Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare, în special cea din 27 octombrie 2016 referitoare la situația jurnaliștilor în Turcia(1) și cea din 14 aprilie 2016 referitoare la Raportul pe 2015 privind Turcia(2),

–  având în vedere raportul anual pe 2016 privind Turcia, publicat de Comisie la 9 noiembrie 2016 (SWD(2016)0366),

–  având în vedere Cadrul UE de negociere cu Turcia, din 3 octombrie 2005,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 18 iulie 2016 privind Turcia,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 231/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de asistență pentru preaderare (IPA II)(3),

–  având în vedere dreptul la libertatea de exprimare consacrat în Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO) și în Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), la care Turcia este parte,

–  având în vedere memorandumurile Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei,

–  având în vedere declarația din 26 iulie 2016 a Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei privind măsurile luate ca urmare a declarării stării de urgență în Turcia,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4),

A.  întrucât Uniunea Europeană și Parlamentul European au condamnat cu fermitate lovitura militară eșuată din Turcia și au recunoscut responsabilitatea legitimă a autorităților turce de a-i aduce în fața justiției pe toți cei responsabili de această tentativă și pe cei implicați în ea;

B.  întrucât Turcia este un partener important și se așteaptă ca această țară, în calitate de țară candidată, să susțină cele mai înalte standarde în materie de democrație, inclusiv respectarea drepturilor omului, statul de drept, libertățile fundamentale și dreptul universal la un proces corect; întrucât Turcia este membră a Consiliului Europei din 1950 și are, prin urmare, obligația de a respecta CEDO;

C.  întrucât măsurile represive ale guvernului turc în cursul stării de urgență sunt disproporționate și încalcă drepturile și libertățile de bază protejate de Constituția Turciei, valorile democratice pe care se întemeiază Uniunea Europeană, precum și PIDCP; întrucât, de la tentativa de lovitură de stat, autoritățile au arestat 10 membri ai Marii Adunări Naționale a Turciei, care aparțin partidului de opoziție HDP și aproximativ 150 de jurnaliști (cel mai mare număr de arestări de acest tip din lume); întrucât au fost deținuți 2 386 de judecători și procurori și alți 40 000 de cetățeni, dintre care peste 31 000 rămân arestați; întrucât 129 000 de funcționari publici au fost fie suspendați (66 000), fie concediați (63 000), potrivit raportului Comisiei pe 2016 privind Turcia, fără a face obiectul, în marea lor majoritate, vreunei acuzații;

D.  întrucât Președintele Erdogan și membrii guvernului turc au făcut numeroase declarații privind reintroducerea pedepsei cu moartea; întrucât, în concluziile sale din 18 iulie 2016 privind Turcia, Consiliul a reamintit că respingerea fără echivoc a pedepsei cu moartea constituie un element esențial al acquis-ului UE;

E.  întrucât s-au exprimat preocupări grave cu privire la condițiile în care se află persoanele deținute și arestate în urma tentativei de lovitură de stat și cu privire la restricțiile severe aplicate libertății de exprimare, precum și presei și mediei din Turcia;

F.  întrucât punctul 5 al Cadrului de negociere prevede că, în cazul unei încălcări grave și persistente în Turcia a principiilor care stau la baza Uniunii Europene, și anume a principiilor libertății, democrației, respectării drepturilor omului, a libertăților fundamentale și a statului de drept, Comisia poate, din proprie inițiativă sau la solicitarea unei treimi dintre statele membre, recomanda suspendarea negocierilor și propune condițiile pentru eventuala reluare a acestora;

G.  întrucât, dacă s-ar înceta temporar negocierile, discuțiile în curs ar fi înghețate, nu s-ar mai deschide noi capitole și nu s-ar mai lansa noi inițiative în legătură cu Cadrul UE de negociere cu Turcia,

1.  condamnă cu fermitate măsurile represive disproporționate luate în Turcia după tentativa eșuată de lovitură militară din iulie 2016; își reafirmă angajamentul față de menținerea Turciei în strânsă legătură cu UE; invită Comisia și statele membre să suspende totuși temporar negocierile în curs privind aderarea Turciei;

2.  se angajează să își revizuiască poziția după anularea măsurilor disproporționate luate în contextul stării de urgență din Turcia; va examina în cadrul acestei revizuiri dacă statul de drept și drepturile omului au fost restabilite pe întreg teritoriul țării; consideră că momentul potrivit pentru a iniția o astfel de revizuire ar fi acela în care starea de urgență a fost anulată;

3.  reafirmă că reintroducerea pedepsei cu moartea de către guvernul turc ar trebui să conducă la suspendarea oficială a procesului de aderare;

4.  ia act de faptul că, până în prezent, Turcia nu și-a îndeplinit 7 din cele 72 de criterii de referință ale foii de parcurs privind liberalizarea vizelor, unele dintre acestea fiind deosebit de importante;

5.  ia act de faptul că consolidarea uniunii vamale este importantă pentru Turcia; subliniază că suspendarea lucrărilor pentru consolidarea uniunii vamale ar avea consecințe economice grave pentru țară;

6.  este profund preocupat de declarațiile care pun sub semnul întrebării Tratatul de la Lausanne, care definește frontierele Turciei moderne și a contribuit la garantarea păcii și stabilității în regiune timp de aproape un secol;

7.  invită Comisia ca, în raportul de evaluare la jumătatea perioadei privind IPA prevăzut pentru 2017, să analizeze ultimele evoluții din Turcia; solicită Comisiei să analizeze posibilitatea de a acorda un sprijin mai consistent societății civile turce prin Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului;

8.  încurajează Comisia Europeană, Consiliul Europei și Comisia de la Veneția să ofere asistență judiciară suplimentară autorităților turce;

9.  subliniază importanța strategică a relațiilor UE-Turcia pentru ambele părți; recunoaște că, deși Turcia este un partener important pentru UE, voința politică de a coopera trebuie să vină din ambele părți ale unui parteneriat; consideră că Turcia nu demonstrează voință politică în acest sens, deoarece acțiunile guvernului îndepărtează și mai mult Turcia de la calea sa europeană;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Turciei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0423. (2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0133. (3) JO L 77, 15.3.2014, p. 11.