9ème législature Cristian TERHEŞ

Am votat împotriva Rezoluției Parlamentului European din 16 septembrie 2021 conținând recomandări adresate Comisiei privind identificarea violenței de gen ca un nou domeniu al criminalității enumerat la articolul 83 alineatul (1) din TFUE.
Prin această rezoluție se solicită Comisiei Europene să vină cu legislație și politici specifice pentru a aborda toate formele de violență și discriminare pe criterii de gen (împotriva femeilor și fetelor, dar și împotriva persoanelor LGBTIQ+), indiferent dacă este offline sau online.
Violența de gen nu poate fi un nou domeniu al infracțiunii în temeiul articolului 83 alineatul (1) din TFUE, alături de alte infracțiuni care trebuie combătute în mod comun, precum traficul de persoane, droguri și arme, infracțiunile informatice și terorism. Extinderea catalogului infracțiunilor europene este posibilă numai printr-o decizie unanimă a Consiliului UE și necesită acordul Parlamentului European.
Mai mult, terminologia utilizată în document și încercările de a defini violența de gen prin referire la termeni vagi, precum gen, LGBTQI+, ridică serioase îndoieli. Utilizarea în dreptul penal a unor astfel de termeni impreciși, pentru a căror semnificație nu există consens, poate duce la multe probleme de interpretare legislativă.
Nu în ultimul rând, am făcut două amendamente la acest text pentru a-l îmbunătăți: interzicerea ca o persoană născută bărbat să intre în competiții sportive la femei și invers; interzicerea oricăror forme de presiuni pentru ca o femeie să facă avort. Ambele amendamente au căzut la vot, ceea ce demonstrează că majoritatea politică ce a susținut acest text nu are nimic de-a face cu protejarea femeilor sau a fetelor de violența pe bază de gen.

Am votat împotriva acestei rezoluții pentru multiple motive, inclusiv că încalcă prevederi din tratatele UE.
În primul rând, rezoluția cere repercusiuni împotriva României pentru că nu a recunoscut căsătoriile între persoane de același sex.
În al doilea rând, rezoluția susține că dreptul UE ar avea preempțiune asupra constituțiilor naționale. O asemenea susținere este o aberație, deoarece UE nu e un stat și nu are constituție, motiv pentru care dreptul UE nu poate fi superior constituțiilor naționale. Statele suverane au dat naștere la UE, nu UE la statele membre.
În al treilea rând, rezoluția susține că statele membre nu au voie să invoce o interdicție constituțională pentru a nu recunoaște căsătoriile între persoane de același sex. Această prevedere încalcă suveranitatea statelor membre, implicit a României.
În al patrulea rând, rezoluția are o prevedere abuzivă ce obligă toate statele membre să recunoască, în sensul legislației naționale, căsătoriile sau parteneriatele între persoane de același sex, înregistrate sau formate într-un alt stat membru.
În timpul lucrărilor la această rezoluție am colaborat cu coordonatorul grupului ECR, grup din care fac și eu parte, pentru a sublinia în repetate rânduri că cererile conținute în aceasta nu se bazează doar pe informații false, ci sunt, de asemenea, incompatibile cu competențele UE în temeiul tratatelor. Serviciile juridice au ridicat obiecții similare. Toate aceste argumente au fost ignorate de o majoritate politică, care doar pretinde că apără „statul de drept”, dar ignoră tratatele UE.

Ca vot final, am votat în favoarea (+) acestei rezoluții.
Este scandalos, însă, că un amendament la rezoluție, care „scoate în evidență creșterea discriminării creștinilor în Turcia” a căzut la vot, cu 489 voturi împotrivă, 11 abțineri și 177 voturi pentru.
La fel ca și în cazul rezoluției pe Iran, votul acesta demonstrează încă o dată că, atunci când e vorba de apărarea creștinilor în jurul lumii, majoritatea Parlamentului European votează împotrivă.