Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 174 din Tratatul CE,

–   având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind consolidarea capacității de răspuns a Uniunii în caz de catastrofe (COM(2008)0130),

–   având în vedere raportul înaintat de Michel Barnier la data de 9 mai 2006 intitulat "Pentru o forță europeană de protecție civilă: ajutorul european",

–   având în vedere punctul 12 al concluziilor președinției Consiliului European de la Bruxelles din 15 și 16 iunie 2006 privind capacitatea de reacție a Uniunii la situații de urgență, crize și catastrofe,

–   având în vedere concluziile Consiliului din decembrie 2007 privind dezvoltarea și crearea unui sistem de alertă rapidă general și a unui sistem de alertă rapidă dedicat în special valurilor tsunami din Atlanticul de Nord Est și din zona mediteraneană,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind catastrofele naturale și cele provocate de om, atât în Uniunea Europeană, cât și în afara ei, care invitau Comisia și statele membre să contribuie, în strânsă cooperare, la măsurile de protecție civilă în caz de catastrofe naturale, cu scopul de a preveni și de a reduce la minim impactul devastator al acestora, în special prin punerea la dispoziție de resurse suplimentare de protecție civilă,

–   având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui Fond de solidaritate al Uniunii Europene (COM (2005)0108) și poziția Parlamentului adoptată în primă lectură la 18 mai 2006(1),

–   având în vedere Consensul european privind ajutorul umanitar stabilit de comun acord de către Consiliu şi reprezentanţii guvernelor statelor membre reuniţi în cadrul Consiliului, Parlamentul European şi Comisia la 18 decembrie 2007(2),

–   având în vedere orientările privind utilizarea resurselor militare şi de protecţie civilă în cadrul operaţiunilor de ajutorare în caz de catastrofă (directivele de la Oslo) revizuite la 27 noiembrie 2006,

–   având în vedere orientările privind utilizarea resurselor militare şi de protecţie civilă pentru sprijinirea acţiunilor umanitare ale Organizaţiei Naţiunilor Unite în situaţii complexe de urgenţă complexe (directivele RMPC) din martie 2003,

–   având în vedere articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât numărul catastrofelor naturale și al celor provocate de om, cum ar fi inundaţiile,care cauzează daune omului, economiei, mediului şi culturii este în creștere, fiind astfel necesară consolidarea nu numai a capacităţii de reacție a UE, dar și intensificarea măsurilor de prevenire și de redresare;

B.   întrucât problemele legate de incendiile forestiere și de secete vor deveni din ce în ce mai acute odată cu creșterea frecvenței verilor extrem de secetoase și întrucât experiențele din anii trecuți, cât și cele recente, subliniază necesitatea consolidării capacității de prevenire, pregătire și reacție a protecției civile comunitare în ceea ce privește incendiile forestiere și alte incendii grave;

C.   întrucât în prezent nu există la nivelul UE orientări referitoare la prevenirea incendiilor de pădure;

D.   întrucât statele membre rămân responsabile de menținerea unor politici funciare care să nu ofere stimulente perverse pentru incendierea pădurilor indusă de factorul uman în vederea modificării statutului terenurilor;

E.   întrucât Cartea verde a Comisiei intitulată "Adaptarea la schimbările climatice în Europa" (COM(2007)0354) subliniază că schimbările climatice vor determina o creștere a frecvenței fenomenelor meteorologice extreme în Europa, conducând la un risc ridicat de prejudiciere a oamenilor, a infrastructurii și a mediului;

F.   întrucât consolidarea capacității de reacție a Uniunii în caz de catastrofe necesită o abordare care să includă prevenirea, pregătirea, reacția și redresarea la nivel național, european și internațional;

G.   întrucât numărul mare de incendii din sudul Europei în 2007, precum și amploarea acestora, sunt rezultatul unui număr de factori, inclusiv al schimbărilor climatice, o delimitare și o îngrijire neadecvată a pădurilor, precum și o combinație de cauze naturale și neglijențe umane, dar și al unor acțiuni criminale, și întrucât numărul incendiilor de pădure de la începutul primăverii 2008 ar trebui să dea un semnal de alarmă că asemenea incidente s-ar putea repeta în vara viitoare,

H.   întrucât este nevoie de o mai bună coordonare între Consiliu, Comisie și statele membre în ceea ce privește nu numai acțiunile preventive, ci și întregul ciclu al unei catastrofe până la etapele finale de redresare, în colaborare strânsă cu Parlamentul European;

I.   întrucât catastrofele actuale sunt adesea de natură transfrontalieră și necesită reacții multilaterale coordonate, având în vedere, în același timp, consecințele economice și sociale nefaste pe care le au catastrofele naturale asupra economiilor regionale, asupra activității de producție și asupra turismului,

J.   întrucât, în contextul creșterii frecvenței catastrofelor naturale grave la nivel mondial, al agravării efectelor suferite de categoriile cele mai sărace ale populației, actorii de la nivelul Uniunii Europene trebuie să-și coordoneze eforturile pentru a garanta acordarea, într-un mod eficace, a asistenţei umanitare victimelor și pentru a reduce vulnerabilitatea acestora;

K.   întrucât lipsa unor sisteme și norme de avertizare comune constituie o problemă semnificativă în contextul mobilității crescânde a cetățenilor pe teritoriul Uniunii și al țărilor terțe,

L.   întrucât Uniunea Europeană trebuie să recunoască caracterul specific al catastrofelor naturale care survin în zona mediteraneană sub formă de secetă și de incendii și să își adapteze în mod corespunzător instrumentele în materie de prevenire, de cercetare, de gestionare a riscurilor, de protecție civilă și de solidaritate;

1.   salută comunicarea Comisiei privind consolidarea capacității de răspuns a Uniunii în caz de catastrofe, menţionată anterior, precum și obiectivul general de coerență, eficacitate și vizibilitate sporite în ceea ce privește reacția UE în caz de catastrofe;

2.   consideră consolidarea capacității prevenire și de reacție a Uniunii în caz de catastrofe ca fiind un obiectiv politic prioritar pentru Uniunea Europeană și consideră că ar trebui mobilizate toate mijloacele pentru realizarea acestui obiectiv, mai ales în ceea ce priveşte inundaţiile masive care s-au produs în ultimii ani;

3.   subliniază că abordarea Comisiei privind catastrofele naturale și cele provocate de om survenite în UE sau în țările terțe ar trebui să fie sub toate aspectele coerentă și consecventă cu Comunicarea acesteia intitulată "Șansa oferită Europei de schimbările climatice" (COM(2008)0030) și cu propunerea acesteia privind eforturile statelor membre de a-și reduce emisiile de gaze cu efect de seră, pentru a îndeplini până în 2020 angajamentele Comunității privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră; subliniază că schimbările climatice reprezintă un factor esențial care determină frecvența sporită și gravitatea catastrofelor naturale și că politicile privind mediul și legislația privind schimbările climatice trebuie să constituie pilonii capacității de reacție a Uniunii în caz de catastrofe pentru a preveni prejudicierea ulterioară a oamenilor, a infrastructurii și a mediului;

4.   consideră că consecvența și coordonarea între diferitele domenii de politici și între diversele instituții de la nivel local, regional, naţional şi de la nivelul UE, vor conduce la o gestionare a catastrofelor mai eficace, mai integrată și mai vizibilă din partea UE;

5.   consideră că cooperarea cu țările candidate și cu țările care au statutul de candidat potențial în vederea îmbunătățirii capacităților acestora de a preveni și de a face față dezastrelor și sprijinul acordat cooperării regionale sunt în interesul reciproc al UE și al țărilor în cauză și este indicat, prin urmare, să fie dezvoltată și consolidată astfel încât să se garanteze complementaritatea și să se evite dublarea eforturilor depuse în cadrul actualelor inițiative bilaterale, regionale și internaționale;

6.   subliniază că activitățile planificate de Comisie cu scopul de a dezvolta o bază de date care să includă scenarii de catastrofe, capacitățile necesare și cele disponibile și impactul diferitelor opțiuni de acoperire a lacunelor identificate nu ar trebui folosite drept pretext pentru amânarea unor propuneri importante pentru protecția cetățenilor, a proprietății sau a mediului în caz de catastrofe;

7.   subliniază că abordarea Comisiei ar trebui să acopere întregul ciclu al unei catastrofe, de la prevenire la redresare, atât în cazul catastrofelor naturale, inclusiv secetele deosebit de grave, cât și în cazul celor provocate de om, indiferent dacă au loc în Uniune sau în țări terțe, și că este de nevoie de acțiuni suplimentare în domeniile cuprinse în comunicarea Comisiei;

8.   salută prezentarea de către Comisie a unui plan de acţiune pentru implementarea Consensului european privind ajutorul umanitar, ca o contribuţie importantă în direcţia unui ajutor umanitar european eficace, bine coordonat şi intensificat;

9.   accentuează importanţa consolidării capacităţii globale de reacţie şi, prin urmare, recunoaşte rolul factorilor importanţi, cum ar fi ONU, Mişcarea de Cruce Roşie şi ONG-urile în zonele din ţările terţe predispuse la dezastre;

10.   reaminteşte că utilizarea în ţările terţe a resurselor de protecţie civilă şi a dotărilor militare ca reacţie la urgenţele umanitare trebuie să se realizeze în conformitate cu orientările internaţionale existente, ca, de exemplu, Orientările de la Oslo şi Orientările RMPC, îndeosebi pentru a menţine conformitatea cu principiile umanitare ale neutralităţii, omeniei, imparţialităţii şi independenţei; subliniază că, atunci are loc într-o situaţie de criză umanitară, utilizarea resurselor de protecţie civilă ar trebui să corespundă necesităţilor şi să fie complementară ajutorului umanitar şi coerentă cu acesta;

11.   invită Comisia și statele membre să nu se axeze numai pe abordări bazate pe risc în pregătirea pentru evenimente extreme, ci să abordeze și moduri de a reduce vulnerabilitatea la nivelul politicilor UE, prin intermediul unei planificări corespunzătoare și prin adoptarea în timp util a unor măsuri de reducere a riscurilor, luând în considerare, atunci când este necesar, politicile și legislația privind mediul și schimbările climatice;

12.   își reiterează poziția potrivit căreia unicul obiectiv urmărit de Comunitate prin acordarea de asistență umanitară și în domeniul protecției civile țărilor terțe îl constituie prevenirea sau atenuarea suferințelor umane, iar această asistență ar trebui să se bazeze în mod exclusiv pe nevoile victimelor și să respecte principiile umanitare fundamentale ale neutralității, imparțialității și nediscriminării;

13.   invită Comisia să prezinte urgent, nu mai târziu de sfârșitul anului 2008, propunerile referitoare la prevenirea catastrofelor în Uniunea Europeană, împreună cu o strategie UE de reducere a riscului de catastrofă în țările în curs de dezvoltare;

14.   reamintește că UE va sprijini activitățile pregătitoare desfășurate la nivel local în cadrul unor operațiuni umanitare și va include în politica sa de dezvoltare aspectul reducerii riscurilor de catastrofe;

15.   regretă că nu s-a dat curs propunerii făcute de fostul comisar european Michel Barnier de a crea o forță europeană de protecție civilă și subliniază, în acest context, necesitatea de a continua dezvoltarea unei capacități de reacție rapidă pe baza modulelor de protecție civilă ale statelor membre, în conformitate cu mandatul prezentat la reuniunea Consiliului European din 15 și 16 iunie 2006, și invită Comisia să elaboreze o propunere concretă în acest scop;

16.   regretă faptul că Consiliul pare să fi decis să nu continue adoptarea noului regulament privind Fondul de solidaritate UE (FSUE), în pofida sprijinului puternic acordat de Parlamentul European pentru revizuirea instrumentului existent; reamintește Consiliului că Parlamentul a adoptat cu majoritate covârșitoare poziția sa în prima lectură în mai 2006 și că dosarul relevant a fost blocat de Consiliu pe o perioadă mai mare de doi ani; își reafirmă convingerea că noul regulament privind FSUE, care, printre alte măsuri, coboară pragul de mobilizare a Fondului, va oferi Uniunii un unghi mai bun de abordare a prejudiciilor cauzate de catastrofe, într-un mod mai eficace mai flexibil și mai rapid; îndeamnă cu tărie Consiliul European să decidă să nu respingă acest regulament și să solicite revizuirea imediată a actualului FSUE;

17.   solicită Comisiei să mobilizeze, dacă este necesar, actualul FSUE, într-un mod cât mai flexibil și cât mai rapid; consideră că în cazul unei catastrofe naturale, este extrem de important ca resursele necesare din FSUE să fie imediat disponibile pentru a reduce suferința și pentru a răspunde nevoilor victimelor și ale rudelor apropiate ale acestora;

18.   invită Comisia să efectueze cercetări mai detaliate, în scopul ameliorării acțiunilor de prevenire a incendiilor forestiere și a metodelor de combaterea a incendiilor forestiere și să revizuiască amenajarea teritorială și utilizarea terenurilor; îndeamnă, prin urmare, statele membre să ia măsuri ferme pentru a îmbunătăți și a pune în aplicare cadrul legislativ privind protecția pădurilor și să se abțină de la activități de comercializare, reclasificare și privatizare, limitând în acest fel intruziunile și speculațiile; consideră că întreaga expertiză a UE, inclusiv cea legată de sistemele de satelit, ar trebui să fie utilizată în acest scop;

19.   invită Comisia să prezinte un pachet de instrumente obligatorii din punct de vedere juridic (de exemplu o directivă-cadru) menite să acopere lacunele din legislația existentă a UE, precum și din politicile și programele sale din domeniul prevenirii și reacției în caz de catastrofă;

20.   recomandă ca acest cadru cuprinzător să conțină trei piloni referitori la prevenire, în vederea consolidării capacităţii de prevenire de la nivelul mecanismelor existente în UE și de la nivelul abordărilor practicate în statele membre, elaborând astfel o nouă abordare-cadru privind prevenirea catastrofelor și susținând dezvoltarea ulterioară a cunoștințelor și a tehnologiei în materie de prevenire prin activități de cercetare și prin programele de dezvoltare la nivelul UE;

21.   recomandă ca propunerile referitoare la consolidarea capacității de reacție a UE în general să includă stabilirea unor resurse-cheie care să aibă o disponibilitate garantată de participare la operațiuni de protecție civilă în orice moment; afirmă că acestea ar trebui să se bazeze pe capacitățile naționale și, atunci când este nevoie, să includă acorduri cu alte părți;

22.   invită Comisia să valorifice pe deplin proiectul pilot din 2008 legat de incendiile forestiere și de acțiunile pregătitoare legate de capacitatea de reacție rapidă, pentru a experimenta încheierea de acorduri operaționale cu statele membre și cu alte părți, prin care să se pună la dispoziție capacități de reacție în orice moment pentru operațiunile europene de protecție civilă, și consideră că experienţele acumulate în acest fel vor putea fi utilizate în susţinerea unor viitoare propuneri legislative;

23.   sprijină activităţile destinate consolidării mijloacelor de intervenţie ale statelor membre în materie de protecţie civilă, în special prin schimburi de experţi şi de bune practici, prin exerciţii şi prin planuri de pregătire;

24.   reiterează solicitarea adresată Comisiei în rezoluţia acesteia adoptată la 18 mai 2006(3) referitoare la calamitățile naturale (incendii, secete, inundații), de a prezenta o directivă privind prevenirea și gestionarea incendiilor care să includă culegerea periodică de date, întocmirea hărților și identificarea zonelor de risc, elaborarea unor planuri de gestionare a riscurilor de incendiu, identificarea de către statele membre a resurselor alocate și a mijloacelor disponibile, coordonarea diferitelor administrații, cerințe minime de pregătire a echipelor, stabilirea răspunderilor în ceea ce privește mediul și a sancțiunilor corespunzătoare;

25.   îndeamnă Consiliul să adopte fără întârziere o decizie privind propunerea de regulament de instituire a FSUE pentru a oferi o definiţie mai exactă a criteriilor, precum şi a evenimentelor eligibile, inclusiv secetele, şi a permite astfel contracararea într-un mod mai eficace, mai flexibil flexibil şi mai rapid a pagubelor provocate de catastrofe, ţinând totodată seama de faptul că poziţia Parlamentului privind această chestiune a fost adoptată încă din mai 2006;

26.   consideră că, pentru a asigura integrarea necesară a activităților de prevenire și de reducere a riscului în caz de catastrofă în programele de fonduri structurale și de coeziune, orientările existente ar trebui îmbunătățite și ar trebui elaborate orientări noi, solicită, în special, acordarea condiționată a fondurilor prin instrumentele financiare comunitare și rambursarea ajutoarelor comunitare în cazul utilizării necorespunzătoare a acestora, precum nerealizarea planurilor de împădurire și/sau nerespectarea altor condiții obligatorii; solicită, de asemenea, să se finanţeze prin programele comunitare campanii de sensibilizare în domeniul prevenirii și măsuri educative;

27.   consideră că propunerile Comisiei privind consolidarea capacități de reacție a Uniunii în caz de catastrofe ar trebui să valorifice expertiza comună în materie de localizare geografică a regiunilor ultraperiferice și a țărilor și teritoriilor de peste mări;

28.   îndeamnă statele membre, în special pe cele afectate de catastrofele naturale, să folosească în mod optim oportunitățile de finanțare prevăzute de fondurile structurale și de celelalte fonduri comunitare în cadrul perioadei actuale de programare 2007-2013 și să includă, dacă este necesar, acțiunile și proiectele preventive ca pe acțiuni prioritare în cadrul programelor operaționale relevante;

29.   consideră că procedurile de mobilizare a FSUE trebuie să fie revizuite, pentru a accelera plata ajutoarelor; consideră, în special, că ar putea fi instituit în acest scop un sistem de plăți în avans bazat pe estimarea inițială a pagubelor directe, plățile ulterioare depinzând de calculele precise ale pagubelor directe totale și de dovada măsurilor de prevenire luate ca urmare a catastrofei;

30.   subliniază nevoia urgentă de consolidare a Centrului de monitorizare și informare (Monitoring and Information Centre) cu resursele umane și materiale necesare pentru a-i permite să susțină în mod activ operațiunile lansate de statele membre în cadrul mecanismului comunitar de protecţie civilă;

31.   invită Comisia să evalueze o gamă largă de opțiuni pentru a crea o rețea europeană durabilă de formare, responsabilă cu reacția în caz de catastrofă, care să ofere asistență în toate etapele de gestionare a catastrofelor, și să prezinte cât mai curând posibil propuneri pentru o astfel de structură, solicită, în plus, continuarea consolidării nivelului de pregătire a serviciilor de protecție civilă precum și a capacității echipelor și modulelor din diferite state membre de a acționa în cooperare;

32.   readuce în atenție concluziile Consiliului European din decembrie 2007 privind crearea și stabilirea unor sisteme de alertă timpurie în UE și stabilirea unui sistem de alertă timpurie destinat valurilor de tip tsunami din Atlanticul de Nord-Est și din zona mediteraneană; reiterează necesitatea unor noi inițiative din partea statelor membre și a Comisiei pentru îmbunătățirea sistemelor de alertă timpurie și a semnalelor de alertă în caz de catastrofe;

33.   solicită Comisiei să includă în propunerile sale de revizuire bugetară 2008/2009 chestiunea finanțării comunitare adecvate pentru prevenire, pregătire, reacție și redresare în caz de catastrofe;

34.   invită Comisia să asigure eficiența numărului unic de urgență la nivel european 112;

35.   solicită cu insistență recunoașterea la nivel comunitar a caracterului specific al catastrofelor naturale care afectează regiunile mediteraneene, cum ar fi secetele și incendiile forestiere, și adaptarea adecvată a instrumentelor comunitare din domeniul prevenirii, analizei și gestionării riscurilor, al protecției civile și al solidarității, astfel încât fiecare stat membru să poată reacționa mai bine la acest tip de catastrofe;

36.   solicită insistent să se recunoască că este nevoie de o finanţare comunitară mai consistentă pentru măsurile preventive;

37.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 297 E, 7.12.2006, p. 331. (2) JO C 25, 30.1.2008, p. 1. (3) JO C 297 E, 7.12.2006, p. 375.