1988 - 2000

„Mamele din Plaza de Mayo” au condus o mișcare de rezistență pașnică împotriva dictaturii militare și a represiunii din Argentina, ca reacție la disparițiile forțate și la tortura la care erau supuși opozanții politici.

Fostă deținută politică, Aung San Suu Kyi a fost simbolul luptei pentru democrație purtate de opoziția din Myanmar/Birmania împotriva dictaturii militare aflate la conducerea țării. Deoarece se afla în arest la domiciliu la momentul decernării Premiului Saharov, nu a putut să îl ridice personal decât 23 de ani mai târziu, la 22 octombrie 2013.

¡BASTA YA! („Ajunge!”) a fost o inițiativă cetățenească populară împotriva terorismului și violenței politice din regiunea Țara Bascilor din Spania.

Odinioară liderul luptei pentru libertate și autodeterminare a Timorului de Est (Timor-Leste), Xanana Gusmao a devenit primul președinte al țării și a ocupat, ulterior, funcția de prim-ministru.

Susținător neobosit al soluționărilor pe cale pașnică și al dialogului, Ibrahim Rugova, primul președinte al Kosovo, și-a dedicat viața rezistenței non-violente a etnicilor albanezi în fața opresiunii sârbe.

Redactor-șef al ziarului critic La Nation și președintă a Asociației pentru emanciparea femeilor, Salima Ghezali militează pentru drepturile femeilor, democrație și dialog politic în Algeria.

Lider al opoziției la regimul chinez, Wei Jingsheng denunță încălcări ale drepturilor omului și luptă pentru democrație. În ciuda detenției și a exilului care i-au fost impuse, el refuză să fie redus la tăcere.

Leyla Zana este prima femeie kurdă aleasă în Parlamentul Turciei în 1991, iar lupta ei pentru democrație reflectă lupta poporului său pentru demnitate și drepturile omului.

Exilată din Bangladesh și din Bengal din cauza vederilor sale laice, scriitoarea Taslima Nasreen luptă împotriva oprimării femeilor și se opune oricărei forme de extremism religios.

Jurnaliștii ziarului Oslobodjenje din Sarajevo și-au riscat viețile, luptând pentru menținerea unității și a diversității etnice a țării lor în timpul războiului din fosta Iugoslavie.

Opozant al represiunii dure exercitate de regimul sârb, Adem Demaçi, numit și „Mandela din Balcani”, și-a dedicat viața promovării toleranței și reconcilierii etnice în Kosovo.

Figură proeminentă a Primăverii de la Praga, Alexander Dubček a luptat pentru realizarea reformelor democratice și economice. Și-a continuat lupta pentru libertate, suveranitate și justiție socială pe parcursul întregii vieți.

Fost disident în Uniunea Sovietică, Anatoli Marcenko a făcut cunoscute condițiile îngrozitoare din închisorile în care erau trimiși deținuții politici. Andrei Saharov însuși l-a nominalizat pentru acest premiu.

O figură emblematică a luptei împotriva rasismului, Nelson Mandela a condus procesul istoric de tranziție al Africii de Sud de la regimul de apartheid la o democrație care nu exclude niciun cetățean pe criterii de rasă și a promovat egalitatea de șanse și pacea pentru toți.