Poluarea atmosferică și poluarea fonică

Poluarea aerului reprezintă unul din cele mai mari riscuri de mediu la adresa sănătății în Europa. Planul de acțiune privind reducerea la zero a poluării adoptat în 2021 urmărește reducerea poluării atmosferice și fonice la niveluri care nu mai sunt considerate dăunătoare sănătății și ecosistemelor naturale. Atât legislația UE, cât și o rețea de monitorizare la nivelul întregii UE vizează să asigure că poluarea se situează sub valorile critice și că, până în 2050, UE reduce poluarea aerului la niveluri care nu mai sunt considerate dăunătoare.

Temei juridic

Articolele 191-193 (mediu) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Context general

Poluarea atmosferică poate provoca afecțiuni cardiovasculare și respiratorii, precum și cancer, fiind principala cauză legată de mediu a deceselor premature în UE. Anumite substanțe cum ar fi arsenicul, cadmiul, nichelul și hidrocarburile aromatice policiclice sunt agenți cancerigeni genotoxici pentru om, care pot provoca cancer prin modificarea directă a materialului genetic al celulelor-țintă. Poluarea atmosferică are un impact negativ și asupra calității apei și solului și dăunează ecosistemelor, de exemplu, prin eutrofizare (excesul de poluare cu azot) și ploaie acidă. Prin urmare, sunt afectate agricultura și pădurile, precum și materialele și clădirile. Poluarea atmosferică are numeroase surse, însă provine în principal din industrie, transport, producția de energie și agricultură. Standardele de calitate a aerului sunt adesea încălcate, în special în zonele urbane, care sunt puncte nevralgice de poluare atmosferică și unde locuiesc majoritatea cetățenilor europeni. În prezent, cei mai problematici poluanți sunt particulele fine, oxizii de azot și ozonul troposferic. Nota de informare a Agenției Europene de Mediu intitulată „Situația calității aerului în Europa în 2023” arată că poluarea atmosferică excesivă, peste standardele UE, este larg răspândită în UE și depășește adesea orientările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Planul de acțiune privind reducerea la zero a poluării pentru 2025 urmărește reducerea poluării aerului, solului și apelor, precum și a poluării fonice și cu materiale plastice la niveluri care nu mai sunt considerate dăunătoare sănătății și ecosistemelor naturale. Acest obiectiv pe termen lung a fost defalcat în ținte-cheie pentru 2030, iar progresele înregistrate în direcția atingerii țintelor sunt monitorizate și evaluate în permanență. Obiectivul de reducere cu 55 % a deceselor premature cauzate de poluarea aerului ar trebui să fie atins, reducerea putând fi chiar mai mare, de până la 66 % până în 2030, conform tendințelor actuale.

Nivelurile de zgomot din mediul înconjurător sunt în creștere în zonele urbane, în principal din cauza intensificării traficului și a activităților industriale și recreaționale. Se estimează că aproape 20 % din populația UE este expusă la niveluri de zgomot considerate inacceptabile. Acestea pot afecta calitatea vieții și conduce la niveluri semnificative de stres, perturbări ale somnului și efecte negative asupra sănătății, de exemplu afecțiuni cardiovasculare. Zgomotul afectează în mod negativ și fauna sălbatică. Planul de acțiune al UE privind reducerea la zero a poluării vizează reducerea cu 30 % a proporției persoanelor afectate cronic de poluarea fonică generată de transporturi, dar este puțin probabil ca acest obiectiv să fie atins până în 2030.

Realizări în combaterea poluării atmosferice

Calitatea aerului s-a îmbunătățit considerabil în Europa de când UE a început să se ocupe pentru prima dată de această problemă în anii 1970. Concentrațiile de substanțe cum ar fi dioxidul de sulf (SO₂), monoxidul de carbon (CO), benzenul (C₆H₆) și plumbul (Pb) au scăzut semnificativ de atunci. UE dispune de trei mecanisme juridice diferite pentru a gestiona poluarea atmosferică: Definirea standardelor generale privind calitatea aerului pentru concentrațiile de poluanți atmosferici în mediul înconjurător; stabilirea unor limite naționale privind totalul emisiilor poluante; și elaborarea unor acte legislative specifice privind sursa poluării, de exemplu pentru a controla emisiile industriale sau a stabili standarde privind emisiile care provin de la autovehicule, privind eficiența energetică sau calitatea combustibililor. În plus, poluarea atmosferică transfrontalieră este abordată prin cooperarea internațională cu parteneri strategici. Actele legislative sunt completate de strategii și măsuri de promovare a protecției mediului înconjurător și de integrare a acesteia în alte sectoare, care sunt elemente esențiale ale Pactului verde european.

A. Calitatea aerului înconjurător

Legislația privind calitatea aerului constă în două directive-cheie. Directiva 2004/107/CE privind calitatea aerului înconjurător a intrat în vigoare în iunie 2008 și se referă la substanțe – arsenic, cadmiu, mercur, nichel și hidrocarburi aromatice policiclice – pentru care se poate identifica o concentrație limită în aerul înconjurător sub care acestea nu prezintă riscuri pentru sănătatea umană. Directiva 2008/50/CE privind calitatea aerului înconjurător precizează măsurile pentru definirea și stabilirea obiectivelor privind calitatea aerului înconjurător (și anume, limitele care nu trebuie depășite pe teritoriul UE) în raport cu principalii poluanți atmosferici: dioxidul de sulf, dioxidul de azot / oxizii de azot, particulele în suspensie, ozonul, benzenul, plumbul, monoxidul de carbon, arsenicul, cadmiul, nichelul și benzo(a)pirenul. Statele membre au obligația de a defini zone și aglomerări urbane cu scopul de a evalua și gestiona calitatea aerului înconjurător, de a monitoriza tendințele pe termen lung și de a pune informații la dispoziția publicului. Aceste date sunt colectate prin intermediul unei rețele de monitorizare la nivelul UE. Atunci când calitatea aerului este bună, aceasta trebuie menținută; dacă valorile-limită sunt depășite, trebuie luate măsuri. În cadrul Pactului verde european, Comisia a propus revizuirea celor două directive privind calitatea aerului înconjurător, aliniind mai îndeaproape standardele UE referitoare la calitatea aerului la recomandările OMS. În februarie 2024, Consiliul și Parlamentul au ajuns la un acord provizoriu, care va trebui să fie adoptat în mod oficial.

Directiva (UE) 2016/2284 (Directiva privind plafoanele naționale de emisie) stabilește plafoane naționale de emisie mai stricte pentru cei cinci poluanți principali – dioxidul de sulf, oxizii de azot, compușii organici volatili nemetanici, amoniacul și particulele fine în suspensie. Directiva le impune statelor membre să elaboreze programe naționale de control al poluării aerului.

B. Transportul rutier

Au fost adoptate mai multe directive pentru a limita poluarea cauzată de transport, prin stabilirea unor norme de emisii pentru diferite categorii de vehicule, cum ar fi autoturismele, vehiculele utilitare ușoare, autobuzele, camioanele și motocicletele, precum și prin reglementarea calității combustibilului. Actualul standard de emisie Euro 6 pentru autoturisme și furgonete ușoare stabilește limitele de emisii pentru o serie de poluanți atmosferici, în special pentru oxizii de azot și particulele în suspensie. În conformitate cu Strategia Comisiei din 2020 pentru o mobilitate durabilă și inteligentă, Regulamentul Euro 7 va introduce standarde mai stricte privind poluarea aerului. Acordul provizoriu la care au ajuns Parlamentul și Consiliul a fost aprobat de Parlament în martie 2023. Din septembrie 2017, se utilizează un ciclu de testare mai realist: la modelele noi de autovehicule se stabilesc acum „emisiile generate în condiții reale de conducere” pentru a reflecta mai bine condiții reale de conducere. În plus, există norme privind conformitatea în funcționare (potrivit cărora vehiculele trebuie să continue să respecte standardele cât timp sunt în circulație), durabilitatea dispozitivelor pentru controlul poluării, sistemele de diagnosticare la bord, măsurarea consumului de carburant, precum și accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor pentru operatorii independenți. Norme similare se aplică și vehiculelor grele, cum ar fi autobuzele și camioanele. La 1 septembrie 2020 a intrat în vigoare un regulament din 2018 privind omologarea de tip și supravegherea pieței autovehiculelor, cu scopul de a mări calitatea și independența serviciilor tehnice și de a verifica dacă automobilele deja în circulație respectă cerințele.

C. Alte emisii generate de sectorul transportului

Pentru a reduce poluarea cauzată de nave – despre care se susține că provoacă 50 000 de decese premature în fiecare an – UE a stabilit limite pentru conținutul de sulf al combustibililor folosiți în transportul maritim de navele care circulă pe mările europene. Limita generală pentru sulf a scăzut în 2020 de la 3,5 % la 0,5 %, în conformitate cu limitele stabilite de Organizația Maritimă Internațională. Din 2015, se aplică o normă și mai strictă, de 0,1 %, în anumite zone desemnate ca „zone de control al emisiilor de sulf“, precum Marea Baltică, Canalul Mânecii și Marea Nordului. În 2016, au fost stabilite norme suplimentare privind emisiile echipamentelor mobile fără destinație rutieră, cum ar fi excavatoarele, buldozerele și ferăstraiele cu lanț, precum și ale tractoarelor agricole și forestiere și ale ambarcațiunilor de agrement, cum ar fi ambarcațiunile de sport.

În decembrie 2022, Consiliul a aprobat Schema de compensare și de reducere a emisiilor de carbon pentru aviația internațională, o schemă globală pentru reducerea emisiilor de CO₂ generate de aviația internațională, în care sunt incluse și statele membre ale UE. Regulamentul ReFuelEU în domeniul aviației, aplicabil din ianuarie 2024, urmărește să reducă impactul aviației asupra mediului prin măsuri precum utilizarea combustibililor de aviație durabili. Regulamentul FuelEU în domeniul maritimcorespunzător a intrat în vigoare în octombrie 2023 și vizează o reducere cu 80 % a intensității gazelor cu efect de seră la bordul navelor până în 2050, încurajând utilizarea combustibililor din surse regenerabile și cu emisii scăzute de dioxid de carbon.

D. Emisiile din industrie

Directiva privind emisiile industriale (DEI) din 2010 vizează activitățile industriale foarte poluante care sunt responsabile de o parte semnificativă a poluării în Europa. Aceasta consolidează și fuzionează toate directivele relevante (privind incinerarea deșeurilor, compușii organici volatili, instalațiile mari de ardere și prevenirea și controlul integrat al poluării etc.) într-un singur instrument legislativ coerent, pentru a facilita aplicarea legislației și a reduce la minimum poluarea din diverse surse industriale. DEI stabilește obligațiile care trebuie îndeplinite de către toate instalațiile industriale, cuprinde o listă de măsuri pentru prevenirea poluării apei, aerului și solului și oferă o bază pentru elaborarea autorizațiilor și permiselor de funcționare pentru instalațiile industriale. Prin intermediul unei abordări integrate, ia în considerare performanța de mediu globală a unei instalații, inclusiv utilizarea materiilor prime, poluarea sonoră sau eficiența energetică. Conceptul de „cele mai bune tehnici disponibile” joacă un rol central, precum și flexibilitatea, inspecțiile de mediu și participarea publicului. DEI a fost completată în 2015 de o directivă privind emisiile provenite de la instalațiile medii de ardere.

În noiembrie 2023, legiuitorii au ajuns la un acord provizoriu privind revizuirea DEI, cu scopul, de exemplu, de a asigura punerea în aplicare deplină și coerentă a DEI în toate statele membre, cu controale mai stricte ale autorizațiilor pentru emisiile în aer și în apă. Acordul a fost aprobat de Parlament în martie 2024.

Realizări în privința poluării fonice

Abordarea UE în ceea ce privește poluarea fonică este dublă și include: un cadru general pentru identificarea nivelurilor de poluare sonoră care necesită luarea unor măsuri atât la nivelul statelor membre, cât și la nivelul UE; și un set de acte legislative privind principalele surse de zgomot, cum ar fi zgomotul provocat de traficul rutier, aerian și feroviar și zgomotul emis de echipamentele destinate utilizării în exterior.

Directiva-cadru din 2002 privind zgomotul ambiental urmărește reducerea expunerii la zgomotul ambiental prin armonizarea indicatorilor de zgomot și a metodelor de evaluare a acestuia, colectând informații legate de expunerea la zgomot sub forma unor „hărți de zgomot” și punând aceste informații la dispoziția publicului. Pe această bază, statele membre trebuie să elaboreze planuri de acțiune pentru a soluționa problemele legate de zgomot. Hărțile de zgomot și planurile de acțiune trebuie revizuite cel puțin o dată la cinci ani. Cel mai recent raport privind punerea în aplicare, publicat în martie 2023, a confirmat progresele generale semnificative înregistrate de majoritatea statelor membre în ceea ce privește punerea în aplicare a directivei, în pofida unor întârzieri inițiale.

Regulamentul din 2014 privind nivelul sonor al autovehiculelor introduce o nouă metodă de testare pentru măsurarea emisiilor de zgomot, reduce valorile-limită ale zgomotului existente și include dispoziții suplimentare în materie de emisii sonore în cadrul procedurii de omologare de tip. Alte regulamente se referă la limitele de zgomot pentru mopeduri, motociclete și rularea pneurilor.

Din iunie 2016, normele UE privind zgomotul produs de aviație, în conformitate cu „abordarea echilibrată” a Organizației Aviației Civile Internaționale, se aplică pentru aeroporturile cu mai mult de 50 000 de mișcări de aeronave civile pe an. Această abordare constă în patru elemente principale concepute pentru a identifica modul cel mai rentabil de a combate zgomotul produs de aeronave în fiecare aeroport: reducerea nivelurilor de zgomot la sursă prin utilizarea unor aeronave moderne, gestionarea terenului din jurul aeroporturilor într-un mod sustenabil, adaptarea procedurilor operaționale pentru a reduce impactul zgomotului pe teren și, dacă este necesar, introducerea unor restricții de operare, precum interzicerea zborurilor de noapte.

În contextul Directivei din 2016 privind interoperabilitatea sistemului feroviar, o specificație tehnică de interoperabilitate privind zgomotul (modificată în 2019) stabilește nivelurile maxime de zgomot care pot fi produse de vehiculele feroviare noi (convenționale).

Instalațiile industriale și agricole de mari dimensiuni care intră sub incidența DEI pot funcționa numai dacă dețin o autorizație, care este legată de condițiile privind limitele de emisii, inclusiv zgomotul, și de utilizarea celor mai bune tehnici disponibile. Zgomotul emis de echipamentele de construcție, precum și de ambarcațiunile de agrement sau de echipamentele de uz exterior este, de asemenea, reglementat.

Rolul Parlamentului European

Parlamentul a jucat un rol decisiv în formularea unei politici de mediu progresive pentru a combate poluarea atmosferică și fonică. De exemplu, deputații în Parlamentul European au luptat împotriva încercărilor de a amâna, de la 2020 la 2025, termenul pentru reducerea la 0,5 % a conținutului de sulf nociv din combustibilii marini. În urma descoperirii în SUA a faptului că grupul Volkswagen a utilizat un program de falsificare a rezultatelor testării emisiilor de NO_x, Parlamentul a creat o comisie de anchetă privind măsurarea emisiilor în sectorul autovehiculelor pentru a investiga această chestiune. În raportul său final din 2017, a solicitat ca statele membre și producătorii de autoturisme să fie trași la răspundere și le-a cerut acestora să modernizeze sau să retragă de pe piață automobilele extrem de poluante.

La 25 martie 2021, Parlamentul a adoptat o rezoluție referitoare la punerea în aplicare a celor două directive privind calitatea aerului înconjurător. În rezoluția respectivă, Parlamentul a indicat că standardele europene de calitate a aerului au condus doar la un succes parțial și a salutat angajamentul din Pactul verde european de a revizui standardele de calitate a aerului în conformitate cu actualele niveluri de referință ale OMS.

Rezoluția a invitat, de asemenea, Comisia și statele membre să evalueze eficacitatea legislației în vigoare privind emisiile și a solicitat stabilirea cât mai curând posibil a unui set de cerințe minime și de bune practici atât pentru elaborarea, cât și pentru punerea în aplicare a planurilor privind calitatea aerului de către statele membre. În septembrie 2023, Parlamentul și-a adoptat poziția cu privire la legislația revizuită menită să îmbunătățească calitatea aerului în întreaga UE. Pentru a proteja sănătatea umană, ecosistemele naturale și biodiversitatea de poluarea aerului, Parlamentul a propus, pentru diverși poluanți, obiective mai stricte în comparație cu recomandările inițiale ale Comisiei.

În ceea ce privește zgomotul ambiental, Parlamentul a subliniat în repetate rânduri necesitatea unor reduceri suplimentare ale valorilor-limită și a unor proceduri de măsurare îmbunătățite. El a solicitat stabilirea unor valori la nivelul UE pentru zgomotul din apropierea aeroporturilor și extinderea măsurilor de reducere a zgomotului la avioanele militare subsonice cu reacție. Mai mult, a aprobat introducerea treptată a unor noi limite de zgomot, mai scăzute, pentru automobile, și a pledat cu succes în favoarea introducerii unor etichete pentru a informa consumatorii despre nivelurile de zgomot.

Pentru informații suplimentare pe acest subiect, consultați site-ul web al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (ENVI).

 

Christian Kurrer / Zuzanna Wala

04-2024