabilire este unul dintre principiile fundamentale ale dreptului Uniunii. În temeiul articolului 49 al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), coroborat cu articolul 54 din TFUE, libertatea de stabilire pentru societăți include, printre altele, constituirea și administrarea acestor societăți în condițiile definite de legislația statului membru de stabilire. Libertatea de stabilire a fost interpretată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca înglobând dreptul unei societăți constituite în conformitate cu legislația unui stat membru de a se transforma într-o societate care intră sub incidența dreptului altui stat membru, atât timp cât sunt îndeplinite condițiile definite de legislația acestui alt stat membru și în special criteriul pe care acest din urmă stat l-a reținut pentru stabilirea legăturii dintre o societate și ordinea sa juridică națională.

(2)  Libertatea de stabilire este unul dintre principiile fundamentale ale dreptului Uniunii. În temeiul articolului 49 al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), coroborat cu articolul 54 din TFUE, libertatea de stabilire pentru societăți include, printre altele, constituirea și administrarea acestor societăți în condițiile definite de legislația statului membru de stabilire. Libertatea de stabilire a fost interpretată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, într-un mod care depășește cu mult semnificația literală a textului, ca înglobând dreptul unei societăți constituite în conformitate cu legislația unui stat membru de a se transforma într-o societate care intră sub incidența dreptului altui stat membru, atât timp cât sunt îndeplinite condițiile definite de legislația acestui alt stat membru și în special criteriul pe care acest din urmă stat l-a reținut pentru stabilirea legăturii dintre o societate și ordinea sa juridică națională. În plus, este deosebit de important să se ia în considerare elemente suplimentare, cum ar fi existența unor criterii privind substanța economică, pentru a se evita utilizarea abuzivă a acestei libertăți fundamentale în scopuri frauduloase.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2a)  Libertatea de stabilire și dezvoltarea pieței interne nu sunt principii sau obiective de sine stătătoare ale Uniunii. Acestea ar trebui să fie puse în balanță, în special în contextul prezentei directive, cu principiile și obiectivele Uniunii referitoare la progresul social, la promovarea unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă și la garantarea unei protecții sociale adecvate, consacrate la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană („TUE”) și la articolul 9 din TFUE. În consecință, este clar că dezvoltarea pieței interne ar trebui să contribuie la coeziunea socială și la convergența socială ascendentă și să nu încurajeze concurența între sistemele sociale, exercitând presiuni pentru ca aceste sisteme să își reducă standardele.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2b)  Deși concurența pe piața unică și libertatea de stabilire sunt principii esențiale ale Uniunii, libertatea societăților de a-și muta sediul social dintr-un stat membru în altul se bazează pe un sistem nedorit de concurență între statele membre, care este alimentat de condițiile de concurență inegale cauzate de dispozițiile naționale diferite în materie de politici sociale și fiscale. Prin urmare, în vederea respectării principiilor și a valorilor din tratate, ar trebui evitate transformările, fuziunile sau divizările abuzive care constituie aranjamente artificiale sau dumping social, dar și reducerea obligațiilor fiscale sau restricționarea drepturilor sociale ale angajaților. Jurisprudența Curții Europene de Justiție a condus, din păcate, la un sistem foarte permisiv în domeniul drepturilor de realizare a transformărilor transfrontaliere, iar posibilitatea de care dispun societățile de a-și muta sediul social fără ca locul de desfășurare a activităților lor de bază să se schimbe a contribuit, de asemenea, la o lipsă de înțelegere și la apariția de sentimente antieuropene în rândul angajaților și al altor părți interesate în ceea ce privește această formă problematică de concurență.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2c)  Politica Uniunii ar trebui să contribuie, totodată, la promovarea și consolidarea dialogului social, în conformitate cu articolul 151 din TFUE. Prin urmare, obiectivul prezentei directive este de a garanta informarea, consultarea și drepturile de participare ale angajaților și de a asigura că mobilitatea transfrontalieră a societăților nu poate duce niciodată la reducerea acestor drepturi. Asigurarea informării, consultării și participării angajaților este esențială pentru ca mobilitatea transfrontalieră să fie încununată de succes.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2d)  Progresul în direcția unui sistem comun și consolidat de impozitare a societăților la nivelul Uniunii și asigurarea unor standarde sociale comune minime în toate statele membre ar trebui să constituie condiții prealabile pentru stabilirea unor norme comune în domeniul mobilității societăților, pentru a permite o concurență loială și condiții de concurență echitabile, care să nu dezavantajeze niciun stat membru sau parte interesată.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2e)  De asemenea, libertatea de stabilire nu ar trebui să aducă atingere în niciun fel principiilor privind combaterea fraudei și a oricăror alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii, menționate la articolul 310 din TFUE.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(3)  În lipsa unei uniformizări în dreptul Uniunii, definirea elementului de legătură care determină dreptul național aplicabil unei societăți este, potrivit articolului 54 din TFUE, de competența fiecărui stat membru. Articolul 54 din TFUE acordă aceeași importanță sediului social, administrației centrale și locului principal de desfășurare a activității unei societăți ca elemente ale unei astfel de legături. Prin urmare, astfel cum s-a clarificat în jurisprudență⁴², atunci când statul membru de nouă stabilire, adică statul membru de destinație, impune doar transferul sediului social ca factor de legătură pentru existența unei societăți în temeiul legislației sale, faptul că se transferă numai sediul social (și nu administrația centrală sau locul principal de desfășurare a activității) nu exclude, în sine, aplicabilitatea libertății de stabilire prevăzute la articolul 49 din TFUE. Alegerea formei specifice a societății comerciale în fuziunile, transformările și divizările transfrontaliere sau alegerea statului membru de stabilire sunt inerente în exercitarea libertății de stabilire garantate de TFUE ca parte a pieței unice.

(3)  În lipsa unei uniformizări în dreptul Uniunii, definirea elementului de legătură care determină dreptul național aplicabil unei societăți este, potrivit articolului 54 din TFUE, de competența fiecărui stat membru. Articolul 54 din TFUE acordă aceeași importanță sediului social, administrației centrale și locului principal de desfășurare a activității unei societăți ca elemente ale unei astfel de legături. Având în vedere contradicțiile care decurg din asocierea dintre libertatea de stabilire și absența unor norme în domeniul social și fiscal, comune și coerente la nivelul statelor membre, este crucial să se asigure un echilibru între dreptul societăților de a realiza transformări, fuziuni și divizări, și alte principii ale tratatelor. Transformările transfrontaliere ar trebui să fie condiționate de mutarea concomitentă a sediului social și a sediului principal al societății în cauză, în vederea desfășurării unei părți substanțiale a activității sale economice în statul membru de destinație.

_________________

⁴² Hotărârea Curții de Justiție din 25 octombrie 2017, Polbud-Wykonawstwo, C-106/16, ECLI:EU:C:2017:804, punctul 29.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(4)  Aceste evoluții în jurisprudență au deschis noi oportunități pentru societățile de pe piața unică de a stimula creșterea economică, concurența efectivă și productivitatea. În același timp, obiectivul unei piețe unice fără frontiere interne pentru societăți trebuie să fie armonizat cu alte obiective ale integrării europene, precum protecția socială (în special protecția lucrătorilor), protecția creditorilor și protecția acționarilor. În absența unor norme armonizate, în special în ceea ce privește transformările transfrontaliere, realizarea acestor obiective se realizează la nivelul statelor membre, prin intermediul unor dispoziții legale și practici administrative extrem de variate. În consecință, deși societățile comerciale sunt deja în măsură să fuzioneze transfrontalier, acestea se confruntă cu o serie de dificultăți de ordin juridic și practic atunci când doresc să efectueze o transformare transfrontalieră. În plus, legislația națională a multor state membre prevede o procedură pentru transformările care au loc la nivel național, fără a oferi o procedură echivalentă pentru transformarea transfrontalieră.

(4)  Aceste evoluții în jurisprudență au deschis noi oportunități pentru societățile de pe piața unică de a își intensifica activitatea economică și de a stimula creșterea economică, concurența efectivă și productivitatea. În același timp, în absența unor condiții de concurență echitabile sub forma unor norme sociale și fiscale coerente, aceste evoluții au fost însoțite de proliferarea societăților de tip „cutie poștală” și a practicilor abuzive, creând aranjamente artificiale, eludând obligațiile fiscale și în materie de securitate socială și subminând drepturile lucrătorilor. Obiectivul unei piețe unice fără frontiere interne pentru societăți trebuie să fie armonizat cu alte obiective ale integrării europene, precum protecția socială pentru toți, în conformitate cu articolul 3, alineatul (3) din TUE, precum și cu articolele 151 și 152 din TFUE, cu Pilonul european al drepturilor sociale și cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, protecția drepturilor lucrătorilor, protecția creditorilor și protecția acționarilor, precum și combaterea actelor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, de exemplu prin practici cum sunt spălarea de bani și evaziunea fiscală. În absența unor norme armonizate, în special în ceea ce privește transformările transfrontaliere, statele membre au elaborat o serie de dispoziții juridice și practici administrative extrem de variate, care generează un climat nesatisfăcător în ceea ce privește certitudinea juridică, cu efecte negative atât asupra societăților comerciale și a părților interesate și a statelor membre, cât și asupra combaterii atacurilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii, de exemplu prin spălarea de bani și evaziunea fiscală. În mod similar, Uniunea s-a angajat să respecte Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Libertatea de stabilire nu ar trebui sub nicio formă să aducă atingere altor valori și principii garantate de TFUE, cum ar fi promovarea unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă și garantarea unei protecții sociale adecvate (articolul 9), îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă și a dialogului între angajatori și angajați, dezvoltarea resurselor umane pentru a asigura un nivel ridicat de ocupare durabilă a forței de muncă și combaterea excluziunii (articolul 151) sau combaterea fraudei și a oricăror alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii (articolul 310). În consecință, deși societățile comerciale sunt deja în măsură să fuzioneze transfrontalier, acestea se confruntă cu o serie de dificultăți de ordin juridic și practic atunci când doresc să efectueze o transformare transfrontalieră. În plus, legislația națională a multor state membre prevede o procedură pentru transformările care au loc la nivel național, fără a oferi o procedură echivalentă pentru transformarea transfrontalieră.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(6)  Prin urmare, este oportun să se prevadă norme materiale și procedurale cu privire la transformările transfrontaliere, pentru a contribui la eliminarea restricțiilor privind libertatea de stabilire și a furniza în același timp o protecție adecvată și proporțională pentru părțile interesate, cum ar fi angajații, creditorii și acționarii minoritari.

(6)  Prin urmare, este oportun să se prevadă norme materiale și procedurale armonizate la nivelul Uniunii cu privire la transformările transfrontaliere, pentru a facilita mai mult eliminarea restricțiilor privind libertatea de stabilire și a garanta în același timp dreptul la o protecție adecvată, uniformă și proporțională pentru părțile interesate, cum ar fi angajații, creditorii și acționarii minoritari și în special angajații. Este esențial să se elimine lacunele și să se prevină posibilitățile de abuz în ceea ce privește impozitarea, securitatea socială și drepturile diferitelor părți interesate. Așadar, este crucial să se schimbe direcția adoptată de Curtea de Justiție și să se clarifice faptul că nu ar trebui să existe posibilitatea ca o societate să își mute sediul social fără să își mute sediul central pentru a-și desfășura o parte substanțială a activității economice în statul membru de destinație.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(6a)  Dezvoltarea în continuare a pieței interne ar trebui să aibă loc într-un mod armonios, păstrând valorile esențiale pe care se întemeiază societățile noastre și garantând că toți cetățenii beneficiază de pe urma dezvoltării economice.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(6b)  Prezenta directivă ar trebui să stabilească cerințe minime aplicabile pe întreg teritoriul statelor membre, permițându-le statelor membre și încurajându-le să asigure o protecție mai favorabilă angajaților.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(7)  Dreptul de a converti o societate constituită într-un stat membru într-o societate reglementată într-un alt stat membru poate, în anumite circumstanțe, să fie utilizat în scopuri abuzive, cum ar fi eludarea standardelor de muncă, a plății contribuțiilor la asigurările sociale, a obligațiilor fiscale, a drepturilor creditorilor și ale acționarilor minoritari sau a normelor privind participarea angajaților. În vederea combaterii eventualelor abuzuri, care reprezintă un principiu general al dreptului Uniunii, statele membre trebuie să se asigure că societățile comerciale nu utilizează procedura de transformare transfrontalieră pentru a crea aranjamente artificiale ce vizează a obține avantaje fiscale necuvenite sau a prejudicia în mod nejustificat drepturile legale sau contractuale ale angajaților, ale creditorilor sau ale membrilor. În măsura în care aceasta constituie o derogare de la libertățile fundamentale, lupta împotriva abuzurilor trebuie să fie interpretată în mod strict și să se bazeze pe o evaluare individuală a tuturor circumstanțelor relevante. Ar trebui să se instituie un cadru de norme materiale și procedurale care să prevadă marja de apreciere de care beneficiază statele membre și să le permită acestora să își mențină diversitatea, dar care să stabilească în același timp cerințe privind raționalizarea acțiunilor care trebuie întreprinse de către autoritățile naționale pentru a combate abuzurile, în conformitate cu dreptul Uniunii.

(7)  Dreptul de a converti o societate constituită într-un stat membru într-o societate reglementată într-un alt stat membru nu poate, în niciun caz, să fie utilizat în scopuri abuzive, frauduloase sau infracționale, cum ar fi evitarea, ocolirea sau eludarea standardelor de muncă, a plății contribuțiilor la asigurările sociale, a obligațiilor fiscale, a drepturilor creditorilor și ale acționarilor minoritari sau a normelor privind participarea angajaților. În vederea combaterii unor astfel de potențiale abuzuri, ca principiu general al dreptului Uniunii, statele membre trebuie să se asigure că societățile comerciale nu utilizează proceduri de transformare transfrontalieră pentru a crea aranjamente artificiale. De asemenea, statele membre ar trebui să fie obligate să se asigure că transformările transfrontalier corespund unei activități economice reale, inclusiv în sectorul digital, având un sediu fix în statul membru de destinație, pentru o perioadă nedeterminată, cu scopul de a evita înființarea unor societăți de tip „cutie poștală” sau societăți-paravan urmărind evitarea, eludarea sau încălcarea legislației naționale și/sau a Uniunii. Lupta împotriva abuzurilor trebuie să se bazeze pe o evaluare a tuturor circumstanțelor relevante. Ar trebui să se instituie un cadru de norme materiale și procedurale care să prevadă marja de apreciere de care beneficiază statele membre și să le permită acestora să își mențină diversitatea, dar care să stabilească în același timp cerințe privind raționalizarea acțiunilor care trebuie întreprinse de către autoritățile naționale pentru a combate abuzurile, în conformitate cu dreptul Uniunii.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(8)  O transformare transfrontalieră presupune schimbarea statutului unei societăți comerciale fără pierderea personalității sale juridice. Această operațiune nu ar trebui însă să conducă la eludarea cerințelor privind constituirea în statul membru de destinație. Astfel de condiții, inclusiv cerințele de a avea un sediu central în statul membru de destinație și cele legate de pierderea de către administratori a dreptului de a exercita o funcție de conducere, ar trebui să fie respectate pe deplin de către societatea în cauză. Cu toate acestea, aplicarea unor astfel de condiții de către statul membru de destinație nu poate afecta continuitatea personalității juridice a societății care face obiectul transformării. O societate se poate converti în orice formă juridică existentă în statul membru de destinație, în conformitate cu articolul 49 din TFUE.

(8)  O transformare transfrontalieră presupune schimbarea statutului unei societăți comerciale fără pierderea personalității sale juridice și fără a fi nevoie de renegocierea contractelor comerciale. Această operațiune nu ar trebui însă să conducă la eludarea cerințelor privind constituirea în statul membru de destinație. Astfel de condiții, inclusiv cerințele de a avea un sediu central în statul membru de destinație și cele legate de pierderea de către administratori a dreptului de a exercita o funcție de conducere, ar trebui să fie respectate pe deplin de către societatea în cauză. Cu toate acestea, aplicarea unor astfel de condiții de către statul membru de destinație nu poate afecta continuitatea personalității juridice a societății care face obiectul transformării. O societate se poate converti în orice formă juridică reglementată și existentă în statul membru de destinație, în conformitate cu articolul 49 din TFUE.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(8a)  Fără a aduce atingere drepturilor fundamentale, toate cazierele judiciare sau administrative relevante ar trebui să fie luate în considerare pentru evaluarea bunei reputații, a onestității și a integrității administratorilor societăților comerciale care efectuează o transformare transfrontalieră sau o fuziune. În această privință, ar trebui luate în considerare tipul de condamnare sau de punere în mișcare a acțiunii penale, rolul persoanei implicate, sancțiunea primită, etapa procesului judiciar în care s-a ajuns și orice măsuri de reabilitare care au intrat în vigoare. Ar trebui să fie luate în considerare circumstanțele existente, inclusiv factorii atenuanți, gravitatea oricărei infracțiuni relevante sau a oricărei acțiuni administrative sau de supraveghere, timpul scurs de la comiterea infracțiunii, comportamentul membrului de la comiterea infracțiunii sau de la realizarea acțiunii și relevanța infracțiunii sau a acțiunii pentru rolul membrului. Toate cazierele judiciare sau administrative relevante ar trebui luate în considerare, ținând cont de termenele de prescripție în vigoare în dreptul național. Fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție aplicabile procedurilor penale și nici altor drepturi fundamentale, următorii factori ar trebui să fie cel puțin luați în considerare în evaluare: condamnările sau urmăririle penale în curs pentru o infracțiune, în special pentru infracțiuni prevăzute în actele legislative care guvernează activitățile bancare, financiare, din domeniul valorilor mobiliare sau de asigurări; sau referitoare la piețele valorilor mobiliare sau la instrumentele financiare sau de plată, inclusiv în actele legislative privind spălarea banilor, corupția, manipularea pieței sau utilizarea abuzivă a informațiilor privilegiate și cămătăria; practicile necinstite, frauduloase sau infracțiunile financiare; infracțiunile fiscale și alte infracțiuni prevăzute în legislația referitoare la societățile comerciale, inclusiv în legislația muncii, legislația privind falimentul, insolvența sau protecția consumatorilor.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(10)  Pentru ca toate interesele legitime ale părților interesate să fie luate în considerare în cadrul procedurii de reglementare a unei transformări transfrontaliere, societatea ar trebui să publice proiectul de transformare transfrontalieră, care ar trebui să conțină cele mai importante informații cu privire la operațiune, inclusiv noua formă avută în vedere a societății comerciale, actul constitutiv și calendarul propus al operațiunii. Membrilor, creditorilor și angajaților societății care efectuează transformarea transfrontalieră ar trebui să li se notifice proiectul, pentru ca aceștia să își poată prezenta observațiile cu privire la transformarea propusă.

(10)  Pentru a se ține seama de interesele legitime ale tuturor părților interesate în cadrul procedurii de reglementare a unei transformări transfrontaliere, societatea care intenționează să desfășoare o transformare transfrontalieră ar trebui să întocmească proiectul de transformare transfrontalieră, împreună cu, atunci când acest lucru este prevăzut de legislația națională și/sau în conformitate cu practicile naționale, reprezentanții angajaților din consiliul de administrație, și să prezinte proiectul respectiv. Reprezentanții angajaților din consiliul de administrație ar trebui, de asemenea, să participe la luarea deciziei privind proiectul. Proiectul ar trebui să conțină cele mai importante informații cu privire la operațiune, inclusiv noua formă avută în vedere a societății comerciale, cifra de afaceri totală și cifra de afaceri totală impozabilă a societății care face obiectul transformării pentru ultima perioadă de raportare, cuantumul impozitului pe profit plătit de societatea care face obiectul transformării și de filialele și sucursalele acesteia, informațiile privind adresa și, dacă este cazul, data transferului sediului central al societății în statul membru de destinație, precum și informații privind organul de conducere și, după caz, personalul, echipamentele, incinta și activele acesteia, numărul de persoane angajate pe baza echivalentului normă întreagă, posibilele repercusiuni ale transformării transfrontaliere asupra forței de muncă, inclusiv schimbările probabile în ceea ce privește organizarea muncii, salariile, locul anumitor posturi și consecințele preconizate pentru angajații care ocupă astfel de posturi, inclusiv angajații din filialele și sucursalele societății care face obiectul transformării, situate în interiorul Uniunii, și dialogul social la nivel de întreprindere, inclusiv, dacă este cazul, reprezentarea angajaților la nivelul consiliului de administrație, actul constitutiv și calendarul propus al operațiunii. Membrilor, creditorilor și angajaților societății care efectuează transformarea transfrontalieră ar trebui să li se notifice proiectul, pentru ca aceștia să își poată prezenta observațiile cu privire la transformarea propusă. Înainte de a se lua o decizie cu privire la proiectul de transformare transfrontalieră, reprezentanții angajaților societății care face obiectul transformării sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanți, angajații înșiși și sindicatele reprezentate ar trebui să fie informate și consultate cu privire la propunerea de transformare. În mod similar, în cazul în care a fost înființat un organism în scopul informării și consultării transnaționale în conformitate cu Directiva 2009/38/CE sau 2001/86/CE, acesta ar trebui, de asemenea, să fie informat și consultat în consecință.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(11)  În scopul informării membrilor săi, societatea care efectuează transformarea transfrontalieră ar trebui să întocmească un raport. Raportul ar trebui să explice și să justifice atât aspectele juridice, cât și pe cele economice din propunerea de transformare transfrontalieră, în special implicațiile transformării transfrontaliere pentru membri în ceea ce privește activitatea viitoare a societății și planul strategic al organelor de conducere. Acesta ar trebui să includă și eventualele măsuri reparatorii disponibile pentru membri, în cazul în care aceștia nu sunt de acord cu decizia de a se efectua o transformare transfrontalieră. Raportul ar trebui, de asemenea, să fie pus la dispoziția angajaților societății care efectuează transformarea transfrontalieră.

(11)  Pentru a furniza informații membrilor și angajaților săi, societatea care efectuează transformarea transfrontalieră ar trebui să întocmească un raport în care să explice implicațiile propunerii de transformare transfrontalieră. Raportul ar trebui să explice și să justifice atât aspectele juridice, cât și pe cele economice din propunerea de transformare transfrontalieră, în special motivele transformării transfrontaliere, implicațiile transformării transfrontaliere pentru membri în ceea ce privește activitatea viitoare a societății și planul strategic al organelor de conducere. Acesta ar trebui să includă și eventualele măsuri reparatorii disponibile pentru membri, în cazul în care aceștia nu sunt de acord cu decizia de a se efectua o transformare transfrontalieră. Raportul ar trebui, de asemenea, să fie pus la dispoziția angajaților societății care efectuează transformarea transfrontalieră. În raport ar trebui să se explice în special care ar urma să fie implicațiile transformării transfrontaliere propuse cu privire la locurile de muncă ale angajaților și la implicarea angajaților, precum și măsurile care trebuie adoptate pentru menținerea acestora, dacă ar urma să se producă schimbări importante în raporturile de muncă și în ceea ce privește locurile în care societatea își desfășoară activitatea, informațiile cu privire la procedurile de stabilire a modalităților referitoare la drepturile de informare, consultare și participare a angajaților la societatea comercială transformată pot fi aplicate, precum și modul în care s-ar corela fiecare dintre acești factori cu filialele societății. Această cerință nu se aplică însă în cazul în care singurii angajați ai societății sunt cei din organul administrativ. Înainte de luarea deciziei privind raportul, reprezentanții angajaților societății care efectuează transformarea transfrontalieră sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanți, angajații înșiși ar trebui să fie informați și consultați cu privire la propunerea de transformare. În mod similar, după caz, organismul înființat în scopul informării și consultării transnaționale în conformitate cu Directiva 2009/38/CE^1a sau 2001/86/CE a Parlamentului European și a Consiliului^1b, ar trebui, de asemenea, informat și consultat în consecință. Prezentarea raportului ar trebui să se facă fără a aduce atingere niciuneia din procedurilor de informare și consultare aplicabile, care au fost instituite la nivel național în urma punerii în aplicare a Directivei 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului^1c sau a Directivei 2009/38/CE.

_______________

^1aDirectiva 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară (JO L 122, 16.5.2009).

^1bDirectiva 2001/86/CE a Consiliului din 8 octombrie 2001 de completare a statutului societății europene în ceea ce privește implicarea lucrătorilor (JO L 294, 10.11.2001).

^1cDirectiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană (JO L 80, 23.3.2002, p.29).

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(11a)  În cazul în care organul administrativ sau de conducere al societății care efectuează transformarea transfrontalieră primește, în timp util, un aviz din partea reprezentanților angajaților sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanți, din partea angajaților înșiși, astfel cum se prevede în legislația națională sau, după caz, de la organismul înființat în scopul informării și consultării transnaționale, în conformitate cu Directiva 2009/38/CE sau 2001/86/CE, membrii ar trebui informați cu privire la acest lucru, iar avizul respectiv ar trebui anexat la raport. Organul administrativ sau de conducere al societății care intenționează să efectueze transformarea transfrontalieră ar trebui să furnizeze un răspuns motivat cu privire la avizul furnizat de reprezentanții angajaților și, dacă este cazul, de organismul înființat în scopul informării și consultării transnaționale în conformitate cu Directiva 2009/38/CE sau 2001/86/CE, înainte de data adunării generale.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(11b)  Pentru a putea efectua o analiză a raportului, societatea care efectuează transformarea transfrontalieră ar trebui să furnizeze reprezentanților angajaților, sindicatelor reprezentate în cadrul societății și, după caz, organismului înființat în scopul informării și consultării transnaționale, în conformitate cu Directiva 2009/38/CE sau 2001/86/CE, aceste resurse financiare și materiale necesare pentru a le permite să aplice în mod corespunzător drepturile care decurg din prezenta directivă, cum ar fi, de exemplu, accesul la un computer privat și protejat cu parolă, o conexiune securizată la internet, săli de reuniune, timp liber pentru reuniuni, costurile de organizare a reuniunilor și, dacă este necesar, serviciile de interpretare, cazarea și cheltuielile de deplasare.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(12)  Pentru a furniza informații angajaților, societatea care efectuează transformarea transfrontalieră ar trebui să întocmească un raport în care să explice implicațiile propunerii de transformare transfrontalieră pentru angajați. În raport ar trebui să se explice în special care ar urma să fie implicațiile transformării transfrontaliere propuse cu privire la menținerea locurilor de muncă ale angajaților, dacă ar urma să se producă schimbări importante în raporturile de muncă și în ceea ce privește locurile în care societatea își desfășoară activitatea, precum și modul în care s-ar corela fiecare dintre acești factori cu filialele societății. Această cerință nu se aplică însă în cazul în care singurii angajați ai societății sunt cei din organul administrativ. Prezentarea raportului ar trebui să se facă fără a aduce atingere procedurilor de informare și consultare aplicabile, care au fost instituite la nivel național în urma punerii în aplicare a Directivei 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului⁴³ sau a Directivei 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului⁴⁴.

eliminat

__________________

43 Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană (JO L 80, 23.3.2002, p. 29).

44 Directiva 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară (reformare) (JO L 122, 16.5.2009, p. 28).

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(12a)  Societățile care doresc să valorifice pe deplin posibilitățile oferite de piața internă prin intermediul transformărilor transfrontaliere ar trebui, în schimbul acestor beneficii, să asigure un nivel adecvat de transparență și o bună guvernanță corporativă. Raportarea publică defalcată pe țări este un instrument eficient și adecvat pentru a crește transparența activităților întreprinderilor multinaționale și pentru a permite publicului să evalueze impactul acestora asupra economiei reale. Aceasta va îmbunătăți, de asemenea, capacitatea acționarilor de a evalua în mod adecvat riscurile asumate de către societățile comerciale, va conduce la elaborarea unor strategii de investiții bazate pe informații exacte și va crește capacitatea factorilor de decizie de a evalua eficiența și impactul dreptului național. Prin urmare, o serie de informații financiare ar trebui publicate înainte de executarea operațiunii transfrontaliere.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(12b)  Libertatea de stabilire și dezvoltarea pieței interne nu sunt principii sau obiective de sine stătătoare ale Uniunii. Acestea ar trebui să fie puse în balanță, în special în contextul prezentei directive, cu principiile și obiectivele Uniunii referitoare la progresul social, la promovarea unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă și la garantarea unei protecții sociale adecvate, consacrate la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană și la articolul 9 din TFUE. În consecință, este clar că dezvoltarea pieței interne ar trebui să contribuie la coeziunea socială și la convergența socială ascendentă și să nu încurajeze concurența între sistemele sociale, exercitând presiuni pentru ca aceste sisteme să își reducă standardele.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(12c)  Politica Uniunii ar trebui să contribuie, totodată, la promovarea și consolidarea dialogului social, în conformitate cu articolul 151 din TFUE. Prin urmare, obiectivul prezentei directive este de a garanta informarea, consultarea și drepturile de participare ale angajaților și de a asigura că mobilitatea transfrontalieră a societăților nu poate duce niciodată la reducerea acestor drepturi. Asigurarea informării, consultării și participării angajaților este esențială pentru ca toate aceste acțiuni să fie încununate de succes.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(12d)  De asemenea, libertatea de stabilire nu ar trebui să aducă atingere în niciun fel principiilor privind combaterea fraudei și a oricăror alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii, menționate la articolul 310 din TFUE.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(12e)  Este necesar să se asigure coerența pentru societăți și angajați pentru a evita dublarea legislației în vigoare a Uniunii. Directiva 2002/14/CE, Directiva 2001/23/CE^1a și Directiva 2009/38/CE includ deja cerințe privind informarea și consultarea lucrătorilor care se aplică în situații de transformări, fuziuni și divizări transfrontaliere. Este important ca prezenta directivă să completeze directivele în vigoare pentru a evita sarcinile administrative inutile, prin subminarea dispozițiilor actuale în materie de informare, consultare și participare a lucrătorilor.

______________________

^1a Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități (JO L 82, 22.3.2001, p. 16).

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(13)  Pentru a evalua exactitatea informațiilor furnizate în proiectul de transformare și în rapoartele adresate membrilor și angajaților și pentru a furniza elementele concrete necesare pentru a evalua dacă transformarea propusă constituie un aranjament artificial, ar trebui să se solicite întocmirea unui raport de către un expert independent care să evalueze transformarea transfrontalieră propusă. Pentru a garanta independența expertului, acesta ar trebui numit de către autoritatea competentă, în urma unei cereri depuse de societate. În acest context, raportul expertului ar trebui să prezinte toate informațiile relevante pentru a permite autorității competente din statul membru de plecare să ia o decizie în cunoștință de cauză privind eliberarea sau nu a certificatului prealabil transformării. În acest scop, expertul ar trebui să fie în măsură să obțină toate informațiile și documentele relevante ale societății și să facă toate investigațiile necesare pentru a colecta toate dovezile necesare. Expertul ar trebui să utilizeze informațiile, în special pe cele legate de cifra de afaceri netă, profit sau pierderi, numărul de angajați și componentele bilanțului, pe care societatea le-a colectat în vederea pregătirii situațiilor financiare în conformitate cu legislația Uniunii și cea națională. Cu toate acestea, pentru a proteja informațiile confidențiale, inclusiv secretele de afaceri ale societății, astfel de informații nu ar trebui să facă parte din raportul final al expertului, care ar urma să fie pus la dispoziția publicului.

(13)  Autoritățile naționale competente ar trebui să fie în măsură să evalueze exactitatea informațiilor furnizate în proiectul de transformare și în raportul adresat membrilor și angajaților. În acest context, raportul ar trebui să conțină toate informațiile relevante pentru a permite autorității competente din statul membru de plecare să ia o decizie în cunoștință de cauză privind eliberarea sau nu a certificatului prealabil transformării. În acest scop, autoritatea competentă ar trebui să fie în măsură să obțină toate informațiile relevante cum ar fi cifra de afaceri netă, profit sau pierderi, numărul de angajați și componentele bilanțului, pe care societatea le-a colectat în vederea pregătirii situațiilor financiare în conformitate cu legislația Uniunii și cea națională, precum și toate documentele aferente realizării investigațiilor necesare pentru a colecta dovezile de care este nevoie și aferente evaluării transformării transfrontaliere propuse, cu toate elementele concrete furnizate de companie. Cu toate acestea, pentru a proteja informațiile confidențiale, inclusiv secretele de afaceri ale societății, astfel de informații nu ar trebui să facă parte din raportul final, care ar urma să fie pus la dispoziția publicului. Autoritatea competentă poate recurge la un expert independent. Expertul ar trebui să fie ales de pe o listă întocmită de autoritatea competentă și nu ar trebui să aibă nicio legătură anterioară sau actuală cu societatea în cauză. Expertul ar trebui să dispună de expertiză relevantă, în special în domeniul dreptului societăților comerciale, al fiscalității și al dreptului fiscal, al securității sociale și al dreptului muncii.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(14)  Cu scopul de a evita costurile și sarcinile administrative disproporționate pentru societățile comerciale mai mici care efectuează transformări transfrontaliere, microîntreprinderile și întreprinderile mici, astfel cum sunt definite în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei⁴⁵, ar trebui să fie exceptate de la obligația întocmirii unui raport de către un expert independent. Aceste societăți pot solicita însă raportul unui expert independent pentru a evita costurile legate de eventualele litigii cu creditorii.

eliminat

__________________

⁴⁵ Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(15)  Pe baza proiectului de transformare și a rapoartelor, adunarea generală a membrilor societății ar trebui să decidă dacă aprobă sau nu proiectul. Este important ca majoritatea necesară pentru un astfel de vot să fie suficient de ridicată pentru a se asigura faptul că decizia de transformare este una colectivă. În plus, membrii ar trebui să aibă dreptul de a vota cu privire la orice înțelegere privind participarea salariaților, dacă și-au rezervat acest drept în cadrul adunării generale.

(15)  Pe baza proiectului de transformare și a rapoartelor, adunarea generală a membrilor societății ar trebui să decidă dacă aprobă sau nu proiectul. Este important ca majoritatea necesară pentru un astfel de vot să fie suficient de ridicată pentru a se asigura faptul că decizia de transformare este una colectivă. Înainte de luarea unei decizii, toate drepturile de informare și consultare aplicabile anterior ar trebui respectate pentru ca un aviz al reprezentanților angajaților să fie luat în considerare în conformitate cu Directiva 2002/14/CE și, dacă este cazul, cu Directivele 2009/38/CE și 2001/86/CE. În plus, membrii ar trebui să aibă dreptul de a vota cu privire la orice înțelegere privind participarea salariaților, dacă și-au rezervat acest drept în cadrul adunării generale.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(16)  Este oportun ca membrii cu drept de vot care nu au votat pentru aprobarea proiectului de transformare și membrii fără drept de vot, care nu au putut să își prezinte poziția, să aibă dreptul de a se retrage din societate. Acești membri ar trebui să fie în măsură să părăsească societatea și să primească compensații bănești echivalente cu valoarea acțiunilor pe care le dețin. În plus, ar trebui să aibă dreptul de a contesta în fața unei instanțe caracterul adecvat al modului în care au fost calculate compensațiile bănești oferite.

(16)  Este necesar ca membrii cu drept de vot care nu au votat pentru aprobarea proiectului de transformare și membrii fără drept de vot, care nu au putut să își prezinte poziția, să aibă dreptul de a se retrage din societate. Acești membri ar trebui să fie în măsură să părăsească societatea și să primească compensații bănești adecvate echivalente cu valoarea acțiunilor pe care le dețin. În plus, ar trebui să aibă dreptul de a contesta în fața unei instanțe caracterul adecvat al modului în care au fost calculate compensațiile bănești oferite.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(18)  Pentru a garanta o protecție adecvată a creditorilor în cazul în care nu sunt mulțumiți de protecția oferită de societate în proiectul de transformare transfrontalieră, creditorii pot solicita garanții adecvate autorității judiciare sau administrative competente din statul membru de plecare. Pentru a facilita evaluarea prejudiciilor, ar trebui stabilite anumite prezumții în temeiul cărora, în cazul în care riscul ca un creditor să fie prejudiciat este redus, să se considere că acesta nu este prejudiciat de transformarea transfrontalieră. Prezumția ar trebui să se aplice dacă în raportul expertului independent se concluzionează că nu există o probabilitate rezonabilă de prejudiciere a creditorilor sau dacă creditorii beneficiază de un drept la plată din partea societății transformate sau a unei părți terțe garante cu o valoare echivalentă cu creanța inițială a creditorului, a cărui executare poate fi cerută în fața aceleiași jurisdicții ca în cazul creanței inițiale. Protecția creditorilor prevăzută în prezenta directivă ar trebui să se aplice fără a se aduce atingere legislației naționale din statul membru de plecare privind plățile datorate organismelor publice, în special privind impozitele sau contribuțiile la asigurările sociale.

(18)  Pentru a garanta o protecție adecvată a creditorilor în cazul în care nu sunt mulțumiți de protecția oferită de societate în proiectul de transformare transfrontalieră, creditorii pot solicita garanții adecvate autorității judiciare sau administrative competente din statul membru de plecare. Pentru a facilita evaluarea prejudiciilor, ar trebui stabilite anumite prezumții în temeiul cărora, în cazul în care riscul ca un creditor să fie prejudiciat este redus, să se considere că acesta nu este prejudiciat de transformarea transfrontalieră. Prezumția ar trebui să se aplice dacă creditorii beneficiază de un drept la plată din partea societății transformate sau a unei părți terțe garante cu o valoare echivalentă cu creanța inițială a creditorului, a cărui executare poate fi cerută în fața aceleiași jurisdicții ca în cazul creanței inițiale. Protecția creditorilor prevăzută în prezenta directivă ar trebui să se aplice fără a se aduce atingere legislației naționale din statul membru de plecare privind plățile datorate organismelor publice, în special privind impozitele sau contribuțiile la asigurările sociale.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(19)  În scopul de a se asigura că participarea angajaților nu este prejudiciată în mod nejustificat ca urmare a unei transformări transfrontaliere, în cazul în care societatea care efectuează transformarea transfrontalieră funcționează pe baza unui sistem de participare a angajaților în statul membru de plecare, aceasta ar trebui să fie obligată să adopte o formă juridică permițând exercitarea dreptului de participare, inclusiv prin prezența reprezentanților angajaților în organul de supraveghere sau de conducere corespunzător al societății constituite în statul membru de destinație. În plus, într-un astfel de caz, ar trebui să aibă loc negocieri de bună credință între societatea comercială și angajații săi, în conformitate cu procedura prevăzută în Directiva 2001/86/CE, în scopul de a găsi o soluție amiabilă care să respecte atât dreptul societății de a efectua o transformare transfrontalieră, cât și drepturile de participare ale angajaților. Ca urmare a acestor negocieri ar trebui să se aplice, mutatis mutandis, fie acordul ad hoc sau soluția convenită, fie, în lipsa unui acord, normele standard, astfel cum figurează în anexa la Directiva 2001/86/CE. Pentru a proteja fie soluția convenită, fie aplicarea acestor norme standard, societatea nu ar trebui să fie în măsură să eludeze drepturile de participare prin efectuarea unor transformări, divizări sau fuziuni subsecvente la nivel național sau transfrontalier în termen de 3 ani.

(19)  În scopul de a se asigura că participarea angajaților nu este prejudiciată în mod nejustificat ca urmare a unei transformări transfrontaliere, în cazul în care societatea care efectuează transformarea transfrontalieră funcționează pe baza unui sistem de participare a angajaților în statul membru de plecare, aceasta ar trebui să fie obligată să adopte o formă juridică permițând exercitarea dreptului de participare, inclusiv prin prezența reprezentanților angajaților în organul de supraveghere sau de conducere corespunzător al societății constituite în statul membru de destinație. În plus, într-un astfel de caz, ar trebui să aibă loc negocieri de bună credință între societatea comercială și angajații săi. Cât mai curând posibil după publicarea proiectului de transformare, societatea ar trebui să ia măsurile necesare, inclusiv să furnizeze informații despre identitatea societăților participante, a filialelor sau unităților în cauză și despre numărul de angajați, pentru a începe negocierile cu reprezentanții angajaților societăților sau, după caz, cu organismul înființat în scopul informării și consultării transnaționale, în conformitate cu Directiva 2009/38/CE sau 2001/86/CE, cu privire la modalitățile de implicare a angajaților în societatea sau societățile rezultate în urma transformării, în conformitate cu procedura prevăzută în Directiva 2001/86/CE, în scopul de a găsi o soluție amiabilă care să respecte atât dreptul societății de a efectua o transformare transfrontalieră, cât și drepturile de participare ale angajaților. Ca urmare a acestor negocieri ar trebui să se aplice, mutatis mutandis, fie acordul ad hoc sau soluția convenită, fie, în lipsa unui acord, normele standard, astfel cum figurează în anexa la Directiva 2001/86/CE. Pentru a proteja fie soluția convenită, fie aplicarea acestor norme standard, societatea nu ar trebui să fie în măsură să eludeze drepturile de participare prin efectuarea unor transformări, divizări sau fuziuni subsecvente la nivel național sau transfrontalier în termen de șase ani. În cazul în care, în cei șase ani de după transformarea transfrontalieră, se depășește pragul aplicabil pentru participarea angajaților prevăzut de legislația statului membru de plecare, ar trebui să se aplice același nivel și aceleași elemente ale participării angajaților, așa cum ar fi fost prevăzut în mod legal în cazul în care societatea ar fi atins pragul relevant în statul membru de plecare, și să se inițieze noi negocieri.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(19a)  Ar trebui să fie respectată și recunoscută marea diversitate a normelor și a practicilor existente în statele membre în ceea ce privește modul în care sunt implicați reprezentanții angajaților în procesul decizional în cadrul societăților comerciale.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(19b)  Cu toate acestea, procedurile de informare și consultare la nivel național și transnațional ar trebui să fie respectate în toate societățile care rezultă în urma transformării sau a fuziunii transfrontaliere.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(20)  Pentru a preveni eludarea drepturilor de participare ale angajaților prin intermediul unei transformări transfrontaliere, societatea care efectuează transformarea și care este înscrisă în statul membru care prevede asigurarea drepturilor de participare ale angajaților nu ar trebui să fie în măsură să efectueze transformarea transfrontalieră fără a iniția mai întâi negocieri cu angajații sau cu reprezentanții acestora, atunci când numărul mediu de persoane angajate în această societate este egal cu patru cincimi din pragul național de la care participarea angajaților devine obligatorie.

(20)  Pentru a preveni eludarea drepturilor de participare ale angajaților prin intermediul unei transformări transfrontaliere, societatea care efectuează transformarea și care este înscrisă în statul membru care prevede asigurarea drepturilor de participare ale angajaților nu ar trebui să fie în măsură să efectueze transformarea transfrontalieră fără a iniția mai întâi negocieri cu angajații sau cu reprezentanții acestora, atunci când numărul mediu de persoane angajate în această societate este egal cu patru cincimi din pragul național de la care participarea angajaților devine obligatorie. Statele membre ar trebui să se asigure că reprezentanții salariaților, aflați în exercițiul funcțiunii, beneficiază de protecție și garanții suficiente pentru a le permite să își îndeplinească corespunzător obligațiile care le-au fost încredințate.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(20a)  După efectuarea transformării, societatea care efectuează transformarea transfrontalieră ar trebui să continue să respecte aceleași termene și condiții convenite în eventualele contracte colective aplicabile societății înaintea transformării, până la data rezilierii sau a expirării contractelor colective sau până la data intrării în vigoare sau a aplicării unui alt contract colectiv, în conformitate cu Directiva 2001/23/CE.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(21)  Pentru a asigura o repartizare adecvată a sarcinilor între statele membre și un control ex ante eficace și eficient al transformărilor transfrontaliere, atât statul membru de plecare, cât și cel de destinație ar trebui să desemneze autorități competente corespunzătoare. În special, autoritățile competente din statele membre de plecare ar trebui să aibă competența de a elibera un certificat prealabil transformării, fără care autoritățile statului membru de destinație nu ar trebui să poată finaliza procedura de transformare transfrontalieră.

(21)  Pentru a asigura o repartizare adecvată a sarcinilor între statele membre și un control ex ante eficace și eficient al transformărilor transfrontaliere, atât statul membru de plecare, cât și cel de destinație ar trebui să desemneze instanța, notarul public sau alte autorități competente corespunzătoare. În special, autoritățile competente din statele membre de plecare ar trebui să aibă competența de a elibera un certificat prealabil transformării, fără care autoritățile statului membru de destinație nu ar trebui să poată finaliza procedura de transformare transfrontalieră. Statele membre se asigură că autoritățile competente desemnate instituie mecanisme de coordonare adecvate cu alte autorități și organisme din statul membru respectiv care lucrează în domeniile de politică vizate de prezenta directivă și, după caz, ar trebui să consulte alte autorități relevante care sunt competente în diferitele domenii vizate de transformarea transfrontalieră. Decizia de eliberare a unui certificat prealabil transformării de către autoritatea competentă din statul membru de plecare sau orice aprobare de către autoritatea competentă din statul membru de destinație nu ar trebui să excludă nicio procedură sau decizie ulterioară a autorităților din statele membre respective cu privire la alte domenii juridice relevante.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(22)  Eliberarea certificatului prealabil transformării de către statul membru de plecare ar trebui să fie verificată pentru a se garanta legalitatea transformării transfrontaliere a societății. Autoritatea competentă din statul membru de plecare ar trebui să decidă cu privire la eliberarea certificatului prealabil transformării în termen de o lună de la data la care societatea depune o cerere în acest sens, cu excepția cazului când are motive serioase de îngrijorare cu privire la existența unui aranjament artificial ce vizează a obține avantaje fiscale necuvenite sau a prejudicia în mod nejustificat drepturile legale sau contractuale ale angajaților, ale creditorilor sau ale membrilor. Într-un astfel de caz, autoritatea competentă ar trebui să efectueze o evaluare aprofundată. Aceasta nu ar trebui însă efectuată în mod sistematic, ci de la caz la caz, atunci când există indicii serioase cu privire la existența unui aranjament artificial. În scopul evaluării, autoritățile competente ar trebui să ia în considerare cel puțin o serie de factori prevăzuți în prezenta directivă, de care ar trebui să se țină seama cu titlu orientativ, în cadrul unei evaluări globale, și nu separat. Pentru a nu împovăra societățile comerciale cu o procedură excesiv de lungă, această evaluare aprofundată ar trebui, în orice caz, să se încheie în termen de două luni de la informarea societății cu privire la efectuarea unei evaluări aprofundate.

(22)  Eliberarea certificatului prealabil transformării de către statul membru de plecare ar trebui să fie verificată pentru a se garanta legalitatea transformării transfrontaliere a societății. Autoritatea competentă din statul membru de plecare ar trebui să decidă cu privire la eliberarea certificatului prealabil transformării în termen de două luni de la data primirii tuturor documentelor și informațiilor necesare, cu excepția cazului când are motive serioase de îngrijorare cu privire la existența unui aranjament artificial sau că transformarea nu implică de fapt desfășurarea unei activități economice reale. Într-un astfel de caz, autoritatea competentă ar trebui să efectueze o evaluare aprofundată. Aceasta nu ar trebui însă efectuată în mod sistematic, ci de la caz la caz, atunci când există indicii serioase cu privire la existența unui aranjament artificial. În scopul evaluării, autoritățile competente ar trebui să ia în considerare cel puțin o serie de factori prevăzuți în prezenta directivă, de care ar trebui să se țină seama cu titlu orientativ, în cadrul unei evaluări globale, și nu separat. Ori de câte ori autoritatea competentă evaluează dacă transformarea implică desfășurarea efectivă a unei activități economice reale, ea ar trebui să verifice, în special, dacă societatea are un sediu comercial fix în statul membru de destinație, care are aparența obiectivă a permanenței, dacă dispune de un organ de conducere, de personal, de echipamente, de sedii și de active și dacă este dotată din punct de vedere material pentru a negocia în mod autonom afaceri cu părți terțe și ar trebui să analizeze dacă societatea a decis să delege gestionarea societății unor directori, administratori sau reprezentanți legali angajați de la o parte terță independentă prin intermediul unui contractant de servicii. Pentru a nu împovăra societățile comerciale cu o procedură excesiv de lungă, această evaluare aprofundată ar trebui, în orice caz, să se încheie în termen de trei luni de la informarea societății cu privire la efectuarea unei evaluări aprofundate.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(23)  După primirea certificatului prealabil transformării și după verificarea faptului că sunt îndeplinite cerințele în materie de constituire în statul membru de destinație, autoritățile competente din statul membru de destinație ar trebui să înregistreze societatea în registrul comerțului din statul membru respectiv. Autoritatea competentă din statul membru de plecare poate radia societatea din propriul registru numai după înregistrarea menționată anterior. Nu ar trebui să fie posibil ca autoritatea competentă din statul membru de destinație să conteste exactitatea informațiilor care figurează în certificatul prealabil. Ca o consecință a transformării transfrontaliere, societatea transformată ar trebui să își păstreze personalitatea juridică, activele și datoriile și toate drepturile și obligațiile, inclusiv drepturile și obligațiile rezultate din contracte, fapte sau omisiuni.

(23)  După primirea certificatului prealabil transformării și după verificarea faptului că sunt îndeplinite cerințele în materie de constituire în statul membru de destinație, autoritățile competente din statul membru de destinație ar trebui să înregistreze societatea în registrul comerțului din statul membru respectiv. Autoritatea competentă din statul membru de plecare poate radia societatea din propriul registru numai după înregistrarea menționată anterior. Nu ar trebui să fie posibil ca autoritatea competentă din statul membru de destinație să conteste exactitatea informațiilor care figurează în certificatul prealabil. Ca o consecință a transformării transfrontaliere, societatea transformată ar trebui să își păstreze personalitatea juridică, activele și datoriile și toate drepturile și obligațiile, inclusiv drepturile și obligațiile rezultate din contracte, fapte sau omisiuni. Cu toate acestea, dacă în decurs de doi ani de la data la care transformarea transfrontalieră produce efecte, sunt aduse în atenția autorităților competente informații noi referitoare la respectiva transformare transfrontalieră, care sugerează că a avut loc o încălcare a dispozițiilor prezentei directive, autoritățile competente ar trebui să revizuiască evaluarea faptelor cazului respectiv și ar trebui să aibă competența de a impune sancțiuni eficace, proporționale și disuasive, în cazul unor aranjamente artificiale.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(26)  Evaluarea punerii în aplicare în statele membre a normelor privind fuziunile transfrontaliere a demonstrat că numărul fuziunilor transfrontaliere în Uniune a crescut în mod semnificativ. Cu toate acestea, această evaluare a revelat și anumite deficiențe în ceea ce privește în special protecția creditorilor și a acționarilor, precum și lipsa unor proceduri simplificate, împiedicându-se astfel deplina eficacitate și eficiență a acestor norme privind fuziunile transfrontaliere.

(26)  Evaluarea punerii în aplicare în statele membre a normelor privind fuziunile transfrontaliere a demonstrat că numărul fuziunilor transfrontaliere în Uniune a crescut în mod semnificativ. Cu toate acestea, această evaluare a revelat și anumite deficiențe în ceea ce privește în special protecția creditorilor, a acționarilor minoritari și protecția angajaților, în special în ceea ce privește informarea privind detaliile și implicațiile fuziunilor, precum și lipsa unor proceduri simplificate, împiedicându-se astfel deplina eficacitate și eficiență a acestor norme privind fuziunile transfrontaliere,

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(27a)  Dreptul de a fuziona o societate constituită într-un stat membru într-o societate reglementată într-un alt stat membru nu ar trebui, în niciun caz, să fie utilizat în scopuri abuzive, frauduloase sau infracționale, cum ar fi evitarea, ocolirea sau eludarea standardelor de muncă, a plății contribuțiilor la asigurările sociale, a obligațiilor fiscale, a drepturilor creditorilor, a drepturilor acționarilor minoritari sau a normelor privind participarea angajaților. În vederea combaterii unor astfel de potențiale abuzuri și pentru a respecta un principiu general al dreptului Uniunii, statele membre ar trebui să aibă obligația de a se asigura că societățile comerciale nu utilizează proceduri de fuziune transfrontalieră pentru a crea aranjamente artificiale. De asemenea, statele membre ar trebui să fie obligate să se asigure că fuziunea transfrontalieră corespunde unei activități economice reale, inclusiv în sectorul digital, având un sediu fix în statul membru al societății care rezultă în urma fuziunii, pentru o perioadă nedeterminată, cu scopul de a evita înființarea unor societăți de tip „cutie poștală” sau societăți-paravan urmărind evitarea, eludarea sau încălcarea legislației naționale și/sau a Uniunii. Lupta împotriva abuzurilor ar trebui să se bazeze pe o evaluare a tuturor circumstanțelor relevante. Ar trebui să se introducă în procedura de fuziune un cadru de norme materiale și procedurale care să prevadă marja de apreciere de care beneficiază statele membre și să țină cont de diversitatea abordărilor acestora, dar care să stabilească în același timp cerințe privind raționalizarea acțiunilor care trebuie întreprinse de către autoritățile naționale pentru a combate abuzurile, în conformitate cu dreptul Uniunii.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(27b)  Pentru a se ține seama de interesele legitime ale tuturor părților interesate în cadrul procedurii de reglementare a unei fuziuni transfrontaliere, societatea care implicată într-o fuziune transfrontalieră ar trebui să întocmească proiectul de fuziune transfrontalieră, împreună cu, atunci când acest lucru este prevăzut de legislația națională și/sau în conformitate cu practicile naționale, reprezentanții angajaților din consiliul de administrație, și să prezinte proiectul respectiv. Reprezentanții angajaților din consiliul de administrație ar trebui, de asemenea, să participe la luarea deciziei privind proiectul. Proiectul ar trebui să conțină cele mai importante informații cu privire la fuziunea transfrontalieră propusă, inclusiv noua formă avută în vedere a societății comerciale, cifra de afaceri totală și cifra de afaceri totală impozabilă a fiecărei societăți care fuzionează pentru ultima perioadă de raportare, cuantumul impozitului pe profit plătit de societățile care fuzionează și de filialele și sucursalele acestora, informațiile privind adresa și, dacă este cazul, data transferului sediului central al societății în statul membru al societății rezultate în urma fuziunii, precum și informații privind organele de conducere și, după caz, personalul, echipamentele, incinta și activele acesteia, numărul de persoane angajate pe baza echivalentului normă întreagă, posibilele repercusiuni ale fuziunii transfrontaliere asupra forței de muncă, inclusiv schimbările probabile în ceea ce privește organizarea muncii, salariile, locul anumitor posturi și consecințele preconizate pentru angajații care ocupă astfel de posturi, inclusiv angajații din filialele și sucursalele societăților care fuzionează, situate în interiorul Uniunii, și dialogul social la nivel de întreprindere, inclusiv, dacă este cazul, reprezentarea angajaților la nivelul consiliului de administrație, actul constitutiv și calendarul propus al fuziunii. Membrilor, creditorilor și angajaților societății implicate în fuziunea transfrontalieră ar trebui să li se notifice proiectul, pentru ca aceștia să își poată prezenta observațiile cu privire la fuziunea propusă. Înainte de a se lua o decizie cu privire la proiectul de fuziune transfrontalieră, reprezentanții angajaților fiecăreia dintre societățile care fuzionează sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanți, angajații înșiși și sindicatele reprezentate ar trebui să fie informate și consultate cu privire la propunerea de fuziune. În mod similar, în cazul în care a fost înființat un organism în scopul informării și consultării transnaționale în conformitate cu Directiva 2009/38/CE sau 2001/86/CE, acesta ar trebui, de asemenea, să fie informat și consultat în consecință.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(28)  În vederea îmbunătățirii în continuare a procedurii existente de fuziune transfrontalieră, este necesar să se simplifice aceste norme privind fuziunile, după caz, asigurându-se în același timp că părțile interesate, în special angajații, sunt protejate în mod corespunzător. Prin urmare, normele în vigoare privind fuziunile transfrontaliere ar trebui să fie modificate pentru a institui în sarcina organelor de conducere sau a organelor administrative ale societăților care fuzionează obligația de a întocmi rapoarte separate în care să se detalieze aspectele juridice și economice ale fuziunii transfrontaliere, atât pentru membri, cât și pentru angajați. Organele de conducere sau organele administrative ale societății pot fi scutite de obligația de a întocmi un raport pentru membri, în cazul în care acești membri sunt deja informați cu privire la aspectele juridice și economice ale fuziunii propuse. În ceea ce privește raportul pentru angajați, exceptarea poate fi invocată numai atunci când societățile care fuzionează și filialele acestora nu au alți angajați în afara celor care fac parte din organele administrative sau de conducere.

eliminat

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(28a)  În cazul în care fiecare organ administrativ sau de conducere al societăților implicate în fuziunea transfrontalieră primește, în timp util, un aviz din partea reprezentanților angajaților sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanți, din partea angajaților înșiși, astfel cum se prevede în legislația națională sau, după caz, de la organismele înființate în scopul informării și consultării transnaționale, în conformitate cu Directiva 2009/38/CE sau 2001/86/CE, membrii ar trebui informați cu privire la acest lucru, iar avizele respective ar trebui anexate la fiecare raport. Fiecare organ administrativ sau de conducere al societăților care intenționează să efectueze fuziunea transfrontalieră ar trebui să furnizeze un răspuns motivat cu privire la avizul furnizat de reprezentanții angajaților și, dacă este cazul, de organismele înființate în scopul informării și consultării transnaționale în conformitate cu Directiva 2009/38/CE sau 2001/86/CE, înainte de data adunărilor generale.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(28b)  Pentru a putea efectua o analiză a rapoartelor fiecăreia dintre societățile care fuzionează, fiecare societate implicată în fuziunea transfrontalieră ar trebui să furnizeze reprezentanților angajaților, sindicatelor reprezentate în cadrul societății și, după caz, tuturor organismelor înființate în scopul informării și consultării transnaționale, în conformitate cu Directiva 2009/38/CE sau 2001/86/CE, aceste resurse financiare și materiale necesare pentru a le permite să aplice în mod corespunzător drepturile care decurg din prezenta directivă, cum ar fi, de exemplu, accesul la un computer privat și protejat cu parolă, o conexiune securizată la internet, săli de reuniune, timp liber pentru reuniuni, costurile de organizare a reuniunilor și, dacă este necesar, serviciile de interpretare, cazarea și cheltuielile de deplasare;

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(28c)  Autoritățile naționale competente ar trebui să fie în măsură să evalueze exactitatea informațiilor furnizate în proiectul de fuziune și în rapoartele adresate membrilor și angajaților. În acest context, fiecare raport ar trebui să conțină toate informațiile relevante pentru a permite autorității competente din fiecare stat membru al societăților care fuzionează să ia o decizie în cunoștință de cauză privind eliberarea sau nu a certificatului prealabil fuziunii. În acest scop, autoritățile competente din fiecare stat membru al societăților care fuzionează ar trebui să fie în măsură să obțină toate informațiile relevante cum ar fi cifra de afaceri netă, profit sau pierderi, numărul de angajați și componentele bilanțului, pe care societatea le-a colectat în vederea pregătirii situațiilor financiare în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul național, precum și toate documentele aferente realizării investigațiilor necesare pentru a colecta dovezile de care este nevoie și aferente evaluării fuziunii transfrontaliere propuse, cu toate elementele concrete furnizate de societăți. Cu toate acestea, pentru a proteja informațiile confidențiale, inclusiv secretele de afaceri ale societăților, astfel de informații nu ar trebui să facă parte din rapoartele finale ale fiecărei autorități competente, care ar trebui să fie puse la dispoziția publicului.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(28d)  Pe baza proiectului de fuziune și a rapoartelor, fiecare adunare generală a membrilor societăților implicate în fuziunea transfrontalieră ar trebui să decidă dacă aprobă sau nu proiectul. Este important ca majoritatea necesară pentru un astfel de vot să fie suficient de ridicată pentru a se asigura faptul că decizia de fuziune este una colectivă. Înainte de luarea unei decizii în fiecare societate, orice drepturi de informare și consultare aplicabile anterior ar trebui respectate pentru ca avizele reprezentanților angajaților să fie luate în considerare în conformitate cu Directiva 2002/14/CE și, dacă este cazul, cu Directivele 2009/38/CE și 2001/86/CE.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(29)  În plus, pentru a îmbunătăți protecția acordată angajaților societății sau societăților care fuzionează, angajații sau reprezentanții acestora pot să își prezinte opiniile privind raportul societății în care se precizează implicațiile fuziunii transfrontaliere pentru aceștia. Prezentarea raportului ar trebui să se facă fără a aduce atingere procedurilor de informare și consultare aplicabile, care au fost instituite la nivel național în urma punerii în aplicare a Directivei 2001/23/CE⁴⁸, 2002/14/CE sau 2009/38/CE ai Consiliului.

(29)  În plus, pentru a îmbunătăți protecția acordată angajaților societății sau societăților care fuzionează, angajații sau reprezentanții acestora pot să își prezinte opiniile privind raportul societății în care se precizează implicațiile fuziunii transfrontaliere pentru aceștia. Prezentarea raportului ar trebui să se facă fără a aduce atingere procedurilor de informare și consultare aplicabile, care au fost instituite la nivel național în urma punerii în aplicare a Directivei 2001/23/CE⁴⁸, 2002/14/CE sau 2009/38/CE ai Consiliului. În vederea îmbunătățirii în continuare a procedurii existente de fuziune transfrontalieră, este necesar să se simplifice aceste norme privind fuziunile, după caz, asigurându-se în același timp că părțile interesate, în special angajații, sunt protejate în mod corespunzător. Prin urmare, normele în vigoare privind fuziunile transfrontaliere ar trebui să fie modificate pentru a institui în sarcina fiecărui organ de conducere sau a organ administrative al societăților care fuzionează obligația de a întocmi un raport separat în care să se detalieze aspectele juridice și economice ale fuziunii transfrontaliere, și în care să se explice consecințele fuziunii transfrontaliere, atât pentru membri, cât și pentru angajați, în special motivele fuziunii transfrontaliere, consecințele fuziunii transfrontaliere, atât pentru membri, cât și pentru angajați, în ceea ce privește viitoarea activitate a societății și planul strategic al organului de conducere. Acesta ar trebui să includă și eventualele măsuri reparatorii disponibile pentru membri, în cazul în care aceștia nu sunt de acord cu decizia de a se efectua o fuziune transfrontalieră. În raportul fiecărei societăți care fuzionează ar trebui să se explice în special care ar urma să fie implicațiile fuziunii transfrontaliere propuse cu privire la locurile de muncă ale angajaților și la implicarea angajaților, precum și măsurile care trebuie adoptate pentru menținerea acestora, dacă ar urma să se producă schimbări importante în raporturile de muncă și în ceea ce privește locurile în care societatea își desfășoară activitatea, informațiile cu privire la procedurile de stabilire a modalităților referitoare la drepturile de informare, consultare și participare a angajaților la societatea rezultată în urma fuziunii pot fi aplicate, precum și modul în care s-ar corela fiecare dintre acești factori cu filialele societății. Această cerință nu se aplică însă în cazul în care singurii angajați ai societăților sunt cei din organul administrativ. Înainte de luarea deciziei privind fiecare raport, reprezentanții angajaților societății care efectuează fuziunea transfrontalieră sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanți, angajații înșiși ar trebui să fie informați și consultați cu privire la propunerea de fuziune. În mod similar, după caz, organismul înființat în scopul informării și consultării transnaționale în conformitate cu Directiva 2009/38/CE sau 2001/86/CE, ar trebui, de asemenea, informat și consultat în consecință. Prezentarea raportului ar trebui să se facă fără a aduce atingere niciuneia din procedurilor de informare și consultare aplicabile, care au fost instituite la nivel național în urma punerii în aplicare a Directivei 2002/14/CE sau a Directivei 2009/38/CE. Ar trebui, totuși, să existe posibilitatea ca organele de conducere sau organele administrative ale societății să fie scutite de obligația de a întocmi un raport pentru membri și angajați, în cazul în care acești membri sunt deja informați cu privire la aspectele juridice și economice ale fuziunii propuse. În ceea ce privește raportul pentru angajați, exceptarea ar trebui să fie invocată numai atunci când societățile care fuzionează și filialele acestora nu au alți angajați în afara celor care fac parte din organele administrative sau de conducere.

__________________

__________________

⁴⁸ Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități (JO L 82, 22.3.2001, p. 16).

⁴⁸ Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități (JO L 82, 22.3.2001, p. 16).

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(29a)  Societățile care doresc să valorifice pe deplin posibilitățile oferite de piața internă prin intermediul fuziunilor transfrontaliere ar trebui, în schimbul acestor beneficii, să asigure un nivel adecvat de transparență și o bună guvernanță corporativă. Raportarea publică defalcată pe țări este un instrument eficient și adecvat pentru a crește transparența activităților întreprinderilor multinaționale și pentru a permite publicului să evalueze impactul acestora asupra economiei reale. Aceasta va îmbunătăți, de asemenea, capacitatea acționarilor de a evalua în mod adecvat riscurile asumate de către societăți, va conduce la elaborarea unor strategii de investiții bazate pe informații exacte și va crește capacitatea factorilor de decizie de a evalua eficiența și impactul dreptului național. Prin urmare, o serie de informații financiare ar trebui publicate înainte de executarea efectivă a fuziunii transfrontaliere.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(29b)  Pentru a preveni conflictul de interese dintre membrii organului de conducere și societate, nu ar trebui să li se permită membrilor respectivi să obțină beneficii financiare de pe urma unei fuziuni, cum sunt compensațiile variabile, primele sau creșterea prețurilor acțiunilor.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(31)  Diferitele părți interesate au identificat lipsa armonizării garanțiilor pentru membri sau creditori ca un obstacol în calea fuziunilor transfrontaliere. Membrii și creditorii ar trebui să beneficieze de același nivel de protecție, indiferent de statul membru în care sunt stabilite societățile care fuzionează. Prin această prevedere nu se aduce atingere normelor statelor membre privind protecția acționarilor sau creditorilor care sunt în afara domeniului de aplicare al măsurilor armonizate, cum ar fi cerințele în materie de transparență.

(31)  Diferitele părți interesate au identificat lipsa armonizării garanțiilor pentru angajați, membri sau creditori ca un obstacol în calea fuziunilor transfrontaliere. Angajații, membrii și creditorii ar trebui să beneficieze cel puțin de același nivel de protecție, indiferent de statul membru în care sunt stabilite societățile care fuzionează. Prin această prevedere nu se aduce atingere normelor statelor membre privind protecția angajaților, a acționarilor sau a creditorilor care sunt în afara domeniului de aplicare al măsurilor armonizate, cum ar fi cerințele în materie de transparență.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(34)  Societățile implicate într-o fuziune transfrontalieră ar trebui să propună măsuri adecvate de protejare a creditorilor acestora în proiectul comun de fuziune. În plus, pentru a spori gradul de protecție a creditorilor în caz de insolvență a societății după fuziunea transfrontalieră, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita societăților care fuzionează să facă o declarație de solvabilitate care să ateste că acestea nu au cunoștință de niciun motiv pentru care societatea beneficiară nu ar putea pe viitor să își îndeplinească obligațiile. În aceste condiții, statele membre ar trebui să poată antrena răspunderea personală a membrilor organului de conducere pentru exactitatea acestei declarații. Întrucât tradițiile juridice variază de la un stat membru la altul în ceea ce privește utilizarea declarațiilor de solvabilitate și posibilele consecințe ale acestora, ar trebui ca reglementarea consecințelor în cazul furnizării de declarații inexacte sau înșelătoare să rămână la latitudinea statelor membre, inclusiv prevederea unor sancțiuni eficace și proporționale și a tipului de răspundere în conformitate cu dreptul Uniunii.

(34)  Societățile implicate într-o fuziune transfrontalieră ar trebui să propună măsuri adecvate de protejare a creditorilor acestora în proiectul comun de fuziune. În plus, pentru a spori gradul de protecție a creditorilor în caz de insolvență a societății după fuziunea transfrontalieră, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita societăților care fuzionează să facă o declarație de solvabilitate care să ateste că acestea nu au cunoștință de niciun motiv pentru care societatea beneficiară nu ar putea să își îndeplinească obligațiile după fuziunea transfrontalieră. În aceste condiții, statele membre ar trebui să poată antrena răspunderea personală a membrilor organului de conducere pentru exactitatea acestei declarații. Întrucât tradițiile juridice variază de la un stat membru la altul în ceea ce privește utilizarea declarațiilor de solvabilitate și posibilele consecințe ale acestora, ar trebui ca reglementarea consecințelor în cazul furnizării de declarații inexacte sau înșelătoare să rămână la latitudinea statelor membre, inclusiv prevederea unor sancțiuni eficace și proporționale și a tipului de răspundere în conformitate cu dreptul Uniunii.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(35)  Pentru a garanta o protecție adecvată a creditorilor în cazul în care nu sunt mulțumiți de protecția oferită de societate în proiectul comun de fuziune transfrontalieră, creditorii care sunt prejudiciați de fuziunea transfrontalieră pot solicita garanții adecvate autorităților judiciare sau administrative competente din statele membre ale societăților care fuzionează. Pentru a facilita evaluarea prejudiciilor, ar trebui stabilite anumite prezumții în temeiul cărora, în cazul în care riscul ca un creditor să fie prejudiciat este redus, să se considere că acesta nu este prejudiciat de fuziunea transfrontalieră. Prezumția ar trebui să se aplice dacă în raportul expertului independent se concluzionează că nu există o probabilitate rezonabilă de prejudiciere a creditorilor sau dacă creditorii beneficiază de un drept la plată din partea societății care face obiectul fuziunii sau a unei părți terțe garante cu o valoare echivalentă cu creanța inițială a creditorului, a cărui executare poate fi cerută în fața aceleiași jurisdicții ca în cazul creanței inițiale.

(35)  Pentru a garanta o protecție adecvată a creditorilor în cazul în care nu sunt mulțumiți de protecția oferită de societate în proiectul comun de fuziune transfrontalieră, creditorii care sunt prejudiciați de fuziunea transfrontalieră pot solicita garanții adecvate autorităților judiciare sau administrative competente din statele membre ale societăților care fuzionează. Pentru a facilita evaluarea prejudiciilor, ar trebui stabilite anumite prezumții în temeiul cărora, în cazul în care riscul ca un creditor să fie prejudiciat este redus, să se considere că acesta nu este prejudiciat de fuziunea transfrontalieră. Prezumția ar trebui să se aplice dacă creditorii beneficiază de un drept la plată din partea societății care face obiectul fuziunii sau a unei părți terțe garante cu o valoare echivalentă cu creanța inițială a creditorului, a cărui executare poate fi cerută în fața aceleiași jurisdicții ca în cazul creanței inițiale.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(35a)  Pentru a asigura o repartizare adecvată a sarcinilor între statele membre și un control ex ante eficace și eficient al fuziunilor transfrontaliere, fiecare stat membru implicat ar trebui să desemneze instanța, notarul public sau altă autoritate competentă corespunzătoare. În special, fiecare autoritate competentă din statele membre ar trebui să aibă competența de a elibera un certificat prealabil fuziunii, fără care autoritatea competentă din statul membru al societății rezultate în urma fuziunii nu ar trebui să poată finaliza procedura de fuziune transfrontalieră. Statele membre se asigură că autoritățile competente desemnate instituie mecanisme de coordonare adecvate cu alte autorități și organisme din fiecare stat membru care lucrează în domeniile de politică vizate de prezenta directivă și, după caz, ar trebui să consulte alte autorități relevante care sunt competente în diferitele domenii vizate de fuziunea transfrontalieră. Decizia de eliberare a unui certificat prealabil fuziunii de către autoritatea competentă din fiecare stat membru al societăților care fuzionează sau orice aprobare de către autoritatea competentă din statul membru al societății rezultate în urma fuziunii nu exclude nicio procedură sau decizie ulterioară a autorităților din statele membre cu privire la alte domenii juridice relevante.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(35b)  Eliberarea certificatului prealabil fuziunii de către fiecare stat membru al societăților care fuzionează ar trebui să fie verificată pentru a se garanta legalitatea fuziunii transfrontaliere a societăților. Fiecare autoritate competentă din statul membru al societăților care fuzionează ar trebui să decidă cu privire la eliberarea certificatului prealabil fuziunii în termen de două luni de la data primirii tuturor documentelor și informațiilor necesare, cu excepția cazului când are motive serioase de îngrijorare cu privire la existența unui aranjament artificial sau că fuziunea nu implică de fapt desfășurarea unei activități economice reale. Într-un astfel de caz, autoritatea competentă ar trebui să efectueze o evaluare aprofundată. Aceasta nu ar trebui însă efectuată în mod sistematic, ci de preferință de la caz la caz, atunci când există indicii serioase cu privire la existența unui aranjament artificial. În scopul evaluării, autoritățile competente ar trebui să ia în considerare cel puțin o serie de factori prevăzuți în prezenta directivă, de care ar trebui să se țină seama cu titlu orientativ, în cadrul unei evaluări globale, și nu separat. Ori de câte ori autoritatea competentă evaluează dacă fuziunea implică desfășurarea efectivă a unei activități economice reale, ea ar trebui să verifice, în special, dacă societatea are un sediu comercial fix în statul membru al societății rezultate în urma fuziunii, care are aparența obiectivă a permanenței, dacă dispune de un organ de conducere, de personal, de echipamente, de sedii și de active și dacă este dotată din punct de vedere material pentru a negocia în mod autonom afaceri cu părți terțe și ar trebui să analizeze dacă societatea a decis să delege gestionarea societății unor directori, administratori sau reprezentanți legali angajați de la o parte terță independentă prin intermediul unui contractant de servicii. Pentru a nu împovăra societățile comerciale cu o procedură excesiv de lungă, această evaluare aprofundată ar trebui, în orice caz, să se încheie în termen de trei luni de la informarea societății cu privire la efectuarea unei evaluări aprofundate.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(35c)  După primirea certificatului prealabil fuziunii și după verificarea faptului că sunt îndeplinite cerințele în materie de constituire în statul membru al societății care rezultă în urma fuziunii, autoritățile competente din statul membru al societății care rezultă în urma fuziunii ar trebui să înregistreze societatea în propriul registru al comerțului. Fiecare autoritate competentă din statele membre ale societăților care fuzionează poate radia societatea din propriul registru numai după înregistrarea menționată anterior. Nu ar trebui să fie posibil ca autoritățile competente din statul membru al societății rezultate în urma fuziunii să conteste exactitatea informațiilor care figurează în certificatul prealabil fuziunii eliberat de fiecare autoritate competentă. Ca o consecință a fuziunii transfrontaliere, societatea rezultată în urma fuziunii ar trebui să își păstreze personalitatea juridică, activele și datoriile și toate drepturile și obligațiile, inclusiv drepturile și obligațiile rezultate din contracte, fapte sau omisiuni. Cu toate acestea, dacă în decurs de doi ani de la data la care fuziunea transfrontalieră produce efecte, sunt aduse în atenția autorităților competente informații noi referitoare la respectiva fuziune transfrontalieră, care sugerează că a avut loc o încălcare a dispozițiilor prezentei directive, autoritățile competente ar trebui să revizuiască evaluarea faptelor cazului respectiv și ar trebui să aibă competența de a impune sancțiuni eficace, proporționale și disuasive, în cazul unor aranjamente artificiale.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(35d)  În scopul de a se asigura că participarea angajaților nu este prejudiciată în mod nejustificat ca urmare a unei fuziuni transfrontaliere, în cazul în care o societate implicată într-o fuziune transfrontalieră funcționează pe baza unui sistem de participare a angajaților în statul membru al societății care fuzionează, aceasta ar trebui să fie obligată să adopte o formă juridică permițând exercitarea dreptului de participare, inclusiv prin prezența reprezentanților angajaților în organul de supraveghere sau de conducere corespunzător al societății din statul membru al societății rezultate în urma fuziunii. În plus, într-un astfel de caz, ar trebui să aibă loc negocieri de bună credință între societatea comercială și angajații săi. Cât mai curând posibil după publicarea proiectului de fuziune, societatea ar trebui să ia măsurile necesare, inclusiv să furnizeze informații despre identitatea societăților participante, a filialelor sau unităților în cauză și despre numărul de angajați, pentru a începe negocierile cu reprezentanții angajaților societăților sau, după caz, cu organismul înființat în scopul informării și consultării transnaționale, în conformitate cu Directiva 2009/38/CE sau 2001/86/CE, cu privire la modalitățile de implicare a angajaților în societatea sau societățile rezultate în urma fuziunii, în conformitate cu procedura prevăzută în Directiva 2001/86/CE, în scopul de a găsi o soluție amiabilă care să respecte atât dreptul fiecărei societăți de a efectua o fuziune transfrontalieră, cât și drepturile de participare ale angajaților. Ca urmare a acestor negocieri ar trebui să se aplice, mutatis mutandis, fie acordul ad hoc sau soluția convenită, fie, în lipsa unui acord, normele standard, astfel cum figurează în anexa la Directiva 2001/86/CE. Pentru a proteja fie acordul ad-hoc, fie soluția convenită, fie aplicarea acestor norme standard, societatea rezultată în urma fuziunii nu ar trebui să fie în măsură să eludeze drepturile de participare prin efectuarea unor transformări, divizări sau fuziuni subsecvente la nivel național sau transfrontalier în termen de șase ani. În cazul în care, în cei șase ani de după fuziunea transfrontalieră, se depășește pragul aplicabil pentru participarea angajaților prevăzut de dreptul unui stat membru implicat în fuziune, ar trebui să se aplice același nivel și aceleași elemente ale participării angajaților, așa cum ar fi fost prevăzut în mod legal în cazul în care societatea ar fi atins pragul relevant în acel stat membru, și să se inițieze noi negocieri.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(35e)  Pentru a preveni eludarea drepturilor de participare ale angajaților prin intermediul unei fuziuni transfrontaliere, societatea care efectuează o fuziune și care este înscrisă în statul membru care prevede asigurarea drepturilor de participare ale angajaților nu ar trebui să fie în măsură să efectueze fuziunea transfrontalieră fără a iniția mai întâi negocieri cu angajații sau cu reprezentanții acestora, atunci când numărul mediu de persoane angajate în această societate este egal cu patru cincimi din pragul național de la care participarea angajaților devine obligatorie. Statele membre ar trebui să se asigure că reprezentanții salariaților, aflați în exercițiul funcțiunii, beneficiază de protecție și garanții suficiente pentru a le permite să își îndeplinească corespunzător obligațiile care le-au fost încredințate.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(35f)  După efectuarea fuziunii transfrontaliere, fiecare societate care efectuează fuziunea transfrontalieră continuă să respecte aceleași termene și condiții convenite în eventualele contracte colective aplicabile societății înaintea fuziunii, până la data rezilierii sau a expirării contractelor colective sau până la data intrării în vigoare sau a aplicării unui alt contract colectiv, în conformitate cu Directiva 2001/23/CE.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(40)  Dreptul societăților comerciale de a efectua o divizare transfrontalieră poate, în anumite circumstanțe, să fie utilizat în scopuri abuzive, cum ar fi pentru eludarea standardelor de muncă, a plății contribuțiilor la asigurările sociale, a obligațiilor fiscale, a drepturilor creditorilor și ale membrilor sau a normelor privind participarea angajaților. În vederea combaterii unor astfel de abuzuri, ca principiu general al dreptului Uniunii, statele membre trebuie să se asigure că societățile comerciale nu utilizează procedura de divizare transfrontalieră pentru a crea aranjamente artificiale ce vizează a obține avantaje fiscale necuvenite sau a prejudicia în mod nejustificat drepturile legale sau contractuale ale angajaților, ale creditorilor sau ale membrilor. În măsura în care aceasta constituie o derogare de la libertățile fundamentale, lupta împotriva abuzurilor trebuie să fie interpretată în mod strict și să se bazeze pe o evaluare individuală a tuturor circumstanțelor relevante. Ar trebui să se instituie un cadru de norme materiale și procedurale care să prevadă marja de apreciere de care beneficiază statele membre și să le permită acestora să își mențină diversitatea de abordări, dar care să stabilească în același timp cerințe privind raționalizarea acțiunilor care trebuie întreprinse de către autoritățile naționale pentru a combate abuzurile, în conformitate cu dreptul Uniunii.

(40)  Dreptul societăților comerciale de a efectua o divizare transfrontalieră nu ar trebui utilizat în niciun caz în scopuri abuzive, frauduloase sau criminale, cum ar fi pentru evaziunea, evitarea sau eludarea standardelor de muncă, a plății contribuțiilor la asigurările sociale, a obligațiilor fiscale, a drepturilor creditorilor și ale membrilor sau a normelor privind participarea angajaților. În vederea combaterii unor astfel de abuzuri, ca principiu general al dreptului Uniunii, statele membre trebuie să se asigure că societățile comerciale nu utilizează procedura de divizare transfrontalieră pentru a crea aranjamente artificiale. De asemenea, statele membre sunt obligate să se asigure că divizarea transfrontalieră corespunde unei activități economice reale, inclusiv în sectorul digital, având un sediu fix în statele membre ale societăților beneficiare, pentru o perioadă nedeterminată, cu scopul de a evita înființarea unor societăți de tip „cutie poștală” sau societăți-paravan urmărind evitarea, eludarea sau încălcarea legislației naționale și/sau a Uniunii. Lupta împotriva abuzurilor trebuie să se bazeze pe o evaluare individuală a tuturor circumstanțelor relevante. Ar trebui să se instituie un cadru de norme materiale și procedurale care să prevadă marja de apreciere de care beneficiază statele membre și să le permită acestora să își mențină diversitatea de abordări, dar care să stabilească în același timp cerințe privind raționalizarea acțiunilor care trebuie întreprinse de către autoritățile naționale pentru a combate abuzurile, în conformitate cu dreptul Uniunii.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(41)  Având în vedere complexitatea și multitudinea de interese în cazul divizărilor transfrontaliere este necesar să se prevadă un control ex ante a unor astfel de operațiuni, din rațiuni de securitate juridică. În acest sens, ar trebui să se prevadă o procedură structurată, pe mai multe niveluri, prin care atât autoritățile competente din statul membru al societății comerciale care face obiectul divizării, cât și cele din statul membru al societăților beneficiare, să se asigure că decizia privind aprobarea divizării transfrontaliere este luată în mod echitabil, obiectiv și nediscriminatoriu pe baza tuturor elementelor relevante și prin luarea în considerare a tuturor intereselor publice legitime, în special a protecției angajaților, acționarilor și creditorilor.

(41)  Având în vedere complexitatea și multitudinea de interese în cazul divizărilor transfrontaliere este necesar să se prevadă un control ex ante și un control ex post a unor astfel de operațiuni, din rațiuni de securitate juridică. În acest sens, ar trebui să se prevadă o procedură structurată, pe mai multe niveluri, prin care atât autoritățile competente din statul membru al societății comerciale care face obiectul divizării, cât și cele din statul membru al societăților beneficiare, să se asigure că decizia privind aprobarea divizării transfrontaliere este luată în mod echitabil, obiectiv și nediscriminatoriu pe baza tuturor elementelor relevante și prin luarea în considerare a tuturor intereselor publice legitime, în special a protecției angajaților, acționarilor și creditorilor.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(42)  Pentru a ține seama de interesele legitime ale tuturor părților interesate, societatea comercială care face obiectul divizării ar trebui să prezinte un proiect de divizare care să conțină cele mai importante informații cu privire la operațiunea propusă, în special rata de schimb preconizată pentru titluri de valoare sau acțiuni, actele de constituire a societăților beneficiare și calendarul propus pentru divizarea transfrontalieră. Membrilor, creditorilor și angajaților societății care efectuează divizarea transfrontalieră ar trebui să li se notifice proiectul, pentru ca aceștia să își poată prezenta observațiile cu privire la divizarea propusă.

(42)  Pentru a ține seama de interesele legitime ale tuturor părților interesate, societatea divizată care intenționează să desfășoare o divizare transfrontalieră ar trebui să întocmească proiectul de divizare împreună cu, atunci când acest lucru este prevăzut de legislația națională și/sau în conformitate cu practicile naționale, reprezentanții angajaților din consiliul de administrație, și să prezinte proiectul respectiv. Reprezentanții angajaților din consiliul de administrație ar trebui, de asemenea, să participe la luarea deciziei privind proiectul. Proiectul ar trebui să conțină cele mai importante informații cu privire la divizarea transfrontalieră propusă, inclusiv rata de schimb preconizată pentru titluri de valoare sau acțiuni, cifra de afaceri totală și cifra de afaceri impozabilă totală a societății comerciale care face obiectul divizării pentru ultima perioadă de raportare, cuantumul impozitului pe profit plătit de societatea comercială care face obiectul divizării și de filialele și sucursalele acesteia, informațiile privind sediul și, după caz, data transferului sediului central al societății în statul membru al societăților beneficiare, precum și informații despre organismele de gestionare și, după caz, despre personal, echipamente, clădiri și active, numărul de angajați cu normă întreagă, posibilele repercusiuni ale divizării transfrontaliere asupra ocupării forței de muncă, inclusiv schimbările probabile în ceea ce privește organizarea muncii, salariile, locul anumitor posturi și consecințele preconizate pentru angajații care ocupă astfel de posturi, inclusiv angajații din filialele și sucursalele societății care face obiectul divizării, situate în interiorul Uniunii, și privind dialogul social la nivel de întreprindere, inclusiv, dacă este cazul, reprezentarea angajaților la nivelul consiliului de administrație, instrumentele de constituire a societăților beneficiare și calendarul propus pentru divizarea transfrontalieră. Membrilor, creditorilor și angajaților societății care efectuează divizarea transfrontalieră ar trebui să li se notifice proiectul, pentru ca aceștia să își poată prezenta observațiile cu privire la divizarea propusă. Înainte de a se lua o decizie cu privire la proiectul de divizare transfrontalieră, reprezentanții angajaților societății care face obiectul divizării sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanți, angajații înșiși și sindicatele reprezentate ar trebui să fie informate și consultate cu privire la propunerea de diviziune. În mod similar, în cazul în care a fost înființat un organism în scopul informării și consultării transnaționale în conformitate cu Directiva 2009/38/CE sau 2001/86/CE, acesta ar trebui, de asemenea, să fie informat și consultat în consecință.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(43)  În scopul informării membrilor săi, societatea care face obiectul divizării ar trebui să întocmească un raport. Raportul ar trebui să explice și să justifice atât aspectele juridice, cât și pe cele economice din propunerea de divizare transfrontalieră, în special implicațiile divizării transfrontaliere pentru membri în ceea ce privește activitatea viitoare a societății și planul strategic al organelor de conducere. Acesta ar trebui să includă explicații privind rata de schimb, dacă este cazul, criteriile pentru a stabili alocarea acțiunilor, precum și potențialele măsuri reparatorii disponibile pentru membri, în cazul în care aceștia nu sunt de acord cu decizia de a se efectua o divizare transfrontalieră.

(43)  În scopul informării membrilor și angajaților săi, societatea care face obiectul divizării ar trebui să întocmească un raport în care să explice implicațiile propunerii de divizare transfrontalieră. Raportul ar trebui să explice și să justifice atât aspectele juridice, cât și pe cele economice din propunerea de divizare transfrontalieră, în special motivele diviziunii transfrontaliere, implicațiile divizării transfrontaliere pentru membri în ceea ce privește activitatea viitoare a societății și planul strategic al organelor de conducere. Acesta ar trebui să includă explicații privind rata de schimb, dacă este cazul, criteriile pentru a stabili alocarea acțiunilor, precum și potențialele măsuri reparatorii disponibile pentru membri, în cazul în care aceștia nu sunt de acord cu decizia de a se efectua o divizare transfrontalieră. În raport ar trebui să se explice în special care ar urma să fie implicațiile divizării transfrontaliere propuse cu privire la locurile de muncă ale angajaților și la implicarea angajaților, precum și măsurile care trebuie adoptate pentru menținerea acestora, dacă ar urma să se producă schimbări importante în raporturile de muncă și în ceea ce privește locurile în care societatea își desfășoară activitatea, ar trebui să se furnizeze informații cu privire la procedurile de aplicare a modalităților referitoare la drepturile de informare, consultare și participare a angajaților la societățile comerciale beneficiare, precum și privind modul în care fiecare dintre acești factori se aplică în cazul filialelor societății. Această cerință nu se aplică însă în cazul în care singurii angajați ai societății sunt cei din organul administrativ. Înainte de luarea deciziei privind raportul, reprezentanții angajaților societății care efectuează divizarea transfrontalieră sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanți, angajații înșiși ar trebui să fie informați și consultați cu privire la propunerea de divizare. În mod similar, după caz, organismul înființat în scopul informării și consultării transnaționale în conformitate cu Directiva 2009/38/CE sau 2001/86/CE, ar trebui, de asemenea, informat și consultat în consecință. Prezentarea raportului ar trebui să se facă fără a aduce atingere niciuneia din procedurilor de informare și consultare aplicabile, care au fost instituite la nivel național în urma punerii în aplicare a Directivei 2002/14/CE sau a Directivei 2009/38/CE.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(43a)  În cazul în care organul administrativ sau de conducere al societății care face obiectul divizării primește, în timp util, un aviz din partea reprezentanților angajaților sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanți, din partea angajaților înșiși, astfel cum se prevede în legislația națională sau, după caz, de la organismul înființat în scopul informării și consultării transnaționale, în conformitate cu Directiva 2009/38/CE sau 2001/86/CE, membrii ar trebui informați cu privire la acest lucru, iar avizul respectiv ar trebui anexat la raport. Organul administrativ sau de conducere al societății care intenționează să efectueze divizarea transfrontalieră ar trebui să furnizeze un răspuns motivat cu privire la avizul furnizat de reprezentanții angajaților și, dacă este cazul, de organismul înființat în scopul informării și consultării transnaționale în conformitate cu Directiva 2009/38/CE sau 2001/86/CE, înainte de data adunării generale.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(43b)  Pentru a putea efectua o analiză a raportului, societatea care efectuează divizarea transfrontalieră ar trebui să furnizeze reprezentanților angajaților, sindicatelor reprezentate în cadrul societății și, după caz, organismului înființat în scopul informării și consultării transnaționale, în conformitate cu Directiva 2009/38/CE sau 2001/86/CE, aceste resurse financiare și materiale necesare pentru a le permite să aplice în mod corespunzător drepturile care decurg din prezenta directivă, cum ar fi, de exemplu, accesul la un computer privat și protejat cu parolă, o conexiune securizată la internet, săli de reuniune, timp liber pentru reuniuni, costurile de organizare a reuniunilor și, dacă este necesar, serviciile de interpretare, cazarea și cheltuielile de deplasare.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(44)  Pentru a furniza informații angajaților, societatea care face obiectul divizării ar trebui să pregătească un raport în care să explice implicațiile propunerii de divizare transfrontalieră pentru angajați. În raport ar trebui să se explice în special care ar urma să fie implicațiile divizării transfrontaliere propuse cu privire la menținerea locurilor de muncă ale angajaților, dacă ar urma să se producă schimbări importante în condițiile de muncă și în ceea ce privește locurile în care societatea își desfășoară activitatea, precum și modul în care s-ar corela fiecare dintre acești factori cu filialele societății. Prezentarea raportului ar trebui să se facă fără a aduce atingere procedurilor de informare și consultare aplicabile, care au fost instituite la nivel național în urma punerii în aplicare a Directivei 2001/23/CE, 2002/14/CE sau 2009/38/CE.

eliminat

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(45)  Pentru a asigura exactitatea informațiilor furnizate în proiectul de divizare și în rapoartele adresate membrilor și angajaților și pentru a furniza elementele concrete necesare pentru a evalua dacă divizarea propusă constituie un aranjament artificial, neputând în acest caz să fie autorizată, ar trebui să se solicite întocmirea unui raport de către un expert independent care să evalueze planul de divizare. Pentru a garanta independența expertului, acesta ar trebui numit de către autoritatea competentă, în urma unei cereri depuse de societate. În acest context, raportul expertului ar trebui să prezinte toate informațiile relevante pentru a permite autorității competente din statul membru al societății care face obiectul divizării să ia o decizie în cunoștință de cauză privind eliberarea sau nu a certificatului prealabil divizării. În acest scop, expertul ar trebui să fie în măsură să obțină toate informațiile și documentele relevante și să facă toate investigațiile necesare pentru a colecta toate dovezile necesare. Expertul ar trebui să utilizeze informațiile, în special pe cele legate de cifra de afaceri netă, profit sau pierderi, numărul de angajați și componentele bilanțului, pe care societatea le-a colectat în vederea pregătirii situațiilor financiare în conformitate cu legislația Uniunii și cea națională. Cu toate acestea, pentru a proteja informațiile confidențiale, inclusiv secretele de afaceri ale societății, astfel de informații nu ar trebui să facă parte din raportul final al expertului, care ar urma să fie pus la dispoziția publicului.

(45)  Autoritățile competente ar trebui să poată evalua exactitatea informațiilor furnizate în proiectul de divizare și în raportul adresat membrilor și angajaților și pentru a furniza elementele concrete necesare pentru a evalua dacă divizarea propusă constituie un aranjament artificial, neputând în acest caz să fie autorizată, ar trebui să se solicite întocmirea unui raport de către un expert independent care să evalueze planul de divizare. Pentru a garanta independența expertului, acesta ar trebui numit de către autoritatea competentă, în urma unei cereri depuse de societate. În acest context, raportul expertului ar trebui să conțină toate informațiile relevante pentru a permite autorității competente din statul membru al societății care face obiectul divizării să ia o decizie în cunoștință de cauză privind eliberarea sau nu a certificatului prealabil divizării. În acest scop, autoritatea competentă ar trebui să fie în măsură să obțină toate informațiile relevante cum ar fi cifra de afaceri netă, profit sau pierderi, numărul de angajați și componentele bilanțului, pe care societatea le-a colectat în vederea pregătirii situațiilor financiare în conformitate cu legislația Uniunii și cea națională, precum și toate documentele aferente realizării investigațiilor necesare pentru a colecta dovezile de care este nevoie și aferente evaluării divizării transfrontaliere propuse, cu toate elementele concrete furnizate de companie. Cu toate acestea, pentru a proteja informațiile confidențiale, inclusiv secretele de afaceri ale societății, astfel de informații nu ar trebui să facă parte din raportul final, care ar urma să fie pus la dispoziția publicului. Autoritatea competentă ar trebui să poată recurge la un expert independent. Expertul ar trebui să fie ales de pe o listă întocmită de autoritatea competentă și nu ar trebui să aibă nicio legătură anterioară sau actuală cu societatea în cauză. Expertul ar trebui să dispună de expertiză relevantă, în special în domeniul dreptului societăților comerciale, al fiscalității și al dreptului fiscal, al securității sociale și al dreptului muncii.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(46)  Cu scopul de a evita costurile și sarcinile administrative disproporționate pentru societățile comerciale mai mici care efectuează divizări transfrontaliere, microîntreprinderile și întreprinderile mici, astfel cum sunt definite în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003, ar trebui să fie exceptate de la obligația întocmirii unui raport de către un expert independent.

eliminat

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(47)  Pe baza proiectului de divizare transfrontalieră și a rapoartelor, adunarea generală a membrilor societății care face obiectul divizării ar trebui să decidă dacă aprobă sau nu proiectul. Este important ca majoritatea necesară pentru un astfel de vot să fie suficient de ridicată pentru a se asigura faptul că decizia de divizare este una colectivă.

(47)  Pe baza proiectului de divizare transfrontalieră și a rapoartelor, adunarea generală a membrilor societății care face obiectul divizării ar trebui să decidă dacă aprobă sau nu proiectul. Este important ca majoritatea necesară pentru un astfel de vot să fie suficient de ridicată pentru a se asigura faptul că decizia de divizare este una colectivă. Înainte de luarea unei decizii, orice drepturi de informare și consultare aplicabile anterior ar trebui respectate pentru ca un aviz al reprezentanților angajaților să fie luat în considerare în conformitate cu Directiva 2002/14/CE și, dacă este cazul, cu Directivele 2009/38/CE și 2001/86/CE. În plus, membrii ar trebui să aibă dreptul de a vota cu privire la orice înțelegere privind participarea salariaților, dacă și-au rezervat acest drept în cadrul adunării generale.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(50)  Pentru a garanta o protecție adecvată a creditorilor în cazul în care nu sunt mulțumiți de protecția oferită de societate în proiectul de divizare transfrontalieră, creditorii care sunt prejudiciați de divizarea transfrontalieră pot solicita garanții adecvate autorității judiciare sau administrative competente din statul membru al societății care face obiectul divizării. Pentru a facilita evaluarea prejudiciilor, ar trebui stabilite anumite prezumții în temeiul cărora, în cazul în care riscul ca un creditor să fie prejudiciat este redus, să se considere că acesta nu este prejudiciat de divizarea transfrontalieră. Prezumția ar trebui să se aplice dacă în raportul expertului independent se concluzionează că nu există o probabilitate rezonabilă de prejudiciere a creditorilor sau dacă creditorii beneficiază de un drept la plată din partea societății rezultate în urma divizării sau a unei părți terțe garante cu o valoare echivalentă cu creanța inițială a creditorului, a cărui executare poate fi cerută în fața aceleiași jurisdicții ca în cazul creanței inițiale. Protecția creditorilor prevăzută în prezenta directivă ar trebui să se aplice fără a se aduce atingere legislației naționale din statul membru al societății care face obiectul divizării privind plățile datorate organismelor publice, în special privind impozitele sau contribuțiile la asigurările sociale.

(50)  Pentru a garanta o protecție adecvată a creditorilor în cazul în care nu sunt mulțumiți de protecția oferită de societate în proiectul de divizare transfrontalieră, creditorii care sunt prejudiciați de divizarea transfrontalieră pot solicita garanții adecvate autorității judiciare sau administrative competente din statul membru al societății care face obiectul divizării. Pentru a facilita evaluarea prejudiciilor, ar trebui stabilite anumite prezumții în temeiul cărora, în cazul în care riscul ca un creditor să fie prejudiciat este redus, să se considere că acesta nu este prejudiciat de divizarea transfrontalieră. Prezumția ar trebui să se aplice dacă creditorii beneficiază de un drept la plată din partea societății rezultate în urma divizării sau a unei părți terțe garante cu o valoare echivalentă cu creanța inițială a creditorului, a cărui executare poate fi cerută în fața aceleiași jurisdicții ca în cazul creanței inițiale. Protecția creditorilor prevăzută în prezenta directivă ar trebui să se aplice fără a se aduce atingere legislației naționale din statul membru al societății care face obiectul divizării privind plățile datorate organismelor publice, în special privind impozitele sau contribuțiile la asigurările sociale.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(51)  Pentru a asigura o repartizare adecvată a sarcinilor între statele membre și un control ex ante eficace și eficient al divizărilor transfrontaliere, autoritatea competentă din statul membru al societății care face obiectul divizării ar trebui să fie competentă să elibereze un certificat prealabil divizării, fără care autoritățile statelor membre ale societăților beneficiare nu ar trebui să poată finaliza procedura de divizare transfrontalieră.

(51)  Pentru a asigura o repartizare adecvată a sarcinilor între statele membre și un control ex ante eficace și eficient al divizărilor transfrontaliere, atât statul membru al companiei care face obiectul divizării, cât și statele membre ale societăților beneficiare ar trebui să desemneze o instanță judecătorească, un notar sau o altă autoritate competentă corespunzătoare. În special, autoritatea competentă din statele membre ale societății care face obiectul divizării ar trebui să fie competentă să elibereze un certificat prealabil divizării, fără care autoritățile statelor membre ale societăților beneficiare nu ar trebui să poată finaliza procedura de divizare transfrontalieră. Statele membre se asigură că autoritățile competente desemnate instituie mecanisme de coordonare adecvate cu alte autorități și organisme din statul membru respectiv care lucrează în domeniile de politică vizate de prezenta directivă și, după caz, ar trebui să consulte alte autorități relevante care sunt competente în diferitele domenii vizate de divizarea transfrontalieră. Decizia de eliberare a unui certificat prealabil divizării de către autoritatea competentă din statul membru al societății care face obiectul divizării sau orice aprobare de către autoritatea competentă din statele membre ale societăților beneficiare nu exclude nicio procedură sau decizie ulterioară a autorităților din statele membre cu privire la alte domenii juridice relevante.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(52)  Eliberarea certificatului prealabil divizării de către statul membru al societății care face obiectul divizării ar trebui să fie verificată pentru a se garanta legalitatea divizării transfrontaliere. Autoritatea competentă ar trebui să decidă cu privire la eliberarea certificatului prealabil divizării în termen de o lună de la data la care societatea depune o cerere în acest sens, cu excepția cazului când are motive serioase de îngrijorare cu privire la existența unui aranjament artificial ce vizează a obține avantaje fiscale necuvenite sau a prejudicia în mod nejustificat drepturile legale sau contractuale ale angajaților, ale creditorilor sau ale membrilor. Într-un astfel de caz, autoritatea competentă ar trebui să efectueze o evaluare aprofundată. Aceasta nu ar trebui însă efectuată în mod sistematic, ci de la caz la caz, atunci când există indicii serioase cu privire la existența unui aranjament artificial. În scopul evaluării, autoritățile competente ar trebui să ia în considerare cel puțin o serie de factori prevăzuți în prezenta directivă, de care ar trebui să se țină seama cu titlu orientativ, în cadrul unei evaluări globale, și nu separat. Pentru a nu împovăra societățile comerciale cu o procedură excesiv de lungă, această evaluare aprofundată ar trebui, în orice caz, să se încheie în termen de două luni de la informarea societății cu privire la efectuarea unei evaluări aprofundate.

(52)  Eliberarea certificatului prealabil divizării de către statul membru al societății care face obiectul divizării ar trebui să fie verificată pentru a se garanta legalitatea divizării transfrontaliere. Autoritatea competentă ar trebui să decidă cu privire la eliberarea certificatului prealabil divizării în termen de două luni de la data primirii tuturor documentelor și informațiilor necesare, cu excepția cazului când are motive serioase de îngrijorare cu privire la existența unui aranjament artificial sau că divizarea nu implică de fapt desfășurarea unei activități economice reale. Într-un astfel de caz, autoritatea competentă ar trebui să efectueze o evaluare aprofundată. Aceasta nu ar trebui însă efectuată în mod sistematic, ci de la caz la caz, atunci când există indicii serioase cu privire la existența unui aranjament artificial. În scopul evaluării, autoritățile competente ar trebui să ia în considerare cel puțin o serie de factori prevăzuți în prezenta directivă, de care ar trebui să se țină seama cu titlu orientativ, în cadrul unei evaluări globale, și nu separat. Ori de câte ori autoritatea competentă evaluează dacă divizarea implică desfășurarea efectivă a unei activități economice reale, ea ar trebui să verifice, în special, dacă societatea are un sediu comercial fix în toate statele membre ale societăților beneficiare, care are aparența obiectivă a permanenței, dacă dispune de un organ de conducere, de personal, de echipamente, de sedii și de active și dacă este dotată din punct de vedere material pentru a negocia în mod autonom afaceri cu părți terțe și ar trebui să analizeze dacă societatea a decis să delege gestionarea societății unor directori, administratori sau reprezentanți legali angajați de la o parte terță independentă prin intermediul unui contractant de servicii. Pentru a nu împovăra societățile comerciale cu o procedură excesiv de lungă, această evaluare aprofundată ar trebui, în orice caz, să se încheie în termen de două luni de la informarea societății cu privire la efectuarea unei evaluări aprofundate.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(53)  După primirea certificatului prealabil divizării și după verificarea faptului că sunt îndeplinite cerințele în materie de constituire în statele membre ale societăților beneficiare, autoritățile competente din statele membre ale societăților beneficiare ar trebui să înregistreze societățile în propriile registre ale comerțului. Autoritatea competentă din statul membru al societății care face obiectul divizării poate radia societatea din propriul registru numai după înregistrarea menționată anterior. Nu ar trebui să fie posibil ca autoritățile competente din statele membre ale societăților beneficiare să conteste exactitatea informațiilor care figurează în certificatul prealabil divizării.

(53)  După primirea certificatului prealabil divizării și după verificarea faptului că sunt îndeplinite cerințele în materie de constituire în statele membre ale societăților beneficiare, autoritățile competente din statele membre ale societăților beneficiare ar trebui să înregistreze societățile în propriile registre ale comerțului. Autoritatea competentă din statul membru al societății care face obiectul divizării poate radia societatea din propriul registru numai după înregistrarea menționată anterior. Nu ar trebui să fie posibil ca autoritățile competente din statele membre ale societăților beneficiare să conteste exactitatea informațiilor care figurează în certificatul prealabil divizării. Cu toate acestea, dacă în decurs de doi ani de la data la care divizarea transfrontalieră produce efecte, sunt aduse în atenția autorităților competente informații noi referitoare la respectiva divizare transfrontalieră, care sugerează că a avut loc o încălcare a dispozițiilor prezentei directive, autoritățile competente ar trebui să revizuiască evaluarea faptelor cazului respectiv și ar trebui să aibă competența de a impune sancțiuni eficace, proporționale și disuasive, în cazul unor aranjamente artificiale.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(55)  În scopul de a se asigura că participarea angajaților nu este prejudiciată în mod nejustificat ca urmare a unei divizări transfrontaliere, în cazul în care societatea care face obiectul divizării transfrontaliere funcționează pe baza unui sistem de participare a angajaților, societățile beneficiare ar trebui să fie obligate să adopte o formă juridică permițând exercitarea dreptului de participare, inclusiv prin prezența reprezentanților angajaților în organele de supraveghere sau de conducere corespunzătoare ale societăților. În plus, într-un astfel de caz, ar trebui să aibă loc negocieri de bună credință între societatea comercială și angajații săi, în conformitate cu procedura prevăzută în Directiva 2001/86/CE, în scopul de a găsi o soluție amiabilă care să respecte atât dreptul societății de a efectua o divizare transfrontalieră, cât și drepturile de participare ale angajaților. Ca urmare a acestor negocieri ar trebui să se aplice, mutatis mutandis, fie acordul ad hoc sau soluția convenită, fie, în lipsa unui acord, normele standard, astfel cum figurează în anexa la Directiva 2001/86/CE. Pentru a proteja fie soluția convenită, fie aplicarea acestor norme standard, societatea nu ar trebui să fi în măsură să eludeze drepturile de participare prin efectuarea unor transformări, divizări sau fuziuni subsecvente la nivel național sau transfrontalier în termen de 3 ani.

(55)  În scopul de a se asigura că participarea angajaților nu este prejudiciată în mod nejustificat ca urmare a unei divizări transfrontaliere, în cazul în care societatea care face obiectul divizării transfrontaliere funcționează pe baza unui sistem de participare a angajaților, societățile beneficiare ar trebui să fie obligate să adopte o formă juridică permițând exercitarea dreptului de participare, inclusiv prin prezența reprezentanților angajaților în organele de supraveghere sau de conducere corespunzătoare ale societăților. În plus, într-un astfel de caz, ar trebui să aibă loc negocieri de bună credință între societatea comercială și angajații săi. Cât mai curând posibil după publicarea proiectului de divizare, societatea care urmează să facă obiectul divizării ar trebui să ia măsurile necesare, inclusiv să furnizeze informații despre identitatea societăților participante, a filialelor sau unităților în cauză și despre numărul de angajați, pentru a începe negocierile cu reprezentanții angajaților societăților sau, după caz, cu organismul înființat în scopul informării și consultării transnaționale, în conformitate cu Directivele 2009/38/CE sau 2001/86/CE, cu privire la modalitățile de implicare a angajaților în societatea sau societățile rezultate în urma divizării, în conformitate cu procedura prevăzută în Directiva 2001/86/CE, în scopul de a găsi o soluție amiabilă care să respecte atât dreptul societății de a efectua o divizare transfrontalieră, cât și drepturile de participare ale angajaților. Ca urmare a acestor negocieri ar trebui să se aplice, mutatis mutandis, fie acordul ad hoc sau soluția convenită, fie, în lipsa unui acord, normele standard, astfel cum figurează în anexa la Directiva 2001/86/CE. Pentru a proteja fie soluția convenită, fie aplicarea acestor norme standard, societatea nu ar trebui să fi în măsură să eludeze drepturile de participare prin efectuarea unor transformări, divizări sau fuziuni subsecvente la nivel național sau transfrontalier în termen de șase ani. În cazul în care, în cei șase ani de după divizarea transfrontalieră, se depășește pragul aplicabil pentru participarea angajaților prevăzut de legislația statului membru al societății care face obiectul divizării, ar trebui să se aplice același nivel și aceleași elemente ale participării angajaților, așa cum ar fi fost prevăzut în mod legal în cazul în care societatea ar fi atins pragul relevant în statul membru al societății care face obiectul divizării, și să se inițieze noi negocieri.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(56)  Pentru a preveni eludarea drepturilor de participare ale angajaților prin intermediul unei divizări transfrontaliere, societatea care efectuează o divizare și care este înscrisă în statul membru care prevede asigurarea drepturilor de participare ale angajaților nu ar trebui să fie în măsură să efectueze divizarea transfrontalieră fără a iniția mai întâi negocieri cu angajații sau cu reprezentanții acestora, atunci când numărul mediu de persoane angajate în această societate este egal cu patru cincimi din pragul național de la care participarea angajaților devine obligatorie.

(56)  Pentru a preveni eludarea drepturilor de participare ale angajaților prin intermediul unei divizări transfrontaliere, societatea care efectuează o divizare și care este înscrisă în statul membru care prevede asigurarea drepturilor de participare ale angajaților nu ar trebui să fie în măsură să efectueze divizarea transfrontalieră fără a iniția mai întâi negocieri cu angajații sau cu reprezentanții acestora, atunci când numărul mediu de persoane angajate în această societate este egal cu patru cincimi din pragul național de la care participarea angajaților devine obligatorie. Statele membre ar trebui să se asigure că reprezentanții salariaților, aflați în exercițiul funcțiunii, beneficiază de protecție și garanții suficiente pentru a le permite să își îndeplinească corespunzător obligațiile care le-au fost încredințate.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(56a)  După efectuarea divizării, societatea care efectuează divizarea transfrontalieră continuă să respecte aceleași termene și condiții convenite în eventualele contracte colective aplicabile societății înaintea divizării, până la data rezilierii sau a expirării contractelor colective sau până la data intrării în vigoare sau a aplicării unui alt contract colectiv, în conformitate cu Directiva 2001/23/CE.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(58)  Prevederile prezentei directive nu aduc atingere dispozițiilor legale sau administrative, printre care se numără și cele legate de asigurarea respectării regulilor financiare aplicabile în transformările, fuziunile și divizările transfrontaliere, din legislațiile naționale aferente sistemului fiscal al statelor membre sau al diviziunilor teritorial-administrative ale acestora.

(58)  Prevederile prezentei directive nu aduc atingere dispozițiilor legale sau administrative, printre care se numără și cele legate de asigurarea respectării regulilor financiare aplicabile în transformările, fuziunile și divizările transfrontaliere, din legislațiile naționale aferente sistemului fiscal al statelor membre sau al diviziunilor teritorial-administrative ale acestora. De exemplu, în anumite cazuri, statele membre de plecare pot impozita câștigurile de capital nerealizate, în momentul transformării transfrontaliere a unei societăți comerciale. În astfel de cazuri, statele membre ar trebui să fie în măsură (i) să ofere societăților comerciale opțiunea de a alege între plata imediată a impozitului sau amânarea plății până la realizarea valorilor, cu cerința de a plăti dobândă; (II) să solicite plata în rate; și (iii) să solicite societății să furnizeze garanții numai în urma unei evaluări prealabile a riscului de nerecuperare a impozitului.

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(61)  Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute, în special, de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(61)  Prezenta directivă asigură respectarea deplină a drepturilor fundamentale și a principiilor recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv dreptul de stabilire în orice stat membru [articolul 15 alineatul (2)], libertatea de a desfășura o activitate comercială (articolul 16), dreptul lucrătorilor la informare și la consultare în cadrul întreprinderii (articolul 27), dreptul de negociere și de acțiune colectivă (articolul 28), dreptul la protecție în cazul concedierii nejustificate (articolul 30), dreptul la condiții de muncă echitabile și corecte (articolul 31), dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil (articolul 47), precum și dreptul la protecția datelor cu caracter personal (articolul 8).

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(63)  Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a prezentei directive. În temeiul punctului 22 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016⁵² privind o mai bună legiferare încheiat între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană, evaluarea ar trebui să se bazeze pe cele cinci criterii – eficiență, eficacitate, relevanță, coerență și valoare adăugată – și ar trebui să constituie punctul de pornire al evaluării impactului eventualelor măsuri viitoare.

(63)  Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a prezentei directive. Ea ar trebui să examineze impactul directivei asupra economiei, competitivității și creșterii. În temeiul punctului 22 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016⁵² privind o mai bună legiferare încheiat între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană, evaluarea ar trebui să se bazeze pe cele cinci criterii – eficiență, eficacitate, relevanță, coerență și valoare adăugată – și ar trebui să constituie punctul de pornire al evaluării impactului eventualelor măsuri viitoare. În evaluarea sa, Comisia ar trebui să ia în considerare și nivelul de protecție oferit angajaților, creditorilor și acționarilor minoritari, ca urmare a aplicării prezentei directive.

_________________

_________________

⁵² JO L123, 12.5. 2016, p. 1.

⁵² JO L123, 12.5. 2016, p. 1.