(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2023)0324),

–  având în vedere articolul 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de Consiliu (C9‑0204/2023),

–  având în vedere articolul 82 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0007/2024),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice substanțial propunerea Comisiei;

5.  îi încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de directivă Considerentul 1 (1)  Asigurarea unei impozitări echitabile pe piața internă și buna funcționare a uniunii piețelor de capital (UPC) sunt priorități politice pentru Uniunea Europeană (UE). În acest context, este esențială eliminarea obstacolelor din calea investițiilor transfrontaliere, combătând totodată frauda și abuzurile fiscale. Astfel de obstacole survin, de exemplu, pe fondul unor proceduri ineficiente și excesiv de împovărătoare de reducere a surplusului de impozite reținute la sursă pe dividende sau pe veniturile din dobânzi plătite pentru acțiuni sau obligațiuni tranzacționate public investitorilor nerezidenți. În plus, statu-quo-ul s-a dovedit a fi inadecvat în prevenirea riscurilor recurente de fraudă fiscală, evaziune fiscală și evitare a obligațiilor fiscale, după cum arată recentele scandaluri Cum/Ex și Cum/Cum. Prezenta propunere urmărește să eficientizeze procedurile UE privind impozitul reținut la sursă, consolidându-le în același timp împotriva riscului de fraudă și abuz fiscal. Acesta se bazează pe acțiuni anterioare relevante la nivelul UE și la nivel internațional, cum ar fi Recomandarea Comisiei din 2009 referitoare la simplificarea procedurilor privind impozitul reținut la sursă și inițiativa TRACE („Treaty Relief and Compliance Enhancement”) a OCDE28. (1)  Asigurarea unei impozitări echitabile pe piața internă și buna funcționare a uniunii piețelor de capital (UPC) sunt priorități politice pentru Uniunea Europeană (UE). În acest context, este esențială eliminarea obstacolelor din calea investițiilor transfrontaliere, combătând totodată frauda și abuzurile fiscale. Astfel de obstacole survin, de exemplu, pe fondul unor proceduri ineficiente și excesiv de împovărătoare de reducere a surplusului de impozite reținute la sursă pe dividende sau pe veniturile din dobânzi plătite pentru acțiuni sau obligațiuni tranzacționate public investitorilor nerezidenți. Aceste obstacole le fac mari greutăți micilor investitorii. În plus, statu-quo-ul s-a dovedit a fi inadecvat în prevenirea riscurilor recurente de fraudă fiscală, evaziune fiscală și evitare a obligațiilor fiscale, după cum arată recentele scandaluri Cum/Ex și Cum/Cum. Prezenta propunere urmărește să eficientizeze procedurile UE privind impozitul reținut la sursă, consolidându-le în același timp împotriva riscului de fraudă și abuz fiscal. Acesta se bazează pe acțiuni anterioare relevante la nivelul UE și la nivel internațional, cum ar fi Recomandarea Comisiei din 2009 referitoare la simplificarea procedurilor privind impozitul reținut la sursă și inițiativa TRACE („Treaty Relief and Compliance Enhancement”) a OCDE28. _________________ _________________ 28 Recomandarea Comisiei din 19 octombrie 2009 privind procedurile de reducere a impozitului reținut la sursă (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 279, 24.10.2009, p. 8-11). 28 Recomandarea Comisiei din 19 octombrie 2009 privind procedurile de reducere a impozitului reținut la sursă (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 279, 24.10.2009, p. 8). Amendamentul 2 Propunere de directivă Considerentul 1 a (nou) (1a)  Scandalurile Cum-Ex și Cum-Cum presupun ambele recuperări de impozit reținut la sursă pe dividende, la care beneficiarii nu aveau dreptul, și se estimează că din cauza acestor două escrocherii contribuabilii au fost siliți să suporte un cost total de circa 55 de miliarde EUR1a între 2001 și 2012 în cele 11 state membre în cauză; În urma dezvăluirilor din 2021 despre aceste practici se estimează că 10 țări, printre care și unele state membre, au înregistrat pierderi totale de 141 de miliarde EUR1b; escrocheriile cum-ex și cum-cum au fost declarate ilegale și ar trebui anchetate judiciar în conformitate cu dreptul național. _________________ 1a https://www.dw.com/en/cum-ex-tax-scandal-cost-european-treasuries-55-billion/a-45935370 1b https://taxation-customs.ec.europa.eu/system/files/2023-06/SWD_2023_216_1_EN_impact_assessment_part1_v2.pdf Amendamentul 3 Propunere de directivă Considerentul 2 (2)  Prin urmare, pentru a consolida capacitatea statelor membre de a preveni și de a combate eventualele fraude sau abuzuri, care în prezent sunt îngreunate de fragmentare și de lipsa generală de informații fiabile și furnizate în timp util cu privire la investitori, este necesar să se instituie un cadru comun pentru reducerea surplusului de impozite reținute la sursă aplicate investițiilor transfrontaliere în titluri de valoare, care să fie rezilient la un risc de fraudă sau abuz fiscal. Acest cadru ar trebui să conducă la convergența diferitelor proceduri de reducere aplicate în UE, asigurând, în același timp, transparența și certitudinea cu privire la identitatea investitorilor pentru emitenții titlurilor de valoare, agenții responsabili cu reținerea impozitului la sursă, intermediarii financiari și statele membre, după caz. În acest scop, cadrul ar trebui să se bazeze pe proceduri automatizate, cum ar fi digitalizarea certificatului de rezidență fiscală (în ceea ce privește procedura și forma), care este o condiție prealabilă pentru ca investitorii să aibă acces la orice proceduri de reducere a impozitului sau de rambursare. Un astfel de cadru ar trebui, de asemenea, să fie suficient de flexibil pentru a ține seama în mod corespunzător de diversele sisteme aplicabile în diferite state membre, asigurând, în același timp, o mai mare convergență și oferind instrumente adecvate de combatere a abuzurilor pentru a atenua riscurile de fraudă fiscală, evaziune fiscală și evitare a obligațiilor fiscale. (2)  Prin urmare, pentru a consolida capacitatea statelor membre de a preveni și de a combate eventualele fraude sau abuzuri, care în prezent sunt îngreunate de fragmentare și de lipsa generală de informații fiabile și furnizate în timp util cu privire la investitori, este necesar să se instituie un cadru comun pentru reducerea surplusului de impozite reținute la sursă aplicate investițiilor transfrontaliere în titluri de valoare, care să fie rezilient la un risc de fraudă sau abuz fiscal. Acest cadru ar trebui să conducă la convergența diferitelor proceduri de reducere aplicate în UE, asigurând, în același timp, transparența și certitudinea cu privire la identitatea investitorilor pentru emitenții titlurilor de valoare, agenții responsabili cu reținerea impozitului la sursă, intermediarii financiari și statele membre, după caz. În acest scop, cadrul ar trebui să se bazeze pe proceduri automatizate, cum ar fi digitalizarea certificatului de rezidență fiscală (în ceea ce privește procedura și forma), care este o condiție prealabilă pentru ca investitorii să aibă acces la orice proceduri de reducere a impozitului sau de rambursare. Un astfel de cadru ar trebui, de asemenea, să fie suficient de flexibil pentru a ține seama în mod corespunzător de diversele sisteme aplicabile în diferite state membre, asigurând, în același timp, o mai mare convergență și oferind instrumente adecvate de combatere a abuzurilor pentru a atenua riscurile de fraudă fiscală, evaziune fiscală și evitare a obligațiilor fiscale. Pentru a asigura succesul prezentei directive, statele membre trebuie să doteze administrațiile fiscale cu instrumente cu care să trateze sigur și prompt procedurile de rambursare/reducere la sursă și să depună mai multe eforturi pentru a oferi funcții-cheie digitalizate, automatizate și mai bine coordonate. În acest scop, trebuie format și personalul de specialitate care să supravegheze instrumentele digitale. Amendamentul 4 Propunere de directivă Considerentul 4 (4)  Pentru a se asigura că toți contribuabilii din UE au acces la o dovadă comună, adecvată și eficace a rezidenței lor fiscale, statele membre ar trebui să utilizeze proceduri automatizate pentru eliberarea certificatelor de rezidență fiscală în același format digital ușor de recunoscut și acceptabil și cu același conținut. Pentru a asigura o eficiență sporită, certificatul ar trebui să fie valabil cel puțin pentru întregul an în care a fost eliberat și recunoscut de alte state membre pentru perioada respectivă. Statele membre pot anula un eTRC eliberat în cazul în care administrația fiscală dispune de dovezi contrare privind rezidența fiscală pentru anul respectiv. Pentru a permite o identificare eficientă a întreprinderilor din UE, certificatul ar trebui să includă informații privind identificatorul unic european (EUID). (4)  Pentru a se asigura că toți contribuabilii din UE au acces la o dovadă comună, adecvată și eficace a rezidenței lor fiscale, statele membre ar trebui să utilizeze proceduri automatizate pentru eliberarea certificatelor de rezidență fiscală în același format digital ușor de recunoscut și acceptabil și cu același conținut. Pentru a asigura o eficiență sporită, certificatul ar trebui să fie valabil cel puțin pentru întregul an în care a fost eliberat și recunoscut de alte state membre pentru perioada respectivă. Certificatul eTRC ar trebui să conțină și o trimitere la acordurile aplicabile de evitare a dublei impuneri. Statele membre pot anula un eTRC eliberat în cazul în care administrația fiscală dispune de dovezi contrare privind rezidența fiscală pentru anul respectiv. Pentru a permite o identificare eficientă a întreprinderilor din UE, certificatul ar trebui să includă informații privind identificatorul unic european (EUID). Amendamentul 5 Propunere de directivă Considerentul 4 a (nou) (4a)  Pentru ca consecințele fiscale suportate de entitățile stabilite ca fiind entități fictive să își atingă scopul, astfel cum se prevede în propunerea Comisiei de directivă a Consiliului de stabilire a unor norme pentru prevenirea utilizării abuzive în scopuri fiscale a entităților fictive și de modificare a Directivei 2011/16/EU1a (Directiva UNSHELL), trebuie aliniate procedurile de impunere a consecințelor fiscale din Directiva UNSHELL cu procedurile de eliberare a unui certificat electronic de rezidență fiscală din prezenta directivă. Prin urmare, Consiliul ar trebui să lămurească interacțiunea dintre consecințele fiscale definite în Directiva UNSHELL și eliberarea unui certificat electronic de rezidență fiscală definit în prezenta directivă. _______________ 1a COM(2021)0565. Amendamentul 6 Propunere de directivă Considerentul 6 (6)  Având în vedere că intermediarii financiari implicați cel mai adesea în lanțurile de plăți ale titlurilor de valoare sunt instituții mari, astfel cum sunt definite în Regulamentul privind cerințele de capital (CRR)29, precum și depozitari centrali de titluri de valoare care furnizează servicii de agent responsabil cu reținerea impozitului la sursă, aceste entități ar trebui să fie obligate să solicite înregistrarea în registrele naționale ale statelor membre instituite potrivit celor de mai sus. Altor intermediari financiari ar trebui să li se permită să solicite înregistrarea după cum consideră oportun. Înregistrarea ar trebui să fie solicitată chiar de intermediarul financiar prin depunerea unei cereri la autoritatea competentă desemnată de statul membru, care să includă dovezi că intermediarul financiar îndeplinește anumite cerințe. Scopul cerințelor este de a verifica dacă intermediarul solicitant îndeplinește cerințele reglementărilor relevante ale UE și face obiectul supravegherii în ceea ce privește respectarea acestora. În cazul în care intermediarul financiar este stabilit în afara UE, acesta cade sub incidența legislației din țara terță în care își are rezidența și care este comparabilă în sensul prezentei directive, iar țara terță de rezidență nu figurează nici în anexa I la lista UE a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale, nici pe lista UE a țărilor terțe cu grad ridicat de risc (lista privind combaterea spălării banilor). Conformitatea unui intermediar financiar dintr-o țară terță cu cerințele relevante ale UE se referă exclusiv la scopurile prevăzute în prezenta directivă și nu are niciun impact asupra exercitării sau aplicării oricăror alte drepturi și obligații în temeiul altor acte legislative ale UE. Odată înregistrați, intermediarii financiari ar trebui să fie considerați „intermediari financiari certificați” în statul membru respectiv și să facă obiectul obligațiilor de raportare și de notificare relevante în temeiul prezentei directive, fiindu-le acordat, în același timp, dreptul de a solicita aplicarea procedurilor de reducere a impozitului prevăzute în prezenta directivă. Statele membre care țin un registru național ar trebui, de asemenea, să ia măsuri pentru a elimina din acesta orice intermediar financiar certificat care solicită acest lucru sau nu mai îndeplinește cerințele respective. În plus, aceste state membre pot decide să prevadă eliminarea din registrul lor național a intermediarilor financiari certificați despre care s-a constatat că și-au încălcat obligațiile de mai multe ori. În cazul în care un stat membru ia o astfel de măsură de eliminare, acesta ar trebui să informeze celelalte state membre care țin un registru național în consecință, pentru a le permite să evalueze eliminarea aceluiași intermediar financiar certificat din propriul lor registru național. Legislația națională a statelor membre în cauză se aplică drepturilor și obligațiilor părților în cauză, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, în legătură cu orice decizie luată de un stat membru în ceea ce privește înregistrarea și radierea din registrul lor național. (6)  „Cum-Ex” și „Cum-Cum” sau, altfel spus, sisteme de tranzacționare de arbitraj pentru dividende, se referă la practica de a tranzacționa acțiuni astfel încât să se ascundă identitatea proprietarului real și să se permită ambelor sau mai multor părți implicate să solicite rambursarea impozitului reținut la sursă pentru taxa pe câștigurile de capital care a fost plătită o singură dată, în aceste practici infracționale fiind implicați intermediari financiari. Având în vedere că intermediarii financiari implicați cel mai adesea în lanțurile de plăți ale titlurilor de valoare sunt instituții mari, astfel cum sunt definite în Regulamentul privind cerințele de capital (CRR)29, precum și depozitari centrali de titluri de valoare care furnizează servicii de agent responsabil cu reținerea impozitului la sursă, aceste entități ar trebui să fie obligate să solicite înregistrarea în registrele naționale ale statelor membre instituite potrivit celor de mai sus. Altor intermediari financiari ar trebui să li se permită să solicite înregistrarea după cum consideră oportun. Înregistrarea ar trebui să fie solicitată chiar de intermediarul financiar prin depunerea unei cereri la autoritatea competentă desemnată de statul membru, care să includă dovezi că intermediarul financiar îndeplinește anumite cerințe. Scopul cerințelor este de a verifica dacă intermediarul solicitant îndeplinește cerințele reglementărilor relevante ale UE și face obiectul supravegherii în ceea ce privește respectarea acestora. În cazul în care intermediarul financiar este stabilit în afara UE, acesta cade sub incidența legislației din țara terță în care își are rezidența și care este comparabilă în sensul prezentei directive, iar țara terță de rezidență nu figurează nici în anexa I la lista UE a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale, nici pe lista UE a țărilor terțe cu grad ridicat de risc (lista privind combaterea spălării banilor). Înregistrarea unui intermediar financiar dintr-o țară terță ar trebui să se deruleze cu un minim de efort administrativ. Comisia ar trebui să sprijine statele membre pentru a avea certitudinea că se dă o interpretare coordonată legislației comparabile din țări terțe. Conformitatea unui intermediar financiar dintr-o țară terță cu cerințele relevante ale UE se referă exclusiv la scopurile prevăzute în prezenta directivă și nu are niciun impact asupra exercitării sau aplicării oricăror alte drepturi și obligații în temeiul altor acte legislative ale UE. Odată înregistrați, intermediarii financiari ar trebui să fie considerați „intermediari financiari certificați” în statul membru respectiv și să facă obiectul obligațiilor de raportare și de notificare relevante în temeiul prezentei directive, fiindu-le acordat, în același timp, dreptul de a solicita aplicarea procedurilor de reducere a impozitului prevăzute în prezenta directivă. Statele membre care țin un registru național ar trebui, de asemenea, să ia măsuri pentru a elimina din acesta orice intermediar financiar certificat care solicită acest lucru sau nu mai îndeplinește cerințele respective. În plus, aceste state membre pot decide să dispună radierea din registrul lor național sau să refuze accesul la sistemul de rambursare a impozitelor intermediarilor financiari certificați, dacă s-a constatat că și-au încălcat obligațiile de mai multe ori. În cazul în care ia o astfel de măsură de radiere sau de refuz a accesului la sistem, un stat membru ar trebui să informeze celelalte state membre care țin un registru național în consecință, pentru a le permite să evalueze dacă este cazul să îl radieze pe respectivul intermediar financiar certificat din propriul lor registru național. Legislația națională a statelor membre în cauză se aplică drepturilor și obligațiilor părților în cauză, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, în legătură cu orice decizie luată de un stat membru în ceea ce privește înregistrarea și radierea din registrul lor național. __________________ __________________ 29 Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 176, 27.6.2013, p. 1-337). 29 Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 176, 27.6.2013, p. 1). Amendamentul 7 Propunere de directivă Considerentul 8 (8)  Pentru ca uniunea piețelor de capital să devină mai eficace și mai competitivă, procedurile de reducere a surplusului de impozite reținute la sursă asupra veniturilor din titluri de valoare se impun a fi facilitate și accelerate, în cazul în care intermediarii financiari certificați relevanți au furnizat informații adecvate, inclusiv cu privire la identitatea investitorului. Intermediarii financiari certificați relevanți constau în toți intermediarii financiari certificați din lanțul de plăți dintre investitor și emitentul titlurilor de valoare, care ar putea fi obligați să furnizeze, de asemenea, informații cu privire la plățile efectuate de intermediarii financiari necertificați din lanț, în conformitate cu opțiunile de politică ale fiecărui stat membru. Având în vedere abordările diferite din statele membre, sunt avute în vedere două tipuri de proceduri: (i) reducerea impozitului la sursă prin aplicarea directă a cotei de impozitare corespunzătoare în momentul reținerii la sursă și (ii) rambursarea rapidă în termen de maximum 50 de zile de la data plății dividendului sau, după caz, de la data la care emitentul obligațiunii trebuie să plătească dobândă deținătorului obligațiunii (data cuponului). Statele membre ar trebui să aibă libertatea de a introduce oricare dintre cele două proceduri sau o combinație a ambelor proceduri, după cum consideră necesar, asigurându-se, în același timp, că cel puțin una este disponibilă pentru toți investitorii, sub rezerva îndeplinirii cerințelor prezentei directive. Pentru a asigura punerea în aplicare corespunzătoare și în timp util a acestor proceduri de către statele membre în cauză, este oportun să se aplice dobânzi pentru rambursarea cu întârziere a surplusului de impozite reținute la sursă vizate de prezenta directivă și care îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de aceste proceduri. În cazul în care cerințele relevante nu sunt îndeplinite sau investitorul în cauză dorește acest lucru, statele membre ar trebui să aplice procedurile lor standard de rambursare existente pentru a reduce surplusul de impozite reținute la sursă. În orice caz, proprietarii înregistrați, în special investitorii de retail, și reprezentanții lor autorizați ar trebui să păstreze dreptul de a recupera surplusul de impozite reținute la sursă plătite într-un stat membru în cazul în care fac dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute în dreptul intern. (8)  Pentru ca uniunea piețelor de capital să devină mai eficace și mai competitivă, procedurile de reducere a surplusului de impozite reținute la sursă asupra veniturilor din titluri de valoare se impun a fi facilitate și accelerate, în cazul în care intermediarii financiari certificați relevanți au furnizat informații adecvate, inclusiv cu privire la identitatea investitorului. Intermediarii financiari certificați relevanți constau în toți intermediarii financiari certificați din lanțul de plăți dintre investitor și emitentul titlurilor de valoare, care ar putea fi obligați să furnizeze, de asemenea, informații cu privire la plățile efectuate de intermediarii financiari necertificați din lanț, în conformitate cu opțiunile de politică ale fiecărui stat membru. Având în vedere abordările diferite din statele membre, sunt avute în vedere două tipuri de proceduri: (i) reducerea impozitului la sursă prin aplicarea directă a cotei de impozitare corespunzătoare în momentul reținerii la sursă și (ii) rambursarea rapidă în termen de maximum 50 de zile de la data plății dividendului sau, după caz, de la data la care emitentul obligațiunii trebuie să plătească dobândă deținătorului obligațiunii (data cuponului). Statele membre ar trebui să aibă libertatea de a introduce oricare dintre cele două proceduri sau o combinație a ambelor proceduri, după cum consideră necesar, asigurându-se, în același timp, că cel puțin una este disponibilă pentru toți investitorii, sub rezerva îndeplinirii cerințelor prezentei directive. Pentru a asigura punerea în aplicare corespunzătoare și în timp util a acestor proceduri de către statele membre în cauză, este oportun să se aplice dobânzi pentru rambursarea cu întârziere a surplusului de impozite reținute la sursă vizate de prezenta directivă și care îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de aceste proceduri. În cazul în care cerințele relevante nu sunt îndeplinite sau investitorul în cauză dorește acest lucru, statele membre ar trebui să aplice procedurile lor standard de rambursare existente pentru a reduce surplusul de impozite reținute la sursă. În orice caz, proprietarii înregistrați, în special investitorii de retail, și reprezentanții lor autorizați ar trebui să păstreze dreptul de a recupera surplusul de impozite reținute la sursă plătite într-un stat membru în cazul în care fac dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute în dreptul intern. Statele membre pot respinge o cerere de rambursare atunci când este inițiat orice tip de procedură de verificare sau de audit fiscal, pe baza criteriilor de evaluare a riscurilor și în conformitate cu legislația națională.  Amendamentul 8 Propunere de directivă Considerentul 9 (9)  Pentru a proteja sistemele de reducere a surplusului de impozite reținute la sursă, statele membre care țin un registru național trebuie, de asemenea, să solicite intermediarilor financiari certificați să verifice eligibilitatea investitorilor care doresc să solicite o reducere. În special, intermediarii financiari certificați trebuie să colecteze certificatul de rezidență fiscală al investitorului relevant și o declarație conform căreia investitorul respectiv este beneficiarul real al plății în conformitate cu legislația statului membru de origine. Aceștia ar trebui, de asemenea, să verifice cota impozitului reținut la sursă aplicabilă pe baza circumstanțelor specifice ale investitorului și să indice dacă au cunoștință de existența unui mecanism financiar care implică titluri de valoare suport ce nu a fost decontat, expirat sau reziliat în alt mod la data detașării dividendului. Intermediarii financiari certificați trebuie să fie răspunzători pentru pierderile de venituri fiscale care au fost suportate pe fondul îndeplinirii necorespunzătoare a acestor obligații, în măsura în care legislația națională a statului membru în care au fost suferite pierderile prevede acest lucru. Pentru a asigura proporționalitatea sarcinii și a răspunderii impuse intermediarilor financiari certificați, trebuie aplicate obligații de verificare reduse în raport cu toate procedurile de reducere, în cazul în care riscul de abuz este scăzut și, în special, în cazul în care valoarea totală a dividendelor plătite investitorului pentru o participație într-o societate este mai mică de 1 000 EUR. Cu toate acestea, în cazul în care un astfel de abuz se dovedește altfel, statele membre pot aplica consecințe în temeiul dreptului intern, inclusiv refuzarea sistemelor de reducere prevăzute în prezenta directivă, dar nu pot trage la răspundere intermediarii financiari certificați pentru absența verificării. (9)  Pentru a proteja sistemele de reducere a surplusului de impozite reținute la sursă, statele membre care țin un registru național trebuie, de asemenea, să solicite intermediarilor financiari certificați să verifice eligibilitatea investitorilor care doresc să solicite o reducere. În special, intermediarii financiari certificați trebuie să colecteze certificatul de rezidență fiscală al investitorului relevant și o declarație conform căreia investitorul respectiv este beneficiarul real al plății în conformitate cu legislația statului membru de origine. Aceștia ar trebui, de asemenea, să verifice cota impozitului reținut la sursă aplicabilă pe baza circumstanțelor specifice ale investitorului și să indice dacă au cunoștință de existența unui mecanism financiar care implică titluri de valoare suport ce nu a fost decontat, expirat sau reziliat în alt mod la data detașării dividendului. Cerințele privind diligența necesară ar putea fi aplicate anual. Intermediarii financiari certificați trebuie să fie răspunzători pentru pierderile de venituri fiscale care au fost suportate pe fondul îndeplinirii necorespunzătoare a acestor obligații, în măsura în care legislația națională a statului membru în care au fost suferite pierderile prevede acest lucru. Pentru a asigura proporționalitatea sarcinii și a răspunderii impuse intermediarilor financiari certificați, trebuie aplicate obligații de verificare reduse în raport cu toate procedurile de rambursare a taxelor, în cazul în care riscul de abuz este scăzut și, în special, în cazul în care valoarea totală a dividendelor plătite investitorului pentru o participație la o companie este mai mică de 1 500 EUR. Cu toate acestea, în cazul în care un astfel de abuz se dovedește altfel, statele membre pot aplica consecințe în temeiul dreptului intern, putând inclusiv să refuze accesul la sistemele de rambursare prevăzute în prezenta directivă, dar nu îi pot trage la răspundere pe intermediarii financiari certificați pentru că nu au verificat. Amendamentul 9 Propunere de directivă Considerentul 12 (12)  Punerea în aplicare corespunzătoare și asigurarea respectării normelor propuse în fiecare stat membru în cauză sunt esențiale pentru promovarea uniunii piețelor de capital în ansamblu, precum și pentru protejarea bazei de impozitare a statelor membre și, prin urmare, ar trebui să fie monitorizate de către Comisie. Prin urmare, statele membre ar trebui să comunice periodic Comisiei informații, astfel cum se specifică prin intermediul unui act de punere în aplicare, privind punerea în aplicare și asigurarea respectării pe teritoriul lor a măsurilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive. Comisia ar trebui să pregătească o evaluare pe baza informațiilor furnizate de statele membre și a altor date disponibile pentru a evalua eficacitatea noilor norme propuse. În acest context, Comisia trebuie să ia în considerare necesitatea actualizării normelor introduse în temeiul prezentei directive. (12)  Punerea în aplicare corespunzătoare și asigurarea respectării normelor propuse în fiecare stat membru în cauză sunt esențiale pentru promovarea uniunii piețelor de capital în ansamblu, precum și pentru protejarea bazei de impozitare a statelor membre și, prin urmare, ar trebui să fie monitorizate de către Comisie. Prin urmare, statele membre ar trebui să comunice periodic Comisiei informații statistice, astfel cum se specifică prin intermediul unui act de punere în aplicare, privind punerea în aplicare și asigurarea respectării pe teritoriul lor a măsurilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive. Comisia ar trebui să pregătească o evaluare pe baza informațiilor furnizate de statele membre și a altor date disponibile pentru a evalua eficacitatea noilor norme propuse. În acest context, Comisia trebuie să ia în considerare necesitatea actualizării normelor introduse în temeiul prezentei directive. Amendamentul 10 Propunere de directivă Considerentul 14 (14)  Orice prelucrare a datelor cu caracter personal efectuată în cadrul prezentei directive ar trebui să respecte Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului31. Intermediarii financiari și statele membre pot prelucra date cu caracter personal în temeiul prezentei directive exclusiv cu scopul de a servi unui interes public general, și anume în scopul combaterii fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale, al protejării veniturilor fiscale și al promovării unei impozitări echitabile, ceea ce consolidează oportunitățile de incluziune socială, politică și economică în statele membre. Pentru a permite urmărirea efectivă a acestui obiectiv, este necesar să se restricționeze anumite drepturi ale persoanelor fizice prevăzute de regulamentul menționat anterior, în special dreptul de a fi informate cu privire la prelucrarea datelor lor și domeniul de aplicare al acestora, precum și dreptul de a-și da consimțământul cu privire la anumite tipuri de prelucrare a datelor. (14)  Orice prelucrare a datelor cu caracter personal efectuată în cadrul prezentei directive ar trebui să respecte Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului. Intermediarii financiari și statele membre pot prelucra date cu caracter personal în temeiul prezentei directive exclusiv cu scopul de a servi unui interes public general, și anume în scopul combaterii fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale, al protejării veniturilor fiscale și al promovării unei impozitări echitabile, ceea ce consolidează oportunitățile de incluziune socială, politică și economică în statele membre. Ar trebui să aibă acces la aceste date numai entitățile care participă la procedurile de reducere a impozitului reținut la sursă în temeiul prezentei directive. Se vor trimite doar informațiile cu caracter personal care sunt strict necesare pentru a identifica raportarea insuficientă, neraportarea, frauda fiscală sau abuzurile. În sfârșit, informațiile personale vor fi păstrate numai atât timp cât este necesar în acest scop. Pentru a permite urmărirea efectivă a acestui obiectiv, este necesar să se restricționeze anumite drepturi ale persoanelor fizice prevăzute de regulamentul menționat anterior, în măsura în care exercitarea acestor drepturi poate pune în pericol anchetele, în special dreptul de a fi informate cu privire la prelucrarea datelor lor și aria de cuprindere a prelucrării, precum și dreptul de a-și da consimțământul cu privire la anumite tipuri de prelucrare a datelor. De îndată ce nu se mai aplică circumstanțele care au justificat restricția, ar trebui reinstaurate drepturile persoanelor vizate. _________________ _________________ 31 Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1). 31 Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1). Amendamentul 11 Propunere de directivă Considerentul 16 a (nou) (16a)   Prezenta directivă ar trebui revizuită periodic cu scopul de a facilita și mai mult reducerea impozitului reținut la sursă pentru micii investitori. Amendamentul 12 Propunere de directivă Articolul 3 – paragraful 1 – punctul 19 (19)  „convenție de evitare a dublei impuneri” înseamnă un acord sau o convenție în vigoare care prevede eliminarea dublei impuneri a veniturilor și, după caz, a capitalului, între două (sau mai multe) țări. (19)  „convenție de evitare a dublei impuneri” înseamnă un acord sau o convenție în vigoare care prevede eliminarea dublei impuneri a veniturilor și, după caz, a capitalului, între două (sau mai multe) jurisdicții. Amendamentul 13 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 2 – partea introductivă 2.  Statele membre emit eTRC în termen de o zi lucrătoare de la depunerea unei cereri, sub rezerva alineatului (4). eTRC respectă cerințele tehnice prevăzute în anexa I și include următoarele informații: 2.  Statele membre emit eTRC pe baza informațiilor disponibile, în termen de trei zile lucrătoare de la depunerea unei cereri, sub rezerva alineatului (4). eTRC respectă cerințele tehnice prevăzute în anexa I și include următoarele informații: Amendamentul 14 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 2 – litera a (a)  numele și prenumele contribuabilului și data și locul nașterii, în cazul în care contribuabilul este o persoană fizică, sau denumirea și identificatorul său unic european (EUID), în cazul în care contribuabilul este o entitate; (a)  numele și prenumele contribuabilului și data și locul nașterii, în cazul în care contribuabilul este o persoană fizică, sau denumirea și identificatorul său unic european (EUID), dacă este disponibil, în cazul în care contribuabilul este o entitate; Amendamentul 15 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 2 – litera fa (nouă) (fa)   tratatul de evitare a dublei impuneri; Amendamentul 16 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 2 – litera g (g)  orice informații suplimentare care pot fi relevante în cazul în care certificatul este eliberat în alte scopuri decât reducerea impozitului reținut la sursă în temeiul prezentei directive sau informațiile care trebuie incluse într-un certificat de rezidență fiscală în temeiul dreptului Uniunii. eliminat Amendamentul 17 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 4 4.  În cazul în care este necesară mai mult de o zi lucrătoare pentru a verifica rezidența fiscală a unui anumit contribuabil, statul membru informează persoana care solicită certificatul cu privire la perioada suplimentară necesară și la motivele întârzierii. 4.  În cazul în care este nevoie de mai mult de cinci zile lucrătoare pentru a verifica rezidența fiscală a unui anumit contribuabil, statul membru informează persoana care solicită certificatul cu privire la perioada suplimentară necesară și la motivele întârzierii, care nu trebuie să fie în niciun caz mai lungă de cinci zile lucrătoare. Amendamentul 18 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 5 5.  Statele membre recunosc un eTRC eliberat de un alt stat membru ca dovadă adecvată a rezidenței unui contribuabil în celălalt stat membru, în conformitate cu alineatul (3). 5.  Statele membre recunosc un eTRC eliberat de un alt stat membru ca dovadă adecvată a rezidenței unui contribuabil în celălalt stat membru, în conformitate cu alineatul (3). În orice caz, statele membre pot dovedi rezidența fiscală în jurisdicțiile lor.  Amendamentul 19 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 5 a (nou) 5a.   Statele membre iau măsuri corespunzătoare pentru a obliga persoanele fizice și entitățile considerate rezidenți fiscali în jurisdicția lor să informeze autoritățile fiscale care emit eTRC cu privire la orice modificare care ar putea afecta valabilitatea sau conținutul eTRC. Amendamentul 20 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 6 6.  Comisia adoptă acte de punere în aplicare de stabilire a formularelor electronice standard, inclusiv a regimului lingvistic, precum și a protocoalelor tehnice, inclusiv a standardelor de securitate, pentru emiterea unui eTRC. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 18. 6.  Comisia adoptă acte de punere în aplicare de stabilire a formularelor electronice standard într-un format care să poată fi citit automat, inclusiv a regimului lingvistic, precum și a protocoalelor tehnice, inclusiv a standardelor de securitate, pentru emiterea unui eTRC. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 18. Amendamentul 21 Propunere de directivă Articolul 5 – alineatul 4 – litera da (nouă) (da)   informații privind taxele percepute pentru prestarea serviciilor prevăzute în prezenta directivă. Amendamentul 22 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 1 – partea introductivă 1.  Statele membre se asigură că un intermediar financiar este înregistrat în registrul lor național al intermediarilor financiari certificați în termen de trei luni de la depunerea unei cereri din partea intermediarului financiar care face dovada tuturor cerințelor următoare: 1.  Statele membre se asigură că un intermediar financiar este înregistrat în registrul lor național al intermediarilor financiari certificați în termen de două luni de la depunerea unei cereri din partea intermediarului financiar care face dovada tuturor cerințelor următoare: Amendamentul 23 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 1 – litera b (b)  în cazul în care intermediarul financiar solicitant este o instituție de credit, o autorizație în jurisdicția de rezidență fiscală pentru a desfășura activități de custodie în temeiul punctului 12 sau 14 din anexa I la Directiva 2013/36/UE sau al legislației comparabile a unei țări terțe; în cazul în care intermediarul financiar solicitant este o firmă de investiții, o autorizație în jurisdicția de rezidență fiscală pentru a desfășura activități de custodie în temeiul secțiunii B punctul 1 din anexa I la Directiva 2014/65/UE sau al legislației comparabile a unei țări terțe sau; în cazul în care intermediarul financiar solicitant este un depozitar central de titluri de valoare, o autorizație în jurisdicția de rezidență fiscală în temeiul Regulamentului (UE) nr. 909/2014 sau al legislației comparabile a unei țări terțe de rezidență; (b)  în cazul în care intermediarul financiar solicitant este o instituție de credit, o autorizație în jurisdicția de rezidență fiscală pentru a desfășura activități de custodie în temeiul punctului 12 sau 14 din anexa I la Directiva 2013/36/UE sau al legislației comparabile a unei țări terțe; în cazul în care intermediarul financiar solicitant este o firmă de investiții, o autorizație în jurisdicția de rezidență fiscală pentru a desfășura activități de custodie în temeiul secțiunii B punctul 1 din anexa I la Directiva 2014/65/UE sau al legislației comparabile a unei țări terțe sau; în cazul în care intermediarul financiar solicitant este un depozitar central de titluri de valoare, o autorizație în jurisdicția de rezidență fiscală în temeiul Regulamentului (UE) nr. 909/2014 sau al legislației comparabile a unei țări terțe de rezidență; Comisia publică îndrumări despre standardele minime pentru ca o legislație să fie considerată comparabilă; Amendamentul 24 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 2 2.  Intermediarii financiari notifică fără întârziere autorității competente a statului membru orice modificare a informațiilor furnizate în temeiul literelor (a)-(c). 2.  Intermediarii financiari notifică fără întârzieri necuvenite autorității competente a statului membru orice modificare a informațiilor furnizate în temeiul literelor (a)-(c), punând la dispoziție documentele aferente, dacă este necesar. Amendamentul 25 Propunere de directivă Articolul 7 – alineatul 2 a (nou) 2a.   statele membre informează cât mai curând posibil toate celelalte state membre despre deciziile de a refuza înregistrarea, în conformitate cu articolul 9 din Directiva 2011/16/UE1a a Consiliului . ____________________ 1a Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 64, 11.3.2011, p. 1, ELI: https://eur-lex.europa.eu/eli/dir/2011/16/oj?locale=ro). Amendamentul 26 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 3 3.  Statul membru care elimină un intermediar financiar certificat din registrul său național informează fără întârziere toate celelalte state membre care țin un registru național în conformitate cu articolul 5. 3.  Statul membru care elimină un intermediar financiar certificat din registrul său național informează, în conformitate cu Directiva 2011/16/UE, fără întârzieri nejustificate toate celelalte state membre care țin un registru național în conformitate cu articolul 5, precizând motivele eliminării, în conformitate cu alineatele (1) și (2). Amendamentul 27 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 3 a (nou) 3a.   Statele membre își actualizează registrele naționale astfel încât să reflecte statutul intermediarilor financiari care nu mai au certificare. Dacă eliminarea din rândul intermediarilor financiari certificați decurge dintr-o decizie a unui stat membru, în registru se menționează clar motivele exacte ale unei astfel de decizii. Amendamentul 28 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 1 1.  Statele membre iau măsurile necesare pentru a impune intermediarilor financiari certificați în registrul lor național să raporteze autorității competente informațiile menționate în anexa II cât mai curând posibil după data de referință, cu excepția cazului în care o instrucțiune de decontare cu privire la orice parte a unei tranzacții este în curs la data de referință, caz în care raportarea pentru tranzacția respectivă are loc cât mai curând posibil după decontare. În cazul în care, la 20 de zile de la data de referință, decontarea este încă în curs pentru orice parte a tranzacției, intermediarii financiari certificați raportează în următoarele 5 zile calendaristice, indicând partea pentru care este în curs decontarea. 1.  Statele membre iau măsurile necesare pentru a impune intermediarilor financiari certificați în registrul lor național să raporteze autorității competente informațiile menționate în anexa II în termen de maxim 20 de zile calendaristice după data de referință, cu excepția cazului în care o instrucțiune de decontare cu privire la orice parte a unei tranzacții este în curs la data de referință, caz în care raportarea pentru tranzacția respectivă are loc cât mai curând posibil după decontare. În cazul în care, la 15 zile de la data de referință, decontarea este încă în curs pentru orice parte a tranzacției, intermediarii financiari certificați raportează în următoarele 5 zile calendaristice, indicând partea pentru care este în curs decontarea. Amendamentul 29 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 2 2.  Statele membre prevăd că intermediarii financiari certificați nu trebuie să raporteze informațiile menționate în anexa II rubrica E, în cazul în care valoarea totală a dividendelor plătite proprietarului înregistrat pentru participația proprietarului într-o societate nu depășește 1 000 EUR. 2.  Statele membre prevăd că intermediarii financiari certificați nu trebuie să raporteze informațiile menționate în anexa II rubrica E, în cazul în care valoarea totală a dividendelor plătite proprietarului înregistrat pentru participația proprietarului într-o societate nu depășește 1 500 EUR. Amendamentul 30 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 5 5.  Statele membre impun intermediarilor financiari certificați în registrul lor național să păstreze documentația care stă la baza informațiilor raportate timp de cinci ani și să ofere acces la orice alte informații, precum și la sediile lor în scopul auditului și solicită intermediarilor financiari certificați să șteargă sau să anonimizeze toate datele cu caracter personal incluse în astfel de documente de îndată ce auditul este finalizat și în termen de cel mult cinci ani de la raportare. 5.  Statele membre impun intermediarilor financiari certificați în registrul lor național să păstreze documentația care stă la baza informațiilor raportate timp de șase ani și să ofere acces la orice alte informații, precum și la sediile lor în scopul auditului și solicită intermediarilor financiari certificați să șteargă sau să anonimizeze toate datele cu caracter personal incluse în astfel de documente de îndată ce auditul este finalizat și în termen de cel mult șase ani de la raportare. Amendamentul 31 Propunere de directivă Articolul 10 – alineatul 2 – litera a (a)  dividendul a fost plătit pentru o acțiune cotată la bursă pe care proprietarul înregistrat a achiziționat-o cu două zile înainte de data detașării dividendului; (a)  dividendul a fost plătit pentru o acțiune cotată la bursă pe care proprietarul înregistrat a achiziționat-o cu cinci zile înainte de data detașării dividendului; Amendamentul 32 Propunere de directivă Articolul 10 – alineatul 3 a (nou) 3a.   Nu se limitează competențele de control pe care le au statele membre în temeiul legislației lor naționale asupra veniturilor impozabile cărora li s-a aplicat reducerea. Amendamentul 33 Propunere de directivă Articolul 11 – alineatul 1 – partea introductivă 1.  Statele membre se asigură că intermediarul financiar certificat care solicită reducerea în temeiul articolului 12 și/sau 13 în numele unui proprietar înregistrat obține de la proprietarul înregistrat în cauză o declarație conform căreia proprietarul înregistrat: 1.  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că intermediarul financiar certificat care solicită reducerea în temeiul articolului 12 și/sau 13 în numele unui proprietar înregistrat obține de la proprietarul înregistrat în cauză o declarație conform căreia proprietarul înregistrat: Amendamentul 34 Propunere de directivă Articolul 11 – alineatul 1 – litera a (a)  este beneficiarul real al dividendului sau al dobânzii, astfel cum este definit în legislația națională a statului membru de origine și (a)  este beneficiarul real al dividendului sau al dobânzii, astfel cum este definit în legislația națională a statului membru de origine sau într-un tratat privind evitarea dublei impuneri; și Amendamentul 35 Propunere de directivă Articolul 11 – alineatul 2 – partea introductivă 2.  Statele membre se asigură că intermediarii financiari certificați care solicită reduceri în temeiul articolului 12 și/sau 13 în numele unui proprietar înregistrat verifică: 2.  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că intermediarii financiari certificați care solicită reduceri în temeiul articolului 12 și/sau 13 în numele unui proprietar înregistrat verifică: Amendamentul 36 Propunere de directivă Articolul 11 – alineatul 2 – litera a a (nouă) (aa)   riscurile aferente sistemelor de acordare a dreptului de ședere și a cetățeniei în schimbul investițiilor considerate de risc ridicat, identificate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), asociate cu posibilitatea ca proprietarii înregistrați să se folosească abuziv de un eTRC emis de state membre sau de țări terțe care oferă astfel de sisteme; Amendamentul 37 Propunere de directivă Articolul 11 – alineatul 2 – litera d (d)  în cazul plății dividendelor și pe baza informațiilor aflate la dispoziția intermediarului financiar certificat, posibila existență a oricărui mecanism financiar care nu a fost decontat, expirat sau reziliat în alt mod la data detașării dividendului, cu excepția cazului în care dividendul plătit proprietarului înregistrat pentru fiecare grup de acțiuni identice deținute nu depășește 1 000 EUR. (d)  în cazul plății dividendelor și pe baza informațiilor aflate la dispoziția intermediarului financiar certificat, posibila existență a oricărui mecanism financiar care nu a fost decontat, expirat sau reziliat în alt mod la data detașării dividendului, cu excepția cazului în care dividendul plătit proprietarului înregistrat pentru fiecare grup de acțiuni identice deținute nu depășește 1 500 EUR. Amendamentul 38 Propunere de directivă Articolul 11 – alineatul 2 a (nou) 2a.   Statele membre pot permite să se obțină declarația în conformitate cu alineatul (1) și să se facă verificările în conformitate cu alineatul (2), anual și ad hoc dacă există motive să se bănuiască că a intervenit o schimbare de situație sau că informațiile au fost incorecte sau nefiabile. Amendamentul 39 Propunere de directivă Articolul 11 – alineatul 3 a (nou) 3a.   Comisia este împuternicită să adopte orientări pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute la alineatul (2). Amendamentul 40 Propunere de directivă Articolul 13 – alineatul 1 1.  Statele membre pot permite intermediarilor financiari certificați care administrează contul de investiții al unui proprietar înregistrat să solicite rambursarea rapidă a surplusului de impozite reținute la sursă, în numele proprietarului înregistrat în cauză, în conformitate cu articolul 10, dacă informațiile menționate la alineatul (3) din prezentul articol sunt furnizate cât mai curând posibil după data plății și cel târziu în termen de 25 de zile calendaristice de la data plății dividendelor sau a dobânzilor. 1.  Statele membre pot permite intermediarilor financiari certificați care administrează contul de investiții al unui proprietar înregistrat să solicite rambursarea rapidă a surplusului de impozite reținute la sursă, în numele proprietarului înregistrat în cauză, în conformitate cu articolul 10, dacă informațiile menționate la alineatul (3) din prezentul articol sunt furnizate în termen de 25 de zile calendaristice de la data plății dividendelor sau a dobânzilor. Amendamentul 41 Propunere de directivă Articolul 13 – alineatul 2 2.  Statele membre prelucrează o cerere de rambursare depusă în conformitate cu alineatul (1) în termen de 25 de zile calendaristice de la data unei astfel de cereri sau de la data la care obligațiile de raportare în temeiul prezentei directive sunt îndeplinite de către toți intermediarii financiari certificați relevanți, luându-se în considerare data care survine mai târziu. Statele membre aplică o dobândă în conformitate cu articolul 14 la valoarea acestei rambursări pentru fiecare zi de întârziere după a 25-a zi. 2.  Statele membre prelucrează o cerere de rambursare depusă în conformitate cu alineatul (1) în termen de 25 de zile calendaristice de la data unei astfel de cereri sau de la data la care obligațiile de raportare în temeiul prezentei directive sunt îndeplinite de către toți intermediarii financiari certificați relevanți, luându-se în considerare data care survine mai târziu. Statele membre aplică o dobândă în conformitate cu articolul 14 la valoarea acestei rambursări pentru fiecare zi de întârziere după a 25-a zi, dacă statul membru nu are îndoieli întemeiate cu privire la legitimitatea cererii de rambursare. Amendamentul 42 Propunere de directivă Articolul 13 – alineatul 3 a (nou) 3a.   Statele membre pot respinge o cerere de rambursare dacă este inițiată o procedură de verificare sau un audit fiscal, pe baza criteriilor de evaluare a riscurilor și în conformitate cu legislația națională. Amendamentul 43 Propunere de directivă Articolul 15 – paragraful 1 Statele membre adoptă măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că, în cazul în care articolul 12 și articolul 13 nu se aplică dividendelor, deoarece condițiile prezentei directive nu sunt îndeplinite, proprietarul înregistrat sau reprezentantul său autorizat care solicită rambursarea surplusului de impozite reținute la sursă pentru astfel de dividende furnizează cel puțin informațiile solicitate în conformitate cu anexa II rubrica E, cu excepția cazului în care totalul dividendelor plătite proprietarului înregistrat pentru participația proprietarului la o societate comercială nu depășește 1 000 EUR și cu excepția cazului în care aceste informații au fost deja furnizate în conformitate cu obligațiile prevăzute la articolul 9. Statele membre adoptă măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că, în cazul în care articolul 12 și articolul 13 nu se aplică dividendelor, deoarece condițiile prezentei directive nu sunt îndeplinite, proprietarul înregistrat sau reprezentantul său autorizat care solicită rambursarea surplusului de impozite reținute la sursă pentru astfel de dividende furnizează cel puțin informațiile solicitate în conformitate cu anexa II rubrica E, cu excepția cazului în care totalul dividendelor plătite proprietarului înregistrat pentru participația proprietarului la o societate comercială nu depășește 1 500 EUR și cu excepția cazului în care aceste informații au fost deja furnizate în conformitate cu obligațiile prevăzute la articolul 9. Amendamentul 44 Propunere de directivă Articolul 18 a (nou) Articolul 18a Monitorizarea și schimbul de informații 1.  Pentru a asigura integritatea pieței interne, Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) și Autoritatea Bancară Europeană (ABE) monitorizează periodic riscul de escrocherii cu dividende, cunoscute sub denumirea „cum-ex” și „cum-cum” în Uniune. 2.  Statele membre introduc o cooperare coordonată și asistență reciprocă între autoritățile naționale competente, autoritățile fiscale și alte organisme de impunere a legii, ca Parchetul European (EPPO), pentru a descoperi și urmări penal mecanismele ilegale de recuperare a impozitelor reținute la sursă. Amendamentul 45 Propunere de directivă Articolul 19 – titlu Evaluare Evaluare generală, reexaminare și revizuire Amendamentul 46 Propunere de directivă Articolul 19 – alineatul 1 1.  Comisia examinează și evaluează funcționarea prezentei directive, după intrarea în vigoare a normelor naționale de transpunere a directivei, o dată la cinci ani. Un raport privind evaluarea directivei, inclusiv privind eventuala necesitate de a modifica dispoziții specifice ale acesteia, va fi prezentat Parlamentului European și Consiliului până în decembrie 2031 și o dată la cinci ani. 1.  Comisia examinează și evaluează funcționarea prezentei directive, după intrarea în vigoare a normelor naționale de transpunere a directivei, o dată la cinci ani. Un raport privind evaluarea directivei și a normelor aplicabile taxelor reținute la sursă în statele membre, inclusiv privind eventuala necesitate de a modifica anumite dispoziții din prezenta directivă, va fi prezentat Parlamentului European și Consiliului până în decembrie 2031 și o dată la cinci ani. În raportul de evaluare, Comisia: Amendamentul 47 Propunere de directivă Articolul 19 – alineatul 1 – litera a (nouă) (a)  examinează și alte posibile măsuri pentru a facilita declarațiile autoprocesate de impozit reținut la sursă pentru micii investitori care colaborează direct cu autoritățile fiscale fără a apela la intermediari financiari certificați; Amendamentul 48 Propunere de directivă Articolul 19 – alineatul 1 – litera b (nouă) (b)  Raportul analizează mai ales cum pot fi simplificate și mai mult procedurile de reducere a impozitului reținut la sursă pentru micii investitori. Amendamentul 49 Propunere de directivă Articolul 19 – alineatul 1 – litera c (nouă) (c)  face o analiză temeinică a evoluției comisioanelor la servicii pe care intermediarii financiari le percep proprietarilor înregistrați pentru a derula procedura de rambursare rapidă și procedura de reducere a impozitului reținut la sursă; Amendamentul 50 Propunere de directivă Articolul 19 – alineatul 1 – litera d (nouă) (d)  examinează dacă ar putea fi avut în vedere un sistem de reducere a impozitului reținut la sursă care să se aplice ca procedură pentru toate statele membre. și introduce alte măsuri pentru a facilita un astfel de sistem pentru întreprinderile mici și mijlocii; Amendamentul 51 Propunere de directivă Articolul 19 – alineatul 1 – litera e (nouă) (e)  examinează dacă statele membre sunt în continuare sau riscă să fie afectate de sisteme de arbitraj pentru dividende și de înhățare a dividendelor, ca sistemele Cum-Ex și Cum-Cum, și dacă măsurile existente în domeniul impozitelor reținute la sursă sunt suficiente pentru a combate frauda fiscală, evaziunea fiscală și eludarea obligațiilor fiscale sau dacă ar fi necesare măsuri suplimentare, precum taxarea câștigurilor de capital obținute din vânzarea de acțiuni și din comisioanele pe împrumutul de titluri de valoare similar cu taxele pe dividende, pentru a descuraja și frâna arbitrajul pe dividende; în acest sens, Comisia adună dovezi de la statele membre care primesc sprijin din partea ABE, ESMA, EPPO și a autorităților naționale competente de resort; Amendamentul 52 Propunere de directivă Articolul 19 – alineatul 1 – litera f (nouă) (f)  are în vedere și alte măsuri, dacă este necesar, pentru a se asigura că toate dividendele, dobânzile, câștigurile de capital, plățile de redevențe, plățile de servicii profesionale și plățile contractuale relevante generate în Uniune sunt impozitate cel puțin o dată la o rată efectivă; Amendamentul 53 Propunere de directivă Articolul 19 – alineatul 1 – litera g (nouă) (g)  examinează potențialul unor sisteme de registre distribuite sau alte instrumente tehnologice de a face sistemul mai eficient și mai rezistent la fraudă printr-o mai bună identificare a beneficiarului real; Amendamentul 54 Propunere de directivă Articolul 19 – alineatul 1 – litera h (nouă) (h)  examinează măsuri posibile de a digitaliza procesele de reducere și rambursare și declarațiile; Amendamentul 55 Propunere de directivă Articolul 19 – alineatul 1 – litera i (nouă) (i)  evaluează acceptarea semnăturilor electronice sau digitale și folosirea identificării electronice pentru a le înlesni procesul de verificare a investitorilor individuali. Amendamentul 56 Propunere de directivă Articolul 19 – alineatul 1 – paragraful 1 a (nou) Dacă se consideră de cuviință, raportul de evaluare este însoțit de o propunere legislativă. Amendamentul 57 Propunere de directivă Articolul 19 – alineatul 2 2.  Statele membre comunică Comisiei informații relevante pentru evaluarea directivei în ceea ce privește îmbunătățirea procedurilor de reducere a impozitului reținut la sursă în scopul reducerii dublei impuneri și a combaterii abuzurilor fiscale, în conformitate cu alineatul (3). 2.  Statele membre comunică Parlamentului European și Comisiei informațiile statistice relevante pentru evaluarea menționată la alineatul (1), în conformitate cu alineatul (3). Amendamentul 58 Propunere de directivă Articolul 19 – alineatul 2 a (nou) 2a.   Comisia Europeană, în colaborare cu statele membre, evaluează activ dacă directiva are un impact asupra riscurilor de fraudă și abuz fiscal și ce impact are asupra veniturilor fiscale. Amendamentul 59 Propunere de directivă Articolul 19 – alineatul 3 3.  Comisia precizează, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, informațiile care trebuie furnizate de statele membre în scopul evaluării, precum și formatul și condițiile de comunicare a informațiilor respective. 3.  Comisia precizează, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, informațiile statistice care trebuie furnizate de statele membre în scopul evaluării, precum și formatul și condițiile de comunicare a informațiilor respective. Amendamentul 60 Propunere de directivă Articolul 19 – alineatul 5 5.  Informațiile comunicate Comisiei de un stat membru în temeiul alineatului (2), precum și orice raport sau document elaborat de Comisie pe baza acestor informații pot fi transmise altor state membre. Informațiile transmise intră sub incidența secretului de serviciu și beneficiază de protecția acordată informațiilor asemănătoare conform legislației interne a statului membru care le-a primit. 5.  Informațiile comunicate Comisiei de un stat membru în temeiul alineatului (2), precum și orice raport sau document elaborat de Comisie pe baza acestor informații pot fi transmise Parlamentului European și altor state membre. Informațiile transmise intră sub incidența secretului de serviciu și beneficiază de protecția acordată informațiilor asemănătoare conform legislației interne a statului membru care le-a primit. Amendamentul 61 Propunere de directivă Articolul 20 – alineatul 1 1.  Statele membre restricționează drepturile persoanei vizate în temeiul articolelor 15-19 din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului45 numai în măsura în care și atât timp cât este strict necesar pentru ca autoritățile lor competente să atenueze riscul de fraudă fiscală, evaziune fiscală sau evitare a obligațiilor fiscale în statele membre, în special verificând aplicarea cotei corecte a impozitului reținut la sursă în raport cu proprietarul înregistrat sau verificând obținerea de către proprietarul înregistrat a reducerii în timp util. 1.  Statele membre restricționează drepturile persoanei vizate în temeiul articolelor 15-19 din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului45 în măsura în care exercitarea acestor drepturi poate pune în pericol derularea anchetelor și numai în măsura în care și atât timp cât este strict necesar pentru ca autoritățile lor competente să atenueze riscul de fraudă fiscală, evaziune fiscală sau eludare a obligațiilor fiscale în statele membre, în special verificând aplicarea cotei corecte a impozitului reținut la sursă în raport cu proprietarul înregistrat sau verificând dacă proprietarul înregistrat a obținut reducerea în timp util. Drepturile persoanelor vizate sunt restabilite de îndată ce condițiile care au stat la baza restricției încetează să mai existe. __________________ __________________ 45 Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (JO L 119, 4.5.2016, p. 1). 45 Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (JO L 119, 4.5.2016, p. 1). Amendamentul 62 Propunere de directivă Articolul 20 – alineatul 3 3.  Informațiile, inclusiv datele cu caracter personal, prelucrate în conformitate cu prezenta directivă se păstrează numai atât timp cât este necesar pentru atingerea obiectivelor prezentei directive, în conformitate cu normele naționale, referitoare la termenele de prescripție, ale fiecărui operator de date, dar în niciun caz mai mult de 10 ani. 3.  Informațiile, inclusiv datele cu caracter personal, prelucrate în conformitate cu prezenta directivă se păstrează numai atât timp cât este necesar pentru atingerea obiectivelor prezentei directive, în conformitate cu normele naționale, referitoare la termenele de prescripție, ale fiecărui operator de date, dar în niciun caz mai mult de 5 ani.