Parlamentul European,

–  având în vedere raportul anual al Consiliului către Parlamentul European privind politica externă și de securitate comună,

–  având în vedere titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite și Actul final de la Helsinki din 1975 al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE),

–  având în vedere Tratatul Atlanticului de Nord din 1949 și Declarația comună privind cooperarea UE-NATO din 10 iulie 2018,

–  având în vedere declarația Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) cu privire la responsabilitatea politică(1),

–  având în vedere Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene din 2016,

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 7 iunie 2017, referitoare la „O abordare strategică a rezilienței în cadrul acțiunii externe a UE” (JOIN(2017)0021),

–  având în vedere Declarația de la Sofia din 17 mai 2018 și Concluziile Consiliului privind extinderea și procesul de stabilizare și asociere din 26 iunie 2018 și 18 iunie 2019,

–  având în vedere Rezoluția A/RES70/1 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, intitulată „Transformarea lumii în care trăim: agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă” din 25 septembrie 2015,

–  având în vedere Rezoluția 1325 a Consiliului de Securitate al ONU care a instituit Agenda privind femeile, pacea și securitatea în 2000,

–  având în vedere recomandarea sa din 15 noiembrie 2017 adresată Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) privind Parteneriatul estic, în perioada premergătoare reuniunii la nivel înalt din noiembrie 2017(2),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A9-0054/2019),

A.  întrucât Parlamentul are datoria și responsabilitatea de a-și exercita controlul democratic asupra politicii externe și de securitate comune (PESC) și a politicii de securitate și apărare comune (PSAC) și ar trebui să obțină mijloacele necesare și eficace pentru a-și îndeplini acest rol;

B.  întrucât acțiunea externă a UE are un impact direct asupra bunăstării cetățenilor săi, în interiorul și în exteriorul UE, și urmărește să asigure securitatea și stabilitatea, promovând, în același timp, valorile europene de libertate, democrație, egalitate, stat de drept și respectarea drepturilor omului; întrucât credibilitatea Uniunii Europene ca actor global pentru pace și securitate se bazează pe adeziunea practică la valorile sale, însemnând, prin urmare, că politica externă bazată pe valoare este în interesul imediat al Uniunii;

C.  întrucât Uniunea Europeană poate promova valorile sale fundamentale numai dacă acestea sunt protejate și respectate în toate statele sale membre;

D.  întrucât, în prezent, ne confruntăm cu retragerea unor parteneri tradiționali de la nivel mondial, cu o presiune din ce în ce mai mare asupra cooperării și instituțiilor multilaterale și cu afirmarea crescândă a puterilor regionale;

E.  întrucât, de ceva timp, mediul strategic al Uniunii s-a deteriorat, ceea ce înseamnă că necesitatea unei Europe mai puternice, care să acționeze unitar în relațiile sale externe, este mai urgentă ca oricând, pentru a face față provocărilor multiple care afectează, în mod direct sau indirect, securitatea statelor sale membre și a cetățenilor săi; întrucât printre aspectele care afectează securitatea cetățenilor UE se numără: conflictele armate imediat la estul și la sudul continentului european, și statele fragile; terorismul și în special jihadismul, atacurile cibernetice și campaniile de dezinformare; amestecul extern în procesele politice și electorale europene; proliferarea armelor de distrugere în masă și punerea sub semnul întrebării a acordurilor privind neproliferarea armelor; exacerbarea conflictelor regionale care au dus la strămutarea forțată și la fluxuri necontrolate de migranți; tensiuni legate de aprovizionarea cu energie a statelor membre; concurența pentru resurse naturale, dependența energetică și securitatea energetică; creșterea criminalității organizate la frontiere și în Europa; slăbirea eforturilor de dezarmare; schimbările climatice;

F.  întrucât jihadismul constituie, în prezent, una dintre principalele provocări la adresa securității cetățenilor, fiind necesară o acțiune rapidă, fermă și coordonată atât la nivel intern, cât și la nivel extern;

G.  întrucât niciun stat membru nu este în măsură să facă față, de unul singur, vreuneia dintre provocările cu care se confruntă în prezent continentul european și mediul său apropiat; întrucât ar trebui respectată și garantată egalitatea între statele membre în elaborarea de politici și acțiuni externe și de securitate ale UE; întrucât ar trebui respectate prerogativele parlamentelor naționale în domeniul politicii externe și de securitate a țărilor lor; întrucât o politică externă comună ambițioasă, credibilă și eficace trebuie să se bazeze pe resurse financiare adecvate și pe acțiuni prompte și decisive din partea UE; întrucât instrumentele de politică externă ale UE trebuie să fie utilizate într-un mod mai coerent și unitar;

H.  întrucât multilateralismul este singura garanție a păcii, securității și a dezvoltării sustenabile și favorabile includerii într-un mediu internațional extrem de polarizat; întrucât fundamentele sale sunt amenințate când normele și valorile universale, inclusiv drepturile fundamentale ale omului, dreptul internațional și dreptul umanitar, sunt fie puse sub semnul întrebării, fie utilizate în mod abuziv; întrucât multilateralismul se află în centrul abordării Uniunii Europene privind politica sa externă și de securitate comună, astfel cum este consacrată în TUE;

I.  întrucât lumea se confruntă cu o schimbare la nivel mondial a competențelor, concurența geopolitică fiind o evoluție în politica externă care necesită mecanisme și capacități de răspuns rapide, unificate și adecvate; întrucât UE este în mare măsură absentă din această schimbare în raporturile de putere și în concurența geopolitică la nivel mondial din cauza lipsei de unitate din rândul statelor sale membre;

J.  întrucât actorii statali în ascensiune și noile puteri economice caută să își îndeplinească ambițiile destabilizatoare la nivel mondial și regional, punând în pericol pacea și stabilitatea în vecinătatea europeană, cu consecințe imprevizibile pentru pace, precum și pentru securitatea europeană și mondială; întrucât Europa se confruntă cu riscul de a fi marginalizată în ce privește procesul decizional și va fi, prin urmare, grav dezavantajată; întrucât această reconfigurare mondială înlesnește apariția unor lideri autocratici, a unor actori nestatali violenți și a unor mișcări populare de protest;

K.  întrucât mediul de securitate al UE, care depinde de pacea și stabilitatea din vecinătatea sa, este mai volatil, mai imprevizibil, mai complex și mai vulnerabil la presiuni externe - lucru care se desfășoară deja sub forma unui război hibrid, inclusiv a unei propagande ostile din partea Rusiei și a altor actori, pe lângă creșterea numărului de amenințări din partea grupărilor teroriste radicale, care împiedică UE să-și exercite suveranitatea și autonomia strategică; întrucât instabilitatea și imprevizibilitatea la frontierele UE și în vecinătatea sa apropiată reprezintă o amenințare directă pentru securitatea continentului; întrucât legătura dintre securitatea internă și cea externă este indivizibilă; întrucât această presiune externă presupune atât o dimensiune fizică, cât și una online; întrucât dezinformarea și alte forme de amestec străin din partea forțelor externe prezintă riscuri grave pentru suveranitatea europeană și o amenințare gravă la adresa stabilității și securității Uniunii;

L.  întrucât inegalitățile socioeconomice, oprimarea, schimbările climatice și lipsa includerii participative sunt principalele cauze ale conflictelor la nivel mondial; întrucât obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (SDG) au fost adoptate în 2015 de către toate statele membre ale ONU cu scopul de a oferi o foaie de parcurs pentru o cooperare globală echitabilă, justă, sustenabilă și favorabilă includerii;

M.  întrucât efectele schimbărilor climatice afectează din ce în ce mai grav diferitele aspecte ale vieții umane, precum și oportunitățile în materie de dezvoltare, precum și ordinea geopolitică globală și stabilitatea la nivel mondial; întrucât cei care dispun de resurse mai reduse pentru adaptarea la schimbările climatice vor resimți cel mai acut impactul acestora; întrucât politica externă a UE ar trebui să se axeze mai mult pe promovarea activităților multilaterale, cooperând în chestiuni specifice legate de climă, edificând parteneriate strategice și întărind cooperarea și interacțiunile dintre actorii statali și cei nestatali, inclusiv cei care contribuie în mod semnificativ la poluare la nivel mondial;

N.  întrucât drepturile omului sunt în regres la nivel mondial; întrucât cetățenii din toate regiunile lumii, în urma eșecului propriilor guverne, caută sprijinul Europei pentru a asigura respectarea drepturilor omului;

O.  întrucât politica de extindere a UE este un instrument eficient de politică externă al Uniunii; întrucât politica europeană de vecinătate (PEV) este un instrument-cheie pentru vecinii estici și sudici ai UE;

P.  întrucât se preconizează că mai mult de jumătate din creșterea populației la nivel mondial până în 2050 se va produce în Africa, care, potrivit estimărilor, va cuprinde 1,3 miliarde din creșterea de 2,4 miliarde de persoane a populației planetei; întrucât concentrarea acestei creșteri în unele dintre țările cele mai sărace, împreună cu efectele schimbărilor climatice, vor duce la o serie de noi provocări care, dacă nu sunt tratate încă de pe acum, vor avea efecte extrem de problematice atât pentru țările în cauză, cât și pentru Uniunea Europeană; întrucât raportul recent al Conferinței Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD) privind comerțul și dezvoltarea pe 2019 include sume suplimentare de 2,5 trilioane USD pe an, pentru a atinge obiectivele stabilite în Agenda ODD 2030 a ONU;

Q.  întrucât, având în vedere prăbușirea unor acorduri importante de control al armamentului și de dezarmare, și având în vedere „tehnologiile emergente”, cum ar fi tehnologia cibernetică și dezarmarea armelor autonome, controlul și neproliferarea armelor ar trebui să devină o preocupare majoră a politicii externe și de securitate a UE; întrucât Poziția comună 2008/944/PESC(3) a Consiliului trebuie reexaminată și actualizată astfel încât criteriile să fie respectate cu strictețe și puse în aplicare, și să fie instituit un mecanism de sancționare;

Miza multilateralismului: necesitatea urgentă a unei Europe mai puternice și unite

1.  reamintește că, într-un moment în care puteri concurente contestă din ce în ce mai mult ordinea mondială bazată pe norme, noi, ca europeni, trebuie să apărăm valorile, normele și principiile universale, în special multilateralismul, dreptul internațional, statul de drept, democrația, respectarea drepturilor omului, libertățile fundamentale, comerțul liber și echitabil, precum și soluționarea nonviolentă a conflictelor și interesele europene comune, atât în interiorul, cât și în afara UE; subliniază că, pentru a-și păstra credibilitatea în calitate de purtător al valorilor universale precum democrația, Uniunea Europeană trebuie să acționeze în mod coerent cu principiile sale;

2.  subliniază că multilateralismul trebuie să se afle în centrul eforturilor UE de a preveni, a atenua și a soluționa conflictele, pe baza normelor și principiilor dreptului internațional, ale Cartei ONU și ale Actului final de la Helsinki al OSCE din 1975 și că acesta reprezintă cel mai bun mod de a garanta dialogul politic transnațional, pacea și stabilizarea ordinii mondiale; este ferm convins că într-un mediu strategic care s-a deteriorat considerabil, UE și statele sale membre au o responsabilitate și mai mare de a contribui la securitatea internațională;

3.  subliniază că multilateralismul constituie piatra de temelie a politicii externe și de securitate a UE și reprezintă modul optim de asigurare a păcii, a securității, a drepturilor omului și a prosperității; această abordare oferă beneficii cetățenilor din Europa și din întreaga lume; recunoaște o abordare pe trei niveluri a multilateralismului, bazată pe următoarele principii: respectarea dreptului internațional și asigurarea faptului că acțiunea UE se bazează pe reguli și norme de drept internațional și pe cooperare, extinzând multilateralismul la o nouă realitate mondială care încurajează o abordare colectivă și ia în considerare potențialul de a profita de capacitatea normativă, de autonomia și de influența UE în cadrul organizațiilor internaționale, de a-și menține și extinde influența și de a reforma organizațiile internaționale, făcând în așa fel încât organizațiile multilaterale să fie adecvate scopului; recunoaște, de asemenea, că, pentru ca multilateralismul să fie eficient, problema inegalităților în materie de putere dintre actorii statali și cei nestatali trebuie abordată și soluționată; felicită Uniunea pentru sprijinul său decisiv în favoarea Acordului de la Paris, a acordurilor regionale de pace și a dezarmării nucleare;

4.  își exprimă regretul cu privire la retragerea treptată a Statelor Unite din ordinea mondială multilaterală, și anume retragerea din Acordul de la Paris, din Planul comun de acțiune cuprinzător (JCPOA), din Consiliul ONU pentru Drepturile Omului și din UNESCO, precum și la decizia sa de a suspenda finanțarea Agenției Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări pentru Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat (UNRWA); sprijină în mod ferm menținerea și punerea deplină în aplicare de către toate părțile implicate a JCPOA, ca parte integrantă a ordinii mondiale multilaterale și a regimului de neproliferare și a contribuției la securitatea regională din Orientul Mijlociu; respinge reimpunerea unilaterală, extrateritorială de către Statele Unite a unor sancțiuni, în urma retragerii sale din JCPOA, ca un amestec inacceptabil în interesele economice și de politică externă legitime ale UE; invită UE și statele sale membre să își întărească unitatea, măsurile de descurajare și rezistența în fața sancțiunilor secundare impuse de țări terțe și să fie pregătite să adopte contramăsuri împotriva oricărei țări care aduce prejudicii intereselor legitime ale UE prin aplicarea de sancțiuni secundare;

5.  regretă că parteneriatul transatlantic se confruntă cu un număr semnificativ de încercări și perturbări, dar acesta rămâne indispensabil pentru securitatea și prosperitatea de pe ambele părți ale Atlanticului; regretă retragerea treptată a SUA din ordinea mondială multilaterală bazată pe norme;

6.  invită încă o dată statele membre să sprijine reforme legate de componența și funcționarea Consiliului de Securitate; subliniază că UE este hotărâtă să întărească rolul internațional al ONU;

7.  solicită ca Uniunea Europeană să fie mai puternică, unită, eficace, proactivă și mai strategică, în special având în vedere că un nou ciclu politic european abia a început și că politica externă și de securitate a UE face obiectul unor schimbări; consideră că niciun stat membru al UE nu poate răspunde, de unul singur, în mod eficient, încercărilor actuale la nivel mondial; subliniază necesitatea unei cooperări europene pentru a avea influență pe plan mondial, lucru care necesită o abordare unitară și care nu ar fi posibil dacă UE ar fi divizată; solicită UE să își intensifice eforturile de protejare a intereselor și a valorilor, acționând totodată ca un partener internațional de încredere; consideră că este important să se dea un impuls eficienței UE și competențelor sale de asigurare a respectării legislației la nivel internațional și invită instituțiile UE să se concentreze pe cetățeni și să acționeze în interesul acestora; subliniază că UE trebuie să comunice obiectivele de politică, să identifice prioritățile și obiectivele care îi implică pe cetățenii obișnuiți, să se concentreze pe oameni, nu pe procese, să obțină rezultate concrete și să nu genereze și mai multă birocrație; invită UE să îmbunătățească dialogul cu actorii guvernamentali și neguvernamentali din țări terțe atunci când elaborează propuneri de politici cu o dimensiune internațională, pentru a permite UE să se exprime la unison;

8.  reiterează necesitatea urgentă de a consolida rezistența și independența UE prin întărirea PESC, care este angajată pentru pace, securitatea regională și internațională, drepturile omului, justiția socială, libertățile fundamentale și statul de drept în UE, în vecinătatea sa și în întreaga lume; subliniază că, la nivel mondial, credibilitatea UE depinde de protecția acestor principii și aderarea la acestea; consideră că această PESC consolidată ar trebui să fie mai coerentă, să cuprindă nu numai includă o putere necoercitivă tradițională, dar și o puternică PSAC, o politică de sancțiuni eficace și o cooperare transfrontalieră în domeniul combaterii terorismului; își reiterează apelul pentru adoptarea rapidă a unui mecanism de sancționare a drepturilor omului al UE (și anume, o versiune UE a „Legii Magnițki”), care să permită aplicarea unor sancțiuni specifice împotriva persoanelor care au un rol complice în încălcări grave ale drepturilor omului;

9.  consideră că Uniunea Europeană trebuie să devină un actor global credibil și eficace, astfel încât să își poată asuma un rol de lider mondial responsabil, real, proactiv și proeminent la nivel internațional și să își valorifice potențialul politic de a gândi și acționa ca o putere geopolitică cu un impact semnificativ, apărând și promovând în același timp obiectivele prevăzute la articolul 21 din TUE, principiile și normele sale universale, valorile - începând cu pacea și drepturile omului - și interesele sale comune în lume, contribuind la soluționarea conflictelor în întreaga lume și la configurarea guvernării mondiale; reafirmă necesitatea de a asigura autonomia strategică a UE, în special îmbunătățirea proceselor decizionale, a capacităților de apărare adecvate, așa cum s-a recunoscut în Strategia globală a UE, reconfirmată în iunie 2018 de cei 28 de șefi de stat și de guvern, cu obiectivul de a promova o UE mai capabilă și independentă într-o perioadă de creștere a concurenței geopolitice;

10.  sprijină pe deplin decizia Președintei Comisiei de a transforma ramura executivă a UE într-o „Comisie geopolitică”, axată pe construirea unui actor extern credibil care va aborda în mod sistematic aspectele legate de acțiunea externă; salută angajamentul VP/ÎR de a coordona dimensiunile externe ale acțiunii Comisiei și a asigura o legătură mai bună între aspectele interne și cele externe ale politicilor noastre; subliniază că o „Comisie geopolitică” va fi, prin urmare, preconizată să adopte o abordare mai degrabă proactivă decât una bazată pe reacții la problemele globale și să facă în așa fel ca noul cadru financiar multianual (CFM) să reflecte acest mandat; consideră, în acest sens, că Uniunea Europeană ar trebui să depună eforturi pentru a deveni un actor mai ferm, fără a aduce atingere capacității sale de putere normativă; subliniază că o Comisie geopolitică trebuie să urmărească apărarea propriilor interese, respectând pe deplin dreptul internațional și valorile proprii; subliniază că UE trebuie să mențină un dialog cu toate puterile, într-un spirit de cooperare și de deschidere, rezervându-și totodată dreptul de a nu fi de acord atunci când este necesar;

11.  își reafirmă angajamentul față de Strategia globală a UE, ca un pas decisiv înainte de la gestionarea ad-hoc a crizelor către o abordare integrată a politicii externe a Uniunii Europene; consideră că ar fi oportună și necesară o revizuire strategică a Strategiei globale a UE, îndeosebi în contextul unora din schimbările geopolitice profunde care au avut loc de la adoptarea acesteia (de exemplu, divergențe politice în cadrul parteneriatului transatlantic, apariția unor noi puteri, mai sigure de sine, cum ar fi China, precum și agravarea situației de urgență în domeniul climei), toate acestea având implicații grave asupra obiectivelor de politică externă ale Uniunii și asupra politicii generale de securitate; solicită, prin urmare, ÎR/VP să lanseze un proces de consultări deschise tuturor, începând cu statele membre și cu principalii experți în politica externă a UE din afara instituțiilor UE, dar incluzând, de asemenea, și organizațiile societății civile;

12.  consideră, în acest sens, că UE ar trebui să se bazeze mai mult pe instrumentele comerciale și de dezvoltare, cum ar fi acordurile bilaterale și acordurile de liber schimb cu țările terțe, condiționând ratificarea acestora de respectarea Acordului de la Paris și a valorilor europene fundamentale;

13.  consideră că UE, pentru a-și păstra credibilitatea pe plan extern, ar trebui să plaseze respectarea clauzelor privind drepturile omului în centrul acordurilor UE cu țările terțe, transformându-le într-o condiție și aplicându-le atunci când este necesar;

14.  consideră că Uniunea Europeană trebuie să fie în măsură să reacționeze mai rapid și mai eficace la crize prin toate instrumentele diplomatice și economice de care dispune și că ar trebui să includă mai multe misiuni civile și militare în PSAC; reamintește, în acest sens, că ar trebui să pună un mai mare accent pe prevenirea conflictelor, prin abordarea cauzelor profunde ale instabilității și prin crearea de instrumente pentru a face față acestor conflicte; reamintește, în acest sens, necesitatea de a crește în mod semnificativ resursele bugetare ale UE în acest sens pentru următorul CFM și cel puțin de a dubla fondurile pentru prevenirea conflictelor, consolidarea păcii și mediere; reamintește rolul fundamental al UE în promovarea democrației în vecinătatea europeană, în special prin intermediul programelor de sprijin ale Fondului European pentru Democrație;

15.  subliniază că Uniunea Europeană trebuie să treacă de la o abordare reactivă la una anticipativă, precum și importanța de a colabora cu partenerii strategici ai UE care împărtășesc aceeași viziune, în special NATO și țările emergente, pentru a apăra ordinea mondială bazată pe norme, întemeiată pe dreptul internațional și cel umanitar și pe tratatele multilaterale; reamintește că PESC a UE este bazată pe parteneriat și multilateralism, care contribuie la unirea puterilor regionale și mondiale relevante; subliniază nevoia urgentă de a explora noi forme de cooperare între alianțe, în special în ceea ce privește monitorizarea și controlul fluxurilor de tehnologie, comerț și investiții și de a găsi mecanisme inovatoare, deschise tuturor, de cooperare, dezvoltând un multilateralism inteligent; solicită să se depună eforturi comune pentru a reforma organizațiile multilaterale pentru ca acestea să fie adecvate scopului;

16.  promovează o politică externă a UE care să unească instituțiile și statele membre ale UE în sprijinul unei politici externe comune și puternice la nivelul UE, conferind astfel UE o mai mare credibilitate; susține ideea că o astfel de politică ar trebui să sprijine pe deplin rolul vital al VP/ÎR; încurajează crearea unor coaliții ad hoc de state membre care să contribuie la o mai mare flexibilitate și reactivitate a acțiunii externe a Uniunii, reducând presiunea creată de necesitatea ajungerii la un consens între statele membre; încurajează restabilirea unor forme de cooperare mai strânsă între VP/ÎR și miniștrii de Externe, împuternicindu-i pe aceștia să acționeze în numele UE pentru a întări coeziunea și legitimitatea democratică a UE; solicită UE să își comunice mai bine cetățenilor viziunea sa și obiectivele de politică PESC;

17.  cere o mai mare solidaritate și o mai bună coordonare între UE și statele membre; reamintește că este necesar să existe o coerență între politicile externe ale Uniunii și cu alte politici cu dimensiune externă, precum și ca acestea să fie coordonate cu partenerii externi; consideră că o bună cooperare între statele membre este esențială pentru a proteja democrația, valorile comune, libertățile și standardele sociale și ecologice ale UE; subliniază necesitatea de a extinde cooperarea dintre statele membre, țările partenere și organizațiile internaționale; reiterează importanța articolului 24 alineatul (3) din TUE, care subliniază că „statele membre sprijină fără rezerve politica externă și de securitate a Uniunii, în spiritul loialității și solidarității reciproce și se abțin de la orice acțiune contrară intereselor Uniunii”; subliniază că, astfel cum se prevede în tratat, Consiliul Afaceri Externe al UE este forumul în cadrul căruia miniștrii naționali își prezintă punctele de vedere și convin asupra politicilor și că, odată ce se va ajunge la un acord cu privire la o politică, statele membre trebuie să îl sprijine pe deplin pe VP/ÎR în punerea în aplicare a politicii menționate, inclusiv în cadrul propriilor lor eforturi diplomatice;

18.  subliniază că Uniunea Europeană trebuie să aplice întru totul dispozițiile Tratatului de la Lisabona și să utilizeze instrumentele existente într-un mod mai eficient; solicită UE să acționeze într-un mod mai armonizat și mai coerent pentru a-și îmbunătăți procesele decizionale și a deveni un actor extern eficace și credibil, în care SEAE joacă un rol central;

Întărirea Parlamentului European ca pilon al PESC

19.  subliniază că Uniunea Europeană poate ajunge la întregul său potențial numai atunci când se exprimă la unison și acționează în consecință și când procesul decizional este transferat, treptat, de la nivel național la nivel supranațional, profitând pe deplin de posibilitățile oferite de tratatele, instituțiile UE și de procedurile acestora, cu deplina respectare a principiului subsidiarității și a competențelor statelor membre; subliniază că Uniunea Europeană ar trebui să utilizeze toate mijloacele disponibile pentru a atinge acest obiectiv, inclusiv cele oferite de diplomația parlamentară;

20.  reiterează, în acest sens, faptul că, de-a lungul anilor, Parlamentul a elaborat o serie de instrumente și rețele în domeniul acțiunii externe, cum ar fi comisii parlamentare mixte și comisii parlamentare de cooperare cu țări terțe, precum și activitatea delegațiilor interparlamentare, a delegațiilor ad hoc și a misiunilor de observare a alegerilor, care sunt în același timp diferite și complementare cu cele ale executivului UE; subliniază competențele de supraveghere și control exercitate de Parlament și subliniază că rapoartele și rezoluțiile sale merită o mai mare atenție; subliniază importanța adunărilor parlamentare ca forumuri de cooperare și dialog instituțional și evidențiază contribuția lor valoroasă la acțiunea externă a Uniunii Europene, și la domeniul securității și apărării; subliniază necesitatea de a promova activitățile acestora și a garanta buna desfășurare a activității lor;

21.  subliniază rolul esențial al misiunilor UE de observare a alegerilor; subliniază responsabilitatea politică a observatorilor-șefi, numiți din rândul deputaților în PE; solicită, prin urmare, o abordare mai integrată a politicii externe și de securitate a UE, care să cuprindă o dimensiune parlamentară; solicită mai multă cooperare interinstituțională în elaborarea de strategii față de țările și regiunile terțe, cu un accent special asupra Balcanilor de Vest și statelor din Parteneriatul estic; reamintește importanța diplomației parlamentare și a relațiilor interparlamentare pentru sprijinirea acestor obiective; afirmă că Parlamentul trebuie să aibă un rol mai important în cadrul PESC și pe scena internațională; subliniază necesitatea ca UE și statele membre să colaboreze pentru a stabili o strategie politică globală pentru o diplomație parlamentară reorientată care să includă o abordare mai integrată a politicii externe și de securitate a UE și să adapteze modul de funcționare a acestora;

22.  subliniază rolul fiecărei instituții implicate în PESC/PSAC în reexaminarea metodelor sale de lucru și în evaluarea celei mai bune modalități de îndeplinire a rolului care îi revine în temeiul tratatelor;

23.  solicită o mai bună colaborare interinstituțională care să ofere informații Parlamentului în timp util, astfel încât acesta să își poată exprima, dacă este cazul, punctul de vedere, iar Comisia și SEAE să poată ține seama de vederile Parlamentului; solicită un schimb de informații mai eficient și mai cuprinzător din partea Comisiei și a SEAE pentru a permite Parlamentului să își exercite rolul de control în mod eficient și în timp util, inclusiv în domeniul PESC; salută angajamentul VP/ÎR de a informa mai bine și mai din timp, de a implica și consulta Parlamentul cu privire la opțiunile fundamentale ale PESC;

24.  solicită întărirea rolului Parlamentului de supraveghere și control al acțiunii externe a UE, inclusiv prin continuarea consultărilor periodice cu VP/ÎR, SEAE și Comisia; solicită încheierea negocierilor privind accesul Parlamentului la informații sensibile ale Consiliului în domeniile PESC și PSAC;

25.  remarcă faptul că, dacă/când va avea loc ieșirea Regatului Unit din UE (Brexit), Comisia pentru afaceri externe a Parlamentului (AFET), în calitate de comisie principală responsabilă cu relațiile cu țările terțe, va trebui să primească toate informațiile necesare de la executivul UE pentru a-i permite să examineze, în numele Parlamentului, procesul de negociere în conformitate cu articolul 218 din TFUE și să contribuie în timp util la viitorul (viitoarele) acord(uri) cu Regatul Unit, care va (vor) necesita aprobarea Parlamentului; subliniază importanța cooperării viitoare dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit în domeniile PESC și PSAC și recunoaște necesitatea găsirii unor soluții creative;

26.  subliniază eforturile UE vizând afirmarea cu consecvență a importanței menținerii și întăririi unei ordini internaționale libere și deschise, bazate pe respectarea statului de drept;

27.  solicită ca, înainte de adoptarea unei strategii legate de PESC sau a comunicării de către Comisie și SEAE, să se creeze un mecanism de consultare cu Comisia pentru afaceri externe și organismele pertinente;

28.  solicită o abordare mai strategică, o mai mare coerență, consecvență și complementaritate, așa cum se prevede în Tratate, între instrumentele de finanțare externă ale UE și PESC, pentru a îi permite Uniunii Europene să facă față încercărilor din ce în ce mai mari în materie de securitate și de politică externă; subliniază că o PESC credibilă și eficace trebuie să se bazeze pe resurse financiare adecvate; solicită ca acestea să fie puse la dispoziția acțiunii externe a UE în următorul CFM (2021-2027), iar UE să își concentreze resursele pe prioritățile strategice;

29.  ia act de propunerea Comisiei de a îmbina cea mai mare parte a instrumentelor existente pentru acțiune externă într-un singur instrument, Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI); reamintește că punerea în comun a instrumentelor de acțiune externă într-un fond unic poate duce la sinergii, eficacitate și rapiditate în procesul de luare a deciziilor și în efectuarea plăților, dar nu ar trebui să deturneze finanțarea Uniunii de la vechile și amplele sale obiective de politică externă, și anume eradicarea sărăciei, dezvoltarea sustenabilă și protejarea drepturilor omului; salută structura simplificată a instrumentelor externe propuse în cadrul IVCDCI; solicită un sistem adecvat de control și echilibru, un nivel suficient de transparență, o contribuție la politicile strategice și un control regulat al aplicării din partea Parlamentului; subliniază importanța principiului diferențierii în asistența legată de investiții pentru țările vizate de politica de vecinătate care și-au luat mai multe angajamente față de reformele europene, pe baza principiului „mai mult pentru mai mult” și „mai puțin pentru mai puțin”;

30.  subliniază necesitatea unui rol sporit al Parlamentului în timpul controlului și orientării tuturor instrumentelor externe ale UE, inclusiv al Instrumentului de asistență pentru preaderare pentru perioada 2021-2027 (IPA III); evidențiază rolul Instrumentului care contribuie la stabilitate și pace (IcSP), în special în sprijinirea păcii și a stabilității în întreaga lume; se așteaptă ca instrumentele pentru perioada de după 2020, inclusiv Instrumentul european pentru pace (IEP), să fie adoptate în timp util, astfel încât să se evite lacunele inutile în finanțare;

31.  consideră că prevenirea conflictelor, edificarea păcii și medierea, precum și soluționarea pașnică a conflictelor prelungite, în special în vecinătatea imediată a UE, ar trebui să fie o prioritate în următorii ani; subliniază că o astfel de abordare va aduce un grad ridicat de valoare adăugată la nivelul UE pe plan politic, social, economic și al securității; reamintește că activitățile de prevenire și de mediere a conflictelor contribuie la afirmarea prezenței și a credibilității UE pe scena internațională și că acestea ar trebui integrate într-o abordare holistică care să cuprindă securitatea, diplomația și dezvoltarea; subliniază necesitatea de a consolida Uniunea Europeană ca actor mondial influent și a investi în prevenirea conflictelor și în mediere; solicită UE să acorde în continuare prioritate prevenirii conflictelor și medierii; evidențiază contribuția valoroasă a Parlamentului în domeniul soluționării conflictelor și în ce privește medierea, dialogul și promovarea valorilor democrației, a statului de drept, a respectării minorităților și drepturilor fundamentale, în special în țările din Balcanii de Vest, din Parteneriatul estic și din vecinătatea sudică, și solicită aprofundarea în continuare a cooperării interinstituționale în ce privește medierea; salută rolul crescând al UE în soluționarea conflictelor și în consolidarea încrederii în cadrul sau în sprijinul formatelor și principiilor de negociere existente convenite;

32.  reamintește importanța unei PEV solide, în cadrul căreia UE se angajează să respecte interesele societale, politice și economice comune cu țările partenere din est și din sud; subliniază rolul strategic pe care îl poate juca Uniunea prin intermediul PEV pentru a întări robustețea partenerilor UE ca o prioritate-cheie în fața amenințărilor și a presiunilor cu care se confruntă aceștia; recunoaște că, pentru a fi un actor puternic pe plan mondial, UE trebuie să fie un actor relevant în vecinătate;

33.  reamintește că democrațiile moderne au nevoie de organe legislative pe deplin funcționale și, în acest sens, subliniază importanța sprijinirii activității parlamentelor atât în Balcanii de Vest, cât și în țările din vecinătate;

34.  recunoaște importanța pe care o are stabilitatea vecinătății estice pentru securitatea Uniunii și potențialul transformator pe care UE îl are în raport cu regiunile și țările învecinate; își reafirmă sprijinul pentru Parteneriatul estic (EaP), care a aniversat împlinirea a zece ani de existență în 2019; subliniază, totuși, că, pentru ca EaP să aibă mai mult succes, este nevoie de noi inițiative și angajamente din partea ambelor părți (atât a UE, cât și a partenerilor săi); încurajează dezvoltarea unor relații din ce în ce mai strânse cu Parteneriatul estic, inclusiv strategii specifice pentru Ucraina, Georgia și Republica Moldova, precum și importanța luării în considerare a ideilor precum Strategia trioului 2030 și a celor provenind din cele mai avansate țări ale Parteneriatului estic asociate UE; subliniază că o astfel de abordare ar trebui să se bazeze pe principiul „mai mult pentru mai mult” și „mai puțin pentru mai puțin”, condus de instituțiile UE și de coaliția statelor membre care împărtășesc aceeași viziune, cunoscută sub numele de procesul trio-ului european, punând accentul pe proiecte și programe concrete care să urmărească cele mai bune practici din procesul de la Berlin și din integrarea Spațiului Economic European; consideră că succesul transformării în țările Parteneriatului estic, în special în țările asociate UE, Ucraina, Georgia și Republica Moldova, poate duce la rezultate pozitive, fapt care poate avea o influență și asupra societății din Rusia vecină;

35.  reamintește și subliniază că cooperarea cu țările din cadrul Parteneriatului estic și cu alte țări din vecinătatea UE ar trebui să fie o prioritate pentru PESC, având în vedere interesul vital al UE în dezvoltarea și democratizarea acestor țări; invită Comisia și SEAE să continue să întărească legăturile economice și de conectivitate, utilizând acorduri comerciale și de asociere, accesul la piața unică și contacte personale mai strânse, inclusiv prin facilitarea și liberalizarea vizelor atunci când toate condițiile au fost îndeplinite; subliniază că cele de mai sus ar putea servi drept stimulente pentru promovarea reformelor democratice și adoptarea de norme și standarde ale UE;

36.  reiterează angajamentul UE de a sprijini suveranitatea, integritatea teritorială și independența politică a Ucrainei și a tuturor țărilor EaP în interiorul granițelor lor recunoscute pe plan internațional, în conformitate cu dreptul, normele și principiile internaționale, pentru a crește sprijinul acordat locuitorilor afectați de conflicte, persoanelor strămutate în interiorul țării (PSI) și refugiaților și a contracara încercările de destabilizare provenite din țările terțe, în special din Rusia; respinge utilizarea forței sau a amenințării cu forța pentru soluționarea conflictelor și își reiterează viziunea potrivit căreia conflictele actuale din toate țările EaP ar trebui să fie soluționate în conformitate cu normele și principiile dreptului internațional; își menține pe deplin angajamentul față de politica de nerecunoaștere a anexării ilegale a Crimeei; subliniază cu fermitate importanța unei poziții proactive bazate pe dreptul internațional împotriva conflictelor prelungite din vecinătatea estică; condamnă, de asemenea, continuarea militarizării în teritoriile georgiene ocupate Abhazia și regiunea Țhinvali/Osetia de Sud și invită Rusia să respecte obligațiile care îi revin în temeiul dreptului internațional; subliniază că, la peste un deceniu de la încetarea agresiunii Rusiei în Georgia și de la acordul ulterior de încetare a focului intermediat de UE, Rusia continuă să încalce în mod flagrant unele din dispozițiile acordului, iar procesul de construire a frontierei continuă; solicită întărirea mandatului Misiunii de monitorizare a Uniunii Europene în Georgia (EUMM) și creșterea vizibilității acesteia; îndeamnă Federația Rusă, în calitate de putere de ocupație, să își onoreze obligațiile internaționale și să acorde EUMM accesul neîngrădit la regiunile ocupate;

37.  salută reafirmarea, de către Președinta Comisiei, perspectivei europene a Balcanilor de Vest și subliniază angajamentul său față de extindere, care rămâne o politică esențială și servește drept forță motrice a UE; reiterează necesitatea ca poziția UE în materie de extindere să fie ambițioasă și credibilă;

38.  solicită o strategie de extindere a UE credibilă în Balcanii de Vest, bazată pe condiții stricte și echitabile în conformitate cu criteriile de la Copenhaga și care rămâne, din motive de politică externă, un instrument important de promovare a securității prin sporirea rezistenței țărilor dintr-o regiune de importanță strategică pentru UE;

39.  reafirmă faptul că, în afară de PESC în general, obiectivele politicii UE privind țările din Balcanii de Vest sunt de a le îndruma spre aderare; subliniază că acest proces de extindere este bazat pe merite și depinde de respectarea criteriilor de la Copenhaga, a principiilor democrației, de respectarea libertăților fundamentale și a drepturilor omului și ale minorităților, de respectarea statului de drept și de realizările lor individuale în îndeplinirea criteriilor impuse;

40.  subliniază importanța unui proces de reformă continuu legat de efectul transformator asupra țărilor candidate; își menține angajamentul deplin de a sprijini reformele și proiectele orientate către UE, axându-se în special pe întărirea în continuare a statului de drept și a bunei guvernări, pe protejarea drepturilor fundamentale și pe promovarea reconcilierii, a relațiilor de bună vecinătate și a cooperării regionale; constată cu regret încetinirea procesului;

Întărirea PESC în vederea combaterii amenințărilor globale

41.  solicită întărirea capacității UE și a statelor membre de a acționa autonom în domeniul securității și apărării; subliniază că parteneriatele eficiente și strânse cu organizațiile partenere, cum ar fi ONU sau NATO, precum și cu alte instituții internaționale cum ar fi Uniunea Africană și OSCE, sunt mai importante ca niciodată; subliniază că NATO este principalul partener al UE în domeniul securității; subliniază importanța unei cooperări strânse cu NATO în privința tuturor aspectelor legate de apărare și în abordarea încercărilor în materie de securitate cu care se confruntă UE și vecinătatea sa, în special cele legate de contracararea amenințărilor hibride;

42.  salută eforturile UE de a consolida securitatea și apărarea europeană pentru a proteja mai bine Uniunea și cetățenii săi și a contribui la pace și stabilitate în vecinătate și dincolo de ea, în conformitate cu Declarația comună privind cooperarea UE-NATO din 10 iulie 2018;

43.  subliniază rolul de lider al NATO ca pilon important al securității europene și salută procesul actual de extindere a NATO, care contribuie la stabilitatea și starea de bine a Europei;

44.  consideră că votul cu majoritate calificată (VMC) ar spori eficacitatea politicii externe și de securitate a UE și ar accelera procesul decizional; invită Consiliul să utilizeze cu regularitate VMC în cazurile prevăzute la articolul 31 alineatul (2) din TUE și solicită Consiliului European să preia această inițiativă prin utilizarea „clauzei pasarelă” prevăzută la articolul 31 alineatul (3) din TUE; încurajează Consiliul să ia în considerare posibilitatea extinderii VMC la alte domenii ale PESC;

45.  sprijină o dezbatere la nivelul UE privind noi formate, cum ar fi un Consiliu de Securitate al UE în dialog și cooperare depline cu statele membre, și modalitățile unei coordonări mai strânse în cadrul UE și cu autoritățile internaționale pentru a face mai eficient procesul decizional în domeniul politicii de securitate;

46.  salută decizia Președintei Comisiei de a construi, în termen de cinci ani, o uniune europeană a apărării veritabilă și operațională și solicită schimburi transparente cu Parlamentul și cu statele membre pentru crearea unei uniuni a apărării; consideră că, în acest context, UE ar trebui să utilizeze în mod optim mecanismele și instrumentele deja existente, cum ar fi cooperarea structurată permanentă (PESCO), mobilitatea militară și Fondul european de apărare (FEA), care vizează îmbunătățirea capacităților naționale și europene și sprijinirea creșterii eficienței sectoarelor europene de apărare; solicită crearea unui mecanism de control parlamentar democratic al tuturor noilor instrumente în domeniul apărării;

47.  subliniază necesitatea de a asigura o evaluare constantă a PESCO și a FEA, precum și a modalităților în care acestea contribuie la obiectivele PESC, pentru a asigura resurse adecvate în conformitate cu angajamentele PESCO și a pune în aplicare deciziile UE în mod eficient și coerent, inclusiv printr-o bază industrială și tehnologică de apărare europeană (EDTIB) mai integrată, într-un mod care să garanteze că Uniunea rămâne deschisă cooperării;

48.  reamintește că articolul 20 alineatul (2) din TUE, ce cuprinde dispozițiile pentru cooperarea consolidată, oferă statelor membre posibilități suplimentare de a avansa în direcția PESC și, prin urmare, ar trebui utilizat;

49.  reamintește că schimbările climatice au un impact asupra tuturor aspectelor vieții umane și că, printre altele, cresc probabilitatea conflictelor și a violenței; subliniază că preocupările legate de securitatea climatică și disponibilitatea de a asigura respectarea guvernării mondiale în materie de mediu ar trebui să fie integrate în politica externă a UE;

50.  subliniază faptul că UE ar trebui să dezvolte capacități de monitorizare a riscurilor legate de schimbările climatice, care ar trebui să includă politici de sensibilizare la conflicte și de prevenire a crizelor; recunoaște, în acest context, că corelarea măsurilor de adaptare la schimbările climatice cu măsurile de consolidare a păcii consolidează prevenirea conflictelor; subliniază necesitatea de a dezvolta o abordare cuprinzătoare și anticipativă a schimbărilor climatice; solicită UE și statelor membre să dea dovadă de ambiții mari la Conferința internațională privind schimbările climatice și să pună în aplicare obligațiile care le revin; subliniază valoarea diplomației climatice în această privință;

51.  subliniază necesitatea de a dezvolta o abordare cuprinzătoare a schimbărilor climatice și a securității în conformitate cu ODD, în special ODD 13 și ODD 16, de a asigura fluxuri echitabile și suficiente de finanțare a combaterii schimbărilor climatice în temeiul Acordului de la Paris și a aloca niveluri mai ridicate de finanțare pentru astfel de acțiuni în cadrul IcSP actual și al viitorului IVCDCI;

52.  subliniază importanța geopolitică din ce în ce mai mare a regiunii arctice și efectul său asupra situației securității, atât în cadrul UE, cât și la nivel mondial; îndeamnă UE să depună eforturi pentru o politică internă și externă mai coerentă, o strategie pentru regiunea arctică și un plan de acțiune concret privind angajamentul UE în această regiune, care să țină seama și de aspectele de securitate și geostrategice; ia act de capacitatea UE de a contribui la rezolvarea posibilelor probleme geostrategice și de securitate;

53.  solicită un sprijin mai puternic pentru strategia UE în materie de securitate maritimă, întrucât libertatea de navigație constituie o provocare din ce în ce mai mare, atât pe plan mondial, cât și în vecinătatea noastră; insistă asupra faptului că libertatea de navigație trebuie respectată în permanență și că măsurile trebuie să se concentreze pe dezamorsarea și prevenirea conflictelor armate și incidentelor militare;

54.  regretă faptul că există din ce în ce mai multe tensiuni, iar încălcările dreptului mării și ale dreptului maritim internațional continuă să persiste în jurul multora dintre cele mai importante zone maritime mondiale, cum ar fi Marea Chinei de Sud, Strâmtoarea Ormuz, Golful Aden și Golful Guineei; reamintește situația volatilă din Marea Azov; observă că multe dintre aceste tensiuni sunt deseori de natură geopolitică;

55.  îi solicită UE să ia măsuri active și să aibă în vedere măsuri restrictive ca răspuns la încălcări grave ale libertății de navigație și ale dreptului maritim internațional;

56.  reamintește că un control internațional eficient al armelor, dezarmarea și regimurile de neproliferare reprezintă o piatră de temelie a securității mondiale și europene; constată că transferurile iresponsabile de arme către țări terțe subminează și slăbesc PESC, în special eforturile UE pentru pace, stabilitate și dezvoltare sustenabilă; solicită respectarea cu strictețe a celor opt criterii din Poziția comună 2008/944/PESC a Consiliului de definire a normelor comune care reglementează controlul exporturilor de tehnologie și echipament militar și solicită un mecanism de monitorizare și control la nivelul UE în acest sens; evidențiază necesitatea unei industrii a apărării care să folosească resursele contribuabililor în mod eficient și eficace, pe lângă necesitatea ca UE să promoveze o piață internă mai integrată a produselor din sectorul apărării, precum și o politică coordonată de sprijinire a cercetării și dezvoltării în domeniul apărării; invită statele membre ale UE să acorde prioritate dezarmării nucleare multilaterale în politica externă și de securitate a UE; consideră că UE trebuie să își continue eforturile pentru a menține acordul nuclear cu Iranul; îl îndeamnă pe VP/ÎR să utilizeze toate mijloacele politice și diplomatice disponibile pentru a proteja planul comun de acțiune cuprinzător (JCPOA) și noul tratat strategic de reducere a nivelului de arme (New START), și să lanseze o strategie coerentă și credibilă de negocieri multilaterale privind măsurile regionale de detensionare și de edificare a încrederii în Golf care să îi implice pe toți actorii din regiune; subliniază că capacitatea UE de implicare diplomatică cu toți actorii în cauză este un avantaj important care ar trebui folosit pe deplin în acest scop;

57.  îndeamnă statele membre să respecte pe deplin Poziția comună 2008/944/PESC a Consiliului privind controlul exporturilor de arme, să respecte cu strictețe obligațiile ce le revin în temeiul poziției comune, îndeosebi criteriul 4 privind pacea, securitatea și stabilitatea regionale, în legătură cu politica lor de export de arme către Turcia și să impună acesteia un embargo asupra armelor ca urmare a invaziei ilegale a nordului Siriei și a acțiunilor sale ilegale în estul Mării Mediterane, în special invazia sa în zona economică exclusivă și în apele teritoriale ale Republicii Cipru; reiterează poziția sa potrivit căreia Poziția comună trebuie reexaminată și actualizată astfel încât criteriile să fie respectate și puse în aplicare cu strictețe, și trebuie creat un mecanism de sancționare; îl invită pe VP/ÎR să acorde prioritate acestui dosar;

58.  îi solicită VP/ÎR să promoveze o strategie multidimensională de cooperare bi-regională cu America Latină și zona Caraibilor în materie de securitate și apărare, să susțină apărarea în comun a ordinii multilaterale, întărirea cooperării pentru combaterea terorismului și a criminalității organizate, pentru combaterea schimbărilor climatice și a efectelor acestora asupra stabilității sociale, politice și economice, precum și să încurajeze dialogul ca instrument de obținere a unor soluții negociate și pașnice pentru conflictele politice la care suntem martori;

59.  solicită explorarea posibilității de a crea un nou for pentru cooperarea multilaterală în rândul aliaților occidentali, respectiv UE, SUA, Japonia, Canada, Coreea de Sud, Australia și Noua Zeelandă, după modelul Comitetului de coordonare pentru controlul multilateral al exporturilor strategice; subliniază că mandatul noului for ar trebui să cuprindă monitorizarea și controlul exporturilor de tehnologii, al fluxurilor comerciale și al investițiilor sensibile către țările care suscită preocupări;

60.  subliniază că întărirea unor relații substanțiale cu Asia de Est și de Sud-Est este esențială pentru strategia de conectivitate a UE bazată pe norme, cuprinzătoare și sustenabilă și viceversa; promovează, prin urmare, sustenabilitatea, o abordare bazată pe norme și CFM ca instrument decisiv;

61.  ia act de acumularea de forțe militare în regiune și solicită tuturor părților implicate să respecte libertatea de navigație, să soluționeze diferendele prin mijloace pașnice și să se abțină de la a lua măsuri unilaterale pentru a schimba status quo-ul, inclusiv în Marea Chinei de Est și Marea Chinei de Sud și în Strâmtoarea Taiwan; își exprimă îngrijorarea că amestecul străin din partea regimurilor autocratice prin dezinformare și atacuri cibernetice în viitoarele alegeri generale amenință democrațiile și stabilitatea regională din Asia; își reiterează sprijinul pentru participarea semnificativă a Taiwanului în organizații, mecanisme și activități internaționale;

62.  subliniază că Comisia ar trebui să integreze o strategie de securitate cibernetică în eforturile de digitalizare ale UE și să promoveze inițiativa în toate statele membre, ca parte a unui angajament politic și economic puternic în materie de inovare digitală;

63.  îi invită pe VP/ÎR, Comisia și pe statele membre să își intensifice eforturile de creștere a capacității lor de a face față amenințărilor cibernetice și a celor hibride, rezultate din combinarea unor poziții ambigue, prin întărirea mecanismelor de apărare cibernetică a UE și a statelor sale membre și prin creșterea rezistenței lor în fața amenințărilor hibride, prin construirea de infrastructuri critice care sunt rezistente la amenințări cibernetice; solicită, în acest sens, dezvoltarea unor capacități și metode comune cuprinzătoare de analiză a riscurilor și a vulnerabilității; subliniază că este nevoie de o coordonare mai bună pentru a depăși în mod eficient aceste provocări; reamintește că comunicarea strategică și diplomația publică ar trebui să întărească influența geopolitică a UE și imaginea sa generală în lume și să îi protejeze interesele;

64.  subliniază că amestecul străin în afacerile europene constituie un risc major pentru securitatea și stabilitatea UE; sprijină ferm stimularea capacităților de comunicare strategică ale Uniunii Europene; solicită, în acest sens, sprijinirea în continuare a celor trei grupuri operative de comunicare strategică (Balcanii de Est, Balcanii de Sud și Balcanii de Vest); solicită un sprijin mai mare pentru Divizia de comunicare strategică a SEAE, deoarece joacă un rol-cheie, transformând-o într-o unitate de sine stătătoare în cadrul SEAE, care să fie responsabilă pentru vecinătatea estică și cea sudică, și dotând-o cu personal adecvat și resurse bugetare corespunzătoare, eventual prin intermediul unei linii bugetare create în mod suplimentar;

65.  invită statele membre să își consolideze capacitățile și să încurajeze cooperarea și schimbul de informații pentru a împiedica actorii statali și nestatali din țări terțe să se amestece în mod ostil în procesul decizional al UE și al statelor membre; crede că și creșterea capacităților de comunicare strategică ale UE ar putea contribui la acest obiectiv;

66.  subliniază că amestecul în alegeri face parte dintr-o strategie mai amplă de război hibrid și că reacția la acestea rămâne, așadar, o chestiune esențială de securitate și de politică externă; îi invită pe VP/ÎR, Comisia și pe statele membre să elaboreze o strategie cuprinzătoare pentru combaterea amestecului străin în alegeri și a dezinformării în procesele democratice naționale și europene, inclusiv cele din partea propagandei ruse sprijinită de stat;

67.  constată că Rusia este sursa cea mai probabilă de amenințări hibride și convenționale la adresa securității UE și a statelor sale membre și depune eforturi active pentru a submina unitatea europeană, independența, valorile universale și normele internaționale; susține că, deși cu actuala conducere de la Moscova nu se poate aștepta o schimbare a politicii agresive, este posibilă o schimbare pozitivă spre o țară mai democratică și de tip european într-un viitor mai îndepărtat; solicită, prin urmare, intensificarea eforturilor de consolidare a rezistenței UE și a statelor sale membre și elaborarea unei strategii a UE pe termen lung privind Rusia, care să se bazeze pe trei piloni: descurajare, îngrădire și transformare;

68.  invită Consiliul să completeze setul de instrumente ale UE privind drepturile omului și politica externă cu un regim de sancțiuni de tipul legii Magnițki la nivel mondial, care să permită înghețarea activelor și interzicerea acordării de vize persoanelor implicate în încălcări grave ale drepturilor omului;

69.  subliniază necesitatea de a beneficia de avantajul competitiv al UE, astfel încât aceasta să își poată stabili rapid o poziție strategică în cursa internațională către tehnologiile emergente, către informații, sectorul apărării, sectoarele energiei din surse regenerabile, introducerea tehnologiei 5G, ecosistemul întreprinderii comune pentru calculul european de înaltă performanță (EuroHPC) și către accesul autonom, fiabil și eficient din punctul de vedere al costurilor UE la spațiu, pentru a împiedica UE să devină dependentă de giganții tehnologici și digitali din țări terțe; subliniază că dezvoltarea de tehnologii fiabile cu inteligență artificială este esențială pentru asigurarea autonomiei strategice a UE, în special în ceea ce privește procesele decizionale și capacitățile; prin urmare, invită Uniunea să își mențină și să își mărească investițiile în acest domeniu;

70.  recunoaște rolul fundamental al misiunilor civile și militare din cadrul PSAC și subliniază că acestor misiuni trebuie să li se asigure personal și resurse materiale pentru a menține pacea, a evita conflictele, a întări securitatea internațională și a consolida identitatea europeană și autonomia strategică a UE; își exprimă însă regretul că eficacitatea acestor misiuni și operații PSAC este subminată de deficiențe structurale persistente, de o disparitate puternică a contribuțiilor statelor membre și de limitele mandatelor;

71.  consideră că UE nu și-a folosit încă în mod adecvat resursele substanțiale din domeniul PSAC; îi invită pe VP/ÎR, Comisia și pe statele membre să își intensifice eforturile de cooperare în domeniul PESC, pentru ca misiunile civile și militare ale PSAC să devină mai robuste, să îmbunătățească capacitatea lor operațională prin intermediul unei mai mari flexibilități, să crească eficiența și eficacitatea acestora pe teren, iar mandatele lor să devină mai ample, mai raționalizate și mai clare; consideră că noi instrumente, cum ar fi Instrumentul european pentru pace, ar putea crește solidaritatea și repartizarea sarcinilor între statele membre în ceea ce privește contribuția la operațiunile PSAC și ar putea contribui, în general, la creșterea eficacității acțiunii externe a UE;

72.  reamintește că o abordare deschisă tuturor a prevenirii, atenuării și soluționării conflictelor este de o importanță capitală pentru viabilitatea pe termen lung a acestora și reamintește succesul sporit al soluționării conflictelor atunci când sunt respectate paritatea și egalitatea de gen de-a lungul procesului; solicită o mai mare participare și funcții de conducere pentru femei în astfel de misiuni, inclusiv în ceea ce privește activitatea decizională și negocierile; subliniază că perspectiva de gen ar trebui integrată mai sistematic în misiunile și operațiile PSAC și să contribuie activ la punerea în aplicare a Rezoluției 1325 a CSONU privind femeile, pacea și securitatea și a rezoluțiilor sale ulterioare privind femeile, pacea și securitatea, precum și a Rezoluției Consiliului de Securitate al ONU 2250 (2015) privind tineretul, pacea și securitatea; invită, prin urmare, Comisia să asigure includerea structurală a femeilor, a tinerilor, a apărătorilor drepturilor omului, a minorităților religioase și etnice în toate activitățile sale legate de gestionarea conflictelor;

73.  solicită integrarea reală a egalității de gen și a drepturilor minorităților în aspectele strategice și operaționale ale acțiunii externe a UE, care să includă o planificare specifică în noul instrument financiar IVCDCI; salută angajamentul VP/ÎR de a atinge obiectivul de a avea 40 % de femei în posturi de conducere și ca șefe de delegație până la sfârșitul mandatului său; invită SEAE să transmită Parlamentului actualizări regulate cu privire la îndeplinirea acestui angajament;

74.  subliniază că amenințarea terorismului este încă prezentă, atât în Europa, cât și în afara sa; este ferm convins că lupta împotriva terorismului ar trebui să rămână o prioritate pentru UE în următorii ani; invită noua Comisie să prezinte un plan de acțiune al UE împotriva terorismului;

75.  subliniază importanța întăririi și garantării cooperării în domeniul informațiilor în cadrul UE, având în vedere că terorismul reprezintă o amenințare la adresa valorilor noastre europene fundamentale și a securității noastre, și necesită o abordare multidimensională, care să implice autoritățile de frontieră, poliția, instanțele și serviciile de informații din toate statele membre, pe lângă țările din afara UE;

o
o   o

76.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Președintelui Consiliului European, Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, precum și statelor membre.

(1) JO C 210, 3.8.2010, p. 1. (2) Texte adoptate, P8_TA(2017)0440. (3) JO L 335, 13.12.2008, p. 99.