Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația Mileniului a Organizației Națiunilor Unite din 8 septembrie 2000,

–  având în vedere Rezoluția intitulată „Respectarea promisiunii: uniți pentru atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului”, adoptată de Adunarea Generală la reuniunea plenară de la nivel înalt a Adunării Generale a ONU privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, cu ocazia celei de-a șaizeci și cincea sesiuni a sa din 2010,

–  având în vedere cea de a patra Conferință mondială privind femeile desfășurată la Beijing în septembrie 1995, Declarația și Platforma de acțiune adoptate la Beijing, precum și documentele finale ulterioare, adoptate în sesiunile speciale Beijing +5, Beijing+10 și Beijing+15 ale ONU, referitoare la acțiunile și inițiativele ulterioare pentru punerea în aplicare a Declarației și a Platformei de acțiune de la Beijing, adoptate la 9 iunie 2000, 11 martie 2005 și, respectiv, 2 martie 2010, în cadrul cărora statele membre s-au angajat să ia măsuri pentru a promova egalitatea de gen între bărbați și femei în 12 domenii,

–  având în vedere Programul de acțiune de la Istanbul pentru țările cel mai puțin dezvoltate pentru decada 2011-2020,

–  având în vedere punerea în aplicare a Programului de acțiune al Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare (CIPD), hotărât la Cairo în 1994, care recunoaște că sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente sunt fundamentale pentru dezvoltarea durabilă,

–  având în vedere raportul Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), intitulat „Ce se întâmplă în a doua jumătate a perioadei? – Realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului”, publicat în ianuarie 2010,

–  având în vedere raportul Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) din 2010 privind dezvoltarea umană, intitulat „Căi către dezvoltarea umană”,

–  având în vedere raportul intitulat „Egalitatea de șanse între femei și bărbați – progresele înregistrate în 2012”, în care sunt evaluate îmbunătățirile în ceea ce privește aspectele legate de egalitatea de șanse între femei și bărbați în cadrul a opt ODM,

–  având în vedere raportul Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) din 2011 privind dezvoltarea umană,

–  având în vedere declarația finală adoptată în cadrul Conferinței ONU privind dezvoltarea durabilă (Rio+20) organizată la Rio de Janeiro, Brazilia, în perioada 20-22 iunie 2012,

–  având în vedere Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) adoptată în 1979 de Adunarea Generală a ONU, care definește noțiunea de discriminare față de femei și stabilește o agendă de acțiuni naționale pentru stoparea acestui tip de discriminare,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului și cadrul juridic al drepturilor omului,

–  având în vedere activitatea echipei de acțiune din cadrul sistemului ONU cu privire la agenda ONU de dezvoltare post-2015, condusă în comun de Departamentul ONU pentru afaceri economice și sociale (UN DESA) și PNUD, cu sprijinul agențiilor ONU și în consultare cu părțile interesate relevante,

–  având în vedere Raportul ONU din iunie 2012 destinat Secretarului General al ONU intitulat „Realizarea viitorului pe care ni-l dorim pentru toți”,

–  având în vedere activitatea Grupului la nivel înalt al Secretarului General al ONU format din persoane eminente cu privire la agenda de dezvoltare post-2015 și rezultatul Conferinței Rio+20,

–  având în vedere Consensul de la Monterrey, adoptat la Conferința internațională privind finanțarea dezvoltării, care s-a desfășurat la Monterrey (Mexic) în perioada 18-22 martie 2002,

–  având în vedere declarația și planul de acțiune adoptate la Forumul la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului pentru dezvoltare, care a avut loc la Busan în decembrie 2011,

–  având în vedere Declarația de la Paris privind eficacitatea ajutorului și Agenda pentru acțiune de la Accra,

–  având în vedere Consensul european privind dezvoltarea(1) și Codul de conduită al UE privind complementaritatea și diviziunea muncii în politica de dezvoltare(2),

–  având în vedere articolul 7 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care reafirmă faptul că UE asigură coerența între diferitele sale politici și acțiuni, ținând seama de ansamblul obiectivelor sale,

–  având în vedere articolul 208 din TFUE care prevede că „Uniunea ține seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare”,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 aprilie 2005 intitulată „Coerența politicilor pentru dezvoltare” (COM(2005)0134) și concluziile Consiliului intitulate „Coerența politicilor pentru dezvoltare”, de la cea de-a 3166-a reuniune a Consiliului Afaceri Externe din 14 mai 2012,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Un cadru de politică al UE în vederea sprijinirii țărilor în curs de dezvoltare în eforturile acestora de a răspunde provocărilor pe care le ridică securitatea alimentară” (COM(2010)0127),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 31 martie 2010 intitulată „Asistența alimentară umanitară” (COM(2010)0126),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 octombrie 2012 intitulată „Abordarea UE în materie de reziliență: să învățăm din crizele în domeniul securității alimentare” (COM(2012)0586),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 martie 2013 intitulată „Consolidarea nutriției mamei și a copilului în cadrul asistenței externe: un cadru de politică al UE” (COM(2013)0141),

–  având în vedere Raportul european privind dezvoltarea din 19 septembrie 2008 intitulat „Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului la jumătatea drumului: Unde ne aflăm și încotro trebuie să ne îndreptăm?”),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 februarie 2013 intitulată „O viață decentă pentru toți: eradicarea sărăciei și crearea unui viitor durabil pentru planetă” (COM(2013)0092),

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Instrumentului de parteneriat pentru cooperarea cu țările terțe (COM(2011)0843, SEC(2011)1475, SEC(2011)1476),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 7 decembrie 2011 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (COM(2011)0840),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 29 iunie 2011 intitulată „Un buget pentru Europa 2020” (COM(2011)0500) și documentul de lucru al Comisiei din 29 iunie 2011 intitulat „Un buget pentru Europa 2020: sistemul actual de finanțare, provocările viitoare, rezultatele consultării cu părțile interesate și diferitele opțiuni cu privire la principalele aspecte orizontale și sectoriale” (SEC(2011)0868),

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, din 7 decembrie 2011, intitulată „Europa în lume: o nouă abordare privind finanțarea acțiunii externe a UE” (COM(2011)0865),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 decembrie 2011 intitulată „Pregătirea cadrului financiar multianual privind finanțarea cooperării UE cu statele din Africa, zona Caraibilor și Pacific, precum și cu țările și teritoriile de peste mări pentru perioada 2014-2020” (COM(2011)0837),

–  având în vedere concluziile Consiliului privind sprijinul UE pentru schimbări durabile în societățile aflate în tranziție, de la cea de-a 3218-a reuniune a Consiliului Afaceri Externe din 31 ianuarie 2013,

–  având în vedere concluziile Consiliului intitulate „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării”, cea de-a 3166-a reuniune a Consiliului Afaceri Externe din 14 mai 2012,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 septembrie 2012 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, intitulată „Rădăcinile democrației și ale dezvoltării durabile: angajamentul Europei față de societatea civilă în ceea ce privește relațiile externe” (COM(2012)0492),

–  având în vedere consultările publice ale Comisiei privind pregătirea unei poziții a UE „Către un cadru de dezvoltare post-2015”(3), care s-au desfășurat în perioada 15 iunie 2012-15 septembrie 2012 și care au fost deschise pentru toate părțile, persoanele, organizațiile (guvernamentale/neguvernamentale, parlamentare, academice, din sectorul privat etc.) și țările interesate,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 aprilie 2010 intitulată „Un plan de acțiune al UE în douăsprezece puncte în sprijinul Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului” (COM(2010)0159),

–  având în vedere rezoluţia sa din 15 iunie 2010 privind progresele realizate în vederea atingerii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului: revizuire intermediară în vederea pregătirii pentru reuniunea la nivel înalt a ONU din septembrie 2010„(4),

–  având în vedere studiul din ianuarie 2013 intitulat „Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului și dincolo de 2015 – un angajament puternic al UE”,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0165/2013),

A.  întrucât Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) au sensibilizat în ceea ce privește faptul că eradicarea sărăciei la nivel mondial este o provocare urgentă și o prioritate pentru acțiunile mondiale, datorită setului lor limitat de obiective concrete și definite în timp; întrucât, cu doi ani înainte de termenul de 2015 prevăzut pentru îndeplinirea ODM, au fost înregistrate progrese semnificative: obiectivul privind reducerea sărăciei extreme la jumătate a fost atins, la fel ca și obiectivul privind înjumătățirea procentului de persoane care nu au acces garantat la surse de apă potabilă, iar condițiile a peste 200 de milioane de persoane care trăiesc în cartiere mărginașe au fost îmbunătățite, rata de școlarizare a fetelor în cadrul învățământului primar este în prezent egală cu rata de școlarizare a băieților și suntem martori la accelerarea progreselor în ceea ce privește reducerea mortalității infantile și materne; întrucât, cu toate acestea, actualele ODM nu abordează suficient cauzele primare ale sărăciei, cum ar fi inegalitățile între țări și în interiorul acestora, excluziunea socială, biodiversitatea și guvernanța;

B.  întrucât Consensul european privind dezvoltarea, semnat de Comisie, Consiliu și Parlament constituie un acquis comunitar; reamintind importanța și impactul acestui document care a consacrat foaia de parcurs europeană în materie de dezvoltare, precum și acquis-ul Uniunii și orientările corespunzătoare;

C.  întrucât ODM au contribuit la definirea sărăciei ca o privare multidimensională în viețile oamenilor, care acoperă educația, sănătatea, mediul, alimentația, ocuparea forței de muncă, locuințele și egalitatea de gen;

D.  întrucât provocările mondiale există în continuare și se așteaptă să crească – sărăcia, foametea și malnutriția, lipsa accesului la asistență medicală de calitate pentru toți, acces redus la medicamente, lipsa unor condiții sanitare și de igienă adecvate și sigure, niveluri insuficiente ale educației de calitate primare și secundare, șomajul ridicat, în special șomajul în rândul tinerilor, lipsa protecției sociale și a respectării drepturilor omului, inegalitățile, inclusiv cele pe motive de gen, precum și degradarea mediului și schimbările climatice, subliniază necesitatea de a găsi noi căi de dezvoltare care ar putea duce la o dezvoltare durabilă și favorabilă incluziunii pentru toți;

E.  întrucât aproximativ un miliard de persoane din lume sunt subnutrite și mai mult de 200 de milioane de persoane sunt șomere; întrucât doar 28 % din populația mondială este acoperită de sisteme complete de protecție socială, reflectând gradul ridicat al ocupării forței de muncă la negru și întrucât se estimează că 1,4 miliarde de persoane nu au acces la servicii energetice suficiente, ceea ce împiedică capacitatea lor de a depăși sărăcia;

F.  întrucât problema malnutriției în țările în curs de dezvoltare omoară aproximativ 2,6 milioane de copii anual, iar numărul persoanelor subnutrite se preconizează să crească din cauza efectelor schimbărilor climatice;

G.  întrucât se estimează că 140 de milioane de fete vor deveni mirese minore până în 2020 dacă ratele actuale ale căsătoriilor timpurii continuă;

H.  întrucât trei sferturi dintre persoanele sărace ale lumii trăiesc în țări cu venituri medii și, în conformitate cu indicii dezvoltării mondiale pentru 2008 ai Băncii Mondiale, inegalitățile în interiorul țărilor în ceea ce privește veniturile și averea au crescut de la începutul anilor 1980, inclusiv în țările cu venituri mari; întrucât insecuritatea în ceea ce privește veniturile și locurile de muncă a crescut, de asemenea, din cauza modelelor de globalizare bazate pe externalizare și pe o protecție mai slabă a forței de muncă;

I.  întrucât se preconizează că în 2015 peste 600 de milioane de persoane vor folosi în continuare surse de apă neîmbunătățite, care prezintă riscuri pentru sănătate, iar un miliard de persoane, din care 70% femei, vor trăi cu mai puțin de 1,25 dolari americani pe zi, în special în unele țări africane, dar și în țări emergente, și, dacă tendințele actuale continuă, obiectivul ODM privind înjumătățirea procentului de persoane care trăiesc fără servicii de salubrizare de bază nu va fi atins până în 2049; întrucât aproape 200 de milioane de persoane sunt în prezent șomere – aproximativ 74 de milioane dintre acestea au vârsta cuprinsă între 15 și 24 de ani și doar 20 % din populația lumii dispune de o asigurare socială adecvată, în timp ce mai mult de jumătate nu beneficiază de niciun fel de asigurare; întrucât consacrarea anului 2015 drept „Anul european al dezvoltării” va permite, prin urmare, sensibilizarea cetățenilor europeni cu privire la importanța noilor ODM-uri;

J.  întrucât criza financiară, alimentară și energetică mondială din perioada 2007 - 2010, împreună cu declinul economic mondial și schimbările climatice au subliniat fragilitatea sistemelor mondiale de aprovizionare cu alimente și au expus deficiențele sistemice în ceea ce privește activitatea piețelor financiare și a piețelor de mărfuri și slăbiciunile mecanismelor de guvernanță globală;

K.  întrucât preocupările legate de durabilitate, printre care necesitatea urgentă de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră de la nivel mondial și de a obține o gestionare și o guvernanță mai echitabile și mai durabile ale resurselor naturale, constituie provocarea-cheie pentru o agendă transformatoare;

L.  întrucât Declarația privind dreptul la dezvoltare din 1986 afirmă că dezvoltarea este un drept fundamental al omului; întrucât declarația se angajează să adopte o abordare „bazată pe drepturile omului”, caracterizată prin exercitarea tuturor drepturilor omului (economice, sociale, culturale, civile și politice) și întrucât declarația se angajează, de asemenea, să consolideze cooperarea internațională;

M.  întrucât realizarea ODM înainte de termen va depinde în mare măsură de crearea parteneriatului mondial pentru dezvoltare și întrucât UE și statele sale membre ar trebui să își respecte angajamentele și nu ar trebui să permită actualei crize economice și financiare să stopeze progresele care au fost înregistrate;

N.  întrucât articolul 208 din TFUE prevede că reducerea și, pe termen lung, eradicarea sărăciei reprezintă obiectivul principal al politicii de dezvoltare a UE;

O.  întrucât 50 de ani de politică de dezvoltare bazată pe donatori au dus la o dependență și o subordonare excesive(5);

P.  întrucât ONU colaborează îndeaproape cu toate părțile interesate, în mod global, pentru a consolida impulsul generat de ODM și pentru a continua agenda ambițioasă de dezvoltare post-2015, care ar trebui să se bazeze pe un ajutor de mai bună calitate, pe o coordonare îmbunătățită și pe respectarea principiilor coerenței politicilor;

Q.  întrucât angajamentul UE de a asigura coerența politicilor în favoarea dezvoltării (CPD), în conformitate cu concluziile Consiliului European din 2005, a fost reafirmat recent în concluziile sale din 14 mai 2012(6);

R.  întrucât UE, în calitate de cel mai mare donator mondial, este hotărâtă să realizeze ODM la timp și este profund implicată în negocierile agendei de dezvoltare post-2015;

S.  întrucât Parlamentul European acordă o importanță deosebită acestui proces și consideră că UE ar trebui să acționeze ca o forță motrice pentru cadrul post-2015;

T.  întrucât un număr semnificativ de state fragile sau afectate de conflicte nu au îndeplinit niciun ODM(7);

U.  întrucât lipsa păcii, securității, democrației, a respectării drepturilor omului și a stabilității politice, împreună cu corupția și încălcarea drepturilor omului împiedică țările sărace să își atingă potențialul de dezvoltare;

V.  întrucât 75 % dintre oamenii săraci ai lumii trăiesc în țări cu venituri medii, în ciuda creșterii economice a acestor țări, și întrucât situația specifică a țărilor cu venituri medii nu ar trebui trecută cu vederea în momentul revizuirii ODM, ținând cont, totodată, de principiul diferențierii, astfel cum a fost convenit în noua agendă de dezvoltare;

I.Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului și noile provocări

1.  afirmă că Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului definite în 2000 fac parte din numeroasele succese înregistrate în țările cu venituri medii și în țările în curs de dezvoltare și că aceste rezultate trebuie analizate în mod corect pentru viitorul cadru cu scopul de a obține mai multe rezultate durabile la nivel mondial;

2.  subliniază faptul că peisajul mondial s-a schimbat în mod dramatic în ultimul deceniu, la fel ca și natura sărăciei, decalajul și inegalitatea sporite între țări, cât și în interiorul acestora devenind un subiect major în contextul eradicării sărăciei;

3.  subliniază faptul că, deși unele țări în curs de dezvoltare au devenit donatori, ele se confruntă în continuare cu niveluri ridicate ale inegalității comparabile cu cele din alte țări în curs de dezvoltare; subliniază că, printre altele, schimbările climatice, insecuritatea alimentară, migrația, șomajul, schimbările demografice, corupția, constrângerile în ceea ce privește resursele, creșterea economică nesustenabilă, criza economică și financiară și încălcarea drepturilor omului reprezintă provocări complexe și interdependente;

4.  reamintește că degradarea mediului pune în pericol realizarea ODM, printre care obiectivul eradicării sărăciei și a foametei extreme; în special, reamintește că inegalitățile și conflictele persistente în ceea ce privește resursele limitate se află în rândul factorilor-cheie ai conflictelor, foametei, insecurității și violenței, care, la rândul lor, sunt factori-cheie care stopează dezvoltarea umană și eforturile pentru realizarea unei dezvoltări durabile; solicită adoptarea unei abordări mai holistice care să reflecte rezultatul și acțiunile întreprinse în urma Conferinței Rio+20 privind dezvoltarea durabilă;

5.  subliniază nevoia de coerență între politicile comerciale ale UE și politicile sale în materie de dezvoltare, în special în ceea ce privește regiunile ultraperiferice;

6.  solicită UE să adopte o poziție comună în cadrul discuțiilor privind cadrul post-2015 până la summitul ONU și să adopte o poziție comună, eficace și ambițioasă cu privire la principiile și obiectivele care ar trebui să facă parte din noul cadru de dezvoltare post-2015; subliniază, în același timp, faptul că trebuie să existe un singur cadru unic, cuprinzător și integrat, cu referințe clare, care să includă aspectele-cheie legate de dezvoltare și de sustenabilitate și că acest cadru trebuie să aibă un caracter universal și mondial, să promoveze prosperitatea, drepturile omului și bunăstarea pentru toată lumea și să însemne implicarea directă și activă a tuturor țărilor la construirea și la punerea sa în aplicare, precum și să acorde atenție rolului și responsabilităților țărilor mai bogate – dincolo de finanțare – în succesul acestui cadru;

7.  subliniază faptul că parteneriatul mondial pentru dezvoltare ar trebui reorientat pentru a lua în considerare contextul modificat și ar trebui să fie strâns legat de noile dimensiuni ale agendei post-2015; subliniază faptul că un parteneriat mondial pentru dezvoltare reformulat și revigorat va fi esențial pentru punerea în aplicare a agendei post-2015 și pentru asigurarea unor mecanisme eficiente de răspundere la toate nivelurile;

8.  consideră că această abordare unificată impune o coordonare corespunzătoare între UE și statele sale membre înainte de prezentarea reuniunii la nivel înalt de la New York, din toamnă, precum și o mare vizibilitate pe perioada procesului de negociere care are loc sub conducerea comisarului european pentru dezvoltare; solicită UE, care este cel mai mare donator la nivel mondial, să își asume pe deplin rolul său de actor principal în ceea ce privește agenda post-2015;

9.  solicită ca obiectivele cadrului de dezvoltare post-2015 să includă ODM, precum și obiectivele de dezvoltare durabilă și să promoveze prosperitatea și bunăstarea pentru toți, inclusiv pentru grupurile dezavantajate, cum ar fi femeile, copiii, persoanele în vârstă și persoanele cu handicap; consideră că trebuie să existe o flexibilitate veritabilă pentru a stabili obiectivele naționale în funcție de capacitate, cu implicarea directă și activă a țărilor în curs de dezvoltare și a partenerilor de dezvoltare, în special societatea civilă; subliniază că țările bogate trebuie să își asume angajamente puternice, atât în ceea ce privește propria dezvoltare, cât și în ceea ce privește politicile lor care afectează alte țări;

10.  subliniază că lipsa progreselor în vederea atingerii ODM-urilor legate de situați femeilor nu este cauzată numai de barierele financiare sau tehnice, ci rezultă în special din lipsa voinței politice;

II.Eradicarea sărăciei

11.  îndeamnă ca eradicarea sărăciei, care este obiectivul principal al cooperării pentru dezvoltare a UE, și realizarea dezvoltării durabile sociale și de mediu la nivel mondiale să fie prioritățile globale imperative pentru agenda de dezvoltare post-2015;

12.  subliniază că inegalitatea împiedică dezvoltarea economică și eforturile de reducere a sărăciei; reamintește, în special, că nivelurile ridicate ale inegalității îngreunează crearea unor sisteme de protecție socială ample, redistributive și durabile din punct de vedere bugetar, care se bazează pe principiile solidarității sociale, în timp ce nivelurile ridicate ale inegalității pot crește nivelurile criminalității sau pot cauza conflicte violente, în special în societățile multietnice; consideră că trebuie abordate cauzele structurale ale sărăciei pentru a favoriza o adevărată schimbare a societății;

13.  recunoaște modul în care dezvoltarea și eradicarea sărăciei sunt interconectate cu provocările în materie de pace și securitate, mediu, drepturile omului, egalitate de gen, democrație și bună guvernanță; prin urmare, solicită o abordare reînnoită privind eradicarea sărăciei, care să țină cont de importanța dezvoltării și creșterii economice favorabile incluziunii, de redistribuirea bogăției prin mijloace bugetare, de munca decentă, de formarea profesională eficientă, de sustenabilitatea mediului, de drepturile omului și de buna guvernanță;

14.  solicită ca „agenda post-ODM” să fie ancorată în Declarația privind dreptul la dezvoltare din 1986, care nu numai că afirmă că dezvoltarea este un drept fundamental al omului, ci și abordează dezvoltarea ca un proces;

15.  solicită integrarea principiului egalității între femei și bărbați într-o abordare orientată către creștere cu scopul de a stopa sărăcia, precum și includerea egalității de gen în toate programele, politicile și strategiile și în cadrul post-2015 al UE;

16.  subliniază faptul că incluziunea este un concept dinamic care depășește strategia „în favoarea celor săraci” și care implică extinderea preocupării privind includerea populațiilor vulnerabile cu mijloace de subzistență precare, care solicită ancorarea strategiei de dezvoltare în cadrul macroeconomic; consideră că definirea indicatorilor calitativi va fi esențială pentru monitorizarea atât a gradului în care progresele în ceea ce privește dezvoltarea sunt favorabile incluziunii și durabile, cât și a măsurii în care sunt abordate necesitățile celor mai defavorizate persoane și ale grupurilor celor mai vulnerabile;

17.  solicită, în acest sens, o definiție a sărăciei mai amplă decât cea care se bazează numai pe produsul intern brut (PIB); subliniază faptul că mediile de la nivel mondial și național exclud o mare parte a populației sărace a lumii;

Sănătatea, nutriția, educația și protecția socială

18.  recunoaște că abordarea malnutriției în rândul mamelor și al copiilor necesită strategii de dezvoltare pe termen lung, care să se concentreze asupra sectoarelor ce influențează malnutriția, cum ar fi sănătatea, educația, apa și salubritatea și agricultura;

19.  reamintește că multidimensionalitatea bunăstării umane necesită o recunoaștere deplină; reamintește, în acest sens, că sănătatea, nutriția, protecția socială, egalitatea între sexe și educația sunt factori-cheie pentru eradicarea sărăciei și pentru dezvoltarea economică favorabilă incluziunii;

20.  subliniază importanța reducerii disparităților de gen mai întâi în domeniul educației pentru creșterea calității medii a capitalului uman și, în al doilea rând, în domeniul sănătății, pentru înregistrarea unor progrese mai bune în ceea ce privește îmbunătățirea sănătății materne și reducerea mortalității în rândul copiilor;

21.  solicită UE să apere insistent dreptul la cel mai înalt standard de sănătate realizabil, inclusiv la sănătate sexuală și reproductivă și la drepturile aferente și integrarea persoanelor afectate de HIV/SIDA, printre altele, în cadrul serviciilor de planificare familială voluntară, avorturi în condiții de siguranță și contracepție;

22.  subliniază că cadrul ODM post-2015 include un obiectiv specific privind eliminarea tuturor formelor de violență împotriva femeilor;

23.  subliniază că accesul la asigurarea de sănătate universală, care combină atât o abordare legată de prevenire, cât și o abordare legată de tratament, accesul universal la o hrană nutritivă adecvată și la o educație de calitate pentru toți și la toate nivelurile, educație care face posibilă ocuparea forței de muncă, ar trebui considerate obiective principale ale agendei post-2015;

24.  insistă asupra faptului că cadrul post-2015 trebuie să includă, în primul rând, obiective privind caracterul abordabil și accesibili al serviciilor de asistență medicală de calitate, care se axează pe promovarea sănătății, pe intervențiile pentru prevenire și tratament, inclusiv pe sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente, pe HIV/SIDA ca elemente-cheie și, în al doilea rând, activități concrete în direcția instituirii unor sisteme de sănătate de bază care să asigure prevenirea, tratamentul, îngrijirea și sprijinul pentru toate persoanele, inclusiv pentru grupurile cele mai marginalizate și vulnerabile, cum ar fi minoritățile, prizonierii, migranții, persoanele fără documente, lucrătorii sexuali și consumatorii de droguri;

25.  solicită accelerarea acțiunii mondiale de reducere a mortalității materne, infantile și a mortalității în rândul nou-născuților și reafirmă importanța centrală a accesului universal la servicii sanitare de reproducere;

26.  solicită sprijinirea în continuare a cercetării în domeniul programelor de prevenire și tratament mai eficiente și durabile, inclusiv a cercetării și dezvoltării de intervenții medicale eficiente, cuprinzând vaccinuri, medicamente și diagnostice;

27.  evidențiază faptul că femeile au un rol esențial în ceea ce privește nutriția și siguranța alimentară, dat fiind faptul că sunt responsabile pentru 80% din agricultura din Africa, chiar dacă în continuare au cu greu acces la proprietatea terenurilor pe care le cultivă; prin urmare, subliniază că eradicarea foametei depinde de sprijinul care se acordă micilor agricultori pentru a produce suficiente alimente pentru ei înșiși și pentru familiile lor; amintește că majoritatea micilor agricultori sunt femei; solicită integrarea unei abordări care să țină seama în mod corespunzător de gen în toate elementele programelor ce vizează securitatea alimentară; subliniază necesitatea de a preveni și a trata malnutriția cu intervenții bazate pe dovezi, acordând prioritate femeilor însărcinate și copiilor de vârstă mică;

28.  subliniază necesitatea de a elabora și de a pune în aplicare programe de sănătate cu scopul de a consolida sistemele de sănătate, ținând cont de faptul că criza economică mondială a afectat negativ progresele în ceea ce privește HIV/SIDA, tuberculoza, malaria și bolile tropicale neglijate;

29.  subliniază importanța obiectivului legat de îmbunătățirea sănătății materne în ceea ce privește reducerea ratei mortalității materne și obținerea accesului universal la servicii de sănătate sexuală și reproductivă și de planificare familială; subliniază importanța educației și a conștientizării problemelor din domeniul sănătății sexuale și reproductive ca parte esențială a agendei de sănătate a femeilor;

30.  subliniază faptul că trebuie să se acorde o atenție specială educației ambelor sexe în probleme de gen încă de la începutul școlarizării, astfel încât atitudinile și stereotipurile sociale să se schimbe treptat și să se ajungă la situația în care egalitatea dintre femei și bărbați se consolidează ca un principiu fundamental al societății în toate țările lumii;

31.  îndeamnă ca acordarea ajutorului umanitar al UE în vederea atingerii ODM să fie independentă de restricțiile privind ajutorul umanitar impuse de Statele Unite ale Americii sau alți donatori, în special prin asigurarea accesului la avort pentru femeile și fetele care sunt victime ale violurilor în cadrul conflictelor armate;

32.  recunoaște că oportunitățile de muncă decentă permit gospodăriilor sărace să iasă din sărăcie și constituie modalități-cheie prin care persoanele și familiile câștigă respectul de sine, un sentiment de apartenență la o comunitate și un mijloc de a avea o contribuție productivă; solicită ca ocuparea deplină și productivă a forței de muncă și munca decentă să fie un obiectiv central al agendei de dezvoltare post-2015 și solicită ca acest obiectiv să fie sprijinit prin aplicarea unor niveluri naționale de protecție socială bine concepute pentru reducerea sărăciei și pentru rezistență;

33.  subliniază că informarea și educarea cu privire la problemele legate de sănătate sunt elemente cheie pentru o sănătate mai bună a populației;

34.  de asemenea, ar trebui acordată o atenție specială combaterii bolilor netransmisibile, cum ar fi cancerul;

35.  solicită asigurarea de către cadrul ODM post-2015 a autonomizării femeilor și a egalității de gen prin eliminarea disparităților de gen la toate nivelurile educației cu obiective specifice, printre care accesul universal și finalizarea unei educații de calitate (la nivel primar, secundar și universitar) și formarea profesională într-un mediu al politicilor favorabile tinerilor în materie de creare de locuri de muncă, eliminarea analfabetismului în rândul femeilor, accesul la educația completă privind sănătatea sexuală, în școli și în afara școlilor;

III.Buna guvernanță

36.  subliniază faptul că pentru cadrul de dezvoltare durabilă post-2015 sunt necesare respectarea principiului guvernanței democratice și a drepturilor omului, instituții și parteneri eficienți, transparenți și responsabili la toate nivelurile și o societate civilă care dispune de mijloace de acțiune și care este asociată sistematic procesului democratic; insistă asupra influențării cadrului de către noțiunile-cheie de democrație participativă și cetățenie eficientă prin intermediul unei exercitări depline și sporite a drepturilor civice și politice;

37.  solicită UE să facă schimb de experiență și de cunoștințe cu țările în curs de dezvoltare prin asigurarea accesului la cunoștințe din domenii relevante ale dezvoltării durabile, în special prin valorificarea experienței în materie de tranziție a statelor membre ale UE;

38.  consideră că negocierile și dezbaterile în curs de desfășurare trebuie structurate astfel încât un angajament clar față de guvernanța democratică să se reflecte și să fie urmărit în noul cadru de dezvoltare;

39.  subliniază că schimbările climatice, actuala criză a prețurilor alimentelor și criza financiară mondială pot fi toate legate de lipsa unei guvernanțe globale adecvate; prin urmare, subliniază că guvernanța globală ar trebui să fie un ingredient-cheie al agendei de dezvoltare post-2015;

40.  regretă lipsa de coerență între instituțiile de guvernanță globală, în special în ceea ce privește comerțul multilateral, finanțele și arhitecturile ecologice; consideră că, deși deficitele de guvernanță globală au dus la căutarea unor soluții regionale de către țări, ca modalitate de a răspunde necesităților de dezvoltare specifice regiunilor, aceste măsuri impun o coordonare cu scopul de a evita fragmentarea politică și neconformitatea cu regimurile multilaterale și standardele internaționale; în general, consideră că se impune o acțiune la nivel mondial pentru a completa eforturile naționale;

41.  observă că, deși formatul cadrului ODM a favorizat instituirea unor obiective și ținte concrete și definite în timp care ar putea fi monitorizate prin intermediul unor indicatori solizi din punct de vedere statistic, asumarea răspunderii în ceea ce privește aceste obiective lipsește; în acest context, atrage atenția asupra impunerii unei abordări unice pentru toți și consideră că obiectivele și țintele mondiale trebuie adaptate și ajustate la contextele naționale și regionale și la condițiile inițiale;

42.  subliniază faptul că autoritățile de la toate nivelurile joacă un rol esențial în cadrul unei agende de dezvoltare durabilă, prin participarea la dezbateri politice, transpunerea angajamentelor în legislație, responsabilizarea guvernelor pentru politicile lor sociale, ecologice și judiciare și consolidarea principiului de asumare a responsabilității;

43.  îndeamnă comunitatea internațională să acorde o atenție deosebită creării unui mediu favorabil și deschis participării în cadrul căruia organizațiile societății civile (OSC), sectorul privat, fundațiile filantropice și alți parteneri independenți în domeniul dezvoltării, precum și parlamentele naționale și autoritățile locale, la nivel local, național și regional, să își asume responsabilitățile de actori implicați în planificarea și controlul politicilor, cu scopul de a juca un rol adecvat în cadrul post-2015;

44.  îndeamnă în continuare ca tinerilor, în special fetelor și femeilor tinere, să li se permită să joace un rol-cheie în cadrul post-2015, reamintind faptul că participarea tinerilor la guvernanță poate avea beneficii ample, inclusiv stimularea structurilor și proceselor decizionale democratice și îmbunătățirea bunăstării tinerilor și a comunităților lor;

Abordarea bazată pe drepturile omului

45.  solicită ca principiile drepturilor omului să susțină cadrul post-2015, care trebuie să abordeze, în special, problema inegalității și a discriminării, a practicilor tradiționale dăunătoare, a discriminării, a violenței pe criterii de gen, a participării și a autonomizării persoanelor marginalizate și dezavantajate în societate, acordându-se o atenție specială drepturilor tinerilor, femeilor, migranților, persoanelor care trăiesc cu HIV, persoanelor care suferă de discriminare din motive de castă, persoanelor LGBT și persoanelor cu handicap;

46.  solicită, în acest sens, ca un obiectiv autonom să abordeze inegalitățile persistente cu care se confruntă femeile și fetele, prin stimularea voinței politice necesare, a resurselor și a asumării responsabilității cu scopul de a institui o acțiune durabilă și eficientă;

47.  subliniază că agenda de dezvoltare post-2015 a ONU trebuie să răspundă unei abordări bazate pe drepturile omului, care cuprinde drepturile sociale și economice, incluzând totodată drepturile civile și politice în ceea ce privește pacea și securitatea, precum și dreptul la dezvoltare;

48.  recomandă instituirea unui obiectiv general privind egalitatea;

49.  încurajează UE să sprijine țările în curs de dezvoltare în stimularea voinței lor politice și sporirea eforturilor de îmbunătățire a nivelului de ratificare și de punere în aplicare a instrumentelor juridice în materie de drepturile omului, să interzică discriminarea sau orice bariere juridice, politice, normative și orice dispoziție punitivă bazată pe vârstă, gen, rasă, etnie, castă, cultură, religie, credință, stare civilă, handicap, statut HIV, origine etnică, statut de migrant, aptitudini lingvistice, orientare sexuală, identitate de gen sau alți factori sau statute; încurajează UE să sprijine țările în curs de dezvoltare în introducerea unor niveluri minime adecvate de protecție socială;

50.  îndeamnă la ratificarea Convenției Organizației Națiunilor Unite asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei de către toate țările cu scopul de a promova egalitatea de gen;

Pacea, securitatea și dezvoltarea

51.  subliniază faptul că unele dintre principalele obstacole în calea dezvoltării și reducerii sărăciei, care amenință democrația, sunt conflictele armate și situațiile postconflict; subliniază, de asemenea, că pacea și securitatea, dezvoltarea și drepturile omului sunt interconectate și se susțin reciproc; prin urmare, încurajează Uniunea să se folosească de toate instrumentele relevante, cum ar fi Declarația universală a drepturilor omului sau instrumentele prevăzute în Acordul de la Cotonou pentru a crește nivelul de prevenire a conflictelor;

52.  solicită, în acest sens, să se acorde prioritate consolidării capacității în țările fragile și afectate de conflicte; consideră că parteneriatele internaționale eficiente, schimbul de cunoștințe și metodele de dezvoltare a capacităților bazate pe experiența în materie de tranziție a statelor membre ale UE, consolidarea modelului Noului acord privind angajamentul în cazul statelor fragile lansat în cadrul celui de-al patrulea Forum la nivel înalt de la Busan privind eficacitatea ajutorului sunt necesare pentru stabilizarea și dezvoltarea acestor state;

53.  solicită UE să continue să se implice profund în statele fragile, prin asigurarea unor răspunsuri integrate referitoare la politicile de dezvoltare, prin furnizarea de ajutor umanitar și contribuind la reducerea riscurilor de dezastru, la prevenirea conflictelor, precum și la construirea statelor;

54.  consideră că cadrul post-2015 trebuie să reflecte obiectivele de consolidare a păcii și de construcție statală agreate la Busan;

55.  subliniază că prevenirea violenței și a discriminării, în special a violenței sexuale împotriva fetelor și femeilor, ar trebui abordată în cadrul post-2015 și că trebuie instituite sau consolidate sisteme complete de protecție accesibile pentru toți;

IV.Sustenabilitatea

56.  solicită UE să contribuie, în mod transparent și favorabil incluziunii, la consolidarea coerenței între obiectivele de dezvoltare durabilă din punct de vedere social și ecologic și obiectivele de dezvoltare post-2015;

57.  subliniază faptul că rezultatul final ar trebui să fie „o agendă unică de dezvoltare”, care să evite duplicarea eforturilor și a resurselor; subliniază că, dat fiind faptul că problemele de mediu și de dezvoltare tind să fie tratate separat la nivel mondial, UE ar trebui să identifice noi modalități de a depăși această divizare și de a construi punți între aceste domenii strâns legate între ele, printre altele, prin mijloace instituționale;

58.  subliniază să sustenabilitatea este o provocare principală, iar deficiențele ar putea să afecteze toate dimensiunile dezvoltării umane; în special, recunoaște legăturile inseparabile dintre alimente, accesul durabil și sigur la energie, apă, utilizarea durabilă a terenurilor, utilizarea eficientă a resurselor naturale, protecția marină și a altor ecosisteme și a biodiversității, defrișările, atenuarea schimbărilor climatice, adaptarea și reducerea riscurilor de dezastre, producția și consumul durabile, incluziunea socială și munca decentă în contextul combaterii sărăciei;

59.  subliniază că accesul universal la apă potabilă și la salubrizare, în calitate de serviciu social orizontal de bază pentru realizarea tuturor obiectivelor, precum și accesul și la servicii energetice moderne, fiabile, accesibile, ecologice și durabile pentru toate persoanele este un factor-cheie al eradicării sărăciei și al creșterii favorabile incluziunii;

60.  subliniază că securitatea energetică necesită o punere în aplicare a strategiilor bazată pe diversificarea surselor, inclusiv pe energia solară, pe protecția ecosistemelor și a resurselor naturale, pe reducerea riscurilor de dezastru, pe gestionarea integrată a resurselor de apă și pe îmbunătățirea piețelor și a infrastructurii și pe măsuri normative;

61.  solicită, de asemenea, acțiuni concrete în ceea ce privește promovarea și dezvoltarea unor ecosisteme marine sănătoase, a pescuitului durabil și a acvaculturii durabile, care ar putea avea un rol important în securitatea alimentară și nutriție și în agricultura durabilă;

62.  subliniază importanța punerii în aplicare corecte a principiului diferențierii consacrat în noua agendă de dezvoltare; îndeamnă țările emergente să își asume responsabilitatea în ceea ce privește redistribuirea veniturilor între cetățeni prin intermediul bugetului de stat, pentru a elimina decalajul de sărăcie;

V.Către o poziție a UE cu privire la cadrul de dezvoltare post-2015
Finanțarea ODM post-2015

63.  reamintește angajamentul asumat privind alocarea a 0,7 % din venitul național brut către asistența oficială pentru dezvoltare (AOD) până în 2015; subliniază că acest nivel trebuie să fie menținut într-un cadru viitor și solicită tuturor statelor membre să prevadă acest lucru prin legislație obligatorie, precum și să adopte programe bugetare multianuale în vederea atingerii acestui obiectiv;

64.  subliniază importanța existenței unui buget al Uniunii care să fie capabil să răspundă provocărilor cu care se confruntă, în special pe timp de criză și în special în ceea ce privește finanțarea dezvoltării; în acest sens și pentru ca bugetul UE să nu mai facă obiectul chestiunii unice legate de nivelul creditelor de plată, solicită crearea unor resurse proprii, cum ar fi taxa pe tranzacțiile financiare, din care o parte ar trebui să fie alocată capitolului IV din bugetul UE;

65.  insistă asupra faptului că finanțarea acordată pentru combaterea și adaptarea la efectele schimbărilor trebuie să suplimenteze cu adevărat angajamentele existente; prin urmare, solicită UE să propună punerea la dispoziție a surselor de finanțare altele decât AOD pentru finanțarea combaterii schimbărilor climatice, favorizând clarificarea prin dezbaterile post-2015 a rolului AOD și al finanțării destinate măsurilor de adaptare în eradicarea durabilă a sărăciei;

66.  solicită Comisiei să stimuleze discuțiile cu toate părțile interesate cu privire la mecanismele de finanțare în vederea îndeplinirii necesităților financiare într-un peisaj al dezvoltării post-2015;

67.  reamintește că, pe perioada Forumului de cooperare pentru dezvoltare al Organizației Națiunilor Unite din 2012 a fost subliniată în mod clar necesitatea unei mai mari coordonări decât a concurenței dintre diferitele mecanisme de ajutor și donatori; solicită UE să promoveze o agendă a eficacității ajutorului, deoarece UE și statele sale membre au o responsabilitate comună de a reduce fragmentarea ajutorului;

Mecanisme inovatoare de finanțare

68.  solicită Comisiei să coopereze în continuare cu alți donatori de la nivel mondial pentru crearea unor noi mecanisme inovatoare de finanțare a dezvoltării deoarece acestea, împreună cu noile parteneriate, vor juca un rol esențial într-un nou peisaj al dezvoltării, completând alte surse și compromisuri în materie de finanțare a dezvoltării durabile; reamintește statelor membre ale UE care au convenit să introducă taxa pe tranzacțiile financiare să dedice o parte din fondurile respective dezvoltării durabile și luptei împotriva schimbărilor climatice;

69.  subliniază faptul că UE ar trebui să promoveze o abordare integrată și complementară privind finanțarea, inclusiv prin intermediul parteneriatelor public-private;

70.  solicită UE să încurajeze achizițiile publice sociale, etice și ecologice la nivel internațional ca un instrument de punere în aplicare a cadrului post-2015;

71.  solicită UE să evalueze în mod corespunzător mecanismul de combinare a granturilor și a împrumuturilor – în special în ceea ce privește dezvoltarea și adiționalitatea financiară, transparența și răspunderea, asumarea responsabilității la nivel local și riscul de îndatorare – înainte de a dezvolta în continuare combinarea granturilor și a împrumuturilor în vederea promovării resurselor financiare pentru dezvoltare, precum și să promoveze microcreditele; solicită Comisiei să publice orientări și criterii concrete bazate pe strategii armonizate de reducere a sărăciei și care să aibă un impact clar asupra dezvoltării durabile la punerea în aplicare a acestor acorduri noi;

Consolidarea veniturilor interne prin impozitarea eficace și combaterea corupției

72.  reiterează solicitarea sa de a face din combaterea corupție, a spălării de bani, a paradisurilor fiscale, a fluxurilor ilicite de capital și a structurilor fiscale dăunătoare o prioritate absolută a agendei UE în cadrul instituțiilor internaționale de finanțare și de dezvoltare, astfel încât să se permită țărilor în curs de dezvoltare să crească veniturile interne;

73.  subliniază că se impune de urgență o mobilizare sporită a resurselor naționale și, prin urmare, solicită UE și comunității internaționale să își intensifice sprijinul acordat țărilor în curs de dezvoltare pentru instituirea unei politici fiscale eficace și a unei baze de impozitare durabile, precum și pentru consolidarea capacităților, calificărilor și competențelor administrațiilor acestor țări în vederea combaterii fluxurilor financiare ilicite, a evaziunii și a fraudei fiscale și în vederea îmbunătățirii colectării impozitelor;

74.  reamintește caracterul esențial al calității raportării financiare pentru combaterea eficace a evaziunii fiscale; prin urmare, subliniază importanța transparenței depline în ceea ce privește raportarea corporativă a profiturilor și a impozitelor plătite, în special în rândul întreprinderilor implicate în exploatarea resurselor naturale, dar fără a se limita la acestea; invită deci Comisia să promoveze includerea în standardul internațional de raportare financiară al Comitetului pentru Standarde Internaționale de Contabilitate a unei cerințe ca toate întreprinderile multinaționale să-și declare veniturile și impozitele plătite pentru fiecare țară în parte; reamintește că această solicitare este conformă cu necesitatea de a îmbunătăți responsabilitatea socială a întreprinderilor multinaționale;

Mecanisme și indicatori de monitorizare

75.  subliniază necesitatea urgentă de a trece la o combinație adecvată de măsurători cantitative și calitative pentru dezvoltare;

76.  subliniază faptul că este necesar un nou set de indicatori, alții decât PIB, pentru a atinge prosperitatea și dezvoltarea și pentru a depăși noile provocări sociale și de mediu; prin urmare, aceștia ar trebui să includă indicatori ca indicele dezvoltării umane, rata sărăciei pe cap de locuitor, indicele decalajului de sărăcie și coeficientul de venit Gini;

77.  subliniază faptul că sunt esențiali indicatori clari și măsurabili, inclusiv realizări și rezultate, pentru monitorizarea și raportarea progreselor obținute în domenii cum ar fi eradicarea sărăciei și dezvoltarea economică și socială, iar aceștia ar trebui să includă egalitatea de gen, ocuparea forței de muncă, protecția socială (de exemplu, accesul la asistență medicală și la pensii, protecția împotriva riscurilor de șomaj și protecția împotriva privării de mijloace speciale de subzistență ale femeilor, copiilor și persoanelor în vârstă), handicapul, migrația și statutul minorităților;

78.  solicită UE să elaboreze situații de referință, indicatori și ținte relevante pentru măsurarea impactului coerenței politicilor în favoarea dezvoltării;

Sectorul privat

79.  subliniază necesitatea de a pune în aplicare Principiile directoare ale ONU privind activitățile comerciale și drepturile omului; în acest context, solicită tuturor țărilor să instituie un veritabil cadru de reglementare pentru întreprinderi, să promoveze ocuparea deplină și productivă a forței de muncă și munca decentă și să respecte drepturile omului, inclusiv standardele OIM, precum și standardele în materie de transparență, sociale și de mediu;

80.  consideră că scopul principal al sprijinului acordat sectorului privat ar trebui să fie scoaterea din sărăcie a populației din țările în curs de dezvoltare și contribuirea la consolidarea sectorului privat în țările în curs de dezvoltare, dat fiind că nerealizarea acestor obiective ar duce la o dezvoltare și o creștere economică dezechilibrate;

81.  îndeamnă întreprinderile cu sediul în UE dar care au spații de producție în țări în curs de dezvoltare să se supună obligațiilor de a respecta drepturile și libertățile omului, standardele sociale și de mediu, egalitatea de gen, standardele fundamentale de muncă, acordurile internaționale și plata impozitelor în mod transparent;

82.  subliniază importanța protejării proprietății private cu scopul de a dezvolta un mediu investițional și statul de drept;

83.  subliniază că, deși sectorul privat joacă un rol esențial în economie, statului îi revine principala responsabilitate de a furniza cetățenilor servicii de calitate de bază și de a contribui astfel la combaterea sărăciei;

84.  subliniază faptul că participanții la sectorul public și privat trebuie să găsească noi modalități de a-și combina interesele, capacitățile și eforturile lor pentru a contribui la realizarea agendei post-2015;

85.  subliniază faptul că creșterea și dezvoltarea economică ar trebui să fie durabile, favorabile incluziunii și să contribuie la consolidarea capacităților de producție, la crearea de locuri de muncă decente și la incluziunea socială pentru toți cu scopul de a favoriza transformarea economică a țărilor în curs de dezvoltare; solicită instituirea unor praguri protecție socială definite la nivel național în țările în curs de dezvoltare, precum și stoparea tuturor formelor de muncă a copiilor;

86.  subliniază faptul că comerțul echitabil este un parteneriat comercial bazat pe dialog, transparență și respect, care urmărește sporirea echității în comerțul internațional(8); consideră că comerțul echitabil este un exemplu de parteneriat de succes, care implică participarea a numeroase părți interesate din întreaga lume și care funcționează la diferite stadii ale lanțului de aprovizionare, care asigură accesul pe piață pentru producătorii dezavantajați, garantează mijloace durabile de subzistență, respectă standardele de muncă, elimină treptat munca copiilor și încurajează agricultura și practicile de producție agricolă ecologice;

Coerența politicilor în favoarea dezvoltării (CPD) și coordonarea acțiunilor donatorilor

87.  solicită UE să continue să acorde o atenție deosebită, asigurându-se că CPD este inclusă cu fermitate în cadrul post-2015, în special pentru următoarele domenii prioritare: comerț și finanțe, sănătate și educație, schimbări climatice, resurse naturale, agricultură, pescuit, servicii medicale, nutriție și securitate alimentară, migrație, energie, politici în domeniul păcii și securității și drepturile omului;

88.  subliniază că comerțul poate fi un factor fundamental al reducerii sărăciei, fiind bazat pe o echitate și transparență sporite și promovând dezvoltarea umană durabilă și creșterea economică; în acest sens, îndeamnă UE să se asigure că politica sa comercială este în concordanță cu obiectivele în materie de dezvoltare ale UE;

89.  consideră că, deși ODM au fost cu siguranță un succes în ceea ce privește punerea unui accent mai puternic pe ajutorul pentru dezvoltare, o simplă concentrare asupra ajutorului este prea restrânsă; consideră că se impune o nouă abordare care să includă guvernanța globală, cu un accent puternic pus pe coerența politicilor în favoarea dezvoltării și pe furnizarea de bunuri publice mondiale;

90.  consideră că o agendă post-2015 pentru dezvoltare trebuie să identifice bunurile publice mondiale, să stabilească modalitatea de finanțare a acestora și să specifice care instituții mondiale pot fi trase la răspundere pentru furnizarea lor;

91.  consideră că CPD ar trebui să depășească o perspectivă „fără prejudicii”, atât în Europa, cât și în afara acesteia, și să ajungă la o abordare mai integrată, în cadrul căreia comerțul internațional și arhitectura financiară internațională și cea ecologică sunt înțelese ca politici publice mondiale care contribuie la dezvoltarea obiectivelor mondiale de dezvoltare; sprijină, în acest context, ideea de a institui un consiliu economic mondial în cadrul sistemului Organizației Națiunilor Unite;

92.  subliniază faptul că CPD poate obține rezultate reale și eficace numai printr-un efort colectiv și prin implicarea activă a țărilor dezvoltate și în curs de dezvoltare, a economiilor emergente și a organizațiilor internaționale;

93.  subliniază faptul că viitorul cadru de dezvoltare ar trebui să includă o referință la ajutor și la conceptul de „eficacitate a dezvoltării”; în special, este de părere că transformarea „eficacității ajutorului” într-o agendă a „eficacității dezvoltării” implică o combinație a ajutorului pentru dezvoltare, a asistenței pentru furnizarea de bunuri publice mondiale și a adaptării la structurile existente de guvernanță globală cu scopul de a crește capacitatea lor de a răspunde provocărilor mondiale;

94.  îndeamnă UE să acționeze ca o forță motrice, asigurând complementaritatea și diviziunea muncii în cadrul procesului de dezvoltare, într-un mod global și transparent, printre altele prin intermediul unei utilizări sporite a programării în comun;

Orientări cuprinzătoare pentru un cadru de dezvoltare post-2015

95.  salută Comunicarea ambițioasă și plină de angajamente a Comisiei din 27 februarie 2013 intitulată „O viață decentă pentru toți”;

96.  subliniază faptul că, la definirea unei poziții coerente a UE, ar trebui luate în considerare următoarele principii cu scopul de a negocia un nou cadru de dezvoltare:

97.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.

(1) JO C 46, 24.2.2006, p. 1. (2) Concluziile Consiliului 9558/07, 15.5.2007. (3) http://ec.europa.eu/europeaid/what/millenium-development-goals/index_en.htm (4) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 48. (5) http://www.ecdpm-talkingpoints.org/african-consultations-post2015-development-agenda. (6) Doc. 9317/12. (7) OCDE et al, 2011, „Conflictele, fragilitatea și violența armată sunt factorii principali care împiedică realizarea ODM. (8) Astfel cum este definit în Carta principiilor comerțului echitabil de către Organizația Mondială a Comerțului Echitabil.