Aung San Suu Kyi – 1990, Myanmar

Fostă deținută politică, Aung San Suu Kyi a fost simbolul luptei pentru democrație purtate de opoziția din Myanmar/Birmania împotriva dictaturii militare aflate la conducerea țării. Deoarece se afla în arest la domiciliu la momentul decernării Premiului Saharov, nu a putut să îl ridice personal decât 23 de ani mai târziu, la 22 octombrie 2013.

Într-o ceremonie desfășurată la Parlamentul European, Aung San Suu Kyi, care a fost mult timp deținută politică, a pledat cu înflăcărare pentru valorile democratice, subliniind că tranziția Myanmarului către acestea era incompletă. În opinia ei, Constituția țării conferea un rol privilegiat armatei, iar acest lucru trebuia schimbat pentru a garanta dreptul cetățenilor din Myanmar/Birmania de a-și hotărî propriul destin. Aung San Suu Kyi a făcut apel la comunitatea internațională să susțină evoluția democrației și a drepturilor omului în Myanmar/Birmania și a recunoscut sprijinul de lungă durată acordat de Parlamentul European cauzei pentru care luptă.

Suu Kyi este fiica lui Aung San, erou național al Birmaniei independente, care a fost asasinat când ea avea doi ani, și a lui Khin Kyi, o bine-cunoscută membră a corpului diplomatic. La întoarcerea în țară, în 1988, Aung San Suu Kyi a asistat la reprimarea brutală a protestatarilor care se opuneau regimului militar. Masacrele au determinat-o pe Suu Kyi, cunoscută ca „the Lady", să se angajeze într-o luptă non-violentă pentru democrație și drepturile omului. În 1990, partidul condus de Suu Kyi, Liga Națională pentru Democrație, a repurtat o victorie zdrobitoare în alegeri, însă junta militară a refuzat să cedeze puterea și i-a arestat și i-a supus unei represiuni sângeroase pe susținătorii Ligii.

După 1990, Suu Kyi și-a petrecut aproape două decenii în închisoare sau în arest la domiciliu. Soțul ei britanic a fost diagnosticat cu cancer în 1997, dar autoritățile au refuzat să-i permită s-o viziteze în Myanmar/Birmania și au îndemnat-o pe ea să părăsească în schimb țara. Suu Kyi a refuzat, știind că nu avea să i se mai permită să se întoarcă. Nu și-a mai revăzut niciodată soțul, care a murit în 1999.

În 2010, în Myanmar/Birmania s-au organizat primele alegeri după două decenii, iar Suu Kyi a fost eliberată șase zile mai târziu. A candidat la alegerile parlamentare din aprilie 2012, la care partidul său a câștigat 43 din cele 45 de locuri disponibile. În 2015, Liga Națională pentru Democrație a câștigat cu majoritate alegerile prezidențiale. Deoarece Aung San Suu Kyi nu avea voie, potrivit Constituției, să devină președintă din cauza „unor legături puternice cu un resortisant străin" (soțul și fiii ei fiind cetățeni britanici), aliatul ei de multă vreme, Htin Kyaw, a preluat postul. Suu Kyi a devenit consilieră de stat și ministră a afacerilor externe.

Începând din 2016, Suu Kyi este aspru criticată de comunitatea internațională pentru că a refuzat să denunțe persecuțiile la care este supusă minoritatea Rohingya de către armata din Myanmar/Birmania și să ia atitudine împotriva arestărilor și persecuțiilor ale căror victime sunt jurnaliștii din țara sa. În 2017, o represiune militară a forțat peste 600 000 de etnici Rohingya să fugă în Bangladesh. Parlamentul European a făcut apel la Suu Kyi să condamne aceste persecuții, iar ea a refuzat.

În 2020, Conferința președinților din Parlamentul European a decis să o suspende pe Aung San Suu Kyi de la activitățile comunității Premiului Saharov. Decizia a fost o reacție la refuzul ei de a apăra și a proteja drepturile minorității Rohingya din Myanmar/Birmania, precum și de a condamna încălcările drepturilor omului și ale dreptului internațional comise de junta militară.

Partidul lui Aung San Suu Kyi a câștigat alegerile generale din noiembrie 2020. La începutul anului 2021, armata a arestat-o și a îndepărtat-o de la putere. S-au organizat procese în spatele ușilor închise, soldate cu numeroase condamnări la închisoare, pentru Suu Kyi, precum și pentru alți politicieni. Comunitatea internațională a condamnat aceste procese, considerându-le motivate politic.